Daniel Gale de dincolo de moarte

Daniel Gale

Photo ResurseCrestine.ro

Joi dimineaţa, 8 mai, în jurul orei 5 am, la Portland, a trecut din viaţă tânărul Daniel Gale. A avut 29 de ani (încă nu împlinise 30) şi a lăsat în urmă soţia cu o fetiţă de doar 6 luni, o familie ndurerată, mulţi prieteni şi cunoscuţi. Se pare că moartea a apărut în timp ce dormea. Cauza exactă urmează să fie stabilită de medici într-un viitor apropiat.
În ultima vreme, Daniel a fost implicat foarte mult în lucrarea Domnului. Doar Duminică seara, 4 mai, la serviciul de la biserica Philadelphia, a adus o cauză de mulţumire Domnului pentru că l-a ajutat, împreună cu un grup de tineri, să se întoarcă cu bine din misiunea de la Rizona. Vestea morţii a luat prin surprindere întreaga biserică şi comunitate română de aici din Portland dar şi din întreaga lume.
Foarte mulţi sunt afectaţi de această tragedie. Istoria lui Daniel este o inspiraţie foarte puternică atât pentru tineri dar şi pentru orcine cunoaşte povestea vieţii lui. A fost un adevărat fiu risipitor. Un fiu pierdut care s-a întors la Domnul cu adevărat.
Pentru a-l înţelege pe Daniel, trebuie să îl cunoaştem puţin înainte, ca fiu pierdut şi apoi după, ca un fiu al lui Dumnezeu născut din nou.

Daniel înainte:

Câteva rânduri extrase din mărturia lui Daniel din data de 28 aprilie din biserica Happy Valley Christian Center din Arizona, la serviciul de dimineaţă, cu doar două săptămâni înainte de a trece din viaţă. Era într-o călătorie misionară cu un grup de tineri din mai multe biserici de aici din Portland care erau implicaţi în misiunea JCKMinistry, prin care organizau vizite la bolnavi, săraci şi văduve şi făceau călătorii misionare.
Născut în America, Daniel a fost un rebel înainte ca să se întoarcă cu adevărat la Domnul. A făcut parte dintr-o familie de 12 copii, el fiind al 7-lea copil, 9 fete şi trei băieţi. La şcoală a fost hărţuit mereu de colegii săi care îl considerau cam ciudat.
La 14 ani, a plecat de acasă şi a intrat în tot felul de afaceri dubioase, inclusiv furturi de maşini şi alte lucruri care nu erau considerate tocmai legale. A intrat într-un cerc de prieteni vicioşi care i-au ruinat viaţa.
La vârsta de 17 ani, era notoriu pentru faptele sale rele şi era deja căutat de oamenii legii. Într-o seară târziu, pe la ora 2 dimineaţa, a ajuns acasă sub influenţa alcoolului, iar mama sa îl aştepta pe canapea. “Daniele, trebuie să îţi spun ceva foarte important. Am fost la rugăciune şi Dumnezeu a vorbit pentru tine printr-un prooroc, că dacă nu te întorci la Domnul, în două săptămâni, El o să te lovească şi o să îţi pară rău.” “ Cum pe mine?” – a replicat Daniel – “Că doar eu nu fac nimic rău, sunt doar un haiduc (Robin Hood) care fur de la cei bogaţi şi dau la cei săraci.”
Şi într-adevăr, nu au trecut două săptămâni, şi Dumnezeu s-a ţinut de promisiune. Nu după multă vreme, l-a sunat un prieten ca să meargă până la el pentru că au de încheiat o afacere din care o să facă mulţi bani. A precizat că trebuie să aducă şi lucrurile furate care erau parte din această tranzacţie.
A ajuns la ora stabilită la casa prietenului său şi a fost puţin surprins să vadă că prietenul lui nu ieşea afară din casă la ora stabilită. Ploua mărunt. Deodată, cineva bate la uşa autovehicolului şi o lumină puternică i s-a aprins în faţă. Era un poliţist. “Cu ce te pot ajuta domnule” – i s-a adresat Daniel ofiţerului, în timp ce o frică puternică i-a cuprins tot corpul. „Domnule Gale, vă rog să ieşiţi din maşină” – i s-a adresat ofiţerul. “Un moment, să îmi iau centura” a răspuns Daniel, în timp ce încerca să îşi stăpânească tremuratul genunchilor de frică. Se gândea că o să mimeze scoaterea centurii de siguranţă, o să pună schimbătorul în revers, o să dea înapoi şi o să dea bir cu fugiţii.
Însă în acelaşi moment, când a întors capul înapoi, să se asigure a realizat că în spate se aflau 7 maşini de poliţie, care îi blocau orice şansă de scăpare. Avea 7 mandate de arestare pe numele lui. A fost condamnat la 7 ani şi jumătate de puşcărie.
Ajuns în închisoare, a realizat ce s-a întâmplat: aşa-zisul prieten al său, pe care îl cunoştea de vreo 10 ani, l-a trădat. A făcut o înţelegere cu poliţia că dacă îl dă în mâinile lor pe Gale, el v-a scăpa de pedeapsă.
După vreo 6 luni de încarcerare, a început să citească Biblia. A citit-o de 3 ori de la început la sfârşit. După vreo 2 ani şi jumătate a aflat de la un deţinut care tocmai intrase în închisoare, că poate să scape de anii rămaşi de pedeapsă, dacă intră într-un program de “boot camp” (un program foarte sever de militărie în care persoanele sunt supuse unor tehnici fizice şi pshice foarte severe de disciplinare) iar dacă va termina cu bine acest program, va scăpa de ceilalţi ani de puşcărie.
A contactat un avocat, care nici nu a vrut să stea de vorbă cu el fără o plată iniţială de 2500 de dolari. Daniel avea ceva bani într-un cont bancar, dar se gândea că o să aibă nevoie de ei dacă o să iasă din închisoare, după cei 4 ani de închisoare câţi mai avea de făcut. A fost luminat de Dumnezeu şi a luat din nou legătura cu avocatul respectiv şi i-a trimis banii prin intermediul familiei.
A luat legătura cu persoana din cadrul închisorii care se ocupa de acest program şi i s-a spus că el va fi eligibil pentru acest program numai prin 2009, pentu că lista de aşteptare era foarte mare, cu 5 ani mai târziu de la data când trebuia să se împlinească cei 7 ani de închisore. Însă Dumnezeu a lucrat într-un chip minunat şi doar după 3 luni a fost trimis să înceapă acest program. L-a terminat cu scucess şi a fost iertat de anii care rămăseseră.
Când a fost în închisoare a făcut o juruinţă că dacă Dumnezeu îl ascultă o să fie trimis la boot-camp şi va fi absolvit de 4 ani de închisoare, o să meargă în întreaga lume şi o să mărturisească peste tot cât de mare este El. Şi într-adevăr s-a ţinut de juruinţă.
În 2000 s-a botezat în apă. Dumnezeu l-a întărit să vorbească în faţa oamenilor, cu toate că în şcoală îi era frică să iasă în faţa clasei să vorbească, când avea un examen sau trebuia să dea un răspuns.
În 2002 a fost botezat de Domnul şi a fost umplut cu o putere, o dragoste şi o râvnă pe care a avut-o până la moarte. Dumnezeu l-a binecuvântat şi din punct de vedere material. Tot ce câştiga şi tot ce deţinea, avea un scop: vestirea Dragostei lui Hristos şi câştigarea de suflete pentru împărăţia Lui.

Photo credit www.digplanet.com

Daniel după:

Pentru a-l cunoaşte pe Daniel după, trebuia să îl întâlneşti. Radia de bucurie şi avea o dragoste “nebună” pentru Hristos pe care nu îi era ruşine să o împărtăşească cu oricine îi ieşea în cale.
Oriunde se afla: la biserică, la servici, acasă, la restaurant, la staţia de benzină, la rând la cafea (Starbucks), Daniel trebuia să împărtăşească dragostea lui Dumnezeu.
Avea o putere extraordinară de a ierta. Dacă supăra pe cineva, nu trecea mult şi Daniel îşi cerea iertare. Acesta este Daniel, descris de câteva persoane apropiate de el şi foarte importante din viaţa lui: soţia, Tabita Gale, una dintre surorile lui mai mari, Gabriela Shubert, pastor Nicky Pop şi pastor Beniamin Zăgrean.

Tabita Gale:

Sunt mândră de el şi de impactul pe care l-a avut asupra oamenilor, în special pentru tânăra generaţie. În cei aproape 2 ani de zile de căsnicie, Daniel a fost o inspiraţie pozitivă atât pentru mine, pentru familia sa cât şi pentru toţi prietenii pe care îi avea. În ultimele luni am observat o schimbare în viaţa lui: vroia să dăruiască mai mult în numele Domnului, chiar dacă nu avea prea mult, vroia să meargă în mai multe călătorii misionare în România, şi în fiecare zi, vroia să fie sigur când ne trezim, că citim Biblia şi ne rugăm împreună. Aproape în fiecare zi îmi spunea “ceva extraordinar se va întâmpla, ceva minunat o să se întâmple”. Ştia că Dumezeu o să facă o minune mare în comunitatea din care făcea parte. Îmi amintea mereu că o să biruim în Hristos, pentru că lupta încă nu este gata.

Autor: Marcel Urs via – Resurse Crestine – http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11353/daniel-gale-de-dincolo-de-moarte

Urmariti marturia lui Daniel Gale in aceste clipuri de aprox 9 min –

Dan Gale – Marturie [Partea 1]

VIDEO by Hayer D

Dan Gale – Marturie [Partea 2]

Dan Gale – Marturie [Partea 3]

Reclame

9 comentarii (+add yours?)

  1. DRAGO
    mai 09, 2015 @ 00:30:03

    L-am cunoscut personal pe Daniel in anul 2005,ocazie cu care Dumnezeu a lasat o binecuvantare asupra noastra.A fost plin de ravna si dragoste -in aceasta perioada scurta- pentru marturisirea D-lui ISUS cum a lucrat in viata lui.Slavit sa fie Domnul

  2. mike
    mai 09, 2015 @ 12:51:25

    Se pvesteste ca un parinte, batea cita un cui in usa de la intrare -cind copilul lui facea cite o prostie –si usa sa umplut de cuie – curios flacaul il intreba pe tatal lui –de ce ai batut cuie in usa ?? Baiete –de cite ori faceai o prostie si faceai pe vecinii nostri sa pacatuiasca –injurind si blestemind datorita faptelor tale rele, batem cite un cui in usa –sa-mi aduc aminte si sa-ti aduc si tie aminte de relele facute ,sa stii ca ,pur si simplu sunt doborit la pamint – Tata, promit, ca de aici incolo o sa fac doar fapte bune– si tatal scotea cite un cui unul dupa altul pina usa a fost libera de cuie – Vezi tata ce copil cuminte ai !!–vad flacaule –cuiele le-am scos ,dar ce facem cu gaurile din usa?? . Asa se intimpla si in viata spirituala – facem rani, care se vor vindeca, dar ramin -cicatricele- Am si eu o amintire ( nu placuta de la Daniel si de la altii ca el ) dar ma bucur sincer ca si-a revenit in final tocmai ca flacaul din povestea de mai sus – dar ce facem cu cicatricele ?? Aici ma refer la cei necredinciosi, cum vad ei problema asta ??( si la mine care in acel timp eram-(nepocait)- darimat de faptele surorii mele pocaite ). Poti chema la pocainta pe cineva -daca faptele tale nu dovedesc ceace sustii ca esti?? –aviz pentru alti tineri ce se vor –Robin Hood( sper ,conducerea bis Philadelphia sa se ocupe mai mult de tineretul din bis.) Blessing

  3. Valentin
    mai 10, 2015 @ 17:21:30

    Dragul meu frate, Mike.
    Sunt multe parabole din astea ce le-am invatat in copilarie numai ca cea de fata nu ia in considerare un sigur lucru: Dragostea izvorita din Dumnezeu. Caci o astfel de dragostea are nu numai putere de vindecarea cicatricilor, ci si UITA toate greselile, intocmai precum Dumnezeu ni le-a iertat (si inca mai iarta) si noua.
    Dar aici contrastul perfect intre omul vechi, si cel nou. Caci in timp ce omul cel vechi era deprins sa vaca voia diavolului omul cel nou, in el se oglindeste insusi chipul si asemanarea lui Hristos!

    Altfel, gandit dupa logicul parabolei, ce ar fi daca s-ar scula urmasi de-ai lui Stefan (martirul) si ar spune despre apostolul Pavel, pai Pavel, da, a fost el un om deosebit dar…. cicatricea ce ne-a lasat in inimi cu uciderea lui Stefan…. Si cati altii.
    Totodata ar fi bine sa ne mai aducem aminte cate rani am cauzat si noi, mai mici sau mai mari, constient sau nu, la randul nostru. Toti suntem oameni, si gresim, iar daca nu am recunoaste asta am fi nimic mai putin decat niste ipocriti.

    Asadar te rog fierbinte, ca un frate si copil al Domnului, sa nu lovim in fratele nostru care nu poate fi de fata pentru a raspunde deoarece tocmai s-a intors Acasa, la Iubitul inimii lui si ale noastre, ci mai degraba sa lasam fiecare piatra jos si sa ne pocaim. Caci fiecare avem ale noastre…

    De asemenea te rog nu imi lua asta in nume de rau dar din comentariu inteleg ca nu ai trecut pe drumul fratiorului nostru, si nu te poti identifica cu el; eu da.
    Si nu exagerez cand spun ca daca fratele Daniel a fost in felul lui… inainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu, inante de a gusta din bunatatea nemarginita a lui Dumnezeu si harului sau maret, ma aventurez sa spun ca eu am fost si mai rau. Si ca sa nu se inteleaga gresit nicidecum nu ma laud cu faptele de altadata… dar ma laud imens cu Dumnezeul meu iubit, ca sa se poata vedea cat de radical schimba Atotputernicul Dumnezeu viata unui om, si o fac cu mare bucurie, pentru a-I aduce glorie si cinste Iubitului inimiii mele, care si pentru mine s-a jertfit si m-a scapat de la moartea vesnica. Marit si binecuvantat sa-I fie Numele in veci de veci!

    Si uite ca s-a facut tarziu ceasul si va trebui sa inchei, desi am dorit la indemnul Domnului sa mai adaug ceva. Dar daca Bunul Dumnezeu imi va ingadui o voi face la prima ocazie maine.

    Pana atunci te salut cu harul si pacea Domnului, precum si pe toti restul care iubesc pe Dumnezeu.

  4. mike
    mai 11, 2015 @ 23:37:22

    God bless you–Valentin–dupa mine sunt doua categorii de oameni care gresesc -pacatuesc-1)- oameni trecuti la credinta in Isus ,care apoi se intorc la fapte placute celui rau- – cu discernamint (cunoscind raul si binele )-2) oameni care nu l-au cunoscut pe Isus si fac voia celui rau, pina cind afla ca merg pe cale gresita -recunosc –si se pocaiesc. Pe de alta parte oameni simpli necunoscatori , care intra fara voia lor in scena ,fiind furati ,mintiti,inselati de cei ce apartin unui cult religios crestin- si bineinteles acestia se vor intreba ce fel de crestini sunt acestia ???fiindca marturisesc ca sunt crestini,mintuiti, sfinti ,pusi deoparte dar faptele lor dovedesc contrariul Asta a fost si dilema mea –dar am inceput sa inteleg doar, dupa ce am citit scriptura – unii doar pretind ca sunt ai Lui Isus –(crestini de Duminica) fiindca adevaratii credinciosi –mor inpreuna cu Christos ,dar traiesc ,dar nu mai traiesc ei ,ci Christos in ei-( dupa gal-2 -20)- iata Omul nou– iar Christosul din noi nu ne mai da voie sa mintim,furam,inselam etc –ci ne face sa dam gust si sa luminam pe cei din jur ,ca si cei pacatosi sa afle Calea si Adevarul–deci ,credinciosul trebue (mandatory) sa fie un exemplu de traire in credinta. –I-mi aduc aminte acum citva ani un roman credincios(de Dumnica )a condus fara permis (permisul suspendat pentru alte abateri in trafic)-din Oregon spre California – el sotia si doi copii morti pe loc iar o fetita a ramas -handicapata-pentru tot restul vieti- cicatrice?? da – datorita lipsei de raspundere si a ignorantei tatalui– cu toate ca a fost avertizat de un frate sa nu faca calatoria. Un caz similar povestit pe acest blog –de Vladimir Pustan–mireasa desfigurata– chiar de tatal ei –cicatrice ?? da – Am vazut la animale salbatice( umanism)– leu si pui de maimuta –leul a aparat puiul de maimuta – iar parintele fetei sa comportat mai rau ca –– Stau si ma intreb -din ce cauza biserica a intrat in apostazie – nu cumva super toleranta si lipsa de educatie in Frica de Domnul??? Ma uit la adevaratii crestini ,decapitati –pentru Christos iar Sadrac,Mesac si Abed-Nego-nu au pus conditii -daca–Si chiar de nu ne va scoate ( din cuptorul aprins),sa stii imparate , ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat – vers 18-din Daniel-3– exemple de urmat –cred ca de aceia au fost puse in Sfinta Scripura .–Problema –aplicam si noi ??

  5. Valentin
    mai 12, 2015 @ 20:00:35

    Mike. Imi cer scuze ca nu am putut face ieri ceea ce am dorit, adica sa continui cele de mai sus.

    Te inteleg perfect, si in mare parte iti dau dreptate, iar cat despre fata de care spui am citit si eu acea poveste trista.
    Dar ca sa nu fie vreo nelamurire eu fac parte din cei descrisi in categoria doua; si elaborez putin.

    M-am nascut intr-o familie de crestini penticostali si crescut in sanul bisericii (pana la o anumita varsta), la niste oameni mult tematori si iubitori de Dumnezeu, si deosebiti din toate punctele de privinta. Cu toate acestea, cu toate ca tata ne tinea pe noi cei doi baieti ai lui langa el in biserica si nu ne lasa nesupravegheati sau sa mergem pe afara si sa ne facem de cap, la varsta frageda de vreo 5-6 ani, pana nici macar nu cunosteam valoarea banilor am inceput sa buzunaresc fratii de la biserica. Iar asta o faceam in putinele dati cand imi dadea voie ca sa plec de langa el, singur, pentru a folosi baia. Deci exista si acei care eu nu vad altcelva decat ca sunt, cum zice romanul, poama rea.
    In fine. Prima data cand am facut-o, ajuns acasa, asa-mi erau buzunarele de pline de bani incat a cazut o bancnota (daca retin bine) afara si astfel m-a prins tata. Cand m-a cautat in buzunare… sa se ia tata cu mana de cap! Apoi pe langa ca am capatat o bataie buna mi-a confiscat si ‘prada’. M-am oprit cu asta? Da de unde! Am continuat-o pana cand am plecat in State, la 12 ani, dar mai faceam eu si altele. In State povestea a continuat, dar altcumva. Si acuma te intreb; ce putea determina un copil, la varsta aceea, sa faca astfel? Ce putea face biserica sau cu ce era de vina biserica, sau parintii mei saracii, care toata viata lor ne-au fost mai mult decat un exemplu model si au tot incercat sa ne invete? Ne duceau la biserica regular, ne-au invatat si au facut tot ce le-a stat in putere omeneste, si uite ca doar eu din tot neamul meu am fost acea poama rea. Fratii mei de ce nu au fost la fel?

    La 16 am plecat de acasa si m-am intors chiar inainte de a implni 18 ani, dar dupa un balamuc de Anul Nou, in urmatoarea zi Dumnezeu a atins inimile tuturor celor ce se aflau acolo si toti ne-am pocait de-odata. Dar nu mult dupa ce am incheiat legamant cu Domnul in apa botezului a venit satan cu tot felul de soapte, si mai ales indoiala. Asa ca, in nebunia mea, cerusem Domnului sa-mi arate ce Ii cer eu dar exact cum vroiam eu, adica sa mi se dovedeasca intr-un asa fel incat sa nu existe nicio alta posibilitate decat ca El a facut-o, ori Il parasesc. Ce nebunie! Adica pun conditii eu, o mana de tarana, Celui ce stapaneste intreg universul, de parca El ar avea nevoie de mine si nu invers. In fine. Dupa ce am parasit pe Domnul au urmat prea multi ani de pribegie, inclusiv prin puscarii si tot felul de altele, si eram dispus sa fac chiar si crima. Odata l-am urmarit pe un pastor pana la biserica pentru a-i fura masina, pentru ca aveam nevoie de exact aia. In rest, furam masini doar de la casele de masini. Am ajuns atat de departe de Domnul incat ridicam ochii spre cer si-L injuram pe Dumnezeu! Iti dai seama? Iar El, inca ma privea cu mila chiar si in acele momente.
    Si pentru ca cunoasteam destul de OK Biblia dar numai ca text, nu si tainele ce le contine, venea satana la mine tocmai cu Biblia si imi arata textul din Evrei 6, acolo unde spune – caci daca cei ce au fost luminat odata… si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie inoiti iarasi si adusi la pocainta – Pai ce sa spun? Doar este scris in Biblie! Dar nu intelegeam semnifcatia reala si am ajuns pana acolo incat nu puteam crede ca pentru mine ar mai putea exista iertare. Si-apoi daca tot nu mai pot fi iertat… imi facusem un plan pentru ca oricum ii uram pe amercani de moarte pentru ceea ce fac ei in lume, si nu a mai contat daca ar fi fost inclusiv la o biserica deoarece, imi spuneam eu, tot in acelasi iad voi ajunge. Deci satan vroia sa-mi sigileze soarta. Dar pe de-alta parte… imi parea nespus de mult ca l-am pierdut pe Dumnezeu si ma tanguiam inlauntrul meu ca nu-L mai pot avea. Apoi schimbarea.

    P.S. Am trecut mai rapid in poveste si nu am ajuns sa scriu despre timpuri care, sunt inca in viata NUMAI datorita lui Dumnezeu. Caci povestea mea e prea lunga si plina de peripetii.

    Tatal meu a fost luat acasa de Domnul chiar de ziua mea. Imi spuneam eu, ca si asta este un semn ca lui Dumnezeu nu-i mai pasa de mine si ca vrea sa ma raneasca in plus, desi pe atunci deja eram amortit fata de durere. Cu ceva timp ma mutasem in Atlanta, dar aveam un mandat de arest ce ma astepta in California, iar parintii mei locuind acolo… ce sa fac? Sa nu vin la inmormantarea tatalui meu? Nicidecum. Doar nu-mi era frica de mandatul lor! Asa ca am inchiriat o masina si am pornit spre Cali. Tot drumul l-am parcurs in o zi jumate (aprox. 2200 mi. sau 3500+km) mergand… cam tare, dar asa a facut Dumnezeu de nu am treaba cu politia pentru ca Dumnezeu avea sa faca o lucrare cu mine, slavit si binecuvantat sa-I fie Numele!
    Acolo, la inmormantarea tatalui meu, Dumnezeu a trimis un vas de lucru pentru a sta de vorba cu mine. Si multumesc lui Dumnezeu ca fratele s-a supus vonitei Domnului, si a venit inca de la ceva distanta, desi nu era acolo pentru tatal meu pentru ca nu-l cunostea. Pe mine nici atat. Cand a inceput Domnul a-mi vorbi prin acel frate… nu ma asteptam ca Domnul sa-mi spuna tainele inimii mele si nici sa-mi vorbeasca atat de bland cum mi-a vorbit, dar am plecat de acolo un altfel de om si nu numai ca nu mai aveam planul meu… dar pana in Atlanta tot drumul parca pluteam pe nori de bucurie. Dar aceea a fost abea inceputul lucrarii Domnului cu mine.

    Uite ca iar e tarziu si va trebui sa ramana cu ingaduinta Domnului pentru maine, ce vroiam de fapt sa scriu de prima oara, deoarece am scris de data aceasta mai mult decat am intentionat. Pana atunci ramai cu Domnul.

  6. Valentin
    mai 13, 2015 @ 19:02:29

    Trecuse ceva timp de atunci si, precum Dumnezeu mi s-a descoperit ca sa Il cunosc si stiam cu certitudine ca Domnul mi-a iertat toate pacatele, totusi, din pricina trecutului meu, ma simteam cu anumite limitari. Adica nu puteam depasi sentimentul de a ma simti… ca un motor reconstruit, care desi are piese noi in el si te folosesti bine de el… nou tot nu e. Si spuneam Domnului amarul meu, si spuneam Domnului ca asa de mult m-ar ajuta pe Calea Sa daca as auzi din gura Lui ca El m-a curatat pe deplin, daca as auzi din gura Lui ca El mi-a aruncat tot trecutul meu in marea uitarii. Asa de mult imi doream sa fie totul ca si cum niciodata nu s-a intamplat nimic… adica fara cicatrici. Si Dumnezeul din nou mi-a facut hatarul, vorbindu-mi printr-un vas de lucru exact cuvintele care le-am cerut.

    Imi dau seama ca am sarit peste multe alte faze si nu voi intra cu indeamanuntul acuma despre felul minunat in care Dumnezeu si-a continuat lucrarea cu mine, deoarece as vrea sa ajung la incheiere si la punctul pe care de fapt vroiam sa il comentez de la bun inceput, caci toata converstaia a inceput de la fratiorul nostru Daniel. Dar totodata am am dorit ca, relatand o parte din marturia mea personala, sa iti dai seama ca daca pe cine insusi Dumnezeu sfinteste nici Dumnezeu nu-i mai aduce aminte de trecut, noi cu atat mai putin ar trebui sa o facem.

    Spuneam in comentariul anterior ca agreez cu tine, in mare parte, si crede-ma ca iti inteleg dezamagirea la privelistea trista ce se petrece in Casa Domnului, incepand inca de la cei din fruntea poporului. Dar uite cum o vad eu aceasta situatie.

    Eu abea cand am cazut de pe Cale am inteles aceasta situatie greu de conceput, ca celor multi nu le pasa de nimeni altul decat de ei. Si ma uitam cu dezamagire ca din cati crestini am cunoscut si m-au cunoscut, desi cu siguranta zvonul despre mine s-a dus caci altfel nu m-ar fi aratat cu degetul, niciunul – repet – niciunul nu a venit la mine pentru a incerca a-mi arata dragoste frateasca si sa incerce macar a ma conduce inapoi spre Calea Domnului. Mai degraba am fost marginalizat.
    De asemenea te inteleg cand spui ca multi din cei ce se auto-numesc crestini (dar nu sunt) reusesc mai mult sa faca Numele Domnului de batjocora in fata celor ce nu-L cunosc pe Domnul si, astfel mai mult alieneaza suflete decat a le aduce la Domnul. Dar Cuvantul Domnului adeseori vorbeste despre astfel de oameni si ne invata cum sa-i deosebim. Insa totodata Cuvantul mai invata pe adevaratii copii ai Domnului ca si ei au sarcini ce trebuiesc indeplinite, iar una din ele este de a fi strajer in Casa Domnului.

    Imi aduc aminte de o anumita relatare din Biblie, la Judecatori 17, ce vorbeste despre un om din muntele lui Efraim ,numit Mica, care in urma unui furt de la mama sa si aceasta ca atare blestemand culpritul fara a sti ca el era tocmai fiul ei, pe Mica l-a apucat frica si vroia cumva sa-si rascumpere vina pentru a indeparta blestemul mamei lui.
    Astfel, Mica vazand pe un tanar levit ce se afla in trecere tocmeste cu el ca levitul sa ramana in casa lui Mica, pentru a-i fi preot si levit. Si ne mai spune Cuvantul ca Mica a sfintit pe acel levit, dupa care Mica a fost incredintat ca Dumnezeu ii va face bine deoarece isi facuse rost de un preot. Dar era preotul lui Mica si preotul lui Dumnezeu? Nu! Caci nu Dumnezeu il chemase (sfintise) la acea slujba, ci Mica.
    Dar vezi? Intocmai ca preotul lui Mica sunt destui si in ziua de astazi care, nu zic ca nu or avea ei functii in biserici, dar nu sunt pusi acolo de Dumnezeu. Si astfel ajunge turma sa se risipeasca, pentru ca acesti oameni nu au calauzirea Domnului si astfel turma nu are pastor in mijlocul ei. Dar cainii care trebuie sa pazeasca turma… ei unde sunt? Au adormit si ei… sau sunt cazuti in deznadejde la ceea ce vad in jurul lor?
    Dar Cuvantul Domnului mai vorbeste de o forma de pastori, pe cei care-i numeste in Ezechiel 34 „pastori sufletesti”, si spune mai la urma „oile Mele sunt risipite pe toata fata tarii si nimeni nu ingrijeste de ele, nici nu le cauta”. Aici trebuie sa intrebam, oare nu suntem noi chemati sa fim ucenici ai Domnului si urmand exemplul Domnului Isus sa cautam oile ratacite? Iar daca chiar si facem asta, o facem cu sarguinta sau… doar de forma? Mergem noi prin tufisuri si spini pentru a le cauta intocmai cum facea Domnul Isus? Ingrijm noi de oaia cea bolnava sau o lasam in pace ca doar nu vrem sa intram in inimitatea cuiva?

    Si cu asta inchei. Dar pana cand noi facem partea noastra precum o facea acest scump fratior, Daniel, parerea mea e ca ar fi bine sa ne auto-analizam bine ca nu cumva sa aflam abea prea tarziu ca fiind prea ocupati cu altii nu am avut timp de pocainta noastra propie.

    Fiti cu toti binecuvantati de Domnul!

    P.S. Cer indulgenta cu romana mea prea ruginita 🙂

    • mike
      mai 14, 2015 @ 01:25:08

      Peace and blessing-!!!- Avem in comun carare la inceputul povestiri apoi ne despartim ca apoi sa ne intilnim din nou pe carare comuna– La fel ca si parintele dv. tatal meu a fost pastor penti –luat de securitate si inchis , batut ,torturat ca in final sa-si dea duhul in mana Mintuitorului–aveam 6 ani– eu m-am suparat pe Dumnezeu –ca mi-a luat sprijinul chiar cind aveam mai multa nevoie– si asa de mic am inceput sa muncesc si sa ne cistigam painea prin sudoare –mama ma invatat ca painea de furat e otravita –marginalizat chiar si de catre neamuri am crescut ca un copac in pamint arid– am urat pe toti si nu am cunoscut ce e aceia -iubire– cultul meu –sa muncesc sa nu cersesc sau sa fur –dar nici altul sa-mi ia cu sila ,ceace am strins cu sudoare ,nu suportam–luptator pentru dreptate!! De sarbatori ma uitam cu jind la copii cu parintii in viata–hainute noi ,papuci ,ghetute noi iar eu tot cu cele vechi dar, curate. Au trecut anii si nu realizam nici cum ,ca Dumnezeu i-mi era tata –aveam putin ,dar El se ingrijea sa nu murim de foame. Am ajuns in State nici eu nu stiu cum am putut pleca din tara –fara sa fiu membru de partid, mi- au aprobat sa vin in vizita la fratele meu mai mare. Obisnuit cu munca si cinstea, compania ma trimis la College absolvind doua College cu succes –( in Ro am fost dat afara din facultate –trecut dubios–tata pocait). Calcat in picioare de cumnatul si sora -pocaiti de cind ma stiu ,din Sibiu nu stiam cum sa le raspund –asa ca am studiat biblia – atunci am inceput sa ma luminez si sa inteleg multe lucruri pe care le-ai insirat in commentul de mai sus ( –am mers la bis penti multi ani si nimeni nu ma intrebat de sanatate – iar cind Pastorul Iosf Ton- predicand la acea bis a chemat la altar-altar call –am acceptat sa ma predau Domnului-iar toti care ma cunosteau au ramas uimiti ca eu nu eram pocait–) avem aceiasi parere. – Dumnezeu ma binecuvintat cu sanatate ,putere de munca si intelpciune,o sotie -ortodoxa –care nu a pus niciodata vopsele pe buze sau colorant pe parul capului–2 copii sanatosi –o propietate mare cu padure -3 balti cu pesti –alimentate de un izvor cu o apa cristalina – aici e biserica mea si dau slava Domnului pentru bunatatea si indurarea Lui– Ps. I-mi plac oamenii deschisi -onesti care nu ascund nimic -caci e ca o strigare catre Domnul, care ridica vina pacatului – nici eu nu ma laud cu a mea romana-(ma descurc mai bine cu cifrele )-dar e bine ca ne intelegem. – so God bless you and nice to meet you on virtual. Cer scuze la Rodica pentru lungimea commentului– Blessing to all

      • rodi
        mai 14, 2015 @ 06:21:20

        Mike,
        nu trebuie sa-ti ceri nici o scuza. Nu avem astfel de reguli. Pe deasupra, in ambele vieti, a ta si a lui Valentin, ne bucuram sa vedem harul lui Dumnezeu la lucru si faptul ca desi ati avut obstacole chiar din partea „credinciosilor”, totusi, Dumnezeu, in credinciosia Sa, v-a atras inspre El si nu v-a lasat in dezamagire completa. As mai zice ca cicatricele, ca si in carne, de multe ori dor, chiar cu ani mai tarziu si durerea trebuie alinata cumva. Si stim ca un mod de a realiza acest lucru este impartasirea suferintelor cu persoane care chiar incearca prin puterile lor si cele date de Dumnezeu sa asculte si sa simta cu aproapele. De aceea a lasat Dumnezeu comunitatea bisericii locala si apoi comunitatea mai larga de frati… Dumnezeu sa va binecuvanteze pe amandoi, Mike si Valentin. Uneori cu mare durere citim comentarii ca si ale voastre, pentru ca nu ar trebui sa fie asa, dar suntem oameni nedesavarsiti aici pe pamant. Va veni ziua cand nu va mai fi asa… God bless you both!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: