Cristian Ionescu – Intre atunci și acum – Festivitatea de absolvire a ITP Bucuresti – Promotia 2015

Cristian Ionescu – Intre atunci și acum

Biserica Betel Bucuresti

– Prodocens Media

Mesaj sustinut in data de 7 iunie 2015 in BCP Betel Bucuresti cu ocazia festivitatii de absolvire a promotiei 2015 din ITP Bucuresti.

Highlights:

  • Traim intr-o vreme in care-i trimitem pe oameni la credinta din inima. N-avem voie sa cercetam si sa judecam comportamentul nimanui pentru ca, spun ei: Nu te uita la exterior. Credinta mea, neprihanirea, sfintirea, sunt inlauntru. Sunt in inima.  Dragii mei, pentru ca sa fie dovedit neprihanit in Duhul, Hristos a fost aratat in trup. Pentru ca aceasta neprihanire nu este un act mistic. Nu e un fum, un abur. Este o realitate a trairii omului lui Dumnezeu  in fiecare zi. De dimineata pana seara. Si de seara pana dimineata. Si luni si marti, si mirecuri si joi, si vineri si sambata. Si cu nimic mai mult, dar nici cu mai putin, in fiecare duminica. 
  •  Este un lucru teribil  atunci cand se compromite preotia. Mi-am dat seama de lucrul acesta, vazand situatii in care slujitorii Domnului  n-au avut grija de calitatea slujirii lor. Si spune aici, in vers. 8 „v-ati abatut din cale. Ati facut din lege un prilej de cadere pentru multi.” Stiti cum se poate face din lege un prilej de cadere pentru multi? Atunci cand rastalmacim Scriptura, cautand ce nu mai este pacat.
  • …atunci cand Dumnezeu vine sa cerceteze jertfele noastre la altar, atentia Lui este atrasa in alta parte. Se aude vuiet de lacrimi, de jale, de planset, pentru ca acolo sunt sotii inselate si soti inselati si copii desconsiderati. Dragii mei, sa nu avem impresia  ca putem sa ne certam Sambata seara si sa aducem Domnului jertfe duminica dimineata… jertfele noastre trebuie sa reflecte puritatea, curatia si  integritatea relatiilor noastre in familie, intre sot si sotie,  intre parinti si copii. La Dumnezeu, conteaza aceste lucruri!

TEXT Maleahi 3:16-18

16 Atunci, şi cei ce se tem* de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte** la lucrul acesta şi a ascultat, şi o carte† de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.
17 Ei vor* fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară** deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea† milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
18 Şi veţi vedea* din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.

Cristian Ionescu:

Domnul sa binecuvanteze propovaduirea , ascultarea si implinirea Cuvantului Sau in vietile noastre. Amin. Cartea proorocului Maleahi este o carte semnificativa in Vechiul Testament. Nu doar datorita faptului ca este ultima carte si inainte de tranzitia intre cele doua legaminte. Cartea proorocului Maleahi  este deosebit de semnificativa  pentru ca este actuala. Cartea proorocului Maleahi reflecta o stare de lucruri pe care o vedem in lumea noastra si din nefericire,  in crestinismul erei post-crestine. Traim o vreme deosebit de grea in lumea aceasta, asa cum era atunci cand, in asteptarea unui Mesia, oamenii isi pierdusera rabdarea si isi pierdusera nadejdea, isi pierdusera orientarea spirituala. Oamenii acestia nu-L mai cautau pe Dumnezeu, oamenii acestia se departasera de Dumnezeu si lumea in care noi traim este o lume ciudata despre care nici nu ne puteam imagina ceva in urma cu 20 de ani.

Am ajuns in Statele Unite in anul 1987. Unul dintre considerentele pentru care am ajuns  acolo a fost si faptul ca nu ne-am inchipuit ca va cadea comunismul. Credeam ca-i pentru totdeauna. Credeam ca va merge paralel cu restul lumii si ca nu se va prabusi. Ni se parea ca este prea adanc inradacinate structurile sociale  ale vremii. Il consideram ca o forta de impunere, mult prea mare ca odata sa fie clatinat si rasturnat. Totusi, trebuie sa recunoastem ca nici o forta si nici o imparatie, in lumea asta, nu este vesnica. Singura Imparatie vesnica este a Domnului Isus Hristos. De aceea, la incheierea cartii apostolului Pavel catre Evrei, el spunea ca Dumnezeu va clatina cerurile si pamantul si noi sa fim multumitori, pentru ca atunci cand toate imparatiile se vor prabusi, va ramane in picioare o singura Imparatie. Laudat sa fie Domnul ca in dimineata aceasta  facem parte din Imparatia lui Dumnezeu.

Am ajuns in Statele Unite si era inca o societate dominata de valori crestine. Se vedea pe fetele oamenilor, atunci cand mergea-i la magazin sau conducea-i masina pe strada. In biserici, inca se simtea pulsul acela al vietii spirituale al apropierii de Dumnezeu. Recent, actualul presedinte al Statelor Unite a spus ca America nu este o tara crestina. Nu m-a durut atat de mult faptul ca a spus-o, cat m-a durut faptul ca nimeni nu s-a revoltat. Si nu m-a durut nici macar faptul ca nimeni nu s-a revoltat, cat m-a deranjat faptul ca, uitandu-ma in jurul meu, a trebuit cu tristete sa-i dau dreptate.

Dragii mei, intr-o asemenea vreme, Dumnezeu v-a chemat sa-i slujiti. Si, cu privire la vremea aceea, sunt, in textul citit, patru mari cuvinte care reflecta atitudinea si pozitia oamenilor care se tem de Domnul. Ma gandesc, in dimineata aceasta, suntem aici pentru ca ne temem de Domnul. Frica de Domnul este inceputul intelepciunii. SI daca ar trebui sa va fac un compliment, faptul ca ati venit in aceasta zi la Casa Domnului dovedeste mai mult decat orice, faptul ca sunteti insufletiti de aceasta intelepciune care vine de la Dumnezeu si care ne face sa ne temem de Domnul. As dori sa parcurg aceste patru cuvinte si fiecare din ele sa aiba o semnificatie deosebita pentru modul cum intelegem ce s-a intamplat in timpul proorocului Maleahi si in vremea noastra.

1. ‘Atunci’ 

Primul cuvant al acestui pasaj este cuvantul ‘atunci’. 16 Atunci, şi cei ce se tem* de Domnul Cuvantul atunci este un cuvantde timp, care stabileste  momentul, timpul, perioada. Si daca ne uitam in cartea profetului Maleahi, acest ‘atunci’ identifica timpul in care poporul Israel a necinstit altarul Domnului pentru ca au adus jertfe necurate. Prin tot ce suntem, cum vorbea mai de vreme fratele Marius, si tot ce facem, noi aducem o jertfa inaintea lui Dumnezeu. Inteleptul spunea, in Cartea Eclesiastul, atunci cand intram in Casa Domnului, sa pasim cu grija, sa avem grija ce cuvinte rostim Sa fim oarecum piosi sau timizi sau rezervati. Sa ne cercetam foarte bine pe noi insine, ca nu cumva, in loc sa aducem jertfa unor oameni intelepti, sa aducem jertfa unor oameni neintelepti, ca sa nu folosesc cuvantul mult mai aspru si mai dur, pe care-l foloseste inteleptul Solomon.

Au necinstit altarul Domnului. Dragii mei, cand noi venim inaintea lui Dumnezeu, in casa aceasta, si ne aducem jertfa la altar, noi nu ne referim doar la cantarea pe care o cantam, la rugaciunea pe care o rostim, la predica pe care o tinem, ci ne referim la viata noastra intreaga. Pentru ca Pavel spunea in Romani: Cand venim la altarul lui Dumnezeu, sa aducem trupurile noastre  ca o jertfa vie, sfanta, placuta inaintea lui Dumnezeu. Aceasta este o slujba duhovniceasca. Acum, noi nu aducem jertfe umane. Ce inseamna sa aducem trupurile noastre ca jertfa? Inseamna sa aducem viata noastra, ce am facut in fiecare zi, in fiecare moment, in fiecare clipa a vietii noastre. Cu aceasta ne prezentam noi inaintea lui Dumnezeu.

A aparut o filosofie falsa, o erezie, inca din primii ani ai crestinismului, care spunea ca Domnul Isus Hristos n-a venit in trup. Marele ap. Ioan contrazice aceasta invatatura. De fapt, toate invataturile eretice apar in vederea justificarii unui stil de viata care nu-L onoreaza pe Dumnezeu. Asta este scopul ereziilor. Sa negocieze credinta noastra in favoarea firii pamantesti. Pentru ca, spunea, aceasta filosofie, este imposibil sa traiesti neprihanirea lui Dumnezeu trup. Suntem carne si sange, carnea si sangele nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu si practica dovedeste  ca nu se poate trai desavarsirea lui Dumnezeu in trupul acesta. Ca atare, nici Domnul Isus Hristos nu trebuie sa fii venit in trup. Ca, daca ar fi venit in trup, nu putea fi gasit fara pacat inaintea lui Dumnezeu. Dragii mei, tot omul lui Dumnezeu, Pavel, spune, si as vrea nu numai sa citez, ci, sa citesc ceea ce spune el, vorbind despre modul nostru de a trai asa cum a trait Domnul Isus Hristos:

1 Timotei 3:15 –  Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în* casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.16 Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… Evlavia este sfintenia care se vede afara. Evlavia este o stare launtrica a neprihanirii lui Dumnezeu. Dar, nu tainica, ci, vazuta, vizibila. Un om pios, il constati ca este pios, ca este evlavios, prin felul in care vorbeste, se poarta, se imbraca, toate dimensiunile vietii lui. Si, ascultati, care este taina evlaviei? „Cel ce* a fost arătat în trup a fost dovedit** neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit†† printre neamuri, a fost crezut*† în lume, a fost înălţat†* în slavă.” 

Ce inseamna aceasta? Ca sa fie dovedit neprihanit in Duhul, a fost aratat in trup. Traim intr-o vreme in care-i trimitem pe oameni la credinta din inima. N-avem voie sa cercetam si sa judecam comportamentul nimanui pentru ca, spun ei: Nu te uita la exterior. Credinta mea, neprihanirea, sfintirea, sunt inlauntru. Sunt in inima.  Dragii mei, pentru ca sa fie dovedit neprihanit in Duhul, Hristos a fost aratat in trup. Pentru ca aceasta neprihanire nu este un act mistic. Nu e un fum, un abur. Este o realitate a trairii omului lui Dumnezeu  in fiecare zi. De dimineata pana seara. Si de seara pana dimineata. Si luni si marti, si mirecuri si joi, si vineri si sambata. Si cu nimic mai mult, dar nici cu mai putin, in fiecare duminica. 

Au necinstit altarul Domnului. Au dispretuit masa Domnului. Ascultati cum caracterizeaza ei Masa Domnului. Si spun: masa Domnului este de dispretuit. Dar la masa Domnului ei duceau jertfe care erau cu cusur. Stiti care este rolul cercetarii noastre personale la masa Domnului? Ca niciodata sa nu aducem jertfe betege, care au cusur, cu handicap inaintea lui Dumnezeu. Si atunci cand vin la masa Domnului, ma cercetez pe mine insumi. Scot la iveala fiecare cusur al vietii mele de credinta, al trairii mele. Il aduc inaintea lui Dumnezeu. Sunt iertat si reconciliat cu Domnul si masa Domnului pentru mine este binecuvantare si nu osanda. Oamenii acestia dispretuiau masa Domnului. In cap. 2, ni se spune, ca au compromis preotia. Este un lucru teribil  atunci cand se compromite preotia. Mi-am dat seama de lucrul acesta, vazand situatii in care slujitorii Domnului  n-au avut grija de calitatea slujirii lor. Si spune aici, in vers. 8 „v-ati abatut din cale. Ati facut din lege un prilej de cadere pentru multi.” Stiti cum se poate face din lege un prilej de cadere pentru multi? Atunci cand rastalmacim Scriptura, cautand ce nu mai este pacat.  Legea n-a fost data ca sa dea ingaduinte, ci sa limiteze firea pamanteasca. Si exista o lege a Duhului datator de viata si o lege a harului. A carui scop este sa rastigneasca  pe omul cel vechi si firea pamanteasca, patimile si poftele cele vechi.

Sunt oameni care folosesc Scriptura, pentru ca in fiecare predica, sa le spuna fratilor si surorilor ce nu e pacat. „Credeam ca e pacat si nu mai e.” Asa de interesanta a devenit credinta de astazi, ca aproape ca nu mai exista limite pentru unii. Nu mai exista nici un gard. Si cand se compromite profetia, stimati slujitori absolventi, carora vi se vor incredinta pe maini turmele care v-au fost impartite. Daca nu-L slujiti pe Domnul cu integritate, cea mai mare pedeapsa pentru un slujitor este ceea ce scrie in vers. 9. „De aceea, si Eu va voi facesa fiti dispretuiti si injositi inaintea intregului popor, pentru ca n-ati pazit caile Mele, ci cautati la fata oamenilor cand talmaciti legea.” Pastrati-va integritatea in slujire si in Cuvant. Slujiti-L pe Dumnezeu cu integritate si veti fi pretuiti si iubiti de popor. Iar, nu dispretuiti si injositi.

Oamenii care cred ca dau dezlegari, care aduc inlesniri firii pamantesti, mai de vreme sau mai tarziu, cu toata popularitatea care si-o creeaza pe moment, pentru ca, o, firea pamanteasca stie sa aprecieze binefacatorii ei, intr-o zi, ajung injositi si de dispret. Sa ne fereasca Dumnezeu de lucrul acesta.
apoi, au destramat casnicia. Oamenii din vremea lui Maleahi n-au mai considerat  ca sfant, legamantul casatoriei. Nu vi se pare ca lucrul acesta se intampla, e o adevarata epidemie?  Aici, spune Cuvantul Domnului: „Iata, acum, ce mai faceti. Acoperiti cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete si gemete, asa incat  el nu mai cauta a darurile de mancare si nu mai poate primi nimicmainile voastre. Si daca intrebati pentru ce, pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, caruia acum nu esti credincios, macar ca nevasta cu care ai incheiat legamant, nu ne-a dat unul singur, Dumnezeu, suflarea de viata si ne-a pastrat-o. Si ce cere acela singur , samanta dumnezeiasca. Luati seama, dar, in mintea voastra, si nici unul sa nu fie necredincios nevestei in tineretea lui, ca Eu urasc despartirea in casatorie.”

Stiti ce inseamna asta?  Inseamna ca atunci cand Dumnezeu vine sa cerceteze jertfele noastre la altar, atentia Lui este atrasa in alta parte. Se aude vuiet de lacrimi, de jale, de planset, pentru ca acolo sunt sotii inselate si soti inselati si copii desconsiderati. Dragii mei, sa nu avem impresia  ca putem sa ne certam Sambata seara si sa aducem Domnului jertfe duminica dimineata. Domnul cere samanta dumnezeiasca. Si jertfele noastre trebuie sa reflecte puritatea, curatia si  integritatea relatiilor noastre in familie, intre sot si sotie,  intre parinti si copii. La Dumnezeu, conteaza aceste lucruri!

Apoi, cap. 3 spune ca au inselat visteria Casei Domnului, pentru ca nu si-au adus darurile la Casa lui Dumnezeu…

Din primele 19 min, mai sunt aprox 23 minute din mesaj…

VIDEO by Prodocens Media

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: