Nicolae Geantă – URECHI DE CRATIŢĂ

ear deaf ureche manPhoto credit http://melcarson.com

Societatea a devenit parcă un ospiciu unde dialoghează surzii. Sindicatele, doctorii, profesorii, urlă de le crapă bojogii. Şi urşii politici merg mai departe. Ziarele trâmbiţează ştiri de tot soiul. Evident, multe cu sunet fals. Care trec pe lângă urechile înfundate ale Guvernului, ca pe lângă bulumaci. Profesorii nu mai sunt ascultaţi de elevi, chiar dacă dascălii strigă la ore din ce în ce mai tare. Părinţii nu mai sunt auziţi de generaţia emoticon, care pisează taste cu căştile pe urechi. Şefii aud greu muncitorii prin uşile capitonate. Sau înţeleg numai un morse al lor. Virusul nu ne-ar speria aşa de tare dacă s-ar opri doar p’aci. Dar, a intrat şi prin biserici. Unde fraţii tot mai greu aud ce vrea Dumnezeu să le spună. Deşi avem boxe şi microfoane!

Nicolae Geanta Agnus DeiAm văzut că surzii sunt tot oameni cu urechi. Nu le au lipsă şi nici tăiate. Pentru ei însă, urechile-s nefolositoare. Le cânţi de jale şi nu plâng, le cânţi să joace şi rămân statui. Sunt nepăsători. Nici o informaţie nu-i mişcă, nu-i cutremură, nu-i face să sară… Paradoxal, unii creştini avem urechi şi nu auzim: nici zornăiala la colectă, nici scrâşnetul din dinţi al bolnavilor, nici vaietele săracului, nici apelul misionarilor. N-auzim glasul Bibliei ce-ndeamnă renunţarea la ură, la bârfă, la minciună, la certuri, la mândrie, la partide, la dezbinare, la păcat. N-auzim clopotul care ne cheamă la biserică, şi nici trâmbiţa ce sună spre pocăinţă. N-auzim glasul pastorului duminica la predică, şi nici pe-al Păstorului, zi de zi, ceas de ceas. N-auzim orfanii, nici văduvele şi nici străinii. N-auzim nevoia celor ce construiesc biserici, nici a celor ce dorm în frig. Şi nici stomacul abandonaţilor ce ghiorăie de foame. N-auzim scârţâitul de roţi pe asfalt, şi nici apoi cuiele ce se bat la coşciuge. Urechile noastre sunt parcă de cratiţă!

Cu toate astea, nu ne place să auzim că se spune despre noi că suntem într-o ureche, nu dorim să avem prieteni care să spună ca noi dar să facă tot cum vor ei, nu ne convine când oamenii ne-ntorc spatele când le vorbim cu iubire, când nu se pocăiesc deşi glasul Cerului e clar  ca lumina zilei. Nu vrem să avem în familie nici soţul, nici soţia şi nici copii surzi. Şi nici să ţinem monologuri. Şi dacă nouă nu ne place, să nu ne-autoînşelăm: nici Domnul nu apreciază fiii cu urechile-nfundate.

Medicii spun că surzenia apare când pe timpan se depune ceară. Dacă nu există un orificiu măcar cât acul, sunetul nu poate să ajungă sub formă de pulsuri la creier, aşa că trece pe lângă surd ca pe lângă stâlp. Chestia asta ne ajută să înţelegem de ce unii dintre noi avem urechile-nfundate. Pentru că o ceară malefică ne-a astupat timpanul: banii, televizorul, paharul de vodcă, facturile false, manelele, invidia, aroganţa, egoismul, ţigara, discoteca, grătarele, party-urile, horoscopul, Internetul, maşinile scumpe. Sau poate vreo Elodie ori un Făt Frumos. Pe unii ne-a măcinat moara urii, pe alţii viesparul politicii, pe unii ne-a surpat valul modei, pe alţii ne-a limitat gardurile religioase. Toate, şoapte dulci ale diavolului, care picură tot timpul ceara indiferenţei în urechile deschise parcă spre tot ce vine din hău.

Interesant este că cei cu „urechi de cratiţă” nu şi-au pierdut auzul din cauza strigătului din biserici, şi nici a tunetelor de vară pe care le trimite Tatăl din ceruri ca să ne mai trezească din somn. Poate n-au lucrat într-o cazangerie aici pe pământ, dar dacă nu se pocăiesc, dincolo vor lucra sigur la cazane.

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2010/09/urechi-de-cratita.html

Citeste Blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

=Legile Lui DUMNEZEU si Faradelegile oamenilor=

Romani 2:15 – şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. Photo credit biblepic.com
TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 
                                                    Toata Gloria in Veci !!!
Legile Lui DUMNEZEU si Faradelegile Oamenilor
     Cu cat​​i​va ​ani ​ in urma, intr-un ziar central din Romania, a aparut un articol care vorbea despre un pastor care a reusit sastopeze​ casatoriile dintre copiii de romi dintr-o localitate unde numarul romilor reprezenta cca. 40 la suta din populatie. Mi s-a parut nu numai interesant acest articol, dar si foarte important, pentru ca in el erau prezentate lucruri fundamentale care pot schimba conditia umana; de la o stare josnica, la o statura nobila, asa cum vrea Dumnezeu sa fie omul creat de El.
​(accesati​ link-u​ri​le​ de la sfarsitul acestui articol).​

Am citit si comentariile cititorilor care si-au spus parerea in legatura cu cele scrise in articol. Unele comentarii au fost pozitive (pro), altele negative (contra) si cateva neutre. Din comentarii, in special din cele negative, am vazut cat de adevarat si cum se confirma Cuvantul lui Dumnezeu care zice:

„Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.”(Osea 4:6)
Acest lucru spus de Dumnezeu insusi, arata ca majoritatea oamenilor din poporul Israel erau intr-o situatie rea, desi ei se considerau la adapost ca urmare a numelui pe care-l purtau. Sa vedem in continuare daca nu cumva in aceasta situatie s-ar putea afla si unii oameni din zilele noastre care se cred crestini.

Mai intai voi descrie, pe scurt, cele prezentate in articol, apoi voi reda parerile unora despre cele petrecute, si in final voi arata ce spune Biblia despre astfel de situatii.​

​ ​I. Cateva lucruri ce se desprind din articol despre ceea ce s-a petrecut in acea localitate​:​

​ 1. Se stie ca romii isi casatoresc copiii la varste fragede. Acest lucru pe unii localnici i-a speriat, iar in Europa ​s-​a facut mare valva, pana acolo ca institutiile de protectie a copilului au reactionat puternic. Dar dupa ce un pastor a convertit majoritatea romilor, principiile biblice au schimbat mentalitatea enoriasilor, ceea ce nu reusise inainte sa faca procuratura, politia, scoala sau alte autoritati interne sau internationale. Enoriasii s-au oprit in a​-​si casatori fetele de timpuriu, si le-au indrumat pe acestea sa mearga la scoala, contrar obiceiului vechi. ​

​ 2. ​Unii romi au declarat ca dupa ce au cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu si-au dat seama ca au gresit, s-au pocait de pacatul lor, s-au botezat in deplina cunostinta de ceea ce fac, si-au schimbat radical comportamentul, inclusiv in ceea ce priveste vremea potrivita casatoriei pentru fiicele lor. ​

​ 3. ​Reprezentanti ai autoritatilor scolare au recunoscut schimbarea radicala din situatia scolara a copiilor romi, dupa ce parintii lor s-au convertit, intorcandu-se la Dumnezeu. Abandonul scolar s-a redus drastic, spun ei, iar copiii de romi isi doresc acum sa studieze in continuare la liceu si chiar la facultate, si ei chiar sugereaza ca se vor casatori la varsta cand vor fi maturi si stiu ce fac​. ​

​ 4. ​Copiii enoriasilor nu numai ca merg la scoala, dar acum ei au alte prioritati si alta gandire; ei frecventeaza regulat biserica locala si sunt activi in biserica, ceea ce nu se intampla inainte​.​

​ 5. ​Reprezentantul spitalului din loc a spus ca in ultimii ani nu au mai avut nasteri de copii de la minore, fapt care a dus la evitarea unor complicatii si proceduri de exceptie, confirmand ca atitudinea copiilor romi, in relatiile dintre baieti si fete, a fost schimbata simtitor.

II. Comentarii​

Comentariile facute pe marginea acestui articol le-am concentrat pe baza de ideile exprimate si nu de cuvintele folosite de acele persoane a caror nume probabil ca sunt in majoritate anonime. Vreau sa remarc ca am observat​ faptul​ ca unele din ideile gresite se regasesc la multi oameni in societatea romaneasca, formand grupuri distincte chiar, si de aceea nu pot fi trecute cu vederea.

Mai intai amintesc parerile unor oameni care reprezinta cultul majoritar ortodox, ​si ale caror comentarii cauta sa puna la indoiala veridicitatea celor scrise. Unul sugereaza ideea ca prin acest articol se urmareste sa se faca prozeliti, altul ca s-au scris neadevaruri din moment ce se vorbeste de casatorii intre copii, cata vreme acestea se fac de slujitorii bisericii numai pe baza de certificate de casatorie emise de starea civila, iar un oarecare pune la indoiala pregatirea teologica a acelui pastor,​ si ​un comentator provoaca la o revedere viitoare, peste o decada, a celor ce s-a scris.

S-a postat acolo si o parere care venind de la un „crestin” este socanta sub toate privintele, caci ea apara religia stramoseasca promovand ideea ca trebuie pastrata in orice conditii, chiar daca pentru acest lucru ar fi necesar ca oamenii sa traiasca in tot felul de pacate. Ideea aceasta este intarita printr-o propunere naucitoare, si anume, „desfiintarea pocaitilor” de catre cei care tin credinta stramoseasca.

Au fost acolo si pareri echilibrate, neutre, care veneau de la persoane ale caror religie este diferita de cea a pastorului. In acestea se vede apreciere pentru ce a facut acel pastor si se indeamna la retinere si gandire rationala, la temere de Dumnezeu, de Cel care este singurul in masura sa judece tot ceea ce a facut acel pastor, si de altfel, tot ce face fiecare, indiferent cine e.

Cativa au scris ganduri de stima pentru pastorul respectiv si lucrarea lui, si din ce, si cum au scris, se vede ca sun​t​ crestini care cunosc ce spune Biblia, adica ce cere Dumnezeu de la oameni.

III. Ce spune Cuvantul Lui DUMNEZEU – BIBLIA?​

Vizavi de ceea ce s-a spus in articol si de comentariile facute pe marginea lui, in continuare voi face cateva precizari.. Nu e vorba de parerile mele personale, sau ale altui om, ci e vorba de a CLARIFICA lucrurile, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care in materie de religie e SINGURUL PUNCT DE VEDERE CARE CONTEAZA! Si clarificarea lucrurilor o voi face cu BIBLIA, sau SFANTA SCRIPTURA, unde sunt scrise cuvintele si legile lui Dumnezeu date omului pentru a fi respectate si implinite intocmai. BIBLIA e SINGURA CARTE care are AUTORITATE TOTALA cand e vorba de religie! Asa trebuie sa stie si sa afirme orice om care se pretinde ca e crestin; pentru ca numele de „crestin” vine de la Cristos si in Biblie gasim viata Lui pamanteasca, lucrarea Lui de salvare a omului din pacat si de la iad si poruncile Lui pentru urmasii Sai. Orice alta carte care nu are la baza principiile lui Dumnezeu si ale Fiului Sau, Domnul Isus Hristos, scrise in Sfintele Scripturi, NU ARE VALOARE IN MATERIE DE RELIGIE pentru adevaratii crestini.

​ IV. Consecintele neascultarii de DUMNEZEU:​

Cele relatate in articol ne arata ca omul care nu vrea sa asculte de legea binelui si raului pusa in el de Dumnezeu, ajunge sub conditia pentru care a fost creat, iar pe de alta parte, se poate vedea ca numai Dumnezeu il poate schimba pe om si poate sa-l aduca la starea normala. Asa cum zicea unul dintre romi, ca ceea ce n-a reusit nici o autoritate si n-ar fi reusit nimeni in lume, a reusit Dumnezeu. Numai El putea si poate schimba omul prin Domnul Isus si Duhul Sfant.

​ V. Ce au de facut adevaratii crestini, urmasii Lui HRISTOS?​

Daca pocainta oamenilor in urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu prin acel pastor poate fi socotita prozelitism, atunci trebuie sa se stie ca aceasta actiune de prozelitism a inceput-o Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, au continuat-o apostolii Sai si toti cei ce L-au urmat in mod sincer si au fost devotati lucrarii incredintate de El; astfel a ajuns credinta la noi dupa 2000 de ani, si de aceea astazi in lume sunt sute de milioane de „prozeliti”. Crestinii adevarati raspandesc invatatura crestina si principiile bune si sanatoase scrise in Biblie, conform poruncii:

„Apoi le-a zis: ,,Duceti-va in toata lumea, si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osindit.” (Marcu 16:15-16)

Deci salvarea, sau mantuirea, e prin credinta in jertfa Fiului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos si prin pocainta, adica sa-I ceri iertare lui Dumnezeu pentru pacatele tale si sa le pui capat. De-abia apoi sa faci botezul in apa. Asa scrie, nu altfel.

​ VI. Adevarul despre crestinii falsi​

In articol nu se spune ca acele casatorii ar fi fost oficiate de un preot, sau de un pastor. Probabil ca romii au legile lor interne prin care cei doi sunt declarati casatoriti. De fapt ei traiesc in concubinaj, sau cum zice Biblia, in curvie, asa cum traiesc multi in Romania si in lume. Nu e vorba ca numai romii traiesc in adulter, ci multi, din toate nationalitatile, inclusiv romani. Nu trebuie sa ne facem ca nu stim. Asta-i adevarul din pacate. N-am spus o noutate. Pacatul acesta, si multe altele, sunt vechi de mii de ani; inceputul l-a facut Eva si Adam cand au calcat porunca lui Dumnezeu, si de atunci incoace, toti oamenii se fac vinovati cand incalca voia lui Dumnezeu.

Cei care sunt familiari cu cele scrise in Biblie stiu ca a fi salvat de la iad si a merge in rai nu depinde de cata teologie stie cineva. In rai vor fi multi care n-au stiut teologie, poate au fost chiar analfabeti, dar in iad se vor afla toti teologii care nu s-au pocait sincer de pacatele lor, nu au trait dupa Biblie si toti care nu au invatat pe altii voia lui Dumnezeu asa cum scrie in Biblie. Dau un exemplu din Biblie in legatura cu teologia. Pe Domnul Isus Hristos, FIUL LUI DUMNEZEU, L-au condamnat la moarte nu dregatorul si paganul Pilat (el chiar voia sa-I dea drumul, pentru ca zicea ca nu gaseste nici o vina in El), ci cei ce L-au dat la moarte au fost tocmai oamenii religiosi ai vremii din poporul Israel (preotii cei mai de seama in frunte cu familia marelui preot Caiafa si socrul sau, Ana), si carturarii, adica oamenii cu carte (nu analfabetii), la care s-au unit si batranii norodului:

 „Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. … Pilat a iesit iarasi afara si a zis Iudeilor: „Iata ca vi-L aduc afara, ca sa stiti ca nu gasesc nici o vina in El.” … Cand L-au zarit preotii cei mai de seama si aprozii, au inceput sa strige: „Rastigneste-l! Rastigneste-l!” „Luati-L voi si rastigniti-L” le-a zis Pilat „caci eu nu gasesc nici o vina in El. (Matei 27:20, Ioan 19:4;6).

Vedeti ce fapte au facut teologii, oamenii invatati si mosii si stramosii evreilor de azi? Din aceasta cauza sufera ei si nu de ieri de alaltaieri, ci de 2000 de ani.

In ceea ce priveste religia „adevarata” si stramoseasca, am vazut ca unii care au comentat acolo si-au exprimat dezacordul fatis, caci si-au dat seama de pericolul pretentiilor acelui om. Cu toate acestea, doresc sa arat ce spune Sfanta Scriptura despre adevarata religie crestina, fiindca acea credinta este adevarata care corespunde in totul cu ceea ce spune Biblia, si nu cu alte carti care doar simuleaza credinta. Iata ce scrie apostolul Pavel pentru crestini:

„Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri … ca prin noi insine, sa invatati sa nu treceti peste „ce este scris”… fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: 

„Am crezut, de aceea am vorbit!” si noi credem, si de aceea vorbim.” (1Corinteni 4:6; 2 Corinteni 4:13)

Apostolul o spune clar ca nu ai voie sa treci peste ceea ce scrie Biblia. Orice ramura a religiei crestine trebuie verificata de urmasi pentru ca ei sa vada daca ​aceasta corespunde cu Biblia, sa vada daca stramosii au fost oameni perfecti, sau daca nu cumva si ei au fost ca si unii dintre noi, supusi greselilor, avand si promovand idei contrare Legilor lui Dumnezeu! Orice crestin poate face aceasta verificare citind si studiind Biblia.
​ ​
Dar trebuie sa spun ca eu nu am gasit in​ ​Biblie ca Dumnezeu sa aprobe sau sa fie de acord cu infaptuirea unor forme, reguli si practici care se fac in unele ramuri crestine, cum ar fi: inchinarea la chipuri cioplite sau pictate, venerarea unor oameni in viata sau dupa moarte, venerarea moastelor, a oaselor mai stiu eu cui, datini omenesti stabilite de stramosi, botezul copiilor mici, rangurile celor ce servesc in biserica si slava pe care le-o dau enoriasii, invatatura care pretinde ca prin slujbe de pe ​P​amant, unul (una) care a murit poate fi transferata din locul de chin in locul cu verdeata, s.a.m.d. S-ar putea ca cel care doreste ca pocaitii sa fie distrusi sa fie doar un mostenitor a unor idei omenesti.

