Între „marea trezire” și „marele declin”

Abandoned Desert Church

Creștinismul este în impas. După două milenii, religia care a schimbat fața pământului își regăsește cu dificultăți cadența și forța. Impactul asupra lumii civilizate este tot mai scăzut, iar plecările masive din biserici sunt consecința firească a acestei stări de fapt.

Cândva, în timpuri tulburi, creștinismul era în creștere. Acum, sub efectul libertăților nelimitate, cunoaște un recul pe care nu l-a mai experimentat în îndelungata sa istorie. Secularizarea i-a dat lovituri repetate, însă nu aceasta este singura cauză a crizei actuale. Problemele de ordin intern au jucat un rol determinant în crearea unei stări de neîncredere față de instituția bisericii. Drept urmare, formalismul (acolo unde creștinismul supraviețuiește) sau hemoragia (acolo unde acesta suferă pierderi imense) au devenit emblemele unei religii căreia, cu ani în urmă, Voltaire îi anticipa deja decesul. Să fi avut filosoful francez dreptate?

Noua față a Americii – Deja în 2013 situația era gravă, fapt descris într-o manieră mai mult decât sugestivă de jurnaliștii de la RNS: „Importanța religiei în viața oamenilor? Scăzută. Prezența la Biserică? Scăzută. Oamenii care afirmă ca nu au nicio religie? Crescută. Rezultatul: 2013 a înregistrat cel mai scăzut nivel de religiozitate de când facem aceste măsurători”.

Mai precis, spun aceeași jurnaliști, dacă perioada anilor 1950 ar putea fi numită „Marea Trezire”, începutul mileniului al treilea poate fi etichetat ca „Marele Declin”. „The Great Awakening” este, de fapt, o denumire generică pentru o suită de revitalizări religioase pe care mediul american le-a cunoscut în istoria ei. Prima a avut loc în secolul XVIII și i-a avut ca principali artizani pe renumiții Jonathan Edwards sau George Whitefield.

Au urmat apoi alte treziri religioase succesive. După al Doilea Război Mondial a fost înregistrată o explozie a mișcărilor charismatice care au acționat în contrapondere cu ramurile principale ale confesiunilor protestante. Astfel, anii 1950 au fost marcați de o creștere rapidă a fenomenului neoprotestant, pe fondul unor lupte teologice intense. Creștinismul american s-a întărit, devenind solid și din punct de vedere politic. În momentul de față, SUA s-a schimbat la față, dar nu în bine.

Dacă bisericile și-au pierdut relevanța și capacitatea de a oferi răspunsuri profunde la probleme actuale, poate că a sosit momentul unor strategii de schimbare nu doar a oamenilor, ci și a bisericilor. Reacția defensivă a celor din urmă (o variantă prea des adoptată), ar trebui să facă loc uneia de autoevaluare și de repoziționare. Iar în această privință, nu o pierdere de identitate este soluția, ci o întoarcere la origini, adică chiar la ceea ce imprimase odată forță creștinismului. La aceasta face referire Corne Bekker, profesor la Regent University, care intervievat de CBN, nu întrevede decât o singură soluție: „Avem nevoie să readucem Biblia în centrul a tot ceea ce facem”. Iar aceasta nu pentru a introduce un nou obicei expus formalismului, ci pentru ca „Biserica să devină un loc de speranță”.

Citeste mai mult aici – http://semneletimpului.ro/religie/crestinism/intre-marea-trezire-si-marele-declin.html

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: