Apocalipsa – Campania de la Armaghedon – Partea I-a

Lazar Gog

Apocalipsa 16:12-16

Photo credit

Photo credit www.bible-history.com

12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste* râul cel mare, Eufrat. Şi** apa lui a secat, ca† să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.
13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului* şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos** trei duhuri necurate†, care semănau cu nişte broaşte.
14 Acestea sunt* duhuri de draci, care fac** semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg†, ca să-i strângă pentru războiul†† zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
15 „Iată*, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca** să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”
16 Duhurile* cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

Intrand in acest seminar astazi in Apocalipsa, trebuie sa afirm ca ultimele doua mari evenimente  de la sfarsitul Necazului Celui Mare sunt campania de la Armaghedon si A Doua Venire a Domnului Isus Hristos. Despre acest, al doilea eveniment, Venirea a Doua a Domnului Isus Hristos, as vrea sa mentionez foarte scurt, doua, trei lucruri extrem de importante:

  1. Legat de venirea Domnului nostru Isus Hristos, Biblia foloseste in limba greaca un termen si termenul este parousia (care insemneaza venire). Este folosit in 1 Tesaloniceni 4:15, Matei 24:37-39.
  2. Pe langa parousia, care insemneaza venire, Biblia foloseste doi termeni speciali. Daca nu intelegem acesti doi termeni speciali si in limba romana tradusi diferit, atunci facem confuzie cu privire la invatatura asupra a doua venire a Domnului Isus Hristos.  Si primul termen folosit in Scriptura este ‘harpazo’, care inseamna a rapi, a lua dintr-o data.  Este folosit in 1 Tesaloniceni 4:17 Este un termen folosit pentru biserica. Rapit, luat dintr-o data.. vine ca un ho, nu stie nimeni, nimeni nu-L vede. Apoi, este al doilea termen: apocalipto, de unde avem apocalipsa. Apocalips insemneaza revelare. A se face de cunoscut. A se arata, a se descoperi. Este folosit in 1 Petru 1:5,7, Galateni 1:16, in Luca 17:30 si bineinteles, in Apocalips 1:1. Acuma, pentru ca Biblia foloseste doi termeni, insemneaza ca vorbim despre doua lucruri diferite. Rapire insemneaza exact ce spune Cuvantul Domnului. Deci, ‘harpazo’, luat dintr-o data, pe nepregatite, in sensul ca nimeni nu se asteapta la momentul acesta. De aceea, Biblia spune: El vine ca un hot, cand nu stie nimeni.  Cand foloseste termenul apocalipto si spune aratare, aia insemneaza ca Domnul Isus Hristos vine sa fie vazut de toti.  De aceea, Biblia spune: Si orice ochi Il va vedea. Noi, deseori, in bisericile noastre, nu vreau sa mustru pe nimeni, dar vreau sa spun ca o masura de corectie biblica, teologica, deseori cantam ca-L vom vedea venind pe nori pe Domnul Isus Hristos, nu-L vom vedea pe nori venind pe Domnul Isus Hristos. Pentru ca daca ne rapeste, nu-L vedem. Ca venim cu El pe nori sapte ani mai tarziu. Biserica nu-L asteapta, sa-l vada venind pe norii cerului. Nu-L asteapta in categoria aceea „orice ochi Il va vedea”. Biserica Il asteapta sa fie rapita, cand nu vede nimeni.

Trebuie sa intelegem bine acesti termeni pentru ca ei fac diferenta intre ce insemneaza rapire si ce insemneaza propriu zis a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos. Rapirea este pentru biserica si a doua venire este pentru Israel. Atunci se arata lui Israel si lucrul acesta, cum am spus, se face sapte ani mai tarziu. Este sinonim cu prototipul Vechiului Testament. Daca citim cu atenti Vechiul Testament, unul dintre primele prototipuri ale Mantuitorului Isus Hristos in Vechiul Testament este Iosif. Si Iosif, acolo ne da doua exemple mari de ce asemanare are el cu Isus. Eu pot sa va prezint fara nici o exagerare 100 de asemanari intre Iosif si Isus. Dar, va spun doua mari in aceasta seara. Trei, va spun.

  1. a fost vandut de fratii lui pe nedrept. Isus a fost vandut de fratii Lui, pe nedrept.  A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit.
  2. cand Iosif este in Egipt, fratii lui s-au dus la el sa cumpere hrana. Cand s-au dus prima data, l-au cunoscut? Nu l-au cunoscut. Iosif s-a facut cunoscut lor la prima lor vizita? Nu. Cand s-a facut de cunoscut? La a doua vizita. Si Israel Il va cunoaste pe Domnul Isus Hristos la a doua Lui venire.
  3. numai ca, inainte ca fratii lui Iosif sa-l cunoasca pe Iosif la a doua lor intalnire, Iosif este casatorit. Iosif este casatorit si este casatorit cu o egipteanca. Adica, sotia lui este dintre neamuri.  Mireasa Domnului nostru Isus Hristos, sotia Lui, de unde e? Dintre neamuri este cea mai mare parte.

Ultimele doua potire ale judecatii pe pamant

Deci, trei asemanari profunde care ne spun sa nu confundam rapirea bisericii cu venirea Lui a doua oara, care e sapte ani mai tarziu pentru Israel. Intorcandu-ne la textul nostru, ultimele doua potire ale judecatii pe pamant,  conclud toata istoria Necazului Celui mare si sapte ani de distrugere masiva si a pamantului si a oamenilor care sunt pe pamant in perioada aceea de timp. Si Cuvantul Domnului ne spune ca  in concluzia evenimentelor, urmeaza Armaghedon. O sa fiti surprinsi, prezentandu-va in seara aceasta Cuvantul Domnului ca Armaghedon nu este ceea ce gandim noi in stil popular. Si in stil popular, va spun eu ce gandeste fiecare: Armaghedon este un razboi mare. Razboiul de la Armaghedon. Realitatea este ca la Aramghedon, frati si surori, nu este nici un razboi. Nici unul. Asa scrie in Scriptura. Si am sa va citesc. Nu este nici un razboi la Armaghedon. Dar este o campanie pentru Armaghedon. Si, in seminarul de astazi si in seminarul care va urma, cu ajutorul Domnului, voi prezenta Campania de la Armaghedon. Si am sa vin cu detalii pentru dvs. pe care, sprijinindu-le cu Cuvantul Domnului, vom putea sa vedem ca Evanghelia este alta, decat incercam noi sa o explicam in mod popular.

Notite din primele 11 minute, mai sunt aprox 40 min din mesaj. Mai jos, cateva puncte din restul mesajului:

Campania de la Armaghedon are in ea cuprinse opt evenimente. Deci, Armaghedon inseamna opt evenimente diferite. Insemneaza mai multe razboaie. Dar, inca odata, la Armaghedon nu este nici un razboi. Vor fi razboaie in aceasta campanie la Armaghedon. Deci, vom incepe, din aceste opt evenimente, vom incepe cu primul:

1. Adunarea aliatilor lui Anticrist

Deci, primul lucru din Campania spre Armaghedon este adunarea aliatilor lui Anticrist. [….] Decretul de strangere a aliatilor lui Anticrist, cu care sa mearga impotriva lui Israel este dat de aceasta nesfanta treime: de Satana, de profetul mincinos si de proorocul mincinos. Adunarea aliatilor lui Anticrist are loc la Armaghedon. Este in Israel, (biblic) in Valea lui Izreel. Valea lui Izreel este marginita de muntele Megido. In ebraica, munte se spune ‘har’, si numele Megido, de acolo avem Armaghedon. Practic, este Harmaghedon. Prin urmare, Armaghedonul nu este un razboi, cum popular se spune. Armaghedonul este adunarea grupului lui Anticrist. Este statul major. Este locul unde ei sunt cazati si de unde sa plece impotriva Ierusalimului, impotriva intregului Israel.

Daca vreti sa va ilustrez mai bine, Armaghedonul este similar cu evenimentul din Cel De Al Doilea Razboi Mondial, cand toate trupele Aliate- America, Anglia, Franta, s-au adunat toate trupele alea in Anglia. Si acolo, generalii si-au pus mintea la lucru si au zis: Vom hotari o zi, cand sa atacam Germania. Si ziua aceea s-a intamplat in luna iunie, a fost numita ziua „D”. Ati auzit de „D” Day. Adica, au zis: O zi cand vom invada din Anglia, Europa Continentala. Si anume: Vom trece prin Normandia si primul loc unde au debarcat  a fost in Normandia. Dar ei n-au facut razboi in Anglia, Trupele Aliate.

La Armaghedon nu se face razboi. Numai se strang oamenii. Se strange armata, toti colaboratorii lui Anticrist. Si de aici, de la Armaghedon, ei vor incepe cucerirea treptata a lui Israel, ultima cucerire din zilele din urma. Profetul Ioel ne da detalii despre lucrul acesta, in Ioel 3:9-11.

9 Vestiţi* aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie toţi oamenii de război!
10 Fiarele* plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii şi cosoarele, în suliţe! Cel slab** să zică: ‘Sunt tare!’
11 Grăbiţi-vă* şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi**!

Aici, Dumnezeu ironizeaza prin profetul Ezekiel popoarele adunate impotriva Ierusalimului. Spune: „Veniti cu toate instrumentele pe care le aveti, toate uneltele agricole. Faceti din ele arme. Topitile si returnatile in tunuri, in sabii, ce vreti voi. Si apoi, veniti si luptati,” pentru ca se vor lupta in final cu Domnul, dupa cum vom vedea. Prin urmare, Campania de la Armaghedon, care dureaza o perioada de timp si se duce pana la a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos, dureaza probabil cateva luni, este adunarea trupelor armate ale aliatilor lui Anticrist, in special imparati din rasarit. Deci, lumea musulmana, cu precadere, nu toti, ca vor veni si din alte parti, ca vor veni din lumea intreaga, de la toti imparatii pamantului trupe, mai multe sau mai putine. Va fi o armata mare, va fi o armata puternica, dupa cum vom vedea spre sfarsit. Va fi un loc unde sa stea si sa se poata deplasa rapid, cand Anticrist le va zice ‘Atacam cutare punct,’ repede sa se poata deplasa. Si locul unde se aduna este langa muntele Megido, Armaghedon. In Valea Izreelului este cea mai mare campie care exista in Israel si acolo incap oameni multi, milioane si milioane. Este primul eveniment de la campania de la Armaghedon.

2. Distrugerea  Babilonului politico-economic

Al doilea eveniment este distrugerea  Babilonului politico-economic.  Apocalipsa 18:1-24. Anticrist va proceda la rezidirea Babilonului vechi. Il va rezidi pentru ca Babilonul  a fost orasul cu cea mai mare faima in lume. Zidit pe riul Eufrat, se intindea pe o suprafata imensa. Putea sa acomodeze peste 1 1/2 milioane oameni pe timpul lui Nebucadnetar. Era faimos prin palate, prin temple, asa zisele gradini suspendate. Era ceva ce numai la Disneyland poti sa vezi. Ceva frumos. Si, Anticrist va avea visul acesta  sa rezideasca Babilonul si sa-i redea din nou gloria din vechime.

5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.”
6 Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”
7 Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie.
8 El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
9 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.
10 Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”
11 El mi-a răspuns: „Se duc să-i* zidească o casă în ţara** Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”

Zaharia a intrebat: Ce se intampla? Ce e cu efa (butoiul) acesta? (In engleza este bushels cu care se masoara graul, porumbul, boabele). Are o anumita capacitate ca volum si are o anumita greutate cand este plina. Efa era in antichitate unitatea  de masura pentru volum si pentru greutate a comertului agricol. Si aici, Cuvantul Domnului spune ca  a luat efa, deci unitatea aceea economica,  si au mutat-o in Sinear. Asta inseamna in Babilon. Din nou sa fie la locul ei. Asta insemneaza ca Babilonul se va reconstrui. Si odata reconstruit, Babilonul din Irak va deveni capitala politica si economica a lui Anticrist.

Dar, in a doua faza, a Campaniei de la Armaghedon,  se intampla ceva foarte interesant. Pe cand Anticrist, ca el fiind  fiu de drac si fiu de om, nu poate fi in toate locurile in acelasi timp. E numai o persoana. Nici Satana nu poate fi in toate locurile in acelasi timp. Nici proorocul mincinos. Numai Dumnezeu este peste tot, Aotprezent. Pe cand Anticrist isi numara trupele in Valea Izreelului la Armaghedon, vor fi si imparati si generali  si vor fi multi credinciosi care nu sunt de acord cu politica lui Anticrist. Se vor mobiliza rapid si cata vreme el este in Valea Izreelului, numarandu-si trupele si facand planuri cum sa nimiceasca Israelul odata pentru totdeauna, vom vedea ca sunt credinciosi in timpul Necazului Celui Mare, vor nimici capitala lui.

Ieremia cap. 50 & 51 ne da detalii foarte grafice despre nimicirea Babilonului. Ca se refera la Babilonul din Irak este foarte clar. Aici, Cuvantul Domnului ne arata in Ieremia, ca distrugerea Babilonului este  foarte grafica. De ex., uitati-va  in vers. 39 & 40.

39 De aceea*, fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit**.
40 Ca* şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el şi nimeni nu se va mai aşeza acolo.
41 Iată*, vine un popor de la miazănoapte şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului.
42 Poartă* arc şi suliţă, sunt** necruţători şi fără milă; glasul† le mugeşte ca marea; sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă împotriva ta, fiica Babilonului! –

Deci, asa va fi distrus ca nu va mai fi reconstruit. Va fi o multime mare care va veni impotriva Babilonului, ca sa-l nimiceasca. Anticrist, cum am spus, nu este in Babilon in timpul acestui atac surpriza, ci el este in Israel, in Valea Izreelului, la Armaghedon. Ieremia 51:7-9, Ieremia 25:21-29, Ieremia 51:35-36, Ieremia 51:48-49 ne spune despre caderea Babilonului:

7 Babilonul* era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut** din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o† nebunie.
8 Deodată cade* Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l**, aduceţi leac alinător† pentru rana lui; poate că se va vindeca!”
9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l* şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa** lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori.”

Si tot Ieremia ne da acest detaliu si ne spune  ca atunci cand Babilonul cade  si este ruinat pentru totdeauna – nu s-a intamplat niciodata in istorie lucrul acesta, se va intampla acuma, la acest al saselea potir si Anticrist nu este acolo. Ieremia 50:43-

43 Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc şi îl apucă groaza*, ca durerea pe o femeie care naşte…

Daca aude veste inseamna ca nu este acasa. Apoi, observati in Ieremia 51:31-32

31 Se întâlnesc alergătorii*, se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile,
32 că trecătorile* sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc şi oamenii de război, îngroziţi.”

Alergatorii – astia-s postasii, daca vreti. Deci, toate mijloacele de informare  merg catre Anticrist. ‘Ce ti se intampla? Ti s-a rasturnat capitala. Ti-a cazut orasul. Ti-a cazut Babilonul.’ Este faza a doua de la Campania de la Armaghedon. Prima data e strangerea trupelor in Valea Izreelului la Armaghedon. In timp ce Anticrist isi inspecteaza trupele, credinciosii si necredinciosii se aduna si vor lovi Babilonul, distrugandu-l. Dar, inainte sa-l distruga, Cuvantul Domnului ne spune de cinci ori- Ieremia 50:6-8, Ieremia 50:28, Ieremia 21:5-6, Ieremia 51:45;50, Dumnezeu cere populatiei iudaice care se afla in  Babilon in timpul acela , datorita vietii comerciale, sa paraseasca orasul ca sa nu cada victima  acestei distrugeri masive, care vine ca din mana Domnului.

(Notite pana la minutul 32, mai sunt prox 18 min din mesaj)

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

 

Reclame

Iosif Ton: Cheia Transformarii (26 Iulie, 2015)

Luca 6:27

VIDEO by Iosif Ton

Stiri crestine – Mapamond crestin – 2 august 2015

Din sumarul ediției:

America se confruntă cu trafic uman, prostituție, pornografie
Tabăra în care copiii învață despre pericolele traficului uman
Un pastor renunță la predicare pentru lucrarea de misiune
Un ajutor pentru femeile care se confruntă cu o sarcină nedorită
Evenimentul care a adunat 60 000 de persoane în Central Park ….
ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

CINA DOMNULUI UN TIMP AL CERCETĂRII NU AL MANIPULĂRII… Samy Tuțac

CINA DOMNULUI UN TIMP AL CERCETĂRII NU AL MANIPULĂRII…
Samy TutacParticiparea la Cina Domnului este unul din mijloacele harului oferite de Cristos pentru creșterea noastră spirituală. Prea adesea am transformat, prea mult, Cina Domnului într-un chin, într-un timp al manipulării spirituale, în loc să fie un timp al cercetării spirituale. I-am atașat o semnificație existențială măcinată de criză. Am auzit prea multe avertismente despre nevrednicie, s-au făcut prea multe presiuni nenecesare și s-a apăsat prea mult „pedala” pe sentimentele de vinovăție.

Să fie clar, Cina Domnului este un moment al cercetării nu al manipulării. E un moment al cercetării personale nu al cercetării altor persoane. În Biserica Noului Testament participarea la Comuniune nu era un chin sau o criză. Era lucrul cel mai natural din lume. Oamenii veneau să fie hrăniți, veneau să primească beneficiile harului lui Cristos, veneau fiindcă erau flămânzi și însetați după neprihănire. Ne pregătim pentru a participa la Cina Domnului, dar nu pentru a avea, neapărat, parte de mari valuri de emoție.

Ne apropiem de Masa Domnului noi cei care am fost justificați prin credința în Cristos, noi cei care am fost adoptați în familia lui Dumnezeu Tatăl, noi cei care am fost sfințiți prin Duhul Sfânt și chemați să trăim în sfințenie. Venim la Cina Domnului să primim siguranța dragostei lui Dumnezeu, liniștea conștiinței, bucuria în Duhul Sfânt și creșterea în har. Fiecare să se cerceteze…pe sine însuși…nu pe ceilalți…și așa să mănânce…

Samy Tuțac

Scrisoare deschisa catre Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti

Scrisoare deschisa catre Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, domnul Daniel Ciobotea.

Partea I.
Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti pornind de la constatarea starilor pacatoase din societatea romaneasca,care in proportie de 96%se declara crestina,iar 86% crestina de rit ortodox,isi exprima din dragoste pentru poporul roman si pentru adevar ,ingrijorarea pentru declinul moral din jurul nostru cat si chemarea si angajamentul pentru o profunda schimbare a starii de lucruri ce ne inconjoara.

Schimbarea in viziunea noastra a acestei stari grave de lucruri,se poate infaptui doar printr-o adevarata trezire,renastere sau reforma spirituala.Schimbarea in bine a tarii noastre va trebui sa inceapa in spirit,in duh.

De aceea ca buni crestini si buni romani,facem apel la dumneavoastra,care sunteti conducatorul celei mai mari biserici crestine din Romania sa promovati in biserica pe care o conduceti si implicit in societatea romaneasca,,reforma spirituala”,trezirea sau renasterea in spirit,ca singura solutie pentru indreptarea lucrurilor si a starilor de decadere morala si spiritual a cu care ne confruntam.

Noi consideram ca:
Reforma Spirituala afecteaza individul,familia,institutiile,relatiile sociale,economice si politice.Intr-un cuvant societatea in ansamblul ei si de aceea este nevoie de ea.Pentru asanarea morala a societatii este nevoie mai intai de o reforma in spirit,reforma bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu,Biblia care ni-L prezinta pe Domnul nostru Isus Hristos,ca singurul Mantuitor.
REFORMA SPIRITUALA ESTE o chemare divină pentru toţi oamenii: „ÎNTOARCEŢI-VĂ LA MINE ŞI VEŢI FI MÂNTUIŢI TOŢI… CĂCI EU SUNT DUMNEZEU ŞI NU ALTUL” (Isaia 45:22).

Istoria biblică prezintă evoluţia spirituală a umanităţii în general şi a Israelului în special – permanenţa declinului spiritual şi social – o întoarcere spre idoli şi păcat, abaterea inimii de la Domnul, decăderea datorată influenţei şi posesiuniilor demonice, în pofida tuturor atenţionărilor repetate. ,, Să nu vă întoarceţi spre idoli, şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru”. (Leviticul 19:4)

Voi prezenta o serie de versete biblice care exprima durerea lui Dumnezeu fata de starea spirituala in care urma sa cada poporul Sau,Israel.Din pacate aceste avertizari si constatari pe care le face Dumnezeu fata de Israel,sunt la fel de valabile si fata de biserica crestina care poarta numele Domnului Isus Hristos.

Deuteronom 31:16-21; DOMNUL i-a vorbit lui Moise: „Iată, tu vei muri, iar poporul acesta se va ridica şi se va prostitua înaintea zeilor străini din ţara în care vor intra. Mă vor părăsi şi vor rupe legământul pe care l-am încheiat cu ei. În ziua aceea mă voi aprinde de mânie împotriva lor şi îi voi părăsi, Îmi voi ascunde faţa de ei şi vor fi nimiciţi. Multe rele şi necazuri vor veni..
,Ieremia 2:12-13 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri, înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice DOMNUL, căci poporul Meu a săvârşit două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri sparte, care nu pot ţine apă.

Ieremia 2:17 Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L-ai părăsit pe DOMNUL, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale?
Ieremia 2:27-29 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’ şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’ Mi-au întors spatele şi nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’ Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut? Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire, căci Iudo, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai! De ce vă certaţi cu Mine? Toţi…
Ieremia 9:13-14;Iată însă ce spune DOMNUL: «Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu şi nu au respectat Legea Mea, ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după baali , aşa cum i-au învăţat strămoşii lor
Isaia 44:8-22
,,Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu demult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!”
9 Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
11 Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

12 Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
14 Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
15 Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol şi îngenunchează înaintea lui!
16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: „Ha! Ha! m-am încălzit, simt focul!”
17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”
18 Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
19 Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”
20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?” –

21 Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!”

Romani 1:18-32).
18 ,,Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27 tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”

Istoria creştinismului (Bisericii) confirmă aceeaşi tendinţă negativă.Incepand cu primele secole ale erei crestine se introduc aceleasi practici pagane despre care am citit in textele de mai sus,practici pe care insusi Dumnezeu le condamna.
Prima parte a acestei ample scrisori va aborda subiectul cu tema,,Cultul crucii”.Celelalte parti vor aborda teme din acelasi registru spiritual traditional:cultul Maicii Domnului,cultul mortilor si al moastelor,cultul sfintilor,preotia,monahismul si Liturghia,etc.

CULTUL CRUCII.
Primii creştini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuţii, ci mai degrabă ca „lemnul blestemat”, un mijloc al morţii şi al „ruşinii” (Evr.12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristă. Dimpotrivă, credinţa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; şi prin această credinţă, ei au cunoscut iertarea deplină şi completă a păcatului! In acest sens au predicat apostolii despre cruce şi au preamărit-o (l.Cor.l:17,18). N-au vorbit niciodată despre cruce ca despre o bucată de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lănţişor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mână ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinţare a crucii a apărut mai târziu. Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creştin doar din momentul în care creştinismul a început să fie păgânizat.

Pentru a face să crească prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii au fost primiţi în sânul bisericilor fără regenerarea prin credinţă, şi li s-a permis în mare parte să-şi păstreze semnele şi simbolurile păgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventă, cu bara orizontală pusă mai jos, a fost adoptată ca să reprezinte crucea lui Cristos”! În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente şi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici găsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme… dar cea care este cunoscută în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra.Totuşi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei ţări, ci a fost venerat… printre caldei, fenicieni, mexicani şi în fiecare popor antic din ambele emisfere”. Pe măsură ce simbolul crucii s-a răspândit în diverse naţiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este… recunoscută a fi una dintre cele mai vechi reprezentări artistice…este înfăţişată pe zidurile pagodelor lor, este pictată pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice nişe din templele lor”.

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printre necreştini. A fost folosită la însemnarea borcanelor cu apă sfântă luată din Gange, precum şi ca un simbol al sfinţilor Jaina dezîncarnaţi. În partea centrală a Indiei, au fost descoperite două cruci grele de piatră care datează cu mult înaintea erei creştine – una având peste trei metri, cealaltă peste doi metri. Budiştii, şi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepţii lor pe cap cu semnul crucii. Pe continentul Africa, la Susa, băştinaşii înfig o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deşi sunt mahomedane, îşi tatuează o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un şir de regate din Niger până la Nil, aveau o imagine a crucii pictată pe scuturile lor.

Când spaniolii au ajuns pentru prima dată în Mexic, „nu şi-au putut reţine uimirea”, spune Prescott, „când au văzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credinţe, înălţată ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu ştiau că simbolul închinării din cea mai indepărtată antichitate… a unor naţiuni păgâne asupra cărora lumina creştinismului nu strălucise niciodată era crucea”.La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creştine, se află un templu păgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii”. Acolo, gravată pe lespedea unui altar, se află o cruce centrală de 2 pe 3,35 metri. The Catholic Encyclopedia conţine o fotografie a acestei cruci, sub care se află cuvintele: „Cruce precreştină din Palenque”.În vremuri străvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota (tatăl nostru). Această practică de a se adresa unei bucăţi de lemn cu titlul de „tată” este menţionată şi în Biblie.

Când israeliţii au amestecat idolatria cu religia lor, ei au spus unui butuc: „Tu eşti tatăl meu” (Ier.2:27). Dar este contrar Scripturii să numeşti o bucată de lemn (sau un preot) cu titlul de „tată” (Mt.23:9). Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii să fi ştiut ceva despre artele civilizaţiei, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era considerată ca protectoare şi era pusă pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. Îl arată pe Jupiter ţinând un sceptru lung care se termina cu o cruce.” Fecioarele Vestale ale Romei păgâne purtau crucea atârnată de lănţişoarele de la gât, aşa cum poartă acum maicile din biserica romano-catolică.Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Porcelli menţionează faptul că Isis era reprezentată având o cruce pe frunte. Preoţii ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit că are o formă de cruce. Persanii aveau stindarde în formă de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).

Crucea a fost folosită ca simbol religios de către aborigenii din America de Sud în vremuri străvechi. Copiii nou născuţi erau puşi sub protecţia ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia îşi tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olărie antică în Peru, marcată cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele arată că regii asirieni purtau cruci atârnate de lănţişorul de la gât, asemenea străinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor. Nişte cruci erau reprezentate şi pe veşmintele preotilor şi anume deja în secolul 15 înaintea erei creştine.The Catholic Encyclopedia recunoaşte că „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplă prin încrucişarea a două linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creştinism, atât în Est, cât şi în Vest. E întâlnită în trecutul foarte îndepărtat al civilizaţiei umane”. „Dar oare nu este crucea un simbol creştin de când a fost crucificat Isus?” se întreabă unii. Este adevărat că în gândirea celor mai mulţi crucea a ajuns acum să fie asociată cu Cristos. Dar cei care îi cunosc istoria şi modurile superstiţioase în care a fost folosită – mai ales în secolele trecute – pot vedea o altă faţă a monedei.

Deşi sună dur, cineva a pus întrebarea: „Să presupunem că Isus ar fi fost omorât cu o puşcă; ar fi oare acesta un motiv să avem o puşcă agăţată de gât sau pe vârful acoperişului bisericii?” De aici rezultă: Lucrul important este cine a fost cel ce a murit, nu care a fost instrumentul morţii. Sf. Ambrozie a spus pe drept: „Să ne închinăm lui Cristos, Regele nostru, care a atârnat pe lemn, şi nu lemnului”. Crucificarea ca metodă a morţii „a fost folosită în antichitate ca pedeapsă pentru crime oribile în Egipt, Asiria, Persia, Palestina, Cartagina, Grecia şi Roma… Istoria atribuie unei femei, regina Semiramida, introducerea pedepsei cu moartea pe cruce”! Cristos a murit pe o cruce – indiferent ce tip era ea – şi totuşi în religiile catolica si ortodoxa sunt folosite multe tipuri de cruci. Aici sunt arătate câteva dintre aceste tipuri diferite. O pagină din The Catholic Encyclopedia prezintă patruzeci! Dacă utilizarea crucii a început doar cu crucea lui Cristos – şi nu a fost influenţată de păgânism – de ce sunt folosite atât de multe tipuri diferite de cruci? Un cunoscut scriitor spune: „Dintre mai multe feluri de cruci care mai sunt la modă ca blazoane sau steme naţionale şi bisericeşti, diferenţiate prin denumirile familiare de: cruce Sf. George, cruce Sf. Andrei, cruce malteză, cruce greacă, cruce latină, etc., nu există nici una dintre ele a cărei existenţă să nu poată fi trasată până în timpul cel mai îndepărtat din antichitate” !

Crucea cunoscută sub numele de crucea Tau a fost larg folosită in Egipt. “În vremurile de mai târziu, creştinii egipteni (copţi), atraşi fiind de forma ei şi probabil de simbolismul ei, au adoptat-o ca semn distinctiv al crucii”.Ceea ce este cunoscut sub numele de crucea greacă a fost de asemenea descoperit pe nişte monumente egiptene. Această formă de cruce era folosită în Frigia unde împodobea mormântul lui Midas. Printre ruinele oraşului Ninive, un rege este înfăţişat purtând o cruce malteză pe piept. Forma crucii cunoscută astăzi drept crucea latină a fost folosită de către etrusci, aşa cum se poate vedea pe un mormânt păgân antic: crucea în mijloc, iar în stânga şi în dreapta ei îngeri înaripaţi. Printre indienii Cumas din America de Sud, ceea ce a fost numită crucea Sf. Andrei era considerată ca protectoare împotriva duhurilor rele.” Ea apărea pe monedele lui Alexandru Bala în Siria, în anul 146 î.Cr., şi pe cele ale regilor baktrieni de prin anul 140 până în anul 120 î.Cr. – cu mult înainte ca Sf. Andrei să se fi născut! Viziunea crucii de la Podul Milvian. „Convertirea” lui Constantin pusă la îndoială.

Este discutată istoria găsirii de către Elena a „adevăratei” cruci UN FACTOR IMPORTANT CARE a contribuit la adorarea simbolului crucii în cadrul bisericii a fost renumita „viziune a crucii” şi ulterioara „convertire” a lui Constantin. În timp ce Constantin şi soldaţii săi s-au apropiat de Roma, s-au aflat în faţa a ceea ce este cunoscut drept Bătălia de la Podul Milvian. Potrivit obiceiului acelei vremi, haruspicii (ghicitori ce foloseau mijloace precum citirea din măruntaiele animalelor aduse ca jertfă) au fost solicitaţi să-şi dea sfatul. (Biblia relatează cum regele Babilonului a urmat aceeaşi practică: „Căci regele Babilonului a stat la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să folosească ghicirea: el şi-a scuturat săgeţile, şi-a consultat idolii, s-a uitat la ficat” – Ezechiel 21:21). În cazul lui Constantin, i s-a spus că zeii nu-i vor veni în ajutor, că va suferi o înfrângere în acea bătălie. Dar atunci, într-o viziune sau într-un vis, după cum a istorisit el mai târziu, i-a apărut o cruce şi cuvintele: “învinge în numele acestui semn”. În următoarea zi – 28 octombrie 312 – el a mers la luptă în spatele unui stindard care înfăţişa crucea. A fost victorios în acea bătălie, şi-a înfrânt rivalul şi şi-a mărturisit convertirea. Se recunoaşte totuşi la modul general că viziunea despre cruce a lui Constantin s-ar putea să nu fie adevărată din punct de vedere istoric. Singura sursă de unde au preluat istoricii această relatare este Eusebiu. Dar chiar dacă Constantin a avut într-adevăr această viziune, oare trebuie să presupunem că Isus Cristos a fost Iniţiatorul ei? Oare Prinţul Păcii 1-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn? Imperiul Roman (al cărui Cezar a devenit Constantin) a fost descris în Scriptură ca o „fiară”. Daniel a văzut patru fiare mari care reprezentau patru imperii modiale – Babilonul (un leu), Medo-Persia (un urs), Grecia (un leopard) şi Roma. Cea de-a patra fiară, Imperiul Roman, a fost atât de groaznică, încât a fost simbolizată de o fiară diferită de celelalte (Dan.7:l-8). Nu avem nici un motiv să presupunem că i-ar fi spus Domnul Hristos lui Constantin să cucerească în semnul crucii pentru a duce mai departe sistemul fiarei de la Roma. Babylon ,Medo-Persia, Grecia.Dar dacă viziunea nu a fost de la Dumnezeu, cum putem explica convertirea lui Constantin? De fapt, convertirea sa este pusă sub semnul întrebării. Chiar dacă el a avut de a face cu instituirea anumitor învăţături şi obiceiuri în Biserica din acea vreme, realitatea arată limpede că nu a fost convertit cu adevărat – nu în sensul biblic al cuvântului.

Istoricii admit că, „după înseşi standardele din vremea aceea, convertirea lui a fost numai cu numele”.1 Cel mai limpede indiciu că el n-a fost convertit cu adevărat este faptul că după convertirea lui a comis câteva crime – inclusiv uciderea propriei sale soţii şi a propriului său fiu! Conform Bibliei, „nici un ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el” (l Ioan 3:15). Constantin a arătat într-adevăr creştinilor numeroase dovezi ale favorii sale, a abolit moartea prin crucificare, şi persecuţia care devenise atât de crudă la Roma a încetat. Dar a luat el oare aceste decizii doar din convingeri creştine, ori a avut motive politice? Cităm din nou The Catholic Encyclopedia: „Unii episcopi, orbiţi de splendoarea de la curte, au mers până acolo încât să-l preamărească pe împărat ca pe îngerul lui Dumnezeu, ca pe o fiinţă sacră, şi să profeţească că el, asemenea Fiului lui Dumnezeu, va domni în cer. Prin urmare, s-a susţinut faptul că numai din motive politice a favorizat Constantin creştinismul, iar el a fost considerat ca un despot ,iluminat’ care s-a folosit de religie doar ca să-şi impună politica”.

Aceasta a fost concluzia binecunoscutului istoric Will Durant în privinţa lui Constantin. „A fost oare convertirea lui sinceră – a fost oare un act de convingere religioasă, sau o lovitură perfectă a oportunismului politic? Probabil cea din urmă… Rareori s-a conformat el cerinţelor ceremoniale ale închinării creştine. Scrisorile sale adresate unor episcopi creştini arată limpede că puţin i-a păsat de diferenţele teologice care agitau creştinătatea – deşi dorea să suprime controversele în interesul unităţii imperiului. De-a lungul domniei sale i-a tratat pe episcopi ca pe ajutoarele sale politice; i-a convocat, le-a prezidat conciliile şi a fost de acord să impună acea opinie aleasă de majoritate. Un adevărat credincios ar fi fost mai întâi creştin şi după aceea om de stat; în cazul lui Constantin a fost exact invers. Creştinismul era pentru el un mijloc, nu un scop”. Persecuţiile nu distruseseră credinţa creştină. Constantin ştia aceasta. În loc ca imperiul să fie permanent divizat – păgânii fiind în conflict cu creştinii – de ce să nu facă paşii necesari ca să amestece elemente din ambele religii, se gândea el, şi prin aceasta să aducă o forţă unită imperiului?

Existau asemănări între cele două sisteme religioase. Nici măcar crucea nu era un factor de dezbinare, căci în acea vreme era folosită de creştini; dar nici „pentru cei din armata lui Constantin care se închinau lui Mitra nu putea crucea să fie o jignire, căci ei luptaseră mult timp sub un stindard care purta o cruce mitraică de lumină”.Creştinismul lui Constantin a fost un amestec (sincretism – n.tr.). Deşi a dat ordin ca statuia sa să fie îndepărtată din templele păgâne şi a renunţat să i se aducă jertfe, totuşi oamenii au continuat să vorbească despre divinitatea împăratului. În calitatea lui de pontifex maximus, el a continuat să protejeze închinarea păgână şi să-i apere drepturile. Când a inaugurat Constantinopolul în anul 330, a avut loc o ceremonie pe jumătate păgână şi pe jumătate creştină. Carul de luptă al zeului soare a fost pus în piaţă, iar deasupra lui o cruce. Pe monede făcute de Constantin se putea vedea crucea, dar şi reprezentări ale lui Marte sau Apolo. Deşi mărturisea că este creştin, continua să creadă în formule magice păgâne pentru protecţia recoltelor şi pentru vindecarea bolilor. Legenda ne spune că a găsit acolo trei cruci îngropate – una, crucea lui Cristos, şi celelalte două, cele pe care au fost crucificaţi tâlharii. Crucea lui Cristos a fost identificată prin faptul că făcea minuni de vindecare la indicaţia lui Macarie, episcopul Ierusalimului, în timp ce celelalte două nu făceau.

Traditia spune: „O bucată din Adevărata Cruce a rămas la Ierusalim închisă într-o raclă de argint; restul, împreună cu cuiele, trebuie să i se fi trimis lui Constantin… Unul din cuie a fost prins în coiful împăratului, şi unul în frâul calului său, făcând să se împlinească, conform spuselor multor Părinţi, ceea ce fusese scris de profetul Zaharia: ,Ceea ce este pe frâul calului va fi sfânt Domnului’ (Zah.14:20)! Acelaşi articol, cu toate că încearcă să susţină învăţăturile generale ale Bisericii cu privire la cruce, admite că relatările despre descoperirea crucii variază şi că această tradiţie (care de fapt a apărut mulţi ani mai târziu) s-a bazat în mare parte pe legendă. Faptul că Elena a vizitat Ierusalimul în anul 326 pare să fie corect din punct de vedere istoric. Dar istoria descoperirii de către ea a crucii n-a apărut decât în 440 – cu 114 ani mai târziu! Ideea că crucea originară mai era încă la Ierusalim după aproape 300 de ani de la crucificare pare foarte îndoielnică.

Pe lângă aceasta, legile evreieşti cereau ca, după crucificare, crucile să fie arse.Să presupunem că cineva ar găsi adevărata cruce. Acest fapt ar fi foarte interesant, desigur; dar acea bucată de lemn ar avea oare vreo valoare? Nu, căci crucea şi-a împlinit deja scopul. Ne amintim că „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe o prăjină, şi s-a întâmplat că dacă un şarpe a muşcat pe un om, dacă el privea şarpele de aramă, trăia” (Num.21:9). Acesta era o prefigurare, o imagine (tip) a felului în care a fost înălţat Cristos prin moarte (Ioan 3:14). Dar după ce şarpele de aramă şi-a împlinit menirea, israeliţii l-au păstrat şi au făcut un idol din el! Astfel că, după secole, Ezechia „a făcut ceea ce era corect… a distrus idolii şi a zdrobit în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise: căci în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie înaintea lui” (2.Re. 18:1-4).

Ezechia a acţionat „corect” – nu numai prin distrugerea idolilor păgâni – ci şi prin distrugerea a ceea ce rânduise Dumnezeu, căci acum ajunsese să fie folosit într-un mod superstiţios şi idolatru. Pe aceeaşi bază, dacă ar mai exista crucea originală, nu ar fi nici un motiv pentru a face din ea un obiect de închinare. Iar dacă n-ar mai exista putere în crucea originară, cu cât mai puţin ar exista putere într-o simplă bucată de lemn care are forma acesteia? La fel cum egiptenii păgâni au înălţat obeliscuri, nu numai ca simbol al zeului lor, ci pentru că în unele cazuri se credea că însăşi imaginea lui posedă puteri supranaturale, tot aşa au ajuns unii să considere crucea. Nu-l ajutase ea oare pe Constantin în lupta de la Podul 29 Milvian? Nu făcuse crucea minuni pentru Elena? Ea a ajuns să fie considerată ca o imagine care era în stare să sperie duhurile rele. Era purtată ca talisman. Era pusă pe vârful turlelor bisericilor pentru a opri trăznetele – şi totuşi, datorită poziţiei ei înalte, tocmai ea era cea care atrăgea trăznetele! Folosirea crucii în casele particulare se presupunea că păzeşte de necaz şi boală. Multe bucăţi de lemn – chipurile bucăţi din crucea „originală” – au fost vândute şi schimbate ca protectoare şi talismane.

Domnule Patriarh, Daniel!
Revenirea la original, de la eroare la adevăr, de la paganismul increstinat la crestinismul biblic,autentic,reclamă nevoia de schimbare. Recuperarea indivizilor şi a societăţii se face prin reforme – întoarcere la calea veche ; „EI SĂ CAUTE PE DUMNEZEU ŞI SĂ SE SILEASCĂ SĂ-L GĂSEASCĂ” (Fapte 17:27), prin cercetarea pe care El o face omului: „INIMA ÎMI ZICE DIN PARTEA TA: «CAUTĂ FAŢA MEA!» ŞI FAŢA TA, DOAMNE, O CAUT!” (Psalmul 27:8); „.. ÎNTOARCE-MĂ TU ŞI MĂ VOI ÎNTOARCE, CĂCI TU EŞTI DOMNUL, DUMNEZEUL MEU!… ”

Ieremia 31:18-19,,L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se: «M-ai disciplinat ca pe un viţel nedeprins la jug şi am fost disciplinat. Întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce, căci Tu eşti DOMNUL, Dumnezeul meu. După ce am rătăcit, m-am căit; ajungând să cunosc, mă bat pe coapsă. Am fost făcut de ruşine şi umilit, căci port dispreţul tinereţii mele”.
Reforma spirituala in crestinism presupune schimbarea gândirii, a practicilor religioase şi a modului de viaţă; „ISRAELE, DE TE VEI ÎNTOARCE, DACĂ TE VEI ÎNTOARCE LA MINE, ZICE DOMNUL, DACĂ VEI SCOATE URÎCIUNILE TALE DINAINTEA MEA, NU VEI MAI RĂTĂCI” (Ieremia 4:1); „ÎNDREPTAŢI-VĂ CĂILE ŞI FAPTELE” (Ieremia 7:3).
Reforma spirituala este o necesitate actuală în creştinismul romanesc.

Reforma spirituala este un har pentru omul păcătos, ce poate fi valorificat prin întoarcere reală la Dumnezeu,: „EU ÎŢI ŞTERG FĂRĂDELEGILE CA UN NOR ŞI PĂCATELE CA O CEAŢĂ: ÎNTOARCE-TE LA MINE, CĂCI EU TE-AM RĂSCUMPĂRAT” (Isaia 44:22); :
„ÎNTOARCE-TE” (Ieremia 3:12);
„ÎNTOARCEŢI-VĂ, COPII RĂZVRĂTIŢI, ZICE DOMNUL” (Ieremia 3:14);
„ÎNTOARCEŢI-VĂ, COPII RĂZVRĂTIŢI ŞI VĂ VOI IERTA ABATERILE” – „IATĂ-NE, VENIM LA TINE, CĂCI TU EŞTI DOMNUL, DUMNEZEUL NOSTRU” (Ieremia 3:22).
Materiale folosite: Biblia,traducerea D.Cornilescu, RELIGIA TAINICĂ A BABILONULUI ,Antică si moderna,autor Ralph Edward Woodrow si 10 Schite despre reforma,autor Iosif Anca.

Daniel Cristian Florea, presedintele Asociatiei Internationale a Preotilor Convertiti.

CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU – partea a-II-a Viorel Udriste

Cunoscandu-L pe Dumnezeu.

Cunoscandu-L pe Dumnezeu.

CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU – partea a-II-a

Relatia < Dumnezeu-Om > nu poate incepe fara cunoasterea unor adevaruri despre Dumnezeu, relatia personala genereaza apoi dorinta de a cunoaste mai multe adevaruri cu privire la Dumnezeu ceea ce duce la o adancire a relatiei. Acest ciclu trebuie sa existe in viata oricarui om care studiaza teologie, cunosterea cu privire la Dumnezeu trebuie sa ne adanceasca relatia cu El, iar aceasta sa ne mareasca dorinta de a sti mai mult despre Dumnezeu. „Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.” (1Cor. 2:10) …”nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu.” (1Cor.2:11) Noi am primit Duhul de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau (1Cor. 2:12) O adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu ! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui” (Rom. 11:33) Putem spune ca niciodata nu-L vom intelege pe deplin pe Dumnezeu, si in acelasi timp ca niciodata nu vom intelege pe deplin orice lucru legat de Dumnezeu. Maretia Lui, priceperea Lui, cunoasterea Lui, bogatiile, intelepciunea, judecatile si caile Lui, toate depasesc capacitatea noastra de a intelege pe deplin. „Cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile lui Dumnezeu fata de caile noastre si gandurile lui Dumnezeu fata de gandurile noastre” (Isaia 55:9) …” O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde” (Ps. 139:6)

Aceasta inseamna ca niciodata nu vom fi in stare sa cunoastem destul de mult despre Dumnezeu, pentru ca niciodata nu se vor termina sau sfarsi lucrurile pe care le putem invata despre El si niciodata nu vom obosi in bucuria de a descoperi tot mai mult din maretia si splendoarea lucrarilor Sale. In ceea ce ne priveste nu vom fi niciodata capabili sa-L intelegem pe Dumnezeu pe deplin pentru ca noi suntem fapturi finite iar Dumnezeu este infinit….In vesnicie vom putea creste in cunoasterea noastra despre Dumnezeu si ne vom bucura tot mai mult in El. Sursa bucuriei noastre si sentimental de valoare trebuie sa vina nu din propriile noastre inzestrari sau posesiuni, ci din faptul ca-L cunoastem pe El. Domnul Isus s-a rugat astfel: „si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)

Scopul lui Dumnezeu de a se lasa cunoscut este sa-I ajute pe oameni in obtinerea vietii vesnice, sa stimuleze maturizarea crestina, sa avertizeze cu privire la judecata viitoare si sa dea nastere unei adevarate inchinari fata de Dumnezeu. De asemenea Dumnezeu a dat Duhul Sfant credinciosilor pentru ca Acesta sa le descopere lucrurile Lui, aceasta facand ca cel credincios sa aiba un discernamant intre adevar si minciuna. Aceste lucruri ne dau posibilitatea de a asculta porunca Scripturii de a cauta sa-L cunoastem pe Dumnezeu din toata inima. Cunoasterea lui Dumnezeu se deosebeste de orice alta cunoastere prin aceea ca omul o poseda numai in masura in careDumnezeu o descopera. Daca Dumnezeu nu ar initia aceasta revelatie de Sine Insusi, nu ar exista nicio posibilitate pentru om ca sa-L cunoasca.

Citeste prima parte aici – EXISTENTA IN SINE A LUI DUMNEZEU – partea I – Viorel Udriste

Alte articole Viorel Udriste –

Prima editie a Festivalului de Muzica Crestina Evanghelica din Alibunar, SERBIA

Pastori Romani care au participat la eveniment:
Samuel Tutac, Pastor Biserica Baptista Betel Timisoara
Dan Males – Pastor Biserica Baptista Emanuel Timisoara

Din Austria:
Cornel Prejban, Pastor Biserica Baptista din Krems-Austria

Din Serbia: Ondrej Franka – Presedintele Uniunii Baptiste din Serbia
Traian Marcovician, Pastor Biserica Baptista din Alibunar,Serbia
Avram Dega, Pastor Biserica Baptista Varset

În perioada 25 și 26 iulie 2015, a avut loc în localitatea Alibunar din Serbia Festivalul de Muzică Creștină Evanghelică. Evenimentul a fost primul de acest gen în Banatul Sârbesc. Festivalul de muzică creștină evanghelică a fost inițiat de comunitatea baptistă română și s-a bucurat atât de sprijinul autorităților locale, cât și de cel al Biserici Ortodoxe Române din regiune.

Evenimentul a fost organizat atât prin eforturile pastorilor din bisericile locale, cât și al întregii comunități baptiste din regiune, cărora li s-au alăturat comunitatea baptista din România și Austria. Situația de aici fiind de o complexitate deosebită la nivel multietnic și multicultural, în acestă zonă locuind laolaltă sârbi, români, slovaci și unguri.
Orchestrele locale ale comunității din Alibunar, Vladimirovaț și Nicolinț au presupus implicarea mai multor copii și tineri din aceste localități.

Deși evenimentul s-a focalizat în special pe muzica creștină evanghelică, participanții au avut parte și de câteva mesaje biblice scurte susținute de pastorii Cornel Prejban din Krems, Austria și Sami Tuțac din Timișoara.

Studioul de televiziune Alfa Omega TV a luat parte pentru prima dată ca partener media la un eveniment de o asemenea anvergură în Serbia, prin promovarea evenimentului și înregistrarea acestuia în vederea difuzării ulterioare.

Cu ocazia evenimentului au fost distribuite gratutit participanților numerose copii din ultimul număr al revistei Alfa Omega TV Magazin, pe paginile acesteia regăsindu-se și un articol care prezintă situația bisericilor evanghelice românești din această regiune.

Organizatorii își doresc ca acest festival să reprezinte începutul unui nou nivel al prezenței evanghelice pentru comunitatea de aici. În continuare, ca prioritate rămâne nevoia acută de rugăciune și implicare a Bisericii din România pentru a favoriza extinderea Împărăției lui Dumnezeu în Banatul Sârbesc.
ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Efes, Turcia – Orasul antic (VIDEO)

VIDEO by Rick Steves Europe

David Platt – Secret Church 2015

David Platt Southern Baptist IMB President - Photo

What is Secret Church?

When we think of „church” in America, we think of going to meet at a building, singing, praying and hearing a message from a pastor or teacher. But in many places around the world, „church” meets in a home, an apartment, and sometimes even in secret. Many times there are just a few believers who know and follow Christ. These small groups of Christ-followers often meet for many hours in study, prayer, and fellowship. Sometimes they face great difficulties to meet together. In some places it may even be dangerous to gather as a church to worship, pray, and study the Word. So when they come together, they want to make the most of their time together.

Secret Church is our „house church” where we meet periodically for an intense time of Bible study—lasting 6+ hours—including a time of prayer for our brothers and sisters across the globe who are facing persecution and for those who have still not heard the gospel. This is not for the uncommitted or faint at heart. But if you desire to know God more deeply through His Word and know His church more fully around the world, then please join us for Secret Church.

Our prayer is that God will use this focused time of study and prayer to enrich our knowledge of His Word. We pray that we would also gain understanding of the state of His church and our brothers and sisters around the world who face many difficulties—and even persecution—as they follow Christ.

The objective of Secret Church is not just to come and learn for one night but to take what we’ve learned and pass it along to others. We also want to recognize the great need to pray and come alongside our brothers and sisters who live in places around the world where there is little to no gospel witness or where the gospel is met with resistance. We want to use what we’ve learned during this gathering to make disciples of Christ—both locally and globally.

Read more at – http://www.radical.net/secretchurch/about/

Secret Church 2015 Session 1

Secret Church 2015 Session 1 from STBC Videos on Vimeo.

Secret Church Session 2

Secret Church Session 2 from STBC Videos on Vimeo.

Secret Church 2015 Session 3

Secret Church 2015 Session 3 from STBC Videos on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari