De pe baltă la altar. Apoi pe cruce! Nicolae.Geantă

Nici nu s-au disipat toate rotocoalele din benedicțiunea Tomei: „Domnul meu și Dumnezeul meu”, că Petru a luat echipa de workship și-a plecat pe baltă. A lăsat cerul baltă și s-a-ntors la vechile obiceiuri. „Nu mai avea o direcție” spune Waren Wersbie. Când pierzi ținta din ochi oriunde ai merge tot greșit te duci. Prea mulți debusolați spun că viața merge înainte chiar mergând ei înapoi. Dar Hristos nu onorează îndărătul.

Nicolae GeantaDecizia pripită a lui Petru a fost un motto și pentru alți șase ucenici. E tragic să influențezi negativ. Și mult mai periculos să te iei după călăuze oarbe. Pe baltă s-au trudit toată noaptea și n-au prins nimic. În întuneric totdeauna e zădărcicie pentru orice efort omenesc! Mă tem că multe biserici se zbat aici! Cu putere omenească și fără picătură de Duh Sfânt.

În noapte, Petru nu-L căuta pe Hristos. Nici o rugăciune nu făcuse. Paradoxal, Domnul îl cauta pe baltă pe Chifa! Ucenicul nu vorbise cu El nici la mormânt, nici în seara Învierii în odaia de sus, nici în ziua Tomei. Acum, în zorii zilei Isus vine special la Petru, care nici nu-L mai recunoaște! În noaptea deznădejdii întotdeauna ni se pare că Dumnezeu nu se vede clar. Problema nu e lipsa prezenței Sale, nici a întunericul creeat, ci a ochiilor noștrii. Domnul așteaptă pe țărmuri cu pește, cu pâine și foc! Cu El nu rămâi niciodată flămând! Nici rece!

Când Hristos apare pe scenă, lumina începe să strălucească. Falimentul dispare. Instruiți de pe mal, ucenicii prind o mare mulţime de peşti! Munca de numai câteva minute sub controlul lui Cristos, va realiza mult mai multe decât o noapte întreagă de eforturi fireşti!

Bărcile vin pline cu 153 de pești mari! În biserici noi nu știm adevarații membrii dar Isus își cunoaște exact fiecare ucenic! De fapt de aceea  a venit Domnul după Petru la Marea Galileei. Să-l refacă ucenic! La foc s-a lepădat, la foc s-a reabilitat. Restaurarea cu Dumnezeu nu începe decât din locul unde te-ai îndepărtat de El! Public s-a lepădat, public s-a reabilitat. Mărturia creștinului nu poate sta sub obroc… De trei ori s-a lepădat, de trei ori s-a reabilitat! Fiecare cădere are ridicarea ei!

„Agapaio Mi Petru?” (Mă iubești tu încât ești gata să te jertfești?). „Doamne Tu ști că eu fileo Ti!” (Te iubesc ca pe-un prieten). Întrebarea se repetă de trei ori. Lui Hristos nu-i faci declarații în pripă! Și a treia oară Petru strigă: „Doamne, Tu pe toate le ști! Nu sunt în stare să te iubesc nici cu fileo, dar cu agape! Iartă-mă, altfel voi muri pierzând vremea pe baltă!”

După întâlnirea cu Hristos, Simon devine Chifa! În toate scrierile el se mai numește Simon (nisip), dar Domnul îl numește Chifa (stâncă) E primul ucenic ce vorbește cu patos la Rusalii! E primul ucenic ce face minuni!  E primul ucenic ce duce Evanghelia la Neamuri! E primul ucenic ce stă în închisoare pentru Hristos! E primul ucenic eliberat din lanțuri de îngeri! E primul lider al Bisericii din Ierusalim! Și totuși, într-o dimineață, de frica prigoanei lui Nero, Petru fuge din Roma! Și urcând pe via Apia se întâlnește iarăși cu Hristos! „Qvo vadis Domine?”. „Înapoi la Roma, Petru, să mă răstignesc a doua oară!”. „Nu mai e nevoie!”. Și Petru s-a întors în arenă. Păstorul nu trebuie să-și părăsească turma la greu!

Revenit între prigoniți, Petru nu doar că a ridicat moralul creștinilor, dar a suferit moarte de cruce! A fost martirizat, dar nu a dorit să fie deopotrivă cu Isus Hristos, ci s-a crucificat cu capul în jos!

Păstori în biserici mulți am vrea să fim! Dă bine! Pescari de oameni sunt câțiva, dar martiri cine se înscrie?

Publicat de Nicolae Geantă  AICI cu continuare aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2014/05/de-pe-balta-la-altar-apoi-pe-cruce-1.html

Citeste blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

 

Reclame

LACRIMI PENTRU AMERICA …

„DACĂ DUMNEZEU NU VA PEDEPSI AMERICA, VA TREBUI SĂ-ȘI CEARĂ SCUZE DE LA SODOMA ȘI GOMORA.”

O avertizare profetică pentru S.U.A! Jonathan Cahn despre apostazia națională …..

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

                  Ce se întâmplă de câțiva ani în America ne dă de gândit foarte serios, dar ce se întâmplă în zilele astea și probabil luna viitoare, ar trebui să îngrijoreze și pe cei mai ignoranți creștini.

               Așa după cum afirmase John Hagee (un popular pastor american) într-unul din mesajele sale: „DACĂ DUMNEZEU NU VA PEDEPSI AMERICA, VA TREBUI SĂ-ȘI CEARĂ SCUZE DE LA SODOMA ȘI GOMORA.” Sunt convins, așa cum sunt sigur că și John Hagee este, că Dumnezeu este drept și nu va lăsa păcatul să triumfe la infinit, doar că are răbdare și un timp al Lui pentru pedepsirea oricărei fărădelegi.


            Asistăm neputincioși la degradarea morală a acestei țări și ne apropiem cu pași repezi de distrugere. Dacă Curtea Supremă va da luna viitoare câștig de cauză…

Vezi articolul original 168 de cuvinte mai mult

DUMNEZEU LUCREAZĂ MINUNAT !

Dumnezeu nu doar a vindecat-o de cancer pe sora Nuța, ci i-a mântuit și sufletul !!! Mare Dumnezeu avem!

Faceti click pe linkul Family to Family Outreach sa vizionati un clip de la botezul sorei Nuta.

Cititi despre vindecare miraculoasa a sorei Nuta, de pe patul de moarte, dupa ce doctorii au dat-o acasa, dar un copil credincios s-a rugat pentru ea – O MINUNE IEȘITĂ DIN COMUN !

Iosif Ton – Biserica Penticostala Betania Cluj-Napoca 3 Mai 2015

Isaia 1:16-19

16 „Spălaţi-vă* deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi** să mai faceţi răul!
17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi* dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –
18 Veniţi totuşi să* ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face** albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării,

Isaia 2:2-4

2 Se* va întâmpla în** scurgerea vremurilor cㆠmuntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi†† toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3 Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi*, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci** din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului.
4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor* făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu** vor mai învăţa războiul.

Isaia 11:9

 9 Nu* se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin** de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.

Isaia 52:10

10 Domnul* Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate** marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.”

Isaia 55:6

6 „Căutaţi* pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
7 Să se lase* cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile** lui, să se întoarcă la Domnul care† va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.

Viziunea aceasta, a proorocului Isaia, este cea mai luminoasa proorocie rostita vreodata. E viziune in cap 2, vers. 1, la noi, tradus, proorocia lui Isaia. In original e ‘viziunea’. Isaia a vazut.

In Iunie 1977am avut o viziune. Am vazut cum comunismul se va prabusi dintr-o data si toate tarile din Europa de Est vor deveni libere. Am spus la cativa prieteni: „Nu vamai luptati cu comunismul.Comunismul se va prabusi. Noi sa ne gandim, cum ne pregatim pentru vremeaaceea. Si au zis ca s-o fi intamplat ceva cu capul meu. Dar, m-ati auzit multi la Europa Libera, spunand mereu lucrurile acestea si n-ati crezut. Veneau din Romania, la mine, acolo in America si spuneau: „Frate, tot ce spui la Europa Libera e grozav. Dar, nu mai spune ca se va prabusi comunismul ca numai te faci de rusine cu asta.” Si eu zambeam asta asa larg si ziceam: „Uite care e problema voastra. Voi vedeti numai cat e de puternic dusmanul. Eu Il vad pe Taticu, deasupra. Si Taticu e Stapan pe istorie. Si intr-o zi, Taticu va face cu mana asa si dintr-o data, toate tarile vor alunga comunismul. Il vor lepada.” „Nu se poate, mai.” „Veti vedea. Dar, problema voastra este ca voi vedeti numai dusmanul. Eu Il vad deasupra pe Tata.” Si s-a intamplat cum am zis eu. Nu cum am zis eu, cum mi-a dat Tata sa vad.

Acum, cu viziunea aceasta am citit Isaia 2. Va veni o vreme pe pamant, cand oamenii isi vor lua toate armele si le vor topi  si vor face unelte agricole. Cand au cladit sediul Natiunilor Unite, pe la 1946, ei credeau ca prin Natiunile Unite se va face pace pe pamant. Si era euforia aceea dupa razboi si s-au intrebat: pe ce baza avem noi miziunea aceasta. Si acolo, la baza sediului Natiunilor Unite, au scris: Isaia 2:4. Isi vor face din sabii fiare de plug.Din armele lor, unelte agricole si academiile de razboi vor fi desfiintate, pentru ca oamenii se vor transforma. Si Isaia 11:9 – nu se va mai face nici un rau pe tot pamantul, pentru ca toti Ma vor cunoaste.

Eu Il cred pe Dumnezeu 100%. Si be baza aceasta, acum vreo doi ani, am scris o carte intitulata ‘O Tara Ideala’. Si primul capitol vorbeste despre utopii. De-a lungul secolelor, oameni mari si-au imaginat, cum ar fi planeta pamant fara rautate pe ea. Si cartile astea-s numite utopii. Utopia- topia e loc. Utopia- nu exista loc ca acela. E numai in imaginatia acestor oameni. Si eu spun in continuare, aceasta nu-i utopie, aceasta e viziunea pe care ne-o da Dumnezeu. Ca sa devina realitate, e nevoie de un singur lucru: ca toti oamenii care acuma-s rai, sa devina buni. Si cand toti oamenii vor deveni buni, nu va mai fi utopie, ci va fi realitatea lui Dumnezeu pe toata planeta.

In ultimii ani au aparut cateva carti scrise de savanti, ganditori mari, despre problema raului, mai ales secolul 20, a fost secolul raului: Hitler, Lenin, Stalin, Ceausescu si altii. Oameni rai, oameni cruzi, rautatea umana si acuma, mai nou, Islamul – o rautate si mai cruda. Si te infiori cand vezi pana unde merge rautatea. „Si, tu vii sa vorbesti despre bunatate?” Pentru ca toti savantii astia, care au scris carti savante despre rautate n-au nici un cuvant despre bunatate. De ce sa vorbim despre bunatate, pentru ca e imposibila. Ii utopie. Si eu zic: pentru voi e utopie ca voi nu-L credeti pe Dumnezeu. Si Dumnezeu ne spune ca va veni o vreme cand nu se va mai face nici un rau pe toata planeta, pentru ca toata planeta va fi plina de oameni buni. 14:49

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Binele si raul – Iosif Ton

Iosif Ton Cluj Napoca dec 2014Noi singuri, nu suntem capabili de o asemenea viata! De aceea Dumnezeu ne-a infipt in Cristos, ne-a zidit in Cristos, ne-a plantat in Cristos.

La sfârșitul vieții, Moise  a făcut o ultimă adunare cu poporul Israel și ca ultim apel al unui om care i-a învățat timp de 40 de ani, le spune:

”Iată că vă pun în față viața și binele, moartea și răul… Iau astăzi cerul și pământul ca martori împotriva voastră că ți-am pus în față viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești tu și descendenții tăi…” (Deut. 30:15, 19).

Pentru Moise, toate se concentrau în aceste două cuvinte: binele și răul. Binele era definit așa: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui” (v.16).

Apostolul Pavel rămâne la această  ofertă pe care ne-a făcut-o Dumnezeu prin Moise. Foarte puțini oameni iau în seamă aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel:

Citeste mai mult aici – http://www.iosifton.ro/blog/binele-i-raul_2015_05_04_blog

NOU !!!! Blogul fratelui Iosif Ton – http://www.iosifton.ro

Cele mai recente articole de Iosif Ton –

Poezii, Maxime si un Cantec pentru ZIUA MAMEI – O scumpa, dulce mama

mother and child

Mama este singura ființă capabilă să-și împartă iubirea între cei zece copii ai ei și totuși să i-o dea fiecăruia întreagă. (Maxima zilei – 26 aprilie 2011.)

  • “Tineretea se vestejeste ; dragostea apune ,
    frunzele prieteniei se astern pe pamant ;
    Speranta secreta a unei mame supravietuieste tuturor.”
    Oliver Wendell Holmes
  • O mama este sublima tocmai prin ceea ce o apropie de o fiinta necuvantatoare. Victor Hugo
  • Nu cartile cresc oameni, ci mamele. August Strindberg
  • O mama buna pretuieste cat 100 de profesori. Johann Friedrich Herbart
  • Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri. Hermann Hesse
  • Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama. Lev Nicolaievici Tolstoi
  • “Atunci cand devii mama esti mama tuturor copiilor.Din acel moment , orice copil ranit , abandonat sau speriat este al tau.Traiesti in mamele suferinde din toate rasele si toate credintele si plangi pentru ele.Tanjesti sa le alini pe toate mamele intristate.”
    Charlotte Gray
  • “Mama este o fiinta care atunci cand vede ca sunt numai patru portii de placinta pentru cinci persoane , spune ca nu i-a placut niciodata placinta.”
    Tenneva Jordan
  • “Femeile stiu cum sa creasca un copil.Ele stapanesc o indemanare simpla , fericita , delicata de a pune scutecele , a incalta piciorul unui copil si a ingana cuvinte dulci fara nici un sens.Iar sarutul lor capata un sens deplin intr-o lume dezolanta.” Elizabeth Barrett Browning

Uploaded by

Poeziile sunt de la Valeria Iancu

DE ZIUA MAMEI

Mii de mulţumiri, O, scumpă mamă
Că m-ai purtat pe braţe, că m-ai modelat
Te voi purta în cea mai minunată ramă
Şi-n sufletul ce nu-mi tânjeşte după faimă
Ci doar să aibă tihnă, c-aşa mi l-ai format.

M-ai îndrumat de mic pe calea spre Lumină
Prin cântece şi poezii şi întruniri frăţeşti
Iar când ne adunam cu toţi la cină
Era o atmosferă aşa de caldă şi senină
Că parcă ne ’nălţam în sferele cereşti.

Mi-ai insuflat copilăria cu dorul veşniciei
M-ai învăţat să fiu cinstit şi bun
Mi-ai arătat care-s cărările cucerniciei
Căci ai iubit întotdeauna starea vredniciei
De-aceea Cerului de-a pururi mă supun.

Nu pot să uit nici faţa, nici ochii zâmbitori
Ce parcă mă-ndemnau la voie bună
Mi-ai dat în viaţă atâtea sărbători!
Dar eu ţi-am dat aşa puţine flori!
Îmi cer iertare; azi fac din flori cunună…

Primeşte, deci, acest buchet multicolor
Şi vezi în el semnul dragostei intense
Te port în suflet azi, te voi purta în viitor
Mi-ai dezvăluit calea spre bunul Salvator
Şi mi-ai îmbogăţit trăirea cu bucurii imense.

De ziua mamei primeşte-mi mulţumirea
Ce o transmit de-aici, din depărtare
Să te-nsoţească pe cale numai fericirea
Iar nimbul biruinţei să-ţi fie nemurirea
Că-i cea mai minunată binecuvântare.

GEORGE CORNICI

mom2

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

mom9

CAND SPUI „FEMEIE”

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, și-ai spus „soția“, „fiica“, „sora“,
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
și-ai spus iubirea, și căldura, și frumusețea fără care
ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot sub soare.

Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat ființa diafană.

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea,
dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrimă sub stele
și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?

Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o
iar fața mamei și-a soției adie-o dulce și sărut-o
pe fruntea sorei și-a fetiței, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării.

N-o întristați, ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire
să-și ducă sarcina și crucea frumos și ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite și-ntristate
iar când zâmbește ea, ce cântec și ce lumină vine-n toate.

…Fii binecuvântată dulce și scumpă mamă și soție
și sora și fetița noastră, fiți fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare
și-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

AMIN

Mother’s day song- Ziua Mamei – Eliza Pirosca

eliza pirosca 2

Nu e greu sa mergi spre cer
Nu e greu sa pasesti spre eternitate
Atat timp cat ai pe cineva
Sa-ti arate calea.
Nu e greu sa fii fericit
Nu e greu sa gusti din libertate
Dar ar fi imposibil sa te inalti
Daca n-ar fi cineva
Sa te-ajute sa dai din aripi

Dumnezeu cand ne-a creat
S-a gandit cum poate sa faca un copil fericit
Ia dat alaturi o fiinta sublima
Mama… mama

Nu e greu sa construiesti castele
Nu e greu sa fii bogat
Dar e greu sa-ti deschizi ochii inimii
Si sa vezi adevarul.
Nu poti sa fii perfect
In viata poti sa si cazi
Daca n-ar fi langa tine cineva
Sa te tina de mana, sa te ridici
N-ai putea sa traiesti

A mother to emulate – Susanna Wesley

Susanna Wesley (20 January 1669 – 23 July 1742), born Susanna Annesley, was the daughter of Dr. Samuel Annesley and Mary White, and the mother of John and Charles Wesley.

“…although she never preached a sermon or published a book or founded a church, (she) is known as the Mother of Methodism. Why? Because two of her sons, John Wesley and Charles Wesley, as children consciously or unconsciously will, applied the example and teachings and circumstances of their home life.”

Family

Susanna Wesley was the 25th of 25 children. Her father, Dr. Samuel Annesley, was a dissenter of the established church of England. At the age of 13, Susanna stopped attending her father’s church and joined the official Church of England.

She and Samuel Wesley were married on 11 November 1688. Samuel was 26 and Susanna was 19.

Susanna and Samuel Wesley had 19 children. Nine of her children died as infants. Four of the children who died were twins. A maid accidentally smothered one child. At her death, only eight of her children were still alive.

Personal life notes

Susanna experienced many hardships throughout her life. Her husband left her and the children for over a year because of a minor dispute.

To her absent husband, Susannah Wesley wrote:

I am a woman, but I am also the mistress of a large family. And though the superior charge of the souls contained in it lies upon you, yet in your long absence I cannot but look upon every soul you leave under my charge as a talent committed to me under a trust. I am not a man nor a minister, yet as a mother and a mistress I felt I ought to do more than I had yet done. I resolved to begin with my own children; in which I observe the following method: I take such a proportion of time as I can spare every night to discourse with each child apart. On Monday I talk with Molly, on Tuesday with Hetty, Wednesday with Nancy, Thursday with Jacky, Friday with Patty, Saturday with Charles.

Samuel Wesley spent time in jail twice due to his poor financial abilities, and the lack of money was a continual struggle for Susanna. Their house was burned down twice; during one of the fires, her son, John, nearly died and had to be rescued from the second storey window. She was the primary source of her children’s education.

After the second fire, Susanna was forced to place her children into different homes for nearly two years while the rectory was rebuilt. During this time, the Wesley children lived under the rules of the homes they lived in. Susanna was mortified that her children began to use improper speech and play more than study.

“Under no circumstances were the children permitted to have any lessons until they had reached their fifth year, but the day after their fifth birthday their formal education began. They attended classes for six hours and on the very first day they were supposed to learn the whole of the alphabet. All her children except two managed this feat, and these seemed to Susanna to be very backward.”[3] “The children got a good education. Daughters included, they all learnt Latin and Greek and were well tutored in the classical studies that were traditional in England at that time.”

During a time when her husband was in London, defending a friend against charges of heresy, he had appointed a locum to bring the message. The man’s sermons revolved solely around repaying debts. The lack of diverse spiritual teaching caused Susanna to assemble her children Sunday afternoon for family services. They would sing a psalm and then Susanna would read a sermon from either her husband’s or father’s sermon file followed by another psalm. The local people began to ask if they could attend. At one point there were over two hundred people who would attend Susanna’s Sunday afternoon service while the Sunday morning service dwindled to nearly nothing.

Wesley practised daily devotions throughout her life, but, shortly before her death, she wrote to her son Charles, admitting that she had struggled with doubt throughout her life and only now had finally found peace in her faith.

Her husband Samuel spent his whole life and all of the family’s finances on his exegetical work of the Book of Job. However, his work was not remembered and had little impact on his family other than as a hardship. In contrast Susanna wrote several pieces that would be fundamental in the education of their children. “In addition to letters, Susanna Wesley wrote meditations and scriptural commentaries for her own use. She wrote extended commentaries on the Apostles Creed, the Lord’s Prayer, the Ten Commandments. Alas many of these were lost in the rectory fire, but many survive. The most accessible means to her writings is Charles Wallace’s excellent and important Susanna Wesley, Her Collected Writings.”

Susanna was buried at Bunhill Fields in London.

An interesting fact about the strength and faith of Susanna from Beverly Whitaker. „Viewpoint: Susanna Wesley.” Kansas City, Missouri, 1998 as summarized on Internet web page: http://freepages.genealogy.rootsweb.com/~gentutor/susanna.html quoted from this book: Dallimore, Arnold A. Susanna Wesley. Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1993.

Apparently, Susanna’s husband left her because she did not say Amen to one of his prayers for the reigning monarch at the time- King William. Since many clergymen were expelled for their lack of support for the King, her husband Samuel possibly „found” Susanna’s opinion (through her refusal to say Amen at the end of the prayer) a „possible threat to his own position” as clergy. The hardest part to understand is that her husband Samuel left her at a time when she was pregnant and therefore he was not there for the birth of his 14th daughter, Anne. Samuel did return after the death of King William. By this time 6 months had passed. (The source used for this information is [Source: a letter from Susanna to the Lady Yarlborough, March 7, 1701-2, as quoted by Arnold A. Dallimore: Susanna Wesley. You can learn/read more about Susanna Wesley  at the following link  http://freepages.genealogy.rootsweb.com/~gentutor/susanna.html 

You can read an account of John Wesley, Susanna’s 15th of 19 children here – http://www.umcmission.org/Find-Resources/Global-Worship-and-Spiritual-Growth/The-Wesleys-and-Their-Times/Account-of-the-Life-of-John-Wesley


Mother’s Day Song: The gift of a mother’s love

VIDEO by blademan921

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari