Photo credit Bethel Romanian Pentecostal Church
– Mesaj: Leonard Semenea – Text 2 Timotei 1:9-12
– Mesaj; Cristian Ionescu – Text 2 Timotei 4:1-8
– Mesaj: Nelu Prunean – Text 1 Petru 5:1-4
Serviciu de ordinare in slujba:
- Cornel Gaboras – Pastor
- Dorian Presecan – Prezbiter
- Cristian Prunean – Prezbiter
- Mike Antemie – Prezbiter
- Benjamin Ionescu – Diacon
Fragmente din predici:
Pastor Cristian Ionescu, Pastor Biserica Elim Chicago:
Am tot respectful si dragostea pentru acesti frati, pentru fratele Chris, fratele Mike, fratele Dorian, fratele Cornel si pe fratele meu, Ben, nu vreau cu nimic sa-l scot in relief, intr-un fel. Profit de faptul ca sunt acum la microfon, sa spun ceva foarte frumos despre el, macar ca in toata familia noastra, si suntem aproape toti prezenti aici, avem o admiratie deosebita pentru el si pentru casa lui. Insa as vrea sa spun un lucru care s-a intamplat in urma cu 43 de ani si care ii va aduce glorie lui Dumnezeu.
Eu aveam varsta de aproape noua ani si eram singur la parinti. Si urma sa se nasca un copil in familia noastra. Pe vremea aceea nu stiam ce va fi. In ziua in care mama a fost dusa la spital, pentru nastere, bineinteles ca eram toata familia entuziasmati. Asteptam sa vedem ce se va intampla. Unchii, matusile, tot neamul nostru era foarte entuziasmat ca o sa mai avem un copilas in familie. Si eu, la fel. Am aflat in ziua aceea ca nasterea a fost extrem de grea si sunt ceva complicatii. N-am inteles foarte multe lucruri. Insa, peste cateva zile, am mers la spital la mama. Ceea ce s-a intamplat, nasterea fiind foarte grea, durand destul de mult si fiind in pericol si viata mamei si viata copilului, interventia a fost extrem de urgenta. Si in urma acestei operatii, fratele meu a avut congestie intens cerebrala. Creierul a fost inundat de sange.
Noi stim ca, nu un copil, un om, in toata firea, nu supravietuieste asa ceva. Efectiv, masurile de urgenta care au fost luate, fratele meu a ajuns in incubator si cand am ajuns la spital, dupa o vreme indelungata, a putut mama sa vina. Mergea foarte greu. Ne-a vazut. Ne-a imbratisat. Si pe urma, s-a intors cu fata spre perete, din holul respectiv, a pus mainile amandoua pe perete, cu fruntea pe perete, a inceput sa planga. Pentru ca, doctorii i-au spus ca nu exista nici o sansa si daca prin absurd va supravietui, va fi un copil anormal, handicapat, care nu va putea niciodata sa judece normal. Ba inca, doctorii i-au spus ca daca va scapa cu viata, va fi mai rau decat daca va muri pentru ca o sa se chinuie cu el toata viata.
Ne-am inspaimantat oarecum. Au trecut mai multe zile si la urmatoarea vizita, mama a venit cu Biblia in mana si a spus: „N-am stiut unde sa sun, pe cine sa sun, vase de lucrare sa contactez. Am apelat la o solutie de ultim resort. Am deschis Biblia.” Dragii mei, nu recomandam sa folosim Biblia ca si un oracol. Dar, sa stiti, ca, sunt anumite momente de disperare in viata omului, cand daca omul nu mai are nici o alta cale si nu mai are nici o alta solutie, lucrul acesta este onorat de Dumnezeu. Odinioara, o femeie amarata, indurerata, a venit si a imbratisat picioarele proorocului si parca era o atitudine nepotrivita. Nu era o atitudine foarte demna. Si slujitorul proorocului a spus: „Nu face lucrul asta.” Si omul a spus: „Astazi, renuntam la eticheta, renuntam la tot felul de principii si de asezaminte pentru ca femeia aceasta este tare amarata si Domnul nu mi-a descoperit care este necazul ei.” Si in felul acesta, deschizand Biblia, mama a imbratisat picioarele Domnului. Si Cuvantul care i-a vorbit din Scripturi a fost: Fii tai vor fi slujitori ai mei.
Si atunci a spus: „Daca Dumnezeu imi descopera ca fii mei vor fi slujitori ai Domnului, atunci inseamna ca nici nu-mi va muri, nici nu va ramane handicapat. Si de nenumarate ori, cand doctorita venea acasa, venea saptamanal. La inceput, venea tot odata la doua zile, pentru ca era sub observatie. Au inceput sa-i spuna in spital si peste tot: copilul minune. Pentru ca au recunoscut ca acolo Dumnezeu a dat viata si Dumnezeu a dat sanatate. Mama n-a trait sa vada ziua de astazi. La vazut pe Ben crescand sanatos, facandu-si o cariera, casatorinduse, avand o familie frumoasa si copii buni. Si ori de cate ori il vedea ca slujea in biserica in vreun fel, fie ca a slujit la tineret, fie ca mai vorbea din Cuvant. Pentru ea, asta era o mare implinire a descoperirii pe care Dumnezeu i-a facut-o. Pentru noi, ziua de astazi, din punctul acesta de vedere, este o implinire completa si mult mai profunda a modului prin care Dumnezeu a lucrat in familia noastra.
Dragii mei, vreau sa va spun ca in viata multor familii exista comotii si stari mult mai adanci si mai grave, decat comotie cerebrala, decat o stare de genul acesta, o stare de debilitate fizica, este rana pe care o produce pacatul in viata multor tineri si sunt mame care sunt tot la fel de disperate cand , cum a fost mama mea in urma cu 43 de ani si familia noastra. Sunt mame care nu se tem doar ca vor avea o povara, ca copiii lor vor fi o povara pe pamantul acesta, ca vor fi bolnavi sau ca vor muri sau ca s-ar intampla ceva tragic in viata lor. Se tem pentru eternitatea lor. Vreau sa va indemn sa nu renuntati niciodata, sa aduceti pe brate de rugaciune copiii dvs. pentru ca cea mai mare minune pe care o face Dumnezeu este transformarea sufletului si a vietii. A facut-o cu fiecare dintre noi si o poate face cu copiii dvs. Pana in clipa ultimei suflari a vietii, dva. continuati sa va rugati pentru fii risipitori, pentru ca uneori cele mai frumoase ascultari ale rugaciunilor noastre se intampla chiar dupa ce noi nu mai suntem pe pamantul acesta. Rugaciunile noastre nu mor odata cu noi. Rugaciunile si lacrimile noastre sunt stranse in burduful lui Dumnezeu.
Nelu Prunean – Pastor Biserica Penticostala Betel Stanton (L.A.), California
In ceea ce priveste Cristi, mi-a dat ghesc fratele Cristi Ionescu. Daca Cristi nu spunea nimic despre Ben, nici eu nu spuneam. Pentru ca el a spus, acuma, am zis, pot sa spun si eu ceva. Cand Cristi, baiatul nostru, a avut sase ani, la sase ani, intr-o dimineata ne-a povestit un vis pe care l-a avut. Avea dureri de masele, ca copiii, in vremurile acelea in Romania, si zice asa: „Am visat ca am intrat in cabinet la medicul dentist. Si in cabinet era Domnul Isus. Avea un baston in mana si a pus bastonul asa [jos] si l-a lasat, si dintr-o data s-a facut scaun. M-a asezat pe scaun, a pus mana Lui pe obrazul meu si m-a lasat durerea de masea. ” Si eu am zis: „Dar de unde sti ca a fost Domnul Isus? Si a inceput sa mi-L descrie: cu parul auriu, cu fata stralucitoare, cu haina alba stralucitoare. Si am zis: „Dar, de unde sti tu de astea?” Zice: „Asa L-am vazut.” Am zis: „Hai sa citim in Biblie.” Si am citit in Apocalipsa, cum L-a vazut pe Isus, Ioan, dupa inviere, inaltat la cer. Va dati seama ca si parintii mei si parintii sotiei mele, toti ascultam la un copil de sase ani, un vis asa de interesant.
Dar, intr-o zi, vine la noi unchiul Gusti Stan, fratele lui mama. Si: „Povestete Cristi, spune-mi si mie visul.” Dupa ce terminam, fratele Gusti zice: „Domnul cheama pe copilul acesta. Copilul acesta va fi un lucrator a lui Dumnezeu.” Memorii vechi. Cand a mers la scoala medicala, la interviu, pentru ca el pe resume a scris ca tata lui este pastor, il intreaba unul din comisie: „Dar, de ce nu te faci pastor, ca tata tau? De ce te faci medic?” Zice: „Pai, tata o sa vindece oamenii la suflet si eu o sa-i vindec la trup.” Raspunsul, se pare ca le-a placut la cei din comisie si l-au acceptat la scoala medicala. Si am zis asa: „Nu vreau copiii mei sa fie pastori.” Mi-e martor Cristi si copiii mei toti. „Nu vreau. Dar, daca Dumnezeu va cheama sa slujiti, treceti peste voia mea.”
De cativa ani in urma, Cristi a spus, odata, aici intr-o predica: „Imi pare foarte rau ca n-am inceput sa studiez Biblia de cand eram copil, dar a simtit chemarea Domnului sa se concentreze in Biblie si astazi Dumnezeu il foloseste intr-un mod special. Slavit sa fie Domnul si pe el sa-l binecuvanteze!
05-17-2015 Morning from Bethel Romanian Church on Vimeo.