​Nu stiu cum ar vrea el sa-i desfiinteze pe pocaiti, din moment ce pocainta alaturi de credinta ramane singura cale de obtinere a iertarii de la Dumnezeu, prin Isus Hristos. Interzicerea, bataia, inchisoarea, persecutia, si chiar pierderea vietii, nu i-a oprit pe oameni sa se pocaiasca si sa devina crestini. Romania nu e straina de astfel de tratament aplicat pocaitilor in trecut. Ce fel de crestin poate fi acela care vrea sa reinvie astfel de vremuri? Dumnezeu ne cheama la iubire, la ingaduinta, la intrajutorare, la renuntarea si condamnarea pacatului infaptuit prin minciuni, furturi, vorbe si bancuri porcoase, injuraturi, batai, curvii, inselatori, defaimari, etc, etc.

Din cele relatate in articol se poate concluziona ca in acea localitate s-au intamplat lucruri deosebite, pozitive, cand oamenii au fost schimbati mult in bine, dar dupa cum vedeti din comentarii, unii zic binelui, bine, si raului, rau, iar altii zic binelui, rau, si raului, bine. De ce nu pot aprecia oamenii obiectiv situatia respectiva? In primul rand, poate, din subiectivism, din fanatism religios („noi suntem buni, indiferent ce facem”, iar voi sau altii sunteti rai, indiferent ce faceti”), nationalism, extremism, terorism, etc.

Cea mai mare problema a oamenilor insa este faptul ca nu cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, cum zicea Domnul Isus (Matei 22:29).

​ In incheiere doresc sa amintesc o faradelege a oamenilor, care ia amploare in ultimul timp, care e semnalata in Biblie in Geneza 19, si anume: homosexualitatea, pentru care DUMNEZEU asters de pa fatza pamantului Sodoma si Gomora! Iata ce scrie in versetele 4 si 5:

„​4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
5. Au chemat pe Lot, şi i-au zis: „Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”

Auzi, tineri si …batrani! Cata minte aveau si au si azi multi batrani! Cei din ziua de azi ii depasesc cu mult pe cei de atunci, bagand homosexualitatea in …fara-de-legile lor, casatorii​ , adoptii de copii, si alte drepturi, ca la cuplurile obisnuite!

Niciodata n-a fost asa ceva si la un nivel atat de jos, promovate de cei in cele mai inalte functii, in plan national si international!

Ce e mai dureros, ca multi dintre adepti se pretind a fi crestini, chiar preoti sau pastori!

Ba chiar oamenii asteapta de la DUMNEZEU binecuvantari, dar in loc de acestea, din nefericire, vin mereu…blesteme, calamitati, dezastre, razboaie, moarte!

Ce zice Cuvantul Lui DUMNEZEU despre acestia; care-i sentinta Lui pentru ei? Iat-o:

21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 
22. S-au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit; 
23. şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. 
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. 
26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 
27. tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 
28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 
29. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori, 
30. bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 
31. fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. 
32. şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:21-32).​

Vedeti cate si ce fel de faradelegi au oamenii, inclusiv unii dintre cei care se cred crestini?!

VI​I.​ Solutia: POCAINTA​
​ ​
Primii care au implinit aceasta porunca a Domnului au fost apostolii. Biblia relateaza despre lucrarea lor astfel:

„… Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si i-au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?” „Pocaiti-va” le-a zis Petru „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.” (Fap.Ap.2:37-38)

    Este solutie la problema asta? Sigur ca da. Dumnezeu a avut grija sa ne-o puna la indemana: citirea Bibliei, rugaciunea, credinta, pocainta, intr-un cuvant, ascultarea de Dumnezeu, nu de oameni, cum zic apostolii: 

„Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu” (Fp.Ap.4:19)

Adica c​e zice Dumnezeu, gasim in Biblie!

​    A​cceptand parerile oamenilor, veti ajunge unde vor ​ajunge ​ei, acceptand parerile, regulile si Legile lui Dumnezeu, veti ajunge la El cand veti pleca de pe​ P​amant. De ce? Simplu: ascultand de El, n-o sa aiba ce sa va reproseze si pentru ce sa va condamne la iad vesnic, ci va zice:

„Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria Stapanului tau.” (Matei 25:21) Amin!

    Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute la toti! Amin!

                                   Ioan Burca – robul DOMNULUI,

                                               Doctor in Teologie

    “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.
​ Cand vrei sa vii? –
 ​Daniel Blaj; orga: Theodor Caciora (ambii din Arad)
​     ” Poate-i Ultima Chemare pentru TINE! ” – Adriana Stoica
​  

-http://www.romanialibera.ro/special/documentare/cosmarul-alb-al-rromilor–casatoriile-intre-copii-218987

Povestiri – Cum se indura un tata de copiii lui

Mici povestiri de Wilhelm Busch (1)

Iertarea

Când mă gândesc la trecut, la vremea tinereţii mele, inima mi se umple de bucurie. Am avut cei mai buni părinţi, care au trăit vreodată pe pământ, şi tocmai de aceea îmi pare rău şi astăzi, când îmi amintesc o întâmplare neplăcută. Pe de altă parte, abia atunci am învăţat să-mi iubesc tatăl cu adevărat.

Dar acum vreau să vă povestesc totul pe rând: pe atunci am fost un băiat de 12 ani. În plus, eram elev în clasa a III-a la gimnaziu. Dar nu cu prea multă plăcere! Cred că eram pur şi simplu – leneş. Băieţii trec uneori prin perioade când nu pot să sufere să ia viaţa în serios.

Nici nu mai ştiu exact cum s-a întâmplat – dintr-odată m-am trezit încurcat într-un adevărat lanţ de minciuni. Probabil că totul a început de la faptul că am scris o lucrare de control proastă. Îngrijorat, am văzut cum vine necazul peste mine. Această notă proastă va deveni motivul pentru verificarea temelor; va trebui să reiau multă materie şi va trebui să lucrez din greu.

Pur şi simplu, nu am avut chef de aşa ceva. Aşa că am trecut nota proastă sub tăcere. Lucrarea următoare a fost şi mai proastă. Din nou nu am spus nimic acasă. Ci, mai mult, într-o zi, când tata m-a întrebat de lucrări, l-am minţit cu inima zbuciumată. A vrut să vadă caietul. Noaptea, m-am apucat şi am „fabricat” caiete noi. Apoi a trebuit să fac rost de bani, ca să cumpăr cerneală roşie, cu care am falsificat semnătura învăţătorului. Tata a primit la control un caiet cu cele mai bune note.

Atunci am învăţat că o minciună duce la cel puţin alte zece minciuni noi. În final, toată viaţa mea a fost plină numai de falsuri şi înşelătorii. Lanţul minciunilor devenea tot mai încâlcit. Atunci m-a cuprins un fel de panică. Mi-ar fi fost mult mai comod, dacă ar fi trebuit să-mi fac numai temele. În schimb, noaptea rămâneam treaz şi scriam caiete duble, sau falsificam motivări.

Şi aşa s-a apropiat Crăciunul. Părinţii mei îşi spărgeau capul ce bucurii să ne facă. Şi eu…! Când îmi vedeam fraţii şi surorile jucându-se veseli, mă apuca tot amarul unei existenţe ratate. – Cum am să ies vreodată din această situaţie?

Dar într-o zi, catastrofa s-a produs. Îmi amintesc scena foarte clar – de parcă s-ar fi întâmplat abia ieri. Surorile mele se jucau în curte cu mingea. Şi eu şedeama pe scări, supărat şi clocind planuri în minte.

Apoi a sunat – poştaşul a adus poşta… Câteva minute mai târziu s-a deschis uşa camerei de studiu, a apărut tata şi mi-a cerut liniştit:

— Vino înăuntru!

Inima îmi bătea până în gât. Lampa de birou arunca lumină pe o scrisoare tocmai deschisă. Am recunoscut imediat scrisul învăţătorului meu.

Ce conţinea scrisoarea? M-am chinuit degeaba să o descifrez. Apoi tata mi-a dat-o. Şi în timp ce o citeam, s-a aşezat în fotoliu.

Erau numai două rânduri, în care învăţătorul meu îl invita pe tata la o discuţie.

— Vino, aşează-te, mi-a spus tata, şi povesteşte-mi ce se întâmplă!

Atunci a trebuit să mărturisesc şi din inima mea a izbucnit totul: întregul amestec de înşelăciune şi de minciună şi de falsuri şi de lene şi de murdărie. M-am îngrozit eu însumi, când mi-am văzut situaţia pusă pe tavă înaintea tatălui meu.

Oh, îmi venea să mă scuip în faţă! Şi dragul meu tată, care ne arătă zilnic dragostea lui, stătea în faţa mea şi era, de parcă peste el se lăsase un văl negru de nesfârşită tristeţe.

În cele din urmă am terminat. Tatăl meu era adâncit în meditaţie. Între noi s-a lăsat o tăcere groaznică. Numai de afară se auzea râsul vesel al surorilor mele.

Apoi, tata şi-a ridicat privirea şi mi-a spus din adâncul sufletului lui:

— Ai să fii un cui în sicriul meu! Acum, pleacă!

Şi am plecat. Lacrimile îmi şiroiau pe obraji în timp ce urcam scara întunecoasă spre camera mea. Surorile s-au uitat speriate în urma mea.

M-am dezbrăcat mecanic şi m-am băgat în pat. Nimeni nu m-a chemat la cină. Nici nu mi-a fost foame. Mai târziu, am auzit-o pe mama cântând colinde cu surorile şi fraţii mei. Atunci am izbucnit în plâns. Am înţeles că păcatul te izolează şi te lasă singur.

Am fost nespus de deznădăjduit – de starea mea! Nici un câine nu va mai accepta o bucată de pâine din mâna mea! Tatăl meu nu va mai putea niciodată să râdă fericit! Nimeni nu are să mă mai iubească vreodată! –

Era târziu în noapte. Toţi se culcaseră deja, în afară de tata. Auzisem zgomotele cunoscute. Probabil că tata mai stătea singur aplecat asupra lucrului lui în camera de studiu.

Am auzit uşa deschizându-se. A urcat în camera lui de la etajul întâi… Acum! Mi s-a oprit inima – am auzit clar cum urcă mai departe scările – sus la mine, la etajul al doilea!

Foarte încet – treaptă cu treaptă! De parcă ar fi dus o povară grea!

Gândurile mele speriate mi s-au învălmăşit în minte: nu-mi aminteam ca tata să fi venit vreodată în mica mea cameră. Ce vrea de data asta! Va urma marea răfuială? Are să mă alunge din casă?

A ajuns deja în faţa uşii mele. Am observat cum s-a oprit o clipă… apoi uşa s-a deschis… a intrat în camera întunecoasă… Mi-am ţinut răsuflarea. A rămas nemişcat. Apoi a întrebat încet:

— Dormi deja?

Am izbucnit în plâns. Nu am putut să spun nimic. Atunci a venit la patul meu… foarte tandru mi-a pus mâna pe cap şi mi-a spus:

— Acum eşti bucuros că totul a ieşit la lumină, fiul meu drag!

Am simţit cum s-a aplecat şi m-a sărutat. Apoi a plecat.

Am rămas ca trâznit. Şi totuşi – cel mai mult mi-aş fi dorit să sar din pat… să sar de gâtul tatălui meu:

— Dragul meu tată!

Dar înainte să găsesc puterea să o fac, am auzit uşa camerei lui închizându-se.

Am stat singur în întuneric. Rar mi-a fost dat să mă simt atât de fericit. Iertarea! Iertarea!! Da, acum totul va de veni nou!…

Ziua următoare, tata s-a dus la învăţător. Nu ştiu ce au discutat. Cu mare zel m-am pus pe treabă şi de Paşti am adus acasă note bune.

Tata nu a mai amintit niciodată această întâmplare. A fost complet dată uitării. Vina a fost iertată – „aruncată în adâncul mării” – cum spune Biblia…

Mulţi ani mai târziu am învăţat iertarea păcatelor, pe care Dumnezeul cel viu ne-o dă în dar în Domnul Isus, cel răstignit. Atunci mi-am amintit întâmplarea din copilărie: aceasta este iertarea, ca vina sa nu mai fie amintită niciodată şi să fie complet şi cu adevărat dată uitării.

Şi aici – în iertare – se află întreaga putere pentru o viaţă nouă. Cine o experimentează şi crede în iertare, din inima acelui om se revarsă dragostea Tatălui.

Daca ai fost orfan de tata sau tatal ti-a murit, Dumnezeu iti spune: „Un copil vei fi mereu în ochii Mei”

Tuturor tatilor care va straduiti in fiecare zi sa fiti exemplu pentru noi, sotiile voastre si pentru copii care va privesc si invata de la voi va dorim ca Dumnezeu sa va intareasca. Iosua 1:9 ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.

Iar daca astazi nu ai un tata, mangaie-te cu aceste cuvinte din 1 Ioan 3  Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

Uploaded by  on Feb 3, 2011

„Când vei îmbătrâni..
Aș vrea ca tu să știi:
Un copil vei fi mereu.. în ochii Mei.”

Florin Ianovici povesteste – Tata, cu mine ai vorbit ???

boy-eating-apple kidPhoto credit www.clearerimages.com

Un copilas mergea cu taticul lui in masina, dar tatal era extrem de preocupat, tot se gandea la facturi, tot se gandea la ce are de facut, cat ii mai trebuie sa mai castige, daca-i ajunge salariul, preocupat.

La un moment dat, copilasul din masina ii zice, „Tata, de ce eu dupa ce musc din mar si-l las o bucata de vreme, marul se innegreste?”

Tatal lui era cu mintea la ale lui, absent. Si-i zice, „Pentru ca oxigenul intra in reactie cu structura moleculara a marului si astfel intervine elementul de oxidare.”

Dupa ce i-a dat acest raspuns, copilul sta o vreme tacand si apoi zice, „Tata, cu mine-ai vorbit?” N-aveti uneori impresia in viata ca punem niste intrebari si capatam unele raspunsuri pe care nu le intelegem?

[Am] 44 de ani si inca ma simt dezarmat in fata vietii. Poate ca unii, in aceasta dupa amiaza sunt mai in varsta ca mine si inca n-avem raspuns la toate ecuatiile care sunt in viata. Uneori avem impresia ca inaintand in viata le vom stii mai bine.

Realitatea e, cateodata stam de vorba cu Dumnezeu si Dumnezeu ne da un raspuns si ramanem si noi ca si acest copilas, „Cu mine ai vorbit?”

Parca uneori Dumnezeu ar fi absent de pe pamantul acesta si parca Dumnezeu n-ar intelege cat de greu e sa tii intr-o zi ca aceasta, sau intr-o lume ca aceasta neprihanirea. Uneori vad si ma intreb, „Doamne, cu mine ai vorbit?”

Vezi aici mesajul intreg 

Vezi –

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici?

Lazar Gog – Ce inseamna sa fi pazit de tata

E mare lucru sa lupte Domnul pentru tine. Este mare lucru. Citeam despre istoria acestui tata. Spunea: Copilul meu, nascut intr-o familie de credinciosi, un copil cuminte. Dar, in scolile primare din aceste zile, si in liceu, este un grup special, numit „the bullies”, aia care trerorizeaza pe ceilalti elevi. Ii bat, le ia mancarea. Zice: Copilul meu, pentru ca e un copil linistit, bully din scoala il batea aproape in fiecare zi si-i lua mancarea. Si copilul n-a vrut sa mai mearga la scoala.

Tot i-am spus: „Uite, ne rugam Domnului. Ne rugam Domnului si Dumnezeu va lucra.”
„Tati, nu lucreaza, pe mine ma bat in fiecare zi.”
Si atunci, a zis: „Mi-a venit un gand si a zis: ‘Uite, te mai duci odata la scoala si daca nici de data asta nu lucreaza, atunci schimbam scoala. Si acuma, punem doua luch-uri cu tine. (doua pranzuri) si unul din pranzurile care le punem cu tine, le dai la ala care te bate si unu il mananci tu si o sa vezi ca o sa fie bine.'”

Copilul n-a fost convins, dar ce sa faca, a trebuit sa mearga la scoala. S-a dus la scoala si cand s-a apropiat de scoala, ca de obicei, bully i-a iesit in fata. Sa-l bata si sa-i ia mancarea, de la bun inceput. Dar, dintr-o data, copilul, spre surprinderea lui, a vazut ca acest urias, care-i facea lui probleme in fiecare zi, acest coleg, se uita cu o groaza, se da inapoi.

Se uita cu groaza, se da inapoi, si zice copilul in inima lui (ii povestea tatalui), „Nici nu i-am spus ca am adus doua pranzuri si deja se da inapoi. Si apoi, fara sa se gandeasca, s-a intors sa vada, cine il vede, cat e el de brav? Si stiti? Tatal lui era in spatele lui. Tata nu i-a spus: „Uite, vin si eu sa vad ce se intampla.”

Era pazit de tata. Nu s-a mai intamplat nimic cu copilul acela. Din ziua aceea s-au facut prieteni. Ei, asa este Dumnezeu. El este cu noi. Si apoi, cand cel rau Il vede, se roaga sa-l mai lase un pic, ca sa n-ajunga in iad. Dar Domnul poate trimite in iad dinainte de vreme. Bucura-te de lucrul acesta. Si de aceea, poate sa-ti dea biruinta.

Citeste mai departe aici…

PAGINA Lazar Gog PREDICI

Poezii, Cantari de Ziua Tatalui 2015

Mirela Ursulescu – Departe sunt de casa

De ziua ta tata

Doresc de ziua ta ca sa-ti urez
Multi Ani! pe calea vietii cu Isus
Fi tot inflacarat si plin de crez
Pastrandu-ti legamantul de botez
Caci rasplatirea-i pregatita sus

Decand Isus pe nume te-a chemat
Si te-trimis in vie lucrator
Prin cate prigoniri ai indurat
Si-n orice val ce luntrea-a inundat
El ti-a venit tot timpu-n ajutor

Si-n clipe grele cand ai fost trantit
Cand toti te-au parasit si te-au tradat
Cand inima si duhul s-au mahnit
Atunci Isus din ceruri ti-a zambit
Si-ai biruit din nou un Goliat

Trecand atatea piedici ce s-au pus
Traind atatea clipe de durere
Dar si de bucurie in Isus
Prin greu si bine Domnul te-a condus
Cand ai fost slab ti-a dat din nou putere

Deci mergi ‘nainte nu privi ‘napoi
Spre-acei ce „lucra” fara de folos
Se cred bogati dar sant sarmani si goi
Satan i-a cucerit fara razboi
Tu stai sub mana tare-a lui Hristos

Si nu uita sa nu descurajezi
Chiar daca inca-un an te-a’mbatranit
La voia lui mereu sa meditezi
Caci va veni o zi cand ai sa-L vezi
Pe-Acel ce rasplateste negresit

As vrea sa fi de-a pururea bogat
Desi n-ai faima, avutii sau bani
Isus cu-atatea daruri te-a’nzestrat
Pe culmi ceresti prin har te-a ridicat
Fi binecuvantat! si La Multi Ani!

O Tatal meu!

AGI GLIGA ŞI ISAINCU BAND – TATĂL MEU

Dintre multele dorinţe, mai mult ca orice,
Voia Ta o doresc, şi-n ea să trăiesc;
Doar atunci voi putea fi împlinit,
O, Tatăl meu…
Şi-aş mai vrea, Doamne Tată, cu viaţa mea
Să sfinţesc al Tău nume în inima mea
Doar aşa voi putea fi fericit,
O, Tatăl meu…
Ştiu că de-ar fi vreme bună sau rea
Voi lua, Doamne Tată, pâinea din mâna Ta
Şi cu multumire o voi mânca,
O, Domnul meu…
Te mai rog, Doamne Tată, să ierţi vina mea
Şi să-mi dai şi putere să pot ierta
Ispitit când sunt, nu mă lăsa,
O, Tatăl meu…
Toată slava, toată cinstea Ţi se cuvin
Îţi aduc mulţumire şi mă închinTatăl meu, Tatăl meu…

father with baby,father son,fathers day

INSTINCT PATERN (via) Dan Rodica

Am si eu o varsta, si am ajuns sa stiu multe lucruri . Dar e ceva ce nu stiu . Nu stiu cum e sa fii tata . Nu stiu cum e sa ai , sa zicem 30 de ani si sa-ti nasca sotia un copil , primul copil ( de preferinta baiat) . Nu stiu cum e sa-l tii pentru prima data in brate , sa te uiti la el si sa poti spune ca este al tau , ca este parte din tine . Nu stiu cum e ! Nu stiu cum e sa te scoli in fiecare noapte pentru ca micutul tau nu stie sa faca altceva decat sa planga . Si ce stie sa faca face bine , asa ca noptile care altadata erau linistite devin dintrodata extrem de agitate . Nu stiu cum e sa-ti spuna cineva “tata” . Nu stiu cum e sa hranesti un copil , sa imbraci un copil , sa educi un copil , sa ingrijesti un copil, sa disciplinezi si nici sa ierti un copil . Nimic din toate astea nu stiu cum sunt. Nu stiu cum este sa-ti duci copilul in prima lui zi de scoala , sa-l saruti pe obraz si sa-i spui ca-l iubesti . Pot doar sa-mi imaginez cum e sa te joci cu el , sa te plimbi cu bicicleta sau sa-l inveti cum se face un foc, de exemplu . Nu stiu ce sfat a-si fi in stare sa-i dau daca cumva mi-ar cere parerea in vreo problema pe care o au toti adolescenti . Nu stiu cum a-si reactiona cand mi-ar spune ca s-a indragostit . Poate l-as sfatui sa astepte pana termina facultatea . Nu stiu cum e sa fii invitat la nunta fiului tau; nu stiu cum e sa fii socru mare . Sa intri in camera in care a crescut si sa-ti dai seama ca de-acum va fi goala , pur si simplu depaseste puterea mea de imaginatie . N-am idee cum e sa devii bunic , cum e sa vezi ca fiul tau a devenit om responsabil, si asta iti arata ca , cel putin in parte, ti-ai facut datoria de parinte. Nu stiu cum e sa treaca timpul peste tine si sa-ti dai seama ca te asteapta o alta lume , un loc de odihna pentru toata truda de care ai avut parte in viata . Nu stiu cum e sa-ti chemi copilul – acum el insusi tata – si sa-i dai binecuvantarea ta , stiind ca e ultimul lucru pe care il poti face pentru el . Nu stiu cum e sa faci toate astea , dar sper ca lacrimile care mi-au curs pe obraz in timp ce ma gandeam la toate aceste lucruri, sa-L convinga pe Tatal Ceresc Sa-mi ofere harul de-a trai personal binecuvantarea de-a fi tata.

Tata iubit Te adoram

father and son

http://barzilaiendan.wordpress.com/2012/06/16/de-ziua-tatalui/

DOR DE TATA

Cind sunt copii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, …imi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, …mai da-mi un pol

Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata
TATAIE,… ia mai las-o balta…

Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numii doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,… ce-ti mai trebuieste ?
Copile, tu sa ai stiinta

Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie
Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie
TATICULE, mi-e dor de tine….

si dintr-un comentariu la acelasi articol:

Nelu says:
June 17, 2012 at 1:03 pm
3 generations of fathers

ELEGIE PENTRU PARINȚI

Privesc spre casa-n care m-am născut.
Ce amintiri trezește panorama !…
Încerc să retrăiesc tot ce-am avut
Copil fiind la tata și la mama.

Tabloul este încă viu și în mișcare,
Mai veche și mai roasă-mi pare rama.
Dar ce contează-n dulcea-mi evocare
Când eu vorbesc de tata și de mama !

Ma văd suit cu-amicii-n vârf de deal
Prin “coturi” rătăcind, (pe vale) nu luam seama !
Dar seara când sosea trăiam iar ideal :
Eram acasa cu tata și cu mama !

E-o muzicalitate-acolo ce-o ador
Întrepătrund acordurile, chiar și gama…
Ah, timpurile ce-au trecut…Și azi mi-e dor
De când cântam cu tata și cu mama !

În casa mea sărăcăcioasă de la țară
Era un “Foc aprins”. Și-acum mă ține Flama !
Mă mistuie-n străfunduri, dă pe-afară…
Era aprins de tata și de mama !

Pe casa-n care m-am născut și am pruncit
Atât a mai rămas, doar monograma…
Dar amintirile de-atunci m-au răscolit,
Că-s amintiri cu tata și cu mama !

Îmbătrânim. Și gândurile, ca săgeți, ne ard.
Cu-atât rămânem și mă umple teama
Că vine-o zi când singur lângă-un gard
Voi plânge după tata…după mama !

Dar va veni o altă Glorioasă Zi
Când Domnu-Și va deschide Vama.
Atunci să nu mă mai căutați pentru că voi fi
Acolo sus, Acasă, cu tata și cu mama !

Nelu Aliman
27.dec.2010

Happy Father’s Day – A Father’s Day Request (VIDEO)

This brief mini movie expresses appreciation for dads while also asking a Father’s Day favor: „Would you pray for us?”

Available at https://shiftworship.com/product/fath..

VIDEO by Shift Worship

Fathers who give hope

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

footsteps dad boyProverbs 23:24

 The father of the righteous will greatly rejoice;
he who fathers a wise son will be glad in him.

Colossians 3:21

Fathers, do not provoke your children, lest they become discouraged.

Our text is straightforward and simple this morning: „Fathers, do not provoke your children, lest they become discouraged.” It divides naturally into three parts:

  1. First, there is the address, „Fathers.”
  2. Second, there is the command, „Do not provoke your children.”
  3. Third, there is the purpose of the command, „Lest they become discouraged.”

We will look at these three parts of the text one at a time in reverse order. First, we will direct our attention to the goal of Christian fathers, namely, rearing children who are not discouraged. Second, we will look at the duty of Christian fathers, namely, not to do those things that discourage children. And finally, we will focus on the leader in Christian parenthood, namely, fathers.

But first a word about the fatherhood of God.

The Fatherhood of God

In the Lord’s Prayer Jesus taught his disciples to call God Father: „Our Father who art in heaven, hallowed be thy name.” He taught that God is not everyone’s Father. In John 8:42, 44 he said to those who refused to follow him, „If God were your Father, you would love me, for I proceeded and came forth from God . . . You are of your father the devil, and your will is to do your father’s desires.”

God is the Father only of those who are led by the Spirit of his Son. In Romans 8:9, 14–15 Paul says,

Any one who does not have the Spirit of Christ does not belong to him . . . All who are led by the Spirit of God are the sons of God. For you did not receive the spirit of slavery to fall back into fear, but you have received the Spirit of sonship. When we cry, „Abba! Father!” it is the Spirit himself bearing witness with our spirit that we are children of God.

Not every one can lay claim to the privilege of knowing God as Father. Only those who are born of God (John 1:13), who receive Christ (John 1:12), and who are led by the Spirit (Romans 8:14) have the right to receive the inheritance of the children—promises like Matthew 7:11, „If you then, who are evil, know how to give good gifts to your children, how much more will your Father who is in heaven give good things to those who ask him!” The privilege of prayer and the promise that God will work all things together for your good is part of the inheritance of sonship. That is what it means to have God as your Father.

There are two reasons I begin with this word about the fatherhood of God. One is that I believe all human fatherhood should be patterned on the divine fatherhood. The overarching guide for every father should be to live in such a way that his children can see what God the Father is like. They ought to see in their human father a reflection—albeit imperfect—of the heavenly Father in his strength and tenderness, in his wrath and mercy, in his exaltation and condescension, in his surpassing wisdom and patient guidance. The task of every human father is to be for his children an image the Father in heaven.

The other reason I begin with the fatherhood of God is to give this message relevance for everyone in this room whether you are a father or not; and whether you had a Christian father or not. I want to make clear from the outset that the sadness many may feel at never having had a father like the father I will describe, and the sadness others may feel at never having been a father like the father I will describe—that sadness can be swallowed up and overcome with joy this morning because God offers his fatherhood to anyone who will accept the gift of adoption by trusting Christ and yielding to be led by the Holy Spirit.

There are two ways to listen to this message this morning. One is to take it as a straightforward exhortation from the Word of God to fathers on how to rear their children. The other is to take it as a parable pointing to the way the Father in heaven loves those who believe and follow his Son. Frankly, I hope all of you hear it in both senses.

1. „Lest They Become Discouraged”

Let’s go to the text and begin with the last phrase of Colossians 3:21, „Fathers, do not provoke your children, lest they become discouraged.”

The goal of a good father is to rear children who are not discouraged. The word implies losing heart, being listless, spiritless, disinterested, moody, sullen, with a kind of blank resignation toward life. Don’t be the kind of father who rears that kind of person. Instead develop a style of fatherhood that produces the opposite of discouragement.

The Opposite of Discouragement

Now what is that? I would sum it up in three characteristics.

  1. The opposite of being discouraged is being hopeful.
  2. The opposite of being discouraged is being happy.
  3. The opposite of being discouraged is being confident and courageous.

So I would say that the negative form of verse 21 really implies a positive command as well. It says, „Fathers, do not provoke your children, lest they become discouraged.” But it means not only avoid one kind of fatherhood; it also means pursue another kind, namely, the kind of fatherhood which gives hope instead of discouragement; and gives happiness instead of discouragement; and gives confidence and courage.

Distinctly Christian Teaching

If we stopped right here, we would not have said anything distinctly Christian. There is not one parent in ten thousand who thinks that the aim of parenthood should be to discourage children. But the apostle Paul would be distressed if all I did were to use his words here simply to express some everyday common sense, or some natural wisdom. He was not inspired by the Holy Spirit to confirm the insights of Dr. Spock. He was inspired to teach parents things that no natural eye has seen and no natural ear has heard (1 Corinthians 2:9–13).

Here is what I mean. Paul’s teaching makes it clear that when he says we should be fathers who give hope instead of discouragement, he means hope in GOD, not hope in money or hope in popularity or hope in education or hope in a spouse or hope in professional success. If you had asked Paul, or Jesus, „What kind of freedom from discouragement do you want our children to have?” he would not have said, „I want your children to be freed from discouragement by being filled with hope that they will become wealthy . . . or well-known, or intellectual, or married, or successful.” We know that is not what he means. He means, be the kind of fathers who do not discourage your children but rather fill them with hope in God.

Happiness That Kills and Happiness in God

And when we consider happiness as the opposite of discouragement, Paul would not be content if a father simply made his child feel good by giving him whatever he wanted. There is a happiness that kills. To some kinds of happiness the Scripture says, „Let your laughter be turned to mourning and your joy to dejection” (James 4:9). There is a happiness that has nothing to do with God, and therefore has no value in the sight of God. It comes from the creation alone and not from the Creator. That isn’t what Paul wants fathers to put in the place of discouragement.

But there is another joy that comes to expression, for example, in Psalm 4:7–8,

Thou hast put more joy in my heart
than they have when their grain and wine abound.
In peace I will both lie down and sleep;
for thou alone, O lord, makest me dwell in safety.

Fathers, don’t discourage your children, but fill them with joy in God! Teach them early on—and show them earlier yet—that through many sufferings they must enter the kingdom (Acts 14:22), but that they can rejoice in sufferings, knowing that „suffering produces endurance, and endurance produces character, and character produces hope”—IN GOD (Romans 5:3–4). Don’t discourage them. Make them happy in God by helping them to hope in God.

Self-Confidence and God-Confidence

And when we consider confidence as the opposite of discouragement, the message of Scripture takes a dramatic turn away from the common sense natural wisdom of the world.

The world says: Don’t discourage a child; build up his self-confidence. The Scripture says: Don’t discourage a child; build up his God-confidence. In fact the Scripture is more precise than that; it teaches: Don’t discourage a child, but do your best to root out his self-confidence and replace it with a confidence in God. And when it teaches us to root out self-confidence, it means root out the desire to be and to appear self-confident.

The Scripture knows that most people don’t succeed in being self-confident. Most people are quite unhappy about their inability to appear self-reliant and self-assured and cool and in control. So when the Scripture teaches us to root out self-confidence, it means go for the root, not the half-withered branches. Go for the DESIRE to be self-confident, not the meager manifestations of it that make their way into peoples’ actions.

Self-Confidence Being Rooted Out of Paul

One vivid illustration of how Paul’s heavenly Father was patiently working to root out Paul’s self-confidence is given in 2 Corinthians 1:8–9. Here is a description of how God the Father was working on Paul twenty years after his conversion, which means this is a very deeply rooted sin in all of us. He writes,

We do not want you to be ignorant, brethren, of the affliction we experienced in Asia; for we were so utterly, unbearably crushed that we despaired of life itself. Why, we felt that we had received the sentence of death; but that was to make us rely [or: be confident] not on ourselves but on God who raises the dead.

In other words, the divine purpose of Paul’s affliction was (as it is the purpose of all good fatherly discipline) to root out the remaining self-confidence of Paul’s heart and to cast him on God alone. Why? Because God didn’t want him to be confident? Because he wanted him to be listless, spiritless, moody, sullen, weak, fearful? No! It was God who came to Paul in Corinth and said, „Do NOT be afraid, but speak and do NOT be silent; for I am with you.” So the confidence that we are to build into our children is not self-confidence, but confidence in the grace and power of God. „Do not be afraid . . . I AM WITH YOU.”

The Goal of Biblical Fathers

Andrew Bonar, the 19th century Scottish pastor, said concerning the teaching of children, „We tell them, ‘You are sinners, exposed to God’s wrath and curse, and you cannot save yourselves; but God’s own Son can save you, by Himself bearing that wrath and curse.'” In other words you teach a child to despair of all self-confidence and direct his desire for confidence to the grace of God. The goal of biblical fathers is to have children who say (with Psalm 60:11–12):

O grant us help against the foe,
for vain is the help of man!
With God we shall do valiantly;
it is he who will tread down our foes.

A good father will ponder: How can I be like my own heavenly Father? How can I banish self-reliance from the heart of my children and fill them with confidence and courage and zeal and boldness that are rooted in the grace and power of God and not in themselves? How can I be the kind of father whose children do not lose heart or become spiritless or listless or sullen or discouraged, but are filled with hope in God and happiness in God and confidence in God and courage to attempt great things for the glory of God?

That question leads us to turn now to the second part of our text, namely, the duty of Christian parents not to provoke their children.

2. „Do Not Provoke Your Children”

„Fathers, do not provoke your children, lest they become discouraged.” Again we notice that the commandment is negative—something to be avoided. It is a warning against the misuse of legitimate authority. Paul has just said in verse 20, „Children, obey your parents in everything, for this pleases the Lord.” That gives to parents tremendous authority and responsibility under God. Children are to do what parents say.

Ruining a Child’s Confidence in God

Now in verse 21 he cautions fathers against a misuse of this God-given authority. The misuse he has in mind is that fathers might treat their children in such a way that their spirit is broken and they become hopelessly discouraged. Paul calls this misuse „provoking” them: „Do not provoke your children.”

In Ephesians 6:4 a different word is used that specifically means, „Do not provoke to anger.” But this is a very general word here in Colossians 3:21. It can even be used positively in 2 Corinthians 9:2 where it says that the Christians in Achaia provoked the Christians in Macedonia to be more generous. In other words, they „stirred them up,” or „motivated” them.

In choosing the broad and general word I think Paul would have us teach that parents should avoid everything that ruins a child’s confidence in God and leaves him hopeless and discouraged. This requires tremendous wisdom from fathers, because not all short term discouragements result in long term hopelessness. On the contrary, our heavenly Father clearly brings short term frustrations and discouragements into our lives precisely to put us on a new footing of faith. Great wisdom is needed here.

So let’s ask, then, What do fathers do that provoke children to long-term discouragement and hopelessness? I’ll mention two things.

Failing to Be Happy and Hopeful in God

First, some fathers fail to BE happy and hopeful and confident in God. Fathers, what you ARE in relation to God is far more important than any particular parenting technique you try to employ. Will your children hope in God if you hope in money? Will your children be happy in God if they see that fishing is a happier experience for you than worship? Will your children be confident in God if your whole demeanor communicates the desire to be seen as a self-confident?

The most important work that a father can do for the sake of his children is to be converted. The most important strategy for rearing children is to become a new man in Christ—whose hope and happiness and confidence are in God and not in himself.

We know this is true from Scripture because there we are taught to imitate our heavenly Father. We are told to be holy as he IS holy (1 Peter 1:16). We are told to be merciful as he IS merciful (Luke 6:36). To be a good child is to copy daddy. It honors a father to be imitated, and we are commanded to honor our fathers. And so the most important question a father can ask is not what shall I teach my children, but rather who am I before the living God and before my children?

That is the first thing that fathers can do to provoke their children to long-term discouragement and hopelessness—they can fail to BE hopeful, happy, and confident in God.

Disciplining in an Impulsive, Erratic, and Inconsistent Way

The second thing that fathers do which provokes children to long term discouragement and hopelessness is to discipline them in an impulsive, erratic and inconsistent way.

Unpredictable, impulsive, hostile discipline makes children fearful, bitter, deceitful, and discouraged. They don’t know where or why the explosion will come next. They say to themselves, „What’s the use! How can I hope that being good is any better than being bad?” And so the spirit of moral hope is broken, and in its place comes calculated, deceitful, discouraged maneuvering.

On the other hand, when discipline is controlled and appropriate and consistent and based on clear rules and principles of justice in the home, an atmosphere is created where children flourish in freedom. They know the limits and they feel secure and free to dream and play and plan and work inside those limits of righteousness.

They gain confidence that this is the way God is. He is not a capricious God. He is not impulsive or erratic or inconsistent. There is order. There is justice tempered with mercy. There is hope and encouragement. Why, I might even be able to accomplish something of value or even greatness if I fit into this order and depend on the goodness of the Father who loves me like this.

So fathers, don’t provoke your children by being impulsive, erratic, or inconsistent in your discipline. Be like your Father in heaven, so that your children can know him and become hopeful and happy and confident in him.

Much more could be said about the kinds of things that provoke long-term, discouragement and hopelessness in children. But time is out.

3. „Fathers . . . „

We can only briefly refer to the third part of the text, namely, the address: „Fathers . . . ” Verse 20 said, „Children, obey your parents.” This clearly teaches that mothers as well as fathers are to be obeyed. Mothers and fathers have a shared authority over the children. But in verse 21 fathers are addressed in particular.

Why this is so is the issue we will take up tonight. There is a peculiar role that the Scripture gives to husbands and fathers. Fathers bear a special responsibility for the moral life of the family. So I urge you to take that responsibility, fathers, and that you be the kind of man who gives hope and happiness and confidence to your children because you yourself have found your hope and your happiness and your confidence in God.

By John Piper. © Desiring God. Website: desiringGod.org

The importance of Fathers by James Buchanan

via http://www.sermoncentral.com from  Judges 2:6-2:12  Romans 1:28-1:32 

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

The father of five children had won a toy at a raffle. He called his kids together to ask which of them should have the present. „Who is the most obedient?” he asked. „Who never talks back to mother? Who does everything she says?” Five small voices answered in unison. „Okay, dad, you get the toy.”

Today is the day that we honor fathers. That’s me! Honor me! Yea!

In all seriousness, we are to honor our fathers, and our mothers, and this day in June is set aside for us to honor the fathers in this country. But we are to honor our fathers, not because it’s a holiday, not because it’s a tradition, not because there are sales going on all over the country, but because God said so.

In fact, he said so very specifically. The bible tells us in Ephesians 6:1-3, “Children, obey your parents in the Lord, for this is right. 2 “Honor your father and mother”—which is the first commandment with a promise— 3 “that it may go well with you and that you may enjoy long life on the earth.”

Notice that it doesn’t say, honor only good moms and dads. It doesn’t say, honor them if you like them. It doesn’t say, honor only the right ones. It says, “honor your father and mother.” And so, today, we ought to honor all fathers.

But I want to speak directly to the dads here today. And if you’re not a dad, don’t check out, because we all need to hear this. You see, we are involved in a war today, and the battleground is not in Iraq or Afghanistan. The battleground is in our homes. And what’s at stake is not our land, our property, our freedoms. It’s more important that than. What’s at stake are our children.

And believe me—it’s a war, it’s an important war, and in this country, we are losing the battle. Children are turning from the faith in record numbers. It’s as if as soon as they leave home and go to college they leave the church. And if you don’t believe me, look here this morning. And lest you think that its only a problem here, it is true all over this country. Children in record numbers are turning from God.

But it’s nothing new. It’s the same as been happening over the course of time. I want to tell you a brief Biblical story this morning that’s going to be our guide for the remaining time we have today—and I’ll be brief. It’s found in the book of Judges in the Old Testament. Genesis, exodus, Leviticus, numbers, Deuteronomy, Joshua, Judges. In the pew bible it’s found on page _______________. Judges 2: 6 -12

Let me give you a little background here today. The nation of Israel had just marched into the promised land, and they were settling into the land. Now, it wasn’t a complete victory, because when they went in, they didn’t always follow what God desired, and instead of conquering all of it, they instead settled into some of it. And just before what we’re going to look at, they were instructed that they didn’t do what God desired, and they repented of it. With that in mind, let’s read this important passage this morning. Judges 2:6-12.

After Joshua had dismissed the Israelites, they went to take possession of the land, each to his own inheritance. 7 The people served the LORD throughout the lifetime of Joshua and of the elders who outlived him and who had seen all the great things the LORD had done for Israel.
8 Joshua son of Nun, the servant of the LORD, died at the age of a hundred and ten. 9 And they buried him in the land of his inheritance, at Timnath Heresa in the hill country of Ephraim, north of Mount Gaash.
10 After that whole generation had been gathered to their fathers, another generation grew up, who knew neither the LORD nor what he had done for Israel. 11 Then the Israelites did evil in the eyes of the LORD and served the Baals. 12 They forsook the LORD, the God of their fathers, who had brought them out of Egypt. They followed and worshiped various gods of the peoples around them.

Once Joshua and his generation passed away, the next generation turned their back on God and worshiped the gods of the peoples around them. Today, in 2004, they don’t wait for mom and dad to pass on. They turn away immediately, and worship the god of television. They worship the god of fashion. They worship the god of convenience. They worship the god of this world. They worship the world. What is the world, 1 John 2:16 tells us. For the world offers only the lust for physical pleasure, the lust for everything we see, and pride in our possessions. These are not from the Father. They are from this evil world. (NLT)

In your notes is a passage from Romans 1:28-32 that closely parallels what is going on today in America. Let’s look at that together.

Furthermore, since they did not think it worthwhile to retain the knowledge of God, he gave them over to a depraved mind, to do what ought not to be done. 29 They have become filled with every kind of wickedness, evil, greed and depravity. They are full of envy, murder, strife, deceit and malice. They are gossips, 30 slanderers, God-haters, insolent, arrogant and boastful; they invent ways of doing evil; they disobey their parents; 31 they are senseless, faithless, heartless, ruthless. 32 Although they know God’s righteous decree that those who do such things deserve death, they not only continue to do these very things but also approve of those who practice them.

Do you realize we live in a culture that approves of turning its back on God? From court cases to tv to popular movies, it’s okay to make fun of religion, because it’s not important, it’s not relevant. It worked for mom and dad, but it’s not for me.

Well, can I tell you this morning, moms and dads, you are at the front lines. This is a war, and we are called to be a part. This morning, I want to give you your marching orders to tackle this important task of saving the children, and we are going to look briefly at a few steps that will help us to do so.

How can we win the war? Three suggestions this morning.

1. With our words.

Deuteronomy 6: These commandments that I give you today are to be upon your hearts. 7 Impress them on your children.

You need to talk to you children. Be involved in their lives. Tell them about God, and tell them about the Bible. Remember last week we talked about your story. What God has done for you, so that you can share it with others. Are you sharing it with your children, what God has done for you? You need to, you ought to.

A study was done recently to determine the amount of interaction between fathers and their small children. First, the fathers were asked to estimate the amount of time they spent each day communicating with their child. The average answer was about fifteen to twenty minutes. Next, microphones were attached to the father so that each interaction could be recorded. The results of this study were shocking: The average amount of time spent by these middle-class fathers with their small children was thirty-seven seconds per day. Their direct interaction was limited to 2.7 encounters daily, lasting ten to fifteen seconds each!

Look back at Deuteronomy 6 again with me. Can that be accomplished in 37 seconds a day? Do you want to know how much time the culture has with your children? 37 seconds does not come close to meeting the job. Communicate with your children; tell them about God and about the Bible.

Proverbs 1: Listen, my son, to your father’s instruction
and do not forsake your mother’s teaching.

Don’t let the schools be the only thing that instruct the children. Don’t even let this church be the only thing that instructs your children. And that’s not an indictment on the teaching ministry of this church, but mom and dad, we are not responsible for raising your kids. We will help you, but when the bible tells us to Trainu a child in the way he should go, and when he is old he will not turn from it—that’s not to the church, that’s to parents.

Dad’s, how are you doing with your words? Are you fighting?

2. With our time.

Robert Schuller, pastor of the Crystal Cathedral, once said that he chose to fail so he could succeed. He said, „I chose to fail at golf, because I wanted to succeed as a father.” Though he loved golf immensely, he knew that he could never devote adequate time to his job, his hobby, and his family . . . so he gave up his hobby.

How are you doing with your time? We looked at Deuteronomy 6, but let’s look again at verses 7 and following: Impress them on your children. Talk about them when you sit at home and when you walk along the road, when you lie down and when you get up. 8 Tie them as symbols on your hands and bind them on your foreheads. 9 Write them on the doorframes of your houses and on your gates.

Dad’s, do you want to know what is important in your life today? Look at your daytimer, your palm pilot, your schedule, and where your time is devoted to, that’s what is important. Unfortunately, many dads say that by their time they love their jobs. They love their hobbies. They love their entertainment, their comfort. If you asked them if they loved their children, they would swear to you that they do. But their time doesn’t match up.

And some of you have bought into the thinking of this world. I’ve got to keep working and working and working so I can provide for them the finer things of this world, and providing for family is important and biblical,

8If anyone does not provide for his relatives, and especially for his immediate family, he has denied the faith and is worse than an unbeliever. But I think that we sometimes go beyond what is necessary.

There’s a story told of a man asking his daughter if she would want quality time with her dad or quantity time with her dad. She replied, “Quality time, Dad, and lots of it!”

I read about a little girl who drew a pretty picture. She went in her dad’s office. Crawled on his lap. And said, „Daddy, come and see my picture.”

And the dad said, „Not now, honey. Dad’s busy.”

About 10 minutes later, she came back again. Crawled on his lap. And said,”Daddy, will you come see my picture now?”

And the dad got frustrated. And said, „Can’t you see I’m busy? Don’t bother me right now. I’ll come and look at your picture later. When I’m ready.”

A couple of hours later, the dad came out. And he said to the daughter, „Can I see the picture now?” And the girl said, „Sure.” And it was a picture of her and her brother and her mom standing on the lawn. With the family dog. With big smiles. On a sunny day. But the dad noticed that he wasn’t in the picture. And so the dad said, „That’s a nice picture, sweetheart. But how
come I’m not in the picture?”

And the girl said, „Because you’re working in your office, daddy.”

Time is a gift you give that you can never get back. You can give money, and always make more. You can give gifts, because you can always get new things anyway. But once time is given, it never comes back. Time reveals the priorities in your life. And if you want to win the war with for your children, you’ve got to invest time.

3. With your lives.

Genesis 18:18-19 is a revealing passage—we even looked at it last year as our prime text for father’s day. And I want to remind you of what it says to us today. Abraham will surely become a great and powerful nation, and all nations on earth will be blessed through him. 19 For I have chosen him, so that he will direct his children and his household after him to keep the way of the LORD by doing what is right and just.

The way you live your life will be a direct reflection of how your children will grow up. There’s a song, I even sang it last year, called, “I want to be just like you.” It goes like this—I want to be just like you, cause he wants to be just like me. I want to be a holy example for his innocent eyes to see. Help me be a living Bible, Lord, that my little boy can read. I want to be just like you, cause he wants to be like me.”

I can see that now, in my son. 17 months old, and he desires to be like me. He’ll repeat words I say, he’ll repeat things I do—he loves me, and at this point, he wants to be just like me. I’d better be the right kind of dad, because he will mirror me.

It’s kind of like this situation—A little boy was caught swearing like a sailor. „Young man, where did you learn to talk that way?” said the boy’s mother. The boy looked at his father and said, „Well, Dad, should I tell her?”

2 Kings 14:3 speaks of a king of Israel named Amaziah. “He did what was right in the eyes of the LORD…. In everything he followed the example of his father Joash.”

What kind of example are you setting for your kids? You words may say some things about you, but your life declares who you really are. Are you fighting the war with your lives?

As we wrap up, let me speak to the kids here today. Life isn’t always what we want, and it isn’t always what’s best, and it isn’t always pleasing to God. There are some of you here this morning who have fathers who aren’t all that great, or maybe not even there?

How can you honor your father, even when it’s difficult? How can you go through life without a good father?

Let me suggest to you something this morning. God calls the church his family. And here this morning, there are lots of good, godly dads. I would suggest to you that you go and adopt a dad. Not literally (Can you be my dad, and move in with us), but you know, go up to him and say, “I need a dad, someone I can look up to for advice and help, and I think you’d be a good dad.” And dads, if someone comes up to you and asks that, you know how you are to respond.

Well, it was a typical scenario of young boys debating whose father was the best. This discussion highlighted who their fathers knew. The first boy started the debate by claiming his father knew the mayor. He was soon topped by the second boy who said, „That’s nothing. My dad knows the governor.” The stakes were getting pretty high, and the eavesdropping father wondered what his young son would say about him. The little boy shot back, „So what! My dad knows God!” Would your son say the same thing? May our children always be able to say, „My dad knows God!”

How are you fighting the battle? Maybe you need to start today, by apologizing to your kids, and starting anew. Let’s pray.

Happy Father’s Day 2015 – poems, songs, messages honoring FATHERS

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

via Zondervan

Proverbs 23:24

 The father of the righteous will greatly rejoice;
he who fathers a wise son will be glad in him.

Malachi 4:6
He will turn the hearts of the fathers to their children, and the hearts of the children to their fathers

Proverbs 23:22
Listen to your father, who gave you life,

Proverbs 23:24
The father of a righteous man has great joy;
he who has a wise son delights in him

photo via imgfave.com

father with baby,father son,fathers day

My Earthly Dad

With these three words,
„Dear Heavenly Father,”
I begin my every prayer,
But the man I see
While on bended knee
Is always my earthly dad.

He is the image
Of the Father divine
Reflecting the nature of God,
For his love and care
And strong faith laid bare
Pointed me to my Father above.

–Mary Fairchild

Dad, I’m watching you

(For all parents, moms too)

Uploaded by  on Dec 21, 2008

Psalm 103:13 
As a father has compassion on his children, so the LORD has compassion on those who fear him;(NIV)

Proverbs 23:22 
Listen to your father, who gave you life,
and do not despise your mother when she is old.
 (NIV)

Proverbs 23:24
The father of a righteous man has great joy;
he who has a wise son delights in him.
 (NIV)

Ephesians 6:4 
Fathers, do not exasperate your children; instead, bring them up in the training and instruction of the Lord. (NIV)

Colossians 3:21 
Fathers, do not embitter your children, or they will become discouraged. (NIV)

Hebrews 12:7
Endure hardship as discipline; God is treating you as sons. For what son is not disciplined by his father? (NIV)

~~~~Things our fathers told us~~~~

via twentytwowords.com

Psalms 78:2-8 ESV

I will open my mouth in a parable; I will utter dark sayings from of old, (3) things that we have heard and known, that our fathers have told us.

(4) We will not hide them from their children, but tell to the coming generation the glorious deeds of the LORD, and his might, and the wonders that he has done.

(5) He established a testimony in Jacob and appointed a law in Israel, which he commanded our fathers to teach to their children, (6) that the next generation might know them, the children yet unborn, and arise and tell them to their children, (7) so that they should set their hope in God and not forget the works of God, but keep his commandments; (8) and that they should not be like their fathers, a stubborn and rebellious generation, a generation whose heart was not steadfast, whose spirit was not faithful to God.

photo by myorkutglitter.com

There are many ways the Scriptures describe those who love God and obey Him. We are heirs of God and co-heirs with Christ (Romans 8:17); we are holy priests (1 Peter 2:5); we are new creations (2 Corinthians 5:17); and we are partakers of the divine nature (2 Peter 1:4). But more significant than any title or position is the simple fact that we are God’s children and He is our Heavenly Father.

Published on May 16, 2012 by mariliss1

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari