Ce au în comun muzicienii de astăzi cu leviţii de altădată?

Levite musicians

Ce au în comun muzicienii de astăzi cu leviţii de altădată? Oare cunoaştem lecţia pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin intermediul istoriei leviţilor? Dar câţi români evanghelici cunosc această istorie şi câţi au învăţat să practice principiile pe care ea le conţine pentru toţi creştinii din toate vremurile?

Levi a fost unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov. Din aceşti fii s-a dezvoltat poporul evreu. Fiecare dintre cei doisprezece urmaşi direcţi ai lui Iacov a fost întemeietorul unui trib. După eliberarea evreilor din sclavia Egiptului, Dumnezeu a cerut celor douăsprezece triburi să I se închine doar Lui şi să aibă o religie organizată conform poruncilor şi instrucţiunilor Lui date prin Moise. Tot atunci, El a decis ca descendenţii lui Levi să fie dedicaţi în slujba care trebuia făcută în acel cort special. Dumnezeu a vorbit poporului evreu în mod concret şi foarte clar despre leviţi:

• “[…] am luat pe fraţii voştri leviţi, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă sunt încredinţaţi vouă ca dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.”
• “Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei […].
• “[…] Să le spui: […]. Aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii […].
• “Cât timp vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva să părăseşti pe levit!”
• “Să nu părăseşti pe levitul care va fi în cetăţile tale, căci n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.”

(Numeri 3:12-13, 44-45; 4:1-51; 8:16; 18:6; Leviticul 1-27. Numeri 3:9; 8:6-26; 1 Cronici 9:1-36; 16:1-37; 25:1-31; Numeri 18:21-31; 35:1-8; Deuteronomul 12:1-12; 14:22-29; 18:1-5; Iosua 14:3b, 4; 21:1-41; 1 Cronici 3:1-39; 6:64; 9:1-36; Deuteronomul 12:19; 14:27-29; 18:6-8 – versiunea D. Cornilescu).

Pentru un timp, leviţii au trăit în cadrul poporului Israel conform cerinţelor şi instrucţiunilor conţinute de poruncile lui Dumnezeu. Serviciul lor era slujba de la acel cort special, iar mai târziu, cea de la templul din Ierusalim. Poporul susţinea material leviţii cu 10% din venitul fiecărui evreu. Pentru ajutorarea săracilor şi a celor defavorizaţi, Dumnezeu le ceruse evreilor să contribuie cu încă 10% din venitul lor pe trei ani, adică să dea suplimentar 3,3% pe an din venitul lor. Tot El le mai ceruse să aducă încă 10% din venitul pe un an pentru organizarea sărbătorilor anuale poruncite de El. Deci evreii dădeau 23,3% din venitul lor pe an, din care 10% era numai pentru susţinerea leviţilor!
(vezi Deuteronom 14:22-29)

Dar poporul evreu a avut în istoria lui antică şi perioade de apostazie. Conduşi de unii regi care i-au guvernat după moartea regelui Solomon, evreii au încălcat poruncile date de Dumnezeu abandonând religia monoteistă poruncită de El. Au adoptat şi au practicat alte religii păgâne – în funcţie de influenţele religioase din jurul lor.
Primii oameni care au suferit pe nedrept datorită acestor devieri religioase nepermise, au fost leviţii. Atunci când evreii abandonau religia mozaică, leviţii rămâneau fără slujbă şi implicit fără susţinere materială din partea poporului… Dintr-un trib ales de Dumnezeu pentru o slujbă nobilă, ajungeau cei mai defavorizaţi şi mai umiliţi oameni din Israel. Neavând nicio proprietate în cadrul poporului evreu, erau determinaţi să meargă să presteze orice fel de munci, în postura de sclavi ai celorlalţi evrei, pentru a nu muri de foame… Atunci când i-a chemat să lucreze în exclusivitate pentru El, Dumnezeu a riscat enorm soarta slujitorilor Lui leviţi lăsându-i la mâna poporului evereu pentru existenţa lor fizică…
După mai multe asemenea devieri de la religia corectă, Dumnezeu a pedepsit poporul evreu pentru neascultarea lui, pemiţând asirienilor şi apoi babilonienilor să îi cucerească şi să îi ducă în captivitate departe de ţara lor – pentru şaptezeci de ani.

La întoarcerea lor din exil, evreii au avut din nou mari ezitări în ce priveşte respectarea poruncilor cu privire la leviţii care reveniseră în ţară la slujba dată lor de Dumnezeu. Poporul evreu reconstruise templul, dar nu era consecvent în ce priveşte susţinerea leviţilor. Dumnezeu era indignat pentru modul în care evreii se raportau la slujitorii Lui leviţi. Astfel, El le-a spus prin profetul Maleahi:
„Din vremea părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la poruncile mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. Dar voi întrebaţi: «În ce trebuie să ne întoarcem?» Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: «Cu ce Te-am înşelat?» Cu zeciuielie şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime. Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile voastre, ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:7-10 – versiunea D. Cornilescu).

Privind la situaţia muzicienilor de astăzi, constatăm (unii cu surprindere) că, în general, de când ne ştim ca şi creştini evanghelici în România, noi am trăit continuu ca în perioadele spirituale negre din viaţa poporului evreu – deşi nu ne închinăm unui zeu… Avem o religie monoteistă, organizată (şi instituţionalizată) în cinstea Dumnezeului adevărat. Şi totuşi, am tratat muzicienii exact cum au procedat evreii altădată greşit în raportul lor cu leviţii. Ei au fost determinaţi să se auto-întreţină şi sunt obligaţi să lucreze orice altceva faţă de chemarea lor specială făcută de Dumnezeu. Este o certitudine că Dumnezeu nu aprobă şi nu Se bucură pentru modul în care sunt priviţi şi trataţi muzicienii Lui între români.

De când Asociaţia Muzicienilor Creştini din România a început să publice articole care vorbesc despre chemarea la schimbare în ce priveşte modul cum sunt trataţi muzicienii creştini evanghelici, au apărut şi au început să circule mai multe „scuze” din partea celorlalţi credincioşi – pentru a refuza corectarea şi pentru a-şi „justifica” perpetuarea acestui comportament nebiblic împământenit. Vom prezenta câteva dintre aceste scuze şi vom oferi un răspuns pentru fiecare dintre ele.

„SCUZA” 1: Statutele cultelor evanghelice nu prevăd în mod explicit slujba muzicienilor şi va trebui făcută o modificare în ele în acest sens – lucru care nu este deloc simplu.
RĂSPUNS: Nu este nevoie neapărat de vreo modificare în forma actuală a Statutului vreunui cult religios evanghelic. Soluţia pe care o anunţasem încă de la primele articole publicate aici, este formularea şi publicarea unui Statut al Muzicianului Creştin Evanghelic. El trebuie doar aplicat. A fost redactat şi urmează să fie dat publicităţii pe această pagină cu prima ocazie – după consultarea cu muzicienii creştini evanghelici români interesaţi de de Reforma Muzicală Evanghelică Românească. Acest Statut este o noutate absolută pentru evanghelicii români.

„SCUZA” 2: În Noul Testament nu găsim nimic despre perpetuarea în creştinism a slujbei leviţilor de altădată.
RĂSPUNS: Tot Vechiul Testament a fost scris pentru învăţătura noastră – având în vedere anumite fapte pe care Dumnezeu le aşteaptă de la noi. Aşa spune El prin apostolul Pavel (vezi 1 Corinteni). Învăţătura pe care o luăm din poruncile speciale, temporare şi limitate ca aplicabilitate ale Vechiului Testament, este dată de principiile din spatele lor. Orice principiu este valabil pentru oricine, oricând şi oriunde. El trebuie înţeles, formulat şi apoi aplicat în forme contemporane. Principiile în care se încadrează poruncile speciale pentru leviţi au fost deja expuse până acum (împreună cu modul în care ele trebuie aplicate astăzi) în mai multe articole scrise pe această pagină.

„SCUZA” 3: Suntem de acord cu faptul că orice dar închinat lui Dumnezeu – inclusiv cel muzical – trebuie să fie cât mai de calitate şi fără defect. Dar nu suntem de acord cu timpul de aproximativ patruzeci de ore pe săptămână necesar realizării calităţii în muzică şi nici cu faptul că muzicienii trebuie astfel plătiţi pentru implicarea lor în muzica pentru Dumnezeu.
RĂSPUNS: Dacă suntem de acord cu ideea calităţii şi a darului fără defect, trebuie să acceptăm condiţiile care conduc la acea calitate. Nu există altă soluţie şi nici „scurtături” în acest sens, decât cu riscul de a aduce lui Dumnezeu un dar care să Îl ofenseze… Primul care a ştiut aceste adevăruri a fost chiar Dumnezeu care nu a lăsat evreilor decât alternativa neascultării de El care aduce pedeapsa.

“SCUZA” 4: Sunt mult prea mulţi muzicieni care ar trebui plătiţi, iar bisericile nu îi pot susţine material pe toţi – mai ales că unii credincioşi nu dau “zeciuiala” şi în general românii sunt cam zgârciţi când este vorba despre susţinerea financiară a slujitorilor bisericii.
RĂSPUNS: Evreii şi-au putut susţine material leviţii chiar şi în deşert – aproximativ patruzeci de ani. Niciodată raportul levit – ceilalţi evrei nu a fost mai mic de 1 la 26. Acum, luând în considerare un număr de cinci sute de mii pentru creştinii evanghelici români la nivel naţional (deşi ei sunt mai mulţi) şi estimând la maxim cinci sute numărul muzicienilor care îndeplinesc cerinţele Statutului Muzicianului Creştin Evanghelic, avem un foarte favorabil raport de 1 la 1000. Ar trebui să ne ruşinăm în faţa evreilor de altădată care deşi nu aveau o economie înfloritoare în deşert, şi-au putut susţine leviţii cu un raport de 1 la 26. Dumnezeu nu cere niciodată omului ce i-ar fi imposibil de făcut. Nu este adevărat că românii evanghelici nu pot, ci mai degrabă că nu vor să îşi susţină material muzicienii.

“SCUZA” 5: Unii muzicieni nu acceptă nici ei ideea de a se dedica în exclusivitate muzicii închinate lui Dumnezeu, ci vor să îşi facă o carieră în alt domeniu, iar muzica să fie pentru ei doar ca un hobby.
RĂSPUNS: Numărul muzicienilor creştini evanghelici care s-ar putea implica în muzică într-un mod biblic, aşa cum prevede Statutul Muzicianului Creştin Evanghelic, a fost estimat la maxim cinci sute de persoane la nivel naţional – tocmai pentru că deja am devenit conştienţi cu privire la faptul că, din motive personale, unii oameni talentaţi muzical nu vor accepta să se implice 100% în muzica pentru Dumnezeu şi nici să fie plătiţi de ceilalţi creştini evanghelici pentru munca lor în acest domeniu – chiar şi în cazul în care acest sistem biblic sănătos va funcţiona.

CONCLUZIE: Punerea în practică a principiilor stabilite de Dumnezeu în cazul slujbei leviţilor – cu aplicare pentru muzicienii evanghelici români – nu este o problemă raţională (de neînţelegere) sau financiară (lipsă de fonduri), ci una de voinţă. Când vrei cu adevărat, poţi; şi vei găsi soluţii. Când nu vrei, vei găsi o scuză sau mai multe.

Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR

Urmareste Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR aici –

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: