Jean Pădureanu, fost patron al Clubului Gloria Bistrița, s-a întors la Dumnezeu cu ocazia evanghelizării a Misiunii Speranța, la mesajul pastorului Luigi Mițoi

Rodi Agnus Dei Jean Pădureanu

Photo Agnus Dei: Jean Pădureanu

Jean Pădureanu în vârstă de 79 de ani, unul din ”greii fotbalului românesc” / fost patron al Clubului Gloria Bistrița (închis pentru fapte de corupție la începutul anului, dar eliberat condiționat din închisoare) s-a întors la Dumnezeu pe stadionul care îi poartă numele din orașul Bistrița cu ocazia evanghelizării din data de 15 iulie a Misiunii Speranța, la mesajul pastorului Luigi Mițoi. (Paul Ion)

CITESTE si –

Mântuirea este pentru orice vârstă!

VIDEO by Speranta Media

Mai mult

Reclame

Daniel Popescu – Cu Ocazia Aniversarii Trei Ani de Casatorie cu Magda

Dani si Magda Popescu

Photo via Magda Popescu

28-07-2012 a fost, acum nu mai este, a ramas doar istorie, acum conteaza ziua de astazi sa o traim frumos, sa ramana o istorie. Pe atunci eram in nuntire cu ce-a pe care mi-o dadu-se Dumnezeu doar pentru o vreme, nu a fost proprietatea mea, era tot a Lui chiar daca mi-a dat-o pentru o vreme.

De 8 ani m-am intors la Dumnezeu, am crezut ca am dat totul pentru El: totul din timpul meu, totul din bani mei, totul din tot ce credeam ca este al meu. Insa am invatat un lucru in toata aceasta perioada, si anume ca El a dat totul pentru mine si tot ce am crezut ca este al meu, de fapt este a Lui:) daca ma gandesc mai bine, nu am facut nici macar ce eram dator sa fac pentru Dumnezeul nostru.

Asa ca m-am hotarat ca in ciuda faptului ca El mi-a luat printesa, care tot El mi-a dat-o doar pentru o vreme, m-am hotarat sa-l iubesc mai mult, sa traiesc mai sfant, sa daruiesc mai mult, sa lupt mai mult, sa ma cheltui mai mult, sa ma inbogatesc in omul care intradevar are valoare, firea oricum se trece, acest lucru l-am vazut la Magda, nu semana cu ea, nu stiu cine era in acel sicriu dar sunt 500% ca printesa mea nu era acolo, ea este in fericire, era un suflet frumos si energic, plina se surprize, pina de dragoste, nu a fost perfecta cum nici eu nu sunt, dar a fost un suflet frumos si a fost mai mult decat as fi putut sa cer de la Dumnezeu, un dar nemeritat.

Ca sa fiu sincer, omeneste vorbind, aveam tot dreptul sa nu ma mai gandesc la Dumnezeu , sa nu mai misc un pai pentru El, am simtit cum m-a zdrobit de tot, am simtit cum am fost calcat in picoare, cum M-a rasplatit pentru toata truda mea, cum m-a coborat in locuinta mortilor, cum mi-a aratat putrezirea, cum cu mana Lui puternica a smuls inima din pieptul meu care se lupta sa bata, cum M-a parasit de tot. Cum sute de ganduri negre imi treceau prin minte. Dar Mana Ta Doamne a fost mereu peste mintea mea. Doar tu Doamne, nu ai dat voie gandurilor negre sa ma biruiasca! Am Mai invatat un lucru, daca in toti ani pribegiei noastre pe acest pamant blestemat din pricina pacatului, lasi fel si fel de ganduri sa te napadeasca si sa puna stapanire pe tine, in ziua incercari 100% esti biruit de sutele de ganduri care dau navala peste mintea ta!

Dar daca ne luptam si nu le lasam sa ne biruiasca, Tu Doamne esti in cerurile tale si ne vrei da biruinta. Ne legam inima prea mult de lucrurile materiale si Dumnezeu ne mai zguduie putin sa nu ne lipim de ele, atunci nu mai avem nevoie de credinta daca mergem doar prin vedere. Daca ar fi venit Dumnezeu la mine inainte sa moara Magda si m-ar fi intrebat daca sunt gata sa plec, as fi spus Doamne mai am lucruri de facut, mai am multe lucruri de facut!!!

Este usor sa il urmam pe Dumnezeu cand avem nevoie de un lucru, il cerem si il primim, nu este asa? Dar greu este atunci cand ceri vindecarea Magdei si nu o primesti, atunci este mai greu sa il urmezi pe Dumnezeu, daca primesti totul este foarte usor, nu-i asa? Pe Dumnezeu trebuie sa il iubim si sa il urmam, nu in functie de mana Lui, ci pentru ca El a dat totul pentru noi, pe Fiul Lui preaiubit, si asta fara ca noi sa meritam. Nu in functie de ce ne da, doar de zile buna ci si in zile mai putin bune. El este Dumnezeu si face tot ce vrea.

„Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!

Domnul Dumnezeu este tăria mea; El imi face picoarele ca ale cerbilor, si ma face sa merg pe inaltumile mele”. Habacuc 3:17,18,19.
Daniel Popescu

CITESTE –

CUM SĂ FACI TOT CE POȚI SĂ SE BUCURE DIAVOLUL DE TINE…?

Samy Tutac

Acum câteva zile un grup de sataniști excentrici și cam stupizi au ridicat în Detroit un monument dedicat Diavolului. E atât de urât încât dacă ai acasă un cățel care nu știe să latre, e suficient să-i pui o fotografie cu statuia și va învăța. Adepții Satanei erau atât de fericiți de marea lor ispravă încât au debitat niște prostii de o rară frumusețe. Cea mai tare este afirmația că scopul monumentului este „să fie un scaun pe care toți oamenii în vârstă să poată sta în poalele lui Satana pentru a căuta inspirație și contemplare.” Săracele bunicuțe din Detroit, cred că o să umble zilnic cu usturoi în poșete și o să fugă scuipând în sân văzând urâțenia lui Baphomet. Nu sunt convins că Diavolul se bucură prea tare de isprava acestor neisprăviți excentrici dar știu sigur că se bucură atunci când…

…creștinii chemați să spună adevărul și să trăiască în adevăr, mint cu nonșalanță precum respiră și se hrănesc cu minciuni mai ceva decât gândacii de Colorado cu frunzele de cartofi…

…creștinii chemați să-și încurajeze frații, să se bucure de realizările lor și să-i ridice pe cei căzuți, folosesc orice prilej să-și defăimeze frații, să se îmbolnăvească de invidie și să bârfească mai rău decât Chirița lui Alecsandri…

…creștinii chemați să predice Evanghelia harului eliberator al lui Dumnezeu, prin Cristos, umplu amvoanele cu povești lacrimogene sau contrafăcute, uitând că numai Cuvântul lui Dumnezeu aduce transformare…

…creștinii chemați să trăiască în sfințenie și să se dedice lucrării de extindere a Împărăției lui Dumnezeu, se complac într-un joc religios stupid la fel ca fariseii și cărturarii despre care Isus a zis:”Voi aveți de tată pe diavolul.”…

Într-o zi un predicator plimbăreț, care spunea tot timpul povești și-i făcea pe oameni să (se) râdă, s-a întâlnit cu pastorul Marcu Nechifor. Când l-a văzut fratele Marcu i-a spus cu durere:”Ce să mai bucură Satana di tine frati, ce să mai bucură Satana! Că tu în loc sa predici Cuvântul lui Cristos le spui oamenilor numa poveștilii lui Satana.” Vrei să ști cum poți să-i faci bucurie Diavolului? Nu trebuie să-i ridici vreo statuie urâtă. Trebuie doar să continui să minți, să bârfești, să împrăștii vorbe despre alții, să fi rău și invidios, să trăiești în păcate ascunse…și poți veni și la Biserică că dă bine…și vorba fratelui Marcu:”Ce să mai bucură Satana di tine, ce să mai bucură…”

Samy Tuțac

Cel de-al Treilea Templu – Planul detailat de arhitectura a fost pregatit pentru constructia imediata a Templului Sfant

Aceasta este o plimblare prin sanctuarul Templului Sfant unde sunt prezentate decenii de cercetare si zeci de solutii halachice inovatoare, la diverse probleme complicate. care au fost rezolvate pentru a crea  planuri pe deplin functionale.si gata de utilizare. In timp ce turul vizual se roteste prin sanctuar, se poate vedea menora, altarul de tamaie, masa cu painile, toate acestea fiind deja pregatite de Institut, impreuna cu alte 70 de vase sfinte. Aceasta prezentare a fost lansata special ca sa coincida cu ziua nationala de doliu a evreilor care comemoreaza distrugerea primului si celui de-al doilea Templu.

Aceasta nu este o reprezentare virtuala. ci doar o portiune a unui plan foarte detaliat de arhitectura care a fost pregatit pentru constructia imediata a Templului Sfant. Planul include toti compenentii care vor fi folositi la cladire: marmura, piatra, ciment, lemn, materiale pentru pardosele, straturi de aur, etc.

Vederea de dinafara, prezinta deschizaturile, ferestrele, incaperile, sala de afara, Sanctuarul si Sfanta Sfintelor.

In prima faza ne indreptam spre intrarea salii. In timp ce continuam, ajungem la lanturile de aur care sunt descrise in Tractatul Midot, pe care tinerii preoti in curs de formare se urca ca sa poata vedea coroanele decorate care sunt asezate in ferestre unice deasupra intrarii in Sanctuar. Vizita continua in cele 38 de incaperi care inconjoara Sanctuarul. Usa se deschide si ne gasim in prima incapere. Ne intoarcem la stanga si intram in Sanctuar. Din partea dreapta vedem cele trei vase Sfinte ale Sanctuarului: altarul de aur, masa cu painile si menorah. Vedem de asemenea perdeaua care reprezinta doi cerubimi.

Aceasta perdea este de fapt o perdeaua dubla. care desparte zona Sfanta (Sanctuarul) si Sfanta Sfintelor. Privim inspre tavanul Sanctuarului, care are o inaltime de 40 de amoti. Aproape de tavan sunt „ferestrele inguste” (1 Imparati 6:4), care sunt indreptate din Templu spre exterior.

Intorcandu-ne, in spatele nostru, vedem usile Sanctuarului  catre Est, care sunt deschise in fiecare dimineata de preoti, aratand cerul albastru al Ierusalimului la rasaritul soarelui.

Din Sanctuar, ne intoarcem din nou la incaperi si iesim la pasajele lungi cunoscute sub numele de „mesiba” Urcam scarile care duc la acoperisul incaperilor. Continuam sa umblam inconjurand Templul  dinspre Nord si Vest, indreptandu-ne inspre Est.

La capatul pasajului se afla o scara speciala care este folosita pentru a se urca la nivelul superior. Acest nivel este un nivel inalt de sfintenie. Opinia noastra mentine ca acolo se intra o data la saptezeci de an (cu scopul de intretinere).

Pe scurt, aceasta este o cladire cu un plan foarte detaliat care lasa insa spatiu in continuare pentru inovatii ale profesionalistilor si mesterilor, care includ decorarea, incalzirea, electrica, etc. Potrivit deciziilor comitetului de directori, care va fi stabilit ca sa supravegheze constructia celui de-al Treilea Templu, care poate sa inceapa imediat.

VIDEO by The Temple Institute

ENGLISH:

Tisha b’Av: The Third Holy Temple Plans Have Begun

Tisha b’Av = Jewish holiday, the fast of the ninth of Av, a day commemorating the tragedies that have befallen the Jewish people.

This is a walk-through the main sanctuary of the Holy Temple, showcasing decades of research and tens of innovative Halachic solutions to various perplexing issues that were resolved to create fully functional, ready-to-use plans. As the visual tour sweeps through the sanctuary, one can see the menorah, incense altar and showbread table, all of which have already been prepared by the Institute, among 70 other sacred vessels. The presentation was specially released to coincide with the Ninth of Av, the Jewish national day of mourning which commemorates the destruction of the First and Second Temples.

This is not a ‘virtual’ representation, but a portion of a complete and highly detailed architectural plan which has been prepared for the immediate construction of the Holy Temple. The plan includes all of components that will be used in building: marble, stone, concrete, wood, flooring materials, overlay of gold, etc.

The external view presents the openings, windows, chambers, the outer hall, the Sanctuary and the Holy of Holies.

In the first stage we are moving through the hall’s entrance. As we continue we arrive at the golden chains described in Tractate Middot, which the young priests-in-training would climb in order to view the decorative crowns that were placed in unique windows above the entrance to the Sanctuary. The visit continues on to the 38 chambers that surrounded the Sanctuary. The door opens and we find ourselves within the first chamber. We turn left and enter into the Sanctuary. From the right we see the three major vessels of the Sanctuary: The golden altar, the table of the showbread, and the menorah. We also see the curtain with its depiction of the two cherubim.

This curtain is actually a double curtain, that separates between the Holy area (the Sanctuary), and the Holy of Holies. We look up to the ceiling of the Sanctuary, which reaches a height of 40 amot. Near the ceiling are the ‘narrowing windows’ (Kings I 6:4) which direct from the Temple outwards.

Turning behind us, we see the doors of the Sanctuary towards the east, as they are opened each morning by the priests, revealing the blue skies of Jerusalem at sunrise.

From the Sanctuary, we turn back to the chambers and go out to the long passageway known as the ‘mesiba.’ We ascend stairs that lead to the roof of the chambers. We continue moving, encircling the Temple from the north and west, afterwards turning east.

At the end of the passageway stands a special ladder that is used to ascend to the upper level. This level has a very high level of sanctity. One opinion maintains that it is only entered once in seventy years (for maintenance purposes).

In summary, this is a highly-detailed building plan which includes room for further innovation by professionals and craftsmen, including decoration, heating and electric etc. According to the decisions of the steering committee that will be established to oversee the construction of the Third Holy Temple, which can be begun immediately.

The video comes one year after the Temple Institute appealed to its supporters to take part in an Indiegogo crowd funding campaign that raised over $100,000 for the architectural plans. The video was first released to supporters of a current campaign to raise the first kosher Red Heifer in Israel in over 2,000 years. Over the past five years, the organization has released its most ambitious campaigns and poignant videos to reframe the mourning period into one of active preparation for the Third Holy Temple.

https://www.indiegogo.com/projects/ra…

Rabbi Chaim Richman, International Director of The Temple Institute noted: “One third of all Torah commandments pertain to the building of and service in the Holy Temple. Today, we not only mourn the destruction of the two Holy Temples, but also our inability to fulfill one third of the Torah. Over the last three decades, the Temple Institute has done everything in our power to research and prepare for the Third Temple. As world Jewry sits on the ground mourning the first two Temples, we have taken a huge leap towards the rebuilding, by releasing a 3D architectural rendition of the Third Temple”

The Temple Institute is the center of research and preparation for the Holy Temple. In addition to educational activity focused on the centrality of the Temple Mount and Holy Temple, the Institute have also recreated over 70 sacred vessels for use in the Third Holy Temple, which can be seen at their Visitors Center in the Old City of Jerusalem.Holy Temple, which can be begun immediately.

Ce au în comun muzicienii de astăzi cu leviţii de altădată?

Levite musicians

Ce au în comun muzicienii de astăzi cu leviţii de altădată? Oare cunoaştem lecţia pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin intermediul istoriei leviţilor? Dar câţi români evanghelici cunosc această istorie şi câţi au învăţat să practice principiile pe care ea le conţine pentru toţi creştinii din toate vremurile?

Levi a fost unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov. Din aceşti fii s-a dezvoltat poporul evreu. Fiecare dintre cei doisprezece urmaşi direcţi ai lui Iacov a fost întemeietorul unui trib. După eliberarea evreilor din sclavia Egiptului, Dumnezeu a cerut celor douăsprezece triburi să I se închine doar Lui şi să aibă o religie organizată conform poruncilor şi instrucţiunilor Lui date prin Moise. Tot atunci, El a decis ca descendenţii lui Levi să fie dedicaţi în slujba care trebuia făcută în acel cort special. Dumnezeu a vorbit poporului evreu în mod concret şi foarte clar despre leviţi:

• “[…] am luat pe fraţii voştri leviţi, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă sunt încredinţaţi vouă ca dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.”
• “Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei […].
• “[…] Să le spui: […]. Aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii […].
• “Cât timp vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe levit!”
• “Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.”

(Numeri 3:12-13, 44-45; 4:1-51; 8:16; 18:6; Leviticul 1-27. Numeri 3:9; 8:6-26; 1 Cronici 9:1-36; 16:1-37; 25:1-31; Numeri 18:21-31; 35:1-8; Deuteronomul 12:1-12; 14:22-29; 18:1-5; Iosua 14:3b, 4; 21:1-41; 1 Cronici 3:1-39; 6:64; 9:1-36; Deuteronomul 12:19; 14:27-29; 18:6-8 – versiunea D. Cornilescu).

Pentru un timp, leviţii au trăit în cadrul poporului Israel conform cerinţelor şi instrucţiunilor conţinute de poruncile lui Dumnezeu. Serviciul lor era slujba de la acel cort special, iar mai târziu, cea de la templul din Ierusalim. Poporul susţinea material leviţii cu 10% din venitul fiecărui evreu. Pentru ajutorarea săracilor şi a celor defavorizaţi, Dumnezeu le ceruse evreilor să contribuie cu încă 10% din venitul lor pe trei ani, adică să dea suplimentar 3,3% pe an din venitul lor. Tot El le mai ceruse să aducă încă 10% din venitul pe un an pentru organizarea sărbătorilor anuale poruncite de El. Deci evreii dădeau 23,3% din venitul lor pe an, din care 10% era numai pentru susţinerea leviţilor!
(vezi Deuteronom 14:22-29)

Dar poporul evreu a avut în istoria lui antică şi perioade de apostazie. Conduşi de unii regi care i-au guvernat după moartea regelui Solomon, evreii au încălcat poruncile date de Dumnezeu abandonând religia monoteistă poruncită de El. Au adoptat şi au practicat alte religii păgâne – în funcţie de influenţele religioase din jurul lor.
Primii oameni care au suferit pe nedrept datorită acestor devieri religioase nepermise, au fost leviţii. Atunci când evreii abandonau religia mozaică, leviţii rămâneau fără slujbă şi implicit fără susţinere materială din partea poporului… Dintr-un trib ales de Dumnezeu pentru o slujbă nobilă, ajungeau cei mai defavorizaţi şi mai umiliţi oameni din Israel. Neavând nicio proprietate în cadrul poporului evreu, erau determinaţi să meargă să presteze orice fel de munci, în postura de sclavi ai celorlalţi evrei, pentru a nu muri de foame… Atunci când i-a chemat să lucreze în exclusivitate pentru El, Dumnezeu a riscat enorm soarta slujitorilor Lui leviţi lăsându-i la mâna poporului evereu pentru existenţa lor fizică…
După mai multe asemenea devieri de la religia corectă, Dumnezeu a pedepsit poporul evreu pentru neascultarea lui, pemiţând asirienilor şi apoi babilonienilor să îi cucerească şi să îi ducă în captivitate departe de ţara lor – pentru şaptezeci de ani.

La întoarcerea lor din exil, evreii au avut din nou mari ezitări în ce priveşte respectarea poruncilor cu privire la leviţii care reveniseră în ţară la slujba dată lor de Dumnezeu. Poporul evreu reconstruise templul, dar nu era consecvent în ce priveşte susţinerea leviţilor. Dumnezeu era indignat pentru modul în care evreii se raportau la slujitorii Lui leviţi. Astfel, El le-a spus prin profetul Maleahi:
„Din vremea părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la poruncile mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. Dar voi întrebaţi: «În ce trebuie să ne întoarcem?» Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: «Cu ce Te-am înşelat?» Cu zeciuielie şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime. Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile voastre, ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:7-10 – versiunea D. Cornilescu).

Privind la situaţia muzicienilor de astăzi, constatăm (unii cu surprindere) că, în general, de când ne ştim ca şi creştini evanghelici în România, noi am trăit continuu ca în perioadele spirituale negre din viaţa poporului evreu – deşi nu ne închinăm unui zeu… Avem o religie monoteistă, organizată (şi instituţionalizată) în cinstea Dumnezeului adevărat. Şi totuşi, am tratat muzicienii exact cum au procedat evreii altădată greşit în raportul lor cu leviţii. Ei au fost determinaţi să se auto-întreţină şi sunt obligaţi să lucreze orice altceva faţă de chemarea lor specială făcută de Dumnezeu. Este o certitudine că Dumnezeu nu aprobă şi nu Se bucură pentru modul în care sunt priviţi şi trataţi muzicienii Lui între români.

De când Asociaţia Muzicienilor Creştini din România a început să publice articole care vorbesc despre chemarea la schimbare în ce priveşte modul cum sunt trataţi muzicienii creştini evanghelici, au apărut şi au început să circule mai multe „scuze” din partea celorlalţi credincioşi – pentru a refuza corectarea şi pentru a-şi „justifica” perpetuarea acestui comportament nebiblic împământenit. Vom prezenta câteva dintre aceste scuze şi vom oferi un răspuns pentru fiecare dintre ele.

„SCUZA” 1: Statutele cultelor evanghelice nu prevăd în mod explicit slujba muzicienilor şi va trebui făcută o modificare în ele în acest sens – lucru care nu este deloc simplu.
RĂSPUNS: Nu este nevoie neapărat de vreo modificare în forma actuală a Statutului vreunui cult religios evanghelic. Soluţia pe care o anunţasem încă de la primele articole publicate aici, este formularea şi publicarea unui Statut al Muzicianului Creştin Evanghelic. El trebuie doar aplicat. A fost redactat şi urmează să fie dat publicităţii pe această pagină cu prima ocazie – după consultarea cu muzicienii creştini evanghelici români interesaţi de de Reforma Muzicală Evanghelică Românească. Acest Statut este o noutate absolută pentru evanghelicii români.

„SCUZA” 2: În Noul Testament nu găsim nimic despre perpetuarea în creştinism a slujbei leviţilor de altădată.
RĂSPUNS: Tot Vechiul Testament a fost scris pentru învăţătura noastră – având în vedere anumite fapte pe care Dumnezeu le aşteaptă de la noi. Aşa spune El prin apostolul Pavel (vezi 1 Corinteni). Învăţătura pe care o luăm din poruncile speciale, temporare şi limitate ca aplicabilitate ale Vechiului Testament, este dată de principiile din spatele lor. Orice principiu este valabil pentru oricine, oricând şi oriunde. El trebuie înţeles, formulat şi apoi aplicat în forme contemporane. Principiile în care se încadrează poruncile speciale pentru leviţi au fost deja expuse până acum (împreună cu modul în care ele trebuie aplicate astăzi) în mai multe articole scrise pe această pagină.

„SCUZA” 3: Suntem de acord cu faptul că orice dar închinat lui Dumnezeu – inclusiv cel muzical – trebuie să fie cât mai de calitate şi fără defect. Dar nu suntem de acord cu timpul de aproximativ patruzeci de ore pe săptămână necesar realizării calităţii în muzică şi nici cu faptul că muzicienii trebuie astfel plătiţi pentru implicarea lor în muzica pentru Dumnezeu.
RĂSPUNS: Dacă suntem de acord cu ideea calităţii şi a darului fără defect, trebuie să acceptăm condiţiile care conduc la acea calitate. Nu există altă soluţie şi nici „scurtături” în acest sens, decât cu riscul de a aduce lui Dumnezeu un dar care să Îl ofenseze… Primul care a ştiut aceste adevăruri a fost chiar Dumnezeu care nu a lăsat evreilor decât alternativa neascultării de El care aduce pedeapsa.

“SCUZA” 4: Sunt mult prea mulţi muzicieni care ar trebui plătiţi, iar bisericile nu îi pot susţine material pe toţi – mai ales că unii credincioşi nu dau “zeciuiala” şi în general românii sunt cam zgârciţi când este vorba despre susţinerea financiară a slujitorilor bisericii.
RĂSPUNS: Evreii şi-au putut susţine material leviţii chiar şi în deşert – aproximativ patruzeci de ani. Niciodată raportul levit – ceilalţi evrei nu a fost mai mic de 1 la 26. Acum, luând în considerare un număr de cinci sute de mii pentru creştinii evanghelici români la nivel naţional (deşi ei sunt mai mulţi) şi estimând la maxim cinci sute numărul muzicienilor care îndeplinesc cerinţele Statutului Muzicianului Creştin Evanghelic, avem un foarte favorabil raport de 1 la 1000. Ar trebui să ne ruşinăm în faţa evreilor de altădată care deşi nu aveau o economie înfloritoare în deşert, şi-au putut susţine leviţii cu un raport de 1 la 26. Dumnezeu nu cere niciodată omului ce i-ar fi imposibil de făcut. Nu este adevărat că românii evanghelici nu pot, ci mai degrabă că nu vor să îşi susţină material muzicienii.

“SCUZA” 5: Unii muzicieni nu acceptă nici ei ideea de a se dedica în exclusivitate muzicii închinate lui Dumnezeu, ci vor să îşi facă o carieră în alt domeniu, iar muzica să fie pentru ei doar ca un hobby.
RĂSPUNS: Numărul muzicienilor creştini evanghelici care s-ar putea implica în muzică într-un mod biblic, aşa cum prevede Statutul Muzicianului Creştin Evanghelic, a fost estimat la maxim cinci sute de persoane la nivel naţional – tocmai pentru că deja am devenit conştienţi cu privire la faptul că, din motive personale, unii oameni talentaţi muzical nu vor accepta să se implice 100% în muzica pentru Dumnezeu şi nici să fie plătiţi de ceilalţi creştini evanghelici pentru munca lor în acest domeniu – chiar şi în cazul în care acest sistem biblic sănătos va funcţiona.

CONCLUZIE: Punerea în practică a principiilor stabilite de Dumnezeu în cazul slujbei leviţilor – cu aplicare pentru muzicienii evanghelici români – nu este o problemă raţională (de neînţelegere) sau financiară (lipsă de fonduri), ci una de voinţă. Când vrei cu adevărat, poţi; şi vei găsi soluţii. Când nu vrei, vei găsi o scuză sau mai multe.

Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR

Urmareste Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR aici –

VIDEO – Premiera la Ierusalim: Politisti israelieni au intrat in moscheea Al-Aqsa, dupa palestinieni protestatari

 

Politisti israelieni au patruns duminica dimineata in moscheea Al-Aqsa din Ierusalimul de Est, ocupat si anexat, pentru a-i alunga pe palestinienii baricadati in cladire, a informat politia.

moschea Al Aksa mosqueEste extrem de rar ca politia israeliana sa patrunda in interiorul acestei moschei, al treilea cel mai important loc sfant al islamului. Ciocnirile au fost declansate de sosirea in noaptea de sambata spre duminica a evreilor ultra-ortodocsi care au vrut sa se roage pe Esplanada Moscheilor pe care ei o numesc Muntele Templului, relateaza AFP, DPA si Xinhua.

Potrivit unui comunicat al politiei, „protestatari mascati au intrat in moschee si au inceput sa arunce cu pietre si proiectile in directia politistilor aflati afara, dintre care unii au fost raniti”.

„Pentru a preveni escaladarea violentelor, politistii au intrat cativa metri in cladire si au inchis usile moscheii pentru a restabili ordinea”, se arata in comunicatul politiei.

Patru politisti au fost raniti usor in timpul violentelor, a afirmat purtatorul de cuvant al politiei, care a precizat ca nicio persoana nu a fost arestata. Citeste mai mult aici…

Tisha b’Av: Violent Muslim Riots

on Temple Mount

After spending days stockpiling rocks, Molotov cocktails, firecrackers, bricks and steel bars in the al aqsa mosque on the Temple Mount, in a premeditated attempt to attack policemen and Jewish worshipers on the morning of Tisha b’Av, with the intention of causing the police to close the Mount to Jews, the Muslim terrorists were surprised when a massive police force stormed the mosque and forced the mob back into the mosque where they were neutralized. A number of trouble makers were arrested.

The Muslim claim that the Temple Mount is Islam’s „third holiest site” is belied by this video footage. What nation or religion desecrates its own „holy site” by turning it into a weapons depot and intentionally trashing its contents, „holy books” and all?

The second half of the video shows footage of Jewish worshipers commemorating the 9th of Av, the anniversary of the destruction of the Holy Temple 1,945 years ago. The Jews are surrounded by Muslims screaming , among other things, „death to the Jews” and „al aqsa (the Temple Mount) belongs to the Muslims.” Jews on the Temple Mount are not allowed to pray or sing, or carry religious books or symbols, or wave a flag or even engage in silent meditation, despite the fact that the Temple Mount is Judaism’s holiest site.

Muslims on the Temple Mount, who play soccer, practice martial arts, hold summer camps, (in which sheikhs preach martyrdom (terror) to young children, hold Hamas ans ISIS rallies, harass and torment Jewish worshipers, have zero restrictions placed on them.

This video was filmed and made public by the Israel police.

VIDEO by The Temple Institute

VIDEO – 275 de evrei se intorc din Ucraina in Israel – Alyiah continua

c

Evreii se intorc in Israel din cele 4 colturi ale pamantului Photo credit www.nowtheendbegins.com

Deja din anul 2014 evreii au inceput sa revina in Tara Sfanta in numere mari. Recent, 275 de ucrainieni evrei au fost repatriati in Israel.

Photo credit www.economist.com

CITESTE si –

Aliyah from Ukraine Continues

http://www.israelnationalnews.com

VIDEO by Arutz Sheva TV

Misionarul Francis Xavier

Într-un splendid castel de la poalele munţilor Pirinei, la Navara, în nordul Spaniei, în anul 1506, s-a născut un copil. Cine ar fi putut bănui atunci ce va deveni acel copil? Europa iubea muzica şi senzaţionalul. America fusese descoperită şi Spania spera să devină tot mai bogată. Dorinţa de cât mai mare lux stăpânea inimile aristocraţilor, în timp ce săracii nu aveau coaja de pâine. Biserica creştină avea aur şi era organizată în sens firesc, dar corupţia era la culme. Ea pierduse puterea, viaţa, îi mergea numele că trăieşte, dar era moartă. Reforma bătea la uşă.

Într-o aşa perioadă s-a născut Francis Xavier. El a fost legănat în poala luxului şi era natural să iubească viaţa lumească, banchetele şi dansul. Universitatea a făcut-o la Paris şi s-a distins în studierea filozofiei. La 36 ani, ca profesor, preda filozofia la aceeaşi universitate. Printre studenţii lui era unul de vreo 50 de ani, urât şi cocoşat. Acesta, după fiecare lectură îl aprecia, îl felicita pe distinsul profesor pentru cunoştinţele sale, apoi adăuga: „Dar ce va folosi unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? De o parte lumea, de alta sufletul! Să câştigi lumea! Să-ţi pierzi sufletul! Ce folos?” Deşi era urât la chip, cocoşatul avea darul de a se împrieteni. Studentul a câştigat simpatia profesorului, se plimba cu el pe malul Senei sau în pădurile de la marginea Parisului. Întrebarea repetată a studentului a pătruns în mintea profesorului şi a început să-l frământe. Nu se mai putea scăpa de ea. Şi într-o zi a capitulat. Profesorul a îngenuncheat alăturea de student, cu ochii scăldaţi în lacrimi şi-a recunoscut păcatele sale, s-a pocăit de ele, de viaţa uşuratică ce a trăit-o până atunci şi s-a hotărât pentru o altă viaţă, o viaţă trăită pentru Dumnezeu.

După pocăinţa sa, în anul 1534, s-a făcut membru în „Societatea lui Isus”. El a început să spună altora despre schimbarea vieţii sale. Acum, mintea sa a devenit preocupată de starea celor ce nu cunosc pe Dumnezeu. Aceasta l-a făcut să se hotărască să devină misionar.

Întrucât regele Ioan al III-lea al Portugaliei avea o colonie înfloritoare în India, Xavier a plecat la Lisabona, a primit scrisori de acreditare şi era gata să facă totul ce era în puterea sa, spre a fi un misionar cu succes în acel loc. A plecat în anul 1540 cu o corabie pe care era şi noul vicerege al acelei colonii, care îi era prieten. Deci, avea în spate atât puterea seculară, cât şi cea ecleziastică a papei. Ce contrast izbitor este în această privinţă între Xavier şi Carey, care cu 250 de ani mai târziu a mers tot acolo, dar a trebuit să înfrunte puternica împotrivire a Companiei Indiei de Est!

La 6 mai 1542, Xavier a debarcat de pe corabie în insula Goa. El însă nu ştia limba acelora. Avea traduse cele 10 porunci, rugăciunea Tatăl nostru, credeul şi Ave Maria. Pe acestea le-a învăţat pe dinafară şi le repeta, iar restul conversaţiei în tot timpul celor 7 ani cât a stat în Goa şi India a fost prin translator. El umbla ziua prin sate cu un clopoţel din care suna ca să adune copiii, pe care îi învăţa prin repetare după el poruncile, credeul, Tatăl nostru şi Ave Maria. Duminica, aduna pe părinţi şi pe copii şi făcea cu toţi acelaşi lucru. El le cerea să-şi pună mâinile pe piept în formă de cruce şi să spună că ei cred, apoi îi boteza stropindu-i cu apă. În unele zile boteza un sat întreg.

Fiind trimisul regelui, el nu a întâmpinat nici o greutate, nici o persecuţie. Ba din contră, păgânii treceau formal la creştinism, ca să poată primi unele favoruri. Toată lucrarea lui a fost o lucrare de prozelitism la religia catolică, nu de convertire. Fără pocăinţă, fără o convingere temeinică despre Cristos Domnul ca Mântuitor, în traiul lor, ei au rămas tot păgâni, doar numele acum era schimbat. Nu e nici o mirare că într-o scrisoare el se lăuda: „Am făcut zece mii de creştini într-o singură lună”. Dar, Dumnezeu nu a avut nimic de a face cu toată lucrarea aceasta. Cei şapte ani, Xavier i-a sfârşit în eşec. El a constatat că viaţa celor creştinaţi de el nu era cu nimic schimbată. Ei erau tot atât de păgâni ca şi înainte de botezul lor prin stropirea cu apă. Biserica catolică învaţă că botezul curăţă păcatele şi dă naşterea din nou. Realitatea vieţii însă dezminţea aceasta.

Nemulţumit de rezultatele misiunii sale, în 1549, Xavier a mers în Japonia. Nu cunoştea limba japoneză şi nici nu s-a străduit s-o înveţe. Experienţa creştinării formale a indienilor l-a făcut mult mai prudent în Japonia. Acolo şi-a schimbat metoda de lucru. Într-o scrisoare, el spunea: „Am rămas în acest oraş mult timp vorbind oamenilor pe străzi şi în pieţe. Mulţi ascultători au fost foarte atenţi şi nu-şi puteau reţine lacrimile, când le descriam moartea amară a lui Cristos. Totuşi, foarte puţini au fost gata să primească botezul” (W. P. Walsh în „Eroi moderni ai câmpului de misiune”, pagina 124).

Lucrarea în Japonia a durat doi ani şi jumătate. În timpul acesta el a convertit la catolicism pe unii bărbaţi cu educaţie din clasele înalte şi pe unii din poporul de rând.

În timp ce lucra în Japonia, gândul lui s-a îndreptat spre China. Dorea să misioneze acolo, dar se gândea să intre în China pe cale politică. A scris regelui să-l numească ambasador sau consul, dar o aşa funcţie i-a fost refuzată. De fapt, intrarea în China era interzisă străinilor. În cele din urmă, el s-a hotărât să meargă pe insula San Chan, iar de acolo se gândea că va găsi pe cineva să-l ducă la Canton. Ajuns pe insulă a constatat că nimeni nu are îndrăzneala să calce legea. Oricine ar fi îndrăznit să strecoare un străin în China, era pedepsit cu moartea. În acea vreme, Xavier s-a îmbolnăvit de friguri. După două săptămâni de suferinţă pe acea insulă, pe data de 2 decembrie 1552, Xavier a trecut la cele veşnice. Era în vârstă de 45 ani.

Elgin S. Moyer, în cartea sa: „Who was Who in Christian History”, la pagina 448, spune că lucrarea lui Francis Xavier a fost o lucrare de suprafaţă, superficială, de aceea, rezultatele n-au durat. El credea că botezul mântuieşte şi naşte din nou. Aceasta l-a făcut să stropească cu apă pe mii de persoane. Dar Duhul Sfânt nu a făcut naşterea din nou, şi fără ea, oamenii au rămas tot păgâni.

Zelul său misionar, dezbrăcarea de sine, curajul său, îndurarea suferinţelor, ba chiar şi greşelile sale pot sluji de învăţătură multora.

Din volumul: Lumini peste veacuri – Vol. 2  – Petru Popovici

(Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro 

Painea Vietii – Stefanie & Sabrina Berci

Muzica & Versuri: Stefanie Berci

VIDEO by Berci Sisters

R.C. Sproul: The Tyranny of the Weaker Brother

rc sproul 2Paul indicates that serious problems can arise in the church due to the differences between „weaker brothers” and „stronger brothers.” On the one hand, many churches have experienced the „tyranny of the weaker brother,” and fallen into an unbiblical legalism. On the other hand, many „stronger brother” do not bear with the failings of the weak. In this lecture, Dr. R.C. Sproul explains how the church is to maintain peace and unity while living with weaker and stronger brothers.

This message is from the 2010 Pastors Conference, Peace, Purity, and Unity in the Church: http://www.youtube.com/playlist?list=…

Purchase this conference as a digital download: http://www.ligonier.org/store/peace-p…

Mark Dever: Here We Stand

In the early church and during the time of the Reformation, many of our forefathers in the faith were persecuted, tortured, and sometimes martyred because of their steadfast refusal to compromise the essential doctrines of the Christian faith. Ours, on the other hand, is an age of doctrinal timidity and compromise. In this lecture, Dr. Mark Dever explain the need for doctrinal purity, calling this generation to stand firm for the essentials of the gospel.

This message is from our 2010 Pastors Conference, Peace, Purity, and Unity in the Church: http://www.youtube.com/playlist?list=

VIDEO by Ligonier Ministries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari