Va fi mântuit Samson?

Photo Moldova Crestina

Am lasat ca, raspunsul, sa-l cititi pe Pagina lui Vasile Filat, la Moldova Crestina, vezi linkul de mai jos.

Samson este un caz clasic când un om își ratează chemarea primită de la Dumnezeu. Despre el este scris în capitolele 13-16 a cărții Judecători. […..] Nici cu Dumnezeu nu s-a arătat deschis să conlucreze, căci foarte rar a apelat la ajutorul lui Dumnezeu, dar totdeauna a fost ascultat când o făcea. În loc să aibă un plan și să acționeaze, toată viața a reacționat la împrejurări și motivația i-a fost răzbunarea sa personală. Acesta a fost motivul tuturor confruntărilor lui cu filistenii. În cele din urmă și-a ratat chemarea și nu a adus poporului izbăvirea pentru care l-a ridicat Dumnezeu.

Pastorul Vasile Filat sesizeaza un posibil motiv pentru care ar fi fost pusa aceasta intrebare si da un sfat biblic:

Nu știu care a fost motivul pentru care mi-ați adresat întrebarea, dar știu că sunt oameni care se lasă doborâți de imoralitate, pentru că Satana îi înșeală șoptindu-le că, uite, și Samson a păcătuit, și David, și Solomon etc. În felul acesta vrea diavolul să te îndepărteze de harul lui Dumnezeu. Să luăm bine seama la ceea ce scrie în Noul Testament și anume:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

 

Și mai este scris încă:

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

Să ne ferim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să veghem treji în credință, căci nu suntem în neștiință despre planurile rele ale celui rău. Iar dacă ai fost deja înșelat și ai căzut în vreunul din păcatele care l-au doborât pe Samson, grăbește-te să te pocăiești și să nu mai trăiești în nelegiuire, căci în Împărăția lui Dumnezeu nu va intra nimic întinat. Fii totdeauna pregătit să întâlnești pe Domnul nostru Isus Hristos, căci venirea Lui este aproape.

CITESTE AICI – http://moldovacrestina.md/Raspunsuri-din-Biblie/samson-mantuit.html

Stiri crestine – Mapamond crestin – 26 aprilie 2015

Photo credit www.youtube.com

Din sumarul editiei:

• Președintele Obama susține acordul nuclear cu Iranul
• Implicarea Iranului în conflictul din Yemen ar putea duce la un război regional mai mare în Orientul Mijlociu
• Legislatorii sunt de partea capelanului Marinei
• O lecție de coexistență în una dintre universitățile israeliene de top
• Biserica în acțiune: Organizația LOVE INC împlinește nevoilor săracilor din orașul Boise, SUA
• Seria ”The Bible Continues” aduce la viață cartea Faptele Apostolilor
• Fundatia RCE – speranta copiilor din Arad
  ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Carmen Miţoi, Sotia Pastorului Luigi Miţoi: Mărturia unei biruinţe

Articolul original a fost publicat in Revista ‘Genesis’ Editia Aprilie 2013. Vezi aici – http://genesismission.com
Carmen:

Asemenea tuturor celorlalti oameni, si viata mea este plina de visuri. Mi-am dorit o familie in care sa iubesc si sa fiu iubita, un loc care sa fie casa mea. Dupa ce m-am casatorit, l-am cunoscut pe Dumnezeu printr-o experienta personala, am fost nascuta din nou, m-am botezat in apa si alaturi de sotul meu am devenit membrii unei biserici penticostale. Dumnezeu ne-a binecuvantat viata si familia cu trei copiii, carora am incercat sa le dam o educatie crestina. In urma chemarii divine sotul meu a studiat teologia, a fost ordinat ca pastor si asa a inceput viata noastra de slujire. Anii au trecut si Dumnezeu a ingaduit sa imigram in Statele Unite impreuna cu cei 3 copii, care de acum erau liceeni. Ne-am integrat repede, ne-am facut noi prieteni si viata a mers inainte.

Viata noastra ca slujitori in biserica a fost extrem de aglomerata, plina de evenimente si foarte intensa. In urma unei mamografii, doctorul a identificat niste noduli la san, motiv pentru care in ultimii doi ani am repetat analiza bianual. La sfarsitul anului 2011, cand am facut din nou mamografia, aveam 44 de ani, o varsta la care ma simteam tanara. Eram fericita de familia mea, de faptul ca-L puteam sluji pe Dumnezeu, alaturi de sotul meu. Atunci cand medicul m-a sunat sa-mi ceara repetarea analizei, fara sa vreau m-am gandit la o prietena din biserica, care tocmai trecuse printr-o operatie de cancer la san. Am repetat analiza de mamografie si la sugestia specialistului am facut si o biopsie.

Zilele care au urmat au fost lungi, insa m-am rugat lui Dumnezeu, m-am increzut in El, stiind ca viata mea e in mana Lui. La jumatatea lunii ianuarie 2012, am primit telefonic rezultatul investigatiilor medicale si vestea a cazut ca un traznet peste sufletul meu: „Ai cancer de gradul 2 la san.” Am simtit ca tot corpul imi tremura si imi este foarte frig. M-am uitat in ochii sotului meu care era la un pas de mine si ne-am privit neputinciosi. Am trecut prin multe impreuna slujindu-L pe Dumnezeu in Biserica Sa. Am colindat lumea in lung si-n lat, urmandu-l in bisericile in care era invitat sa predice evanghelia lui Dumnezeu. In aceste calatorii am intalnit multa suferinta, oameni bolnavi, familii devastate de crizele vietii, dar acum toate acestea au venit in casa noastra, in viata mea.

CANCER. Un cuvant greu de auzit, greu de suportat! Ne-am aplecat inaintea lui Dumnezeu si ne-am rugat plangand, am cerut ajutor si am ocolit ispita sa intrebam „DE CE”. M-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute sa primesc cu demnitate aceasta incercare, sa nu cartesc si sa nu ma razvratesc cerand explicatii logice. I-am chemat pe copii si le-am spus vestea, ne-am rugat impreuna si am facut un plan, o sa postim si o sa ne rugam lui Dumnezeu. Sotul meu a sunat toti pastorii din oras, din tara si din lume, cerandu-le sa se roage cu membrii bisericii pentru mine. A inceput o lupta pe viata si pe moarte. In fiecare seara, alaturi de sotul meu aveam un timp lung pentru citirea Bibliei si rugaciune, la biserica eram inconjurati de dragostea frailor, primeam telefoane si scrisori de incurajare de peste tot. Dumnezeu ne vorbea incurajandu-ne si in fiecare zi incercarea parea tot mai mica si speranta tot mai mare.

Operatia care a avut loc in luna martie a durat 12 ore, si perioada de covalescenta a fost lunga si grea. In dimineata in care am fost dusa in sala de operatie, sotul meu m-a insotit pana la usa. In clipa aceea am avut un puternic simtamant al prezentei Regelui meu Isus Hristos. Mi-am adus aminte de promisiunea Lui, de puterea Lui si m-am rugat pana cand am adormit sub efectul anesteziei. Cand m-am trezit am stiut ca Domnul Isus fusese tot timpul acolo, calauzind mainile medicilor. In mana Lui strapunsa este vindecarea cancerului din trupul meu, si experienta aceasta m-a convins pe deplin de vulnerabilitatea vietii umane si de suveranitatea divina. Orice forma de succes uman paleste in fata cancerului, insa Domnul ramane in picioare, puternic si in control, si numele Lui este Isus Hristos, Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor. Numele Lui este puternic, slava Lui umple pamantul. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru viata si fratilor pentru post si rugaciuni. Fiecare zi din viata mea este a Lui si pentru onoarea Lui, numele Lui sa fie laudat in veci!

Carmen Miţoi

,,Portrete din cioburi” de Ligia Seman – un roman complex despre existenţă

Photo Octavian Curpas

În ,,Portrete din cioburi” Ligia Seman reia teme din cărţile sale precedente şi compune un roman arborescent, în două volume. Cartea sa este o analiză a eşecului şi triumfului în dragoste, o poveste despre convertirea la Dumnezeu, o istorie de familie, dar şi fresca unei lumi, a societăţii româneşti de dinainte şi după momentul Decembrie 1989.
În construcţia sa, romanul “Portrete din cioburi” îmbină componente de roman creştin, roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Romanul poate fi privit şi drept unul intelectual.

Ligia Seman şi lumea din romanele sale

Ligia Seman

Ligia Seman este o prozatoare română creştină de valoare. Ligia debutează  în anul 1995 cu romanul “Funiile dragostei”, urmat de “Handicapul conştiinţei” (1999), “Tragedie şi triumf” (2004) şi  “ Domnind peste împrejurările vieţii” (2006) – ultima, un volum de eseuri cu adresabilitate feminină, îmbinate cu psihoterapie, propunând soluţii biblice.

Primele două cărţi menţionate prezintă pe lângă experienţa creştină a personajelor, şi o poveste de iubire bine conturată, ce aduce un plus de umanitate şi dă o notă romantică naraţiunii.

„Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”

„Dincolo de experienţa umană limitată este divinitatea”, afirma cândva, scriitoarea. Acest adevăr este exploatat şi în „Portrete din cioburi”. Aici, Ligia Seman ne demonstrează cu talent că în labirintul ameninţător şi plin de tentaţii înşelătoare al lumii, a rămâne de partea binelui, adevărului şi purităţii reprezintă un act plin de eroism, un test al credinţei şi loialităţii faţă de Dumnezeu. Atât la vârsta adolescenţei cât şi a maturităţii, spiritul de compromis ne încearcă continuu, oferindu-ne ocazii de realizare materială, dar sacrificând idealurile înalte ale curăţiei de suflet, de caracter.

O istorie de viaţă

Una din temele romanului  “Portrete din cioburi” ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul acţiunii, Gabriel, fiul lui Emil, ajunge să repete istoria de viaţă a tatălui său. Povestea se repetă cu cele două iubiri ale sale, Stela şi Isa. Autoarea pune foarte mult accent pe aceste idile, încadrându-le perfect în conjuncturi socio-politice specifice.

Experienţa trăită de Gabriel cu Stela şi Isa ne arată latura realistă a eroului, însă pe cea şi sentimentală. Aceste relaţii îi determină lui Gabriel, destinul. Iată cum descrie autoarea lupta interioară a lui Gabriel, alături de Isa. „Când opiul trupului nu mai acţiona, în tot mai multe seri, în urma unei beţii a cărnii, Gabriel, obosit şi nervos, răsuflând lângă ea în întunericul dormitorului – îi scăpa printre degete. Trupul îi era lungit lângă ea, dar sufletul lui se îndepărta de ea, se întorcea mereu spre obsesia lui fixă, spre familia ce o părăsise. Stătea nemişcat şi ea la început credea că doarme, dar apoi a înţeles că ochii lui erau deschişi şi realiza la ce se gândeşte el. Era  chinuitor gândul că poate nu va mai putea face nimic să-l păstreze.”

În căutarea sensului propriei existenţe

Personajele principale, Emil şi Gabriel, tată şi fiu, vor afla în cele din urmă, prin intermediul experienţelor trăite, sensul propriei existenţe, dar şi sensul existenţei lui Dumnezeu. Din cauza acestor experienţe, inclusiv cele amoroase, cei doi îşi vor schimba, pe măsură ce trece timpul, concepţia despre viaţă, familie şi Divinitate. Emil şi

Gabriel sunt personaje complexe şi ocupă poziţii înalte în societate. Cei doi sunt capabili de trăiri interioare profunde, devastatoare. Gabriel este tipul omului filosof, comtemplativ, un intelectual. “Aluziile lui Gorică la faptul că Gabriel e natural înzestrat pentru a urca în vârful piramidei, urmând pilda tatălui său, care în timpul studenţiei fusese secretar al Uniunii Tineretului Comunist, mult timp iscară în sufletul băiatului sentimente şi gânduri contradictorii.”

Credinţa în Dumnezeu, singura forţă pentru supravieţuire

Gabriel, tipul de intelectual care încearcă să se autodepăşească, trăieşte într-o realitate crudă.  “Dorinţa uriaşă din interiorul lui de a-şi depăşi propria condiţie, de a se ridica deasupra oamenilor obişnuiţi, se lupta cu aversiunea faţă de armele care îi erau oferite – fuziunea cu teoriile materialismului dialectic. Nu putea accepta această filosofie în primul rând pentru că ea reprezenta fundaţia pe care se clădise viaţa tatălui său. Eşecul acestei vieţi îi adusese atâta suferinţă şi frustrare, încât se ferea de orice ar putea prevesti o istorie asemănătoare. În al doilea rând, politica bazată pe această filosofie excludea credinţa în Dumnezeu, despre care el nu ştia prea multe, dar care fusese totuşi singura forţă ce o ajutase pe mama lui să supravieţuiască şi să vadă un sens în tot ce îndurase.”

Moravurile unei societăţi

Romanul Ligiei Seman  “Portrete din cioburi” poate fi considerat şi un roman politic. În paginile cărţii, autoarea evocă societatea socialistă vazută prin ochii unor intelectuali, tată şi fiu, Emil şi Gabriel. Autoarea prezintă moravurile acestei societăţi, falsitatea regimului politic. Însă niciodată nu s-a putut inventa o cale sigură de adormire a conştiinţei atunci când ai avut ocazia să cunoşti chemarea Cuvântului divin. Nu există nici linişte şi nici odihnă pentru cei care aleg să lase deoparte frumuseţea inocenţei de
copil al lui Dumnezeu pentru plăcerile şi realizările de o clipă ale compromisului şi păcatului. Nimic nu se compară cu o conştiinţă curată faţă de sine şi faţă de ceea ce este bine şi drept, fiindcă indiferent cât de mult suntem minţiţi de societatea în mijlocul căreia trăim, totuşi Dumnezeu există şi noi am fost creaţi pentru El.

„O stea veşnică pe firmamentul Universului”

Tema iubirii de Dumnezeu este omniprezentă în carte, în roman, ea înglobându-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea de Dumnezeu este singurul lucru care îl ţine în viaţă pe Gabriel. Ea a fost singura care i-a menţinut aprinsă flacăra vieţii. El nu a încetat niciodată să creadă în Dumnezeu, indiferent de circumstanţe şi asta l-a definit ca om.

Chiar dragostea sa pentru soţie se circumscrie şi se realizează ca urmare a dragostei pentru Creator. „Dragostea profundă dintre un bărbat şi o femeie, cu siguranţă sunt simbolul  Celei mai mari opere de Iubire şi Răscumpărare, iar reflectarea acestei iubiri în vieţile celor din jur o stea veşnică pe firmamentul Universului, deosebită de orice altă stea a lumii acesteia.” În roman, dialogul are un rol foarte bine determinat si foarte important. Autoarea se face uşor înţeleasă şi exprimă totul în fraze simple, pe un ton
familiar. La fel ca şi în celelalte romane, şi în “Portrete din cioburi” stilul Ligiei Seman este clar şi concis. Un alt lucru care o apropie pe autoare de cititorii săi este tonul degajat pe care acesta îl foloseşte. Limbajul utilizat demonstrează că Ligia Seman este o bună observatoare a realităţii. Concluzia care se desprinde din romanul “Portrete din cioburi” este că nici negura comunismului, nici tentaţiile bunurilor lumeşti nu pot să stingă dorinţa după Dumnezeu ce ia naştere atunci când ajungi să cunoşti Cuvântul Său. Preţul compromisului este amar şi plin de suferinţă, o cărare ce te aruncă în abisul disperării fără întoarcere. Totuşi, farmecul iubirii divine se revarsă pe drumul celui ce ajunge să învingă, chiar şi în urma multor greşeli, amăgirile unei lumi lipsite de repere morale autentice.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

Rei Abrudan – „Cei 12” – Chemarea (3) & „Cei 12” – Linia intai – Petru, Iacov, Ioan, Andrei (4)

Rei Abrudan – „Cei 12” – Chemarea (3)

Aceste adevaruri, mie imi dau fiori, cand stau sa ma gandesc la ele. Sut 12 oameni care au rascolit lumea si oamenii acestia au rascolit lumea pentru ca au fost martorii unui eveniment nemaipomenit. Acesti 12 oameni au trait alaturi de Dumnezeul Om Isus si au experimentat invierea Lui. Si sunt absolut convins ca aceasta experienta si nu abilitatile lor, i-au calificat si motivat pentru schimbarea pe care noi o cunoastem astazi. In seara aceasta, vreau sa citim un text foarte simplu. Este, de fapt, textul inceputului. Incercati sa va imaginati scena aceasta: Isus creste intr-o familie evreiasca ca orice alt copil. Probabil ca invata meseria tatalui. Anii trec, ajunge la 20+ ani si inca nu se casatoreste. Lucru neobisnuit. Ajunge la 30 de ani si inca nu este casatorit si nici nu intentiona s-o faca. Ajunge la 30 de ani, cand are din partea lui Dumnezeu incredintarea ca trebuie sa porneasca Misiunea.

Nu se mai intamplase nimic de felul acesta in istoria omenirii. Si acolo, Domnul Isus, inainte de a incepe Misiunea, face urmatoarele lucruri: isi selecteaza echipa, 12 oameni, ce urmau sa rascoleasca lumea, istoria, asa cum era ea cunoscuta. Vom citi din Marcu 3:13-15 –

3 În urmă*, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El.
14 A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.
15 Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.

Marcu este un evanghelist de genul ziaristului, jurnalistului. El ia faptele si le puncteaza acolo. Haideti sa ne uitam la chemarea celor 12. Aici incepea totul:

VIDEO by Credo TV

Rei Abrudan – „Cei 12” – Linia intai

(Petru, Iacov, Ioan, Andrei) (4)

Cei 12, oamenii care au rascolit lumea. Am vazut in intalnirea trecuta ca Isus cheama pe oricine vrea sa vina, numeste 12 ca sa-i aiba alaturi si sa-i trimita sa proclame vestea buna, confirmandu-le investirea prin puterea de a vindeca bolile si ascoate dracii. Am vazut, tot in intalnirea trecuta, de ce tocmai 12? Pentru ca noul legamant necesita o noua conducere, care sa inlocuiasca conducerea veche, cei 12 fii ai lui Iacov, o conducere compromisa din punct de vedere spiritual si moral. De aceea, fix 12! Dar, am mai vvazut ca erau 12 oameni absolut obisnuiti, care nu contau in sine, ci Isus conta in ei. Ceea ce-i caracterizeaza pe toti cei 12, pe toti cei 12 oameni simpli, este transformarea de care au avut parte. Unul dupa altul au fost transformati in niste oameni care au rascolit lumea. De ce? Pentru ca cumva, cumva lui Dumnezeu ii place sa restaureze.

Constantin Caraman – Erou al credintei in Biserica Penticostala

Constantin Caraman: Aveam o bucurie copilareasca atunci cand se prezenta ocazia de a interprinde o actiune periculoasa. Aveam o vorba: acum simt ca traiesc. Stiam ca fac ceva pentru Dumnezeu. 

Pastorul Nicu Oros Biserica Filadelfia Bucuresti – la rugaciunile fratelui Caraman se faceau vindecari, facea si studiu biblic prin case si pentru asta era chemat des la Securitate.

Imi povestea, la un moment dat, fratele Caraman, o metoda inedita de a duce Biblii in tara. Niste caini, special dresati, treceau dunarea in inot, cu bagajul cu Biblii legat de spate, dincoace in partea romana ii astepta cineva, ii ridica bagajul, ii dadea mancare cainelui, care se intorcea in Iugoslavia.

Nota informativa asupra lui Constantin Caraman, semnata de Tudose Butoi: Sunt in celula cu el de 33 de zile in care timp nu a dat dovada ca isi schimba atitudinea. Socoteste celula o mare fericire si prilej sa-si intareasca credinta crestina, sa-si verifice increderea in Isus si sa-si capete mantuirea sufleteasca.

Emisiunea Memorialul Durerii Constantin Caraman CLIK POZA pentru VIDEO

Photos captura video – CLICK pentru VIDEO: Memorialul Durerii –

http://www.tvrplus.ro/editie-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-238847

Despre emisiune:

Este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România.

Serialul „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu Longin, a creionat cel mai dureros capitol din istoria recentă şi reprezintă în continuare unul dintre cele mai puternice demersuri jurnalistice.

Început în 1991, „Memorialul durerii” a prezentat, de-a lungul timpului, evenimentele petrecute o dată cu încheierea celui de al Doilea Război Mondial şi până la începutul anilor ’90. Din 2008, serialul a început o serie nouă, unde au fost remontate o parte dintre primele episoade şi, în acelaşi timp, au fost difuzate şi subiecte noi, printre care seria dedicată torţionarilor – Seria Neagră – cât şi Memorialul Bucureştilor, unde s-au prezentat demolările prin care a trecut capitala.

În total, sunt peste 150.000 de minute de imagini document şi nenumărate confesiuni din partea unor personalităţi care au trecut prin chinurile comunismului sau care au fost chiar părtaşi la crimele regimului. Unul dintre cele mai mari merite ale Luciei Hossu este şi această dorinţă de a-i prinde în viaţă pe care care au influenţat acest „malaxor al sufletelor”. A avut ultimele mărturii ale torţionarilor Alexandru Nicolski sau Gheorghe Crăciun, a prins ultimele confesiuni ale lui Petre Ţuţea şi a fost primul om care, prin materialele sale, a deschis ochii a milioane de români, prezentându-le ororile care s-au petrecut în închisorile din ţară, la Sighet sau Piteşti. „Lucia Hossu a fost primul om, care a intrat în multe locuri. Ea a deschis porţile de la Sighet”, povesteşte Alexandru Munteanu, producătorul emisiunii, membru al echipei Memorialului încă din 1993.

„A fost o luptă contra cronometru, pentru că bătrînii luptători dispăreau, închisorile se renovau suspect de repede, unele au fost şi demolate, celulele condamnaţilor la moarte deveneau încăperi cochete, vopsite în culori pastel”, spunea realizatoarea serialului. În toată acea perioadă, echipa Luciei Hossu a umblat în toată România, mergând de la satele răsfirate în câmpia Bărăganului şi până la casele ascunse la umbra munţilor şi pădurilor. Şi-au găsit cele mai cutremurătoare poveşti, cei mai puternici oameni, care au reuşit să ofere un chip acestui regim negru. Ei au fost lentila care a arătat celorlalţi români adevăratele „valori” ale comunismului.

În acte a fost numitul „centru de reeducare studenţească”, însă în spatele gratiilor închisorii Piteşti se ascundea cea mai cumplită barbarie. Orice s-ar fi sinucis, numai să scape de supliciile torţionarilor, spun toţi foştii deţinuţi care au vorbit cu echipa din spatele Memorialului Durerii. Serialul a făcut cunoscut curajul Elisabetei Rizea, numind-o „Viteaza din Nucşoara”, a dedicat numeroase episoade rezistenţei din munţi, aducându-l la suprafaţă pe bătrânul Ogoranu, a arătat sacrificiile inumane cu care s-au construit marile „realizări” ale socialismului, prezentând lagărele de la Balta Brăilei, Baia Sprie sau Canal.

Fiecare episod este construit într-un mod diferit, mărturiile victimelor sunt completate cu date istorice, imagini din arhivele televiziunii sau cu file din jurnalele personale ale intervievaţilor. Sunt episoade dedicate unor mişcări, cum ar fi cel al rezistenţei din munţi, proceselor elitei politice şi culturale, colectivizării din Vrancea; apoi episoade – portret dedicate unor personalităţi precum Doina Cornea, Corneliu Coposu, Anita Nandriş, Richard Wurmbrand şi mulţi alţii.

Serialul „Memorialul Durerii” a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 20 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.

George Gurescu
jurnalist TVR+

MARTURII despre Caraman
https://www.google.com/search?q=memorialul+durerii+caraman&ie=utf-8&oe=utf-8#q=memorialul+durerii+caraman&tbm=vid

Lidia Rascol – O marturie puternica a minunilor care Dumnezeu le-a facut in familia sorei Lidia Rascol in timpul persecutiilor comuniste

O marturie puternica a minunilor care Dumnezeu le-a facut in familia sorei Lidia Rascol. Lidia Rascol s-a nascut in Bucovina intr-o familie de credinciosi penticostali si a crescut intr-o perioada in care crestinii erau persecutati. Tatal ei a fost un slujitor al lui Dumnezeu neobosit pe campul Evangheliei. In cadrul acestei emisiuni, Lidia Rascol readuce in atentia telespectatorilor vremurile de persecutie religioasa si prezinta valorile spirituale ale acelei perioade de restrictie. Urmariti si continuarea povestirii ei de viata in urmatoarele editii ale emisiunii Puterea Rugaciunii!

Partea 1

VIDEO by  Alfa Omega TV

Partea 2

Partea 3

Adevarul: Manualul secret al securiştilor: cum ne instalau microfoane în case şi ne interceptau convorbirile. „Maimuţa“ şi „ciocănitoarea“, duşmanii ascunşi

Aparatură de înregistrare a convorbirilor telefonice în zona Vrancea FOTO Arhivă Adevărul
Photo credit Adevaru

Securitatea ne supraveghea peste tot în perioada comunistă, mai ales în locuinţele noastre. „Adevărul“ dezvăluie documente din arhiva CNSAS privind regulile pe care trebuiau să le respecte informatorii, dar şi detalii despre modul în care „se plantau“ microfoanele.

Convorbirile românilor erau interceptate încă din anul 1956, cu tehnică rudimentară. Sistemul de opresiune obţinea atât informaţii „cu caracter duşmănos regimului“, cât şi date despre viaţa privată a românilor, care erau în acest mod şantajaţi.
Convorbirile telefonice internaţionale erau interceptate fără excepţie, iar numele, adresele şi numerele de telefon ale tuturor abonaţilor telefonici din ţară de unde se purtau aceste convorbiri erau transmise Centrului de informatică şi documentare, care le comunica unităţilor informative, pe linie şi profile de muncă, pentru luarea măsurilor care „se impuneau“.

Pentru interceptarea convorbirilor ce aveau loc într-un anumit spaţiu, se efectuau pătrunderi secrete în vederea instalării unor microfoane, alimentate electric sau pe bază de baterie, fie în aparatul telefonului, fie introdus într-un alt obiect pentru a nu fi reperat, fie ataşat de mobilă“, dezvăluie Cristina Anisescu, coordonator ştiinţific de proiect din cadrul CNSAS. Mulajul cheilor de la casă era obţinut în mod fraudulos de la serviciul soţiei celui urmărit, unde aceasta era ţinută „ocupată“ de o sursă a Securităţii, timp în care li se sustrăgeau cheile şi li se lua mulajul, apoi erau puse la loc pentru a nu trezi nicio suspiciune. Securitatea îi urmărea pe români şi străini şi în vacanţă. În timp ce turiştii erau plecaţi în excursii cu autocarul, li se monta în camera de hotel un microfon în vreun obiect de mobilier.

De asemenea, unii români care aşteptau mai mulţi ani montarea unui post telefonic se alegeau şi cu un microfon la pachet cu aparatul.

Citeste mai mult la Adevarul.ro: adev.ro/nn6m46

Citeste si –

   EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral ’77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini –

3. The Reliability of the New Testament (Oral Tradition)

VIDEO by InspiringPhilosophy

Does Paul Help us With the Gap Between the Death of Jesus and the Time of the First Gospel?

Dr. Darrell Bock:

VIDEO by John Ankerberg