Filip Fărăgău Mărturie – 3 Mai 2015

Filip Faragau

FILIP FARAGAU a plecat la Domnul – Citeste aici – Aplauze pentru Filip, aplauze!!!

Fiti cu totii bun veniti, mai de departe, mai de acasa, intre noi in aceasta zi. Dupa cum poate unii stiti, poate aflati acuma, fratele Beni este plecat la Focsani la o conferinta. Si acolo studiaza tot cartea Romani si am auzit  ca se bucura foarte mult fratii. Au un timp deosebit si ziditor impreuna. Eu am stiut de ceva vreme ca urmeaza sa plece si pentru ca m-a rugat ca atunci cand este plecat, sa il inlocuiesc eu la predica, ce n-am stiut insa este modul in care acest text care a venit la rand se va potrivi cu starea mea personala din aceste zile. De aceea, v-as cere permisiunea sa nu predic neaparat, ci mai degraba, sa fie cateva ganduri personale, mai degraba, o marturie vizavi de aceste cuvinte care au fost deja citite.

Citind acest text m-am gandit la doua cuvinte: adevaruri fundamentale. Cred ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre cele mai importante lucruri din viata, despre acele lucruri din viata pe care ar trebui sa le pretuim mai mult decat oricand. Suntem socotiti neprihaniti prin credinta in Isus Hristos. Avem pace cu Dumnezeu. Hristos a murit pentru noi, pe cand eram noi inca pacatosi, pentru ca astfel sa ne impacam cu Dumnezeu si dragostea Lui sa fie turnata in inima noastra. Sunt adevaruri pe care le rostim multi dintre noi deseori. Le-am cantat anterior, o facem in fiecare Duminica, le spunem in rugaciuni si le discutam poate si intre noi.

Dar, sunt situatii cand desi le credem, ne sunt aproape de inima, totusi parca au un rol secundar in viata noastra si voi reveni la asta imediat. Un cuvant, care in aceste 11 versete, l-am vazut ca se repeta de multe ori este cuvantul bucurie. Daca va veti uita in text, veti vedea ca el este la inceput si este si la concluzia textului. Pavel incheie spunand: Nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu. Mai mult, in prima parte a textului, legat de bucurie, avem o afirmatie care poate ne pune pe ganduri. Spune acolo textul: Ba, mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre.

Si m-am gandit in zilele astea la aceasta expresie. Necazul si bucuria nu prea au multe lucruri in comun. Cred ca multi de aici stiti mai bine decat mine ca necazul este necaz. El naste durere. Necazul naste panica de multe ori. Necazul naste incertitudini. Necazul poate sa nasca chiar razvratire. Si toate acestea se nasc din situatia in care ne aflam, situatie dificila, un necaz.

In nici un caz, necazul in sine nu are de a face cu bucuria, nu naste bucuria. Si m-am intrebat atunci: Dar, care este sursa bucuriei in mijlocul necazului. De unde vine ea? Si cred ca textul din Romani ne ofera un raspuns clar, un raspuns simplu.  Daca vom citi mai jos, ne spune: Sursa bucuriei, motivul bucuriei noastre  in mijlocul necazului este faptul ca dragostea lui Hristos a fost turnata in inimile noastre. Ma pot bucura in necazul meu pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inima mea prin Duhul Sfant.

Cand ma gandesc la dragostea lui Dumnezeu, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, eu o definesc situationala. Cu alte cuvinte, definesc dragostea lui Dumnezeu prin lucrurile de care ma bucur in viata de zi cu zi. Si intr-adevar, Dumnezeu ne lasa atatea motive de bucurie. Nu cred, ca oricare de aici, daca v-ati gandi doar la ziua de ieri, nu ve puteti gandi chiar la un lucru mic , un lucru mare care v-a produs bucurie, care ati putut vedea dragostea lui Dumnezeu. El este un Tata bun, spune Biblia, care ne da din belsug lucruri de care sa ne bucuram.

Dar, cu toate acestea, textul nostru parca ne duce la esenta si ne spune ca daca Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi, o face in primul rand si cel mai plenar, pe faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Sursa bucuriei supreme, sursa bucuriei care ne poate insoti in fiecare zi, indiferent de circumstante, indiferent de starea noastra, sursa bucuriei supreme este dragostea lui Dumnezeu dovedita in Hristos pentru mine si pentru tine. Si asta, dragi frati si surori, nu ne-o poate lua nimeni. Dimpotriva, ea poate doar sa creasca in mijlocul unei incercari.

Va spuneam ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre adevaruri adanci. Si in saptamana care a trecut, am avut, mult timp, o imagine inainte. Si as vrea sa v-o descriu. Sper sa fie si pentru dvs. graitoare, asa cum este inca pentru mine. E imaginea unei scene de teatru. Si as vrea sa va imaginati o scena de teatru absolut ticsita, plina cu actori, actori foarte diversi. Avem, pe de o parte, clowni, jongleri, actori imbracati in toate culorile, actrite, unii slabi, altii grasi, unii inalti, altii scunzi. Foarte multa galagie, foarte multa harmalaie, fiecare isi rosteste rolul de odata. Dar, la un moment dat, in aceasta harmalaie, in aceasta inghesuiala, incet, lucrurile se linistesc si fiecare se trage, unii de o parte, altii de cealalta, a scenei.

Si incet, incet, se creeaza un culoar  si pe scena, in centru, la reflector, ramane un singur personaj, personajul principal al scenei. Era acolo dintotdeauna. Doar ca era inabusit, daca vreti, de toti ceilalti. Cam asa imi imaginez eu viata mea. Foarte multa galagie. O parte din aceasta galagie vine datorita alegerilor mele pacatoase, datorita deciziilor mele. Insa, o alta parte, vine si datorita multor activitati, lucruri pe care le fac, intalniri care le am, una dintre ele chiar foarte bune, legata chiar de viata bisericii, dar, care parca nu erau strans legate de Hristos, personajul principal. Desi, de multe ori cred ca fac lucruri pentru El, in Numele Lui, am simtit ca realitatea Lui in viata mea nu este cu adevarat fundamentala, sa marcheze cu adevarat tot ceea ce fac, motivatia mea.

Cu vreo trei saptamani inainte de Paste, am hotarat cu sotia mea sa tinem un post. Se practica, este chiar la moda si am zis ca ar fi cazul sa o facem si noi. Dar, adevarul este ca n-a chiar fost post. A fost dieta, as putea spune, pentru ca in alergarea zilnica, aglomeratia fiecarei zile, putine ori aveam ragazul sa ma rog, sa ma gandesc la viata mea, in prezenta lui Dumnezeu, sa ma opresc din alergare. Dar, totusi, aceste zile de post au avut un efect, nu cel pe care il asteptam sau il doream. Am inceput sa simt niste dureri ciudate la spate. Eu sunt obisnuit cu durerile de spate, suferind de hernie de disc. Mi-au spus ca poate sunt doar niste iradieri in acea zona. Dupa aceea, au inceput si niste dureri la stomac. Iarasi, mi-am zis: Cu siguranta ca sunt legate de schimbarea dietei, probabil. Dar, acestea, intensificanduse, am hotarat ca ar fi bine sa trec pe la un medic. Am facut lucrul acesta si am zis: hai sa fac niste analize mai amanuntite.

Ca sa scurtez o poveste lunga, zilele trecute am primit rezultatele acestor analize si diagnosticul a fost unul care nu ne asteptam de loc si anume limfom. Limfomul este un cancer al celulelor albe. Pentru cei cunoscatori sau interesati de terminologia mai specificaeste vorba de un limfom nonhodgkins difuz al celulelor b din sange. N-as vrea sa mai detailez acest aspect. Va pot spune doar ca medical vorbind, lucrurile sunt la inceput. Chiar maine am sa am o intalnire cu un hematolog pentru a discuta schema de tratament si desfasurarea medicala a lucrurilor. Statistic vorbind, prognosticul este unul bun. Dar, dincolo de asta, sunt convins ca atat viata mea, cat si viata dvs. este in mana lui Dumnezeu.

Asa cum probabil banuiti, nu-i usor sa primesti o asemenea veste, atat mie cat si poate, mai ales, Violetei. Ne-a fost greu sa o primim. Dar, as vrea sa va mai marturisesc ceva, felul in care Dumnezeu ne-a pregatit inimile pentru acel moment. A fost unul foarte special. Chiar inainte sa primesc diagnosticul, stateam cu Vio intr-o seara si ne gandeam la cateva versete din Filipeni cap. 4. Versete pe care Violeta le-a scris pe un card, pe o felicitare si a dat-o in ziua aceea unei colege de servici, de ziua ei. Si le citeam impreuna, gandindu-ne la ele si chiar la final, cand am terminat de citit, aproape in secunda urmatoare, am auzit sunetul telefonului care m-a anuntat ca am primit un email si pe email era chiar diagnosticul despre care va spuneam.

Dati-mi voie sa va impartasesc si cu voi aceste versete, care cred ca Dumnezeu le ia si le leaga de inima noastra, ca sa le luam cu noi in zilele care vor urma. Si ma rof ca Dumnezeu sa le faca o realitatesi in viata dvs. a fiecaruia, in momentul vietii in care va aflati.

Filipeni 4:4-8

4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
5 Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape*.
6 Nu* vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea* lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot* ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

In incheiere, va multumesc tuturor pentru rugaciuni si pentru sprijin. Cred din toata inima ca Cel care m-a creat si Cel care mi-a dat viata poate sa imi dea vindecare in trup. Si imi doresc cel mai mult, in aceasta situatie, ceea ce-mi doresc pentru fiecare dintre voi, ca sa-mi gasesc tot mai mult bucuria in Domnul, pentru ca El sa poata fi tot mai mult glorificat prin viata mea. Amin.

03 Mai 2015 – Filip Fărăgău from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Anunțuri

8 comentarii (+add yours?)

  1. Marius Silvesan
    Mai 04, 2015 @ 00:19:17

    Reblogged this on Istorie Evanghelica.

  2. anatatar
    Mai 04, 2015 @ 06:04:30

    Reblogged this on ANA TATAR ANDRAS.

  3. Trackback: Băiatul lui Beniamin Fărăgău, Filip Fărăgău – în cuvintele lui | B a r z i l a i – e n – D a n
  4. aurora
    Mai 04, 2015 @ 20:29:21

    Scumpe frate Filip si scumpi copii ai fratelui si sorei Faragau,nu va cunosc personal dar pot spune ca sinteti niste margaritare de pret ale bunului nostru Mintuitor ( iar parintii vostri au de ce sa se mindreasca cu voi) si ca negresit El va face ce este mai bine pentru aceste margaritare . Va multumim pentru deschiderea care ait avut-o pentru intreaga Biserica a lui Christos, si va asiguram ca ne vom ruga fierbinte ca Taticul nostru ceresc ( se pare ca in aramaica se spune Taticule, nu Tata ) sa va asculte rugaciunile voastre, ale parintilor vastri si ale intregii familii. Sa nu vi se clatine piciorul. El va duce la capat ce a inceput in voi.
    Si ca o nota omeneasca, sint medic, si da, prognosticul este bun, macar ca aceasta are mai putina greutate in ochii Lui care ne scapa si de bolile cu prognostic mai putin bun, daca asa crede El de cuviinta.
    Salutari pline de dragoste fierbinte parintilor vostri. Si fie ca sanatatea voastra sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul vostru.
    Cu mare drag si respect, Aurora.

  5. Nelu Pilt
    Mai 04, 2015 @ 22:02:22

    Pace frate Filip.Eu am fost diagnosticat in 2011 cu T cell limfoma,ceva asemanator cu ce ai tu.In seara zilei in care am aflat diagnosticul m-am pus in genunchi,m-am rugat Domnului si am decis sa ma botez.E o poveste lunga cu un final fericit.As vrea sa pot sa ti-o impartasesc.Dar ce vreau sa-ti spun,din prima zi eu am crezut ca numai Dumnezeu ma poate vindeca,si asa a fost.Sa nu disperi nici o clipa si sa crezi din toata inima ta ca Dumnezeu face minuni.Am sa te port in rugaciunile mele.Dumnezeu sa-ti de-a sanatate.

  6. Trackback: Iosif Ton – Sa ne rugam pentru vindecarea lui Filip Faragau | agnus dei - english + romanian blog
  7. Trackback: Mulțumire Filip Fărăgău | agnus dei - english + romanian blog
  8. Trackback: Ultimele postari – August week 1 | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: