Cat ne mai rugam ? Pastor Ioan Cocirteu

Incepem un nou serial de editoriale ale Pastorului Ioan Cocirteu de la Biserica Baptista Numarul 2 din Timisoara.

Multumim Domnului pentru aportul fratelui Pastor, la lucrarea Sa..

Pastor Ioan Cocirteu

Cat ne mai rugam ?

“Rugati- va neincetat”
1 Tesaloniceni 5: 17

Suntem prea ocupati, poate prea inclinati pentru a avea solutii si raspunsuri imediate si palpabile la problemele noastre, traim in prezentul sfarsitului de veac cand tot ce ne- a fost dat prin Scriptura pentru binele si reusita noastra este invechit si irelevant. Citirea Scripturii, postul, meditatia, partasia, linistea sufletului in prezenta lui Dumnezeu, debarasarea de tot zgomotul deranjant al lumii acesteia, timpul acela in care tu si eu stam de vorba cu Dumnezeu….ce loc mai ocupa in viata noastra ?

                  E bine venita intrebarea: cat ne mai rugam ? Ne mai rugam cand ne trezim ? Dar la masa ? Dar inaintea examenului ? In timpul agitatiei fiecarei zile suntem cu duhul conectati la Dumnezeu ? Inainte de a ne culca, ne mai rugam ? Singuri sau cu toata familia ? Mai este rugaciunea ceva pretuit de catre noi ? Da, pretuit de noi, cei care stim valoarea ei si o marturisim ?

Suntem incurajati prin Cuvantul lui Dumnezeu sa ne rugam neincetat ! Nu sporadic, nici ocazional, ci in mod consecvent si consistent.

Impune- ti o viata de rugaciune.

Lucrul acesta incepe cu dorinta. Dorinta aceea “ Doamne, invata- ne sa ne rugam “. Sa- ti doresti a fi un om al rugaciunii. Aici este vorba de convingerea aceea prin care realizezi ca rugaciunea face totul in viata unui om. Sa stii ca Dumneze poate sa raspunda strigatelor noastre. Pe scurt: cand intelegi valoarea rugaciunii si esti sigur de Cine este Cel care te asculta sa vrei sa te rogi….neincetat !

Fa din orice lucru un motiv de rugaciune.

Viata este un complex de actiuni, de ganduri, de vorbe. Ele sunt multe si de toate felurile. Ideea este ca pentru orice si datorita a tot ce traiesti sa faci subiect de rugaciune. Pleci din casa, asculti o predica, iei cunostinta de un necaz, te intorci cu bine dintr- o calatorie, ajungi in Casa lui Dumnezeu, te preocupa sanatatea ta, pentru toate acestea sa te rogi. Pavel spune: “…aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni…”

Sa fii raspunzator pentru cat te rogi.

Faptul ca nu te rogi, sa te ingrijoreze ! Absenta rugaciunii din viata ta sa se constituie intr- o mustrare a cugetului ! Iacov spune: “…nu aveti, pentru ca nu cereti.” Cred intr- o autocorectare, pornita dintr- o analiza a starii in care ma gasesc ! Si aceasta poate sa ne conduca la o rugaciune neincetata !

Fie ca Domnul sa ne creasca pe toti in ce priveste rugaciunea !

Pastor Ioan Cocirteu.

Reclame

Andy Olariu – Despre homosexualitate – partea 2 (2 August, 2015)

Biserica Ekklesia, Arizona (02.08.2015).
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Andy Olariu – Despre homosexualitate

Partea 2

Oamenii acestia nu actioneaza numai din punct de vedere legal. Ci, ei vor mai mult ca si orice sa compromita societatea. Si dupa ce compromit societatea, sa compromita  si biserica. Am spus si o mai repet inca odata, daca glasul bisericii  nu se aude in societate, va veni vremea cand glasul societatii se va auzi in biserica si ne vor trasa ei directiile, pe unde sa mergem. De aceea, biserica este datoara sa cunoasca adevarul si sa proclame adevarul.

Acum, as vrea sa ne apropiem de Cuavantul lui Dumnezeu, sa vedem ca orice erezie care a aparut vreodata face aluzie la Scriptura si sa-i vedem pe acesti oameni, ca vin sa compromita biserica. Primul argument pe care-l avem noi ca homosexulaitatea este un pacat si n-are ce sa caute in biserica este de la Geneza 19:1-19….

Aici si partea 1, care a mai fost postata saptamana trecuta…

Andy Olariu – Despre homosexualitate

Partea 1

Andy Olariu Va spun de ce tin neaparat acest subiect.

  1. In primul rand, Scriptura vorbeste despre el.
  2. In al doilea rand, nu numai Scriptura vorbeste despre el, ci si societatea vorbeste despre el si acest subiect, despre homosexualitate, ne afecteaza intr-un mod direct. Si va spun si de ce.

Istoria ne dovedeste acest lucru. Vom vorbi despre temelia relatiilor homosexuale. Pe ce se bazeaza ei  cand vin inaintea noastra cu astfel de argumente. Al doilea lucru pe care-l vom discuta este temelia relatiilor heterosexuale, adica dintre un barba si o femeie si ce au la baza ele. Vedem ca sunt, intr-un mod foarte agresiv si pe buna dreptate sunt agresivi, deoarece sunt o minoritate si doresc sa impuna. Nu-i prima data de-alungul istoriei cand noi le experimentam ca biserica aceste lucruri….

Un slide din slideshow-ul folosit la acest mesaj:

Argumente antropologice:

  1. Practic de la inceputul umanitatii, casatoria a fost piatra de temelie a structurii societatii umane.
  2. Antropologul britanic J D Unwin a studiat 86 de culturi civilizate si necivilizate, ce au acoperit o perioada de cinci milenii si a descoperit ca cele mai prospere culturi au fost acelea care au mentinut o etica maritala puternica.
  3. Fiecare civilizatie care a abandonat aceasta etica, inclusiv imperiile roman, babilonian si sumerian, au decazut la scurt timp dupa liberalizarea practicilor sexuale.

CONCLUZIE: O societate civilizata si productiva  nu va rezista mult daca adultii isi abandoneaza copiii si unul si pe altul, ca sa isi urmeze dorintele in afara casatoriei.

Veti gasi mai multe slide0uri informative in mesajul de 78 de minute.

Biserica Ekklesia, Arizona (26.07.2015) (78 minute)

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

VIDEO: Arca lui Noe a fost decoperita in Turcia!

00000000000

Arca lui Noe gasita in locul scris in Biblie si e acolo de 4.800 de ani (inghetata)!

5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S-a mîhnit în inima Lui.
7. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9. Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
10. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11. Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie.
12. Dumnezeu S-a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul.
14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
16. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
17. Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
18. Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
21. Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
22. Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

 
7. Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
8. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,
9. au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.
11. În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
12. Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
13. În aceeaş zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
14. ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
15. Au intrat în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
16. Cele cari au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
17. Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pămîntului.
18. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
19. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiţi.
20. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, cari au fost acoperiţi.
21. Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt, şi toţi oamenii.
22. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.
23. Toate făpturile cari erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, dela om pînă la vite, pînă lă tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N-a rămas decît Noe şi ce era cu el în corabie.
24. Apele au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.
 

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

​(Genesa capitolele 6,  7, 8 ).​

INCREDIBIL! Arca lui Noe a fost descoperita!

Un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat recent ca este posibil sa fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia.

Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe.

arca lui Noe Muntele Ararat

„Nu suntem 100% siguri ca este vorba despre Arca dar, in proportie de 99,9%, despre ea este vorba”, a declarat Yeung Wing-Cheung, un realizator de documentare din Hong Kong si membru al echipei de 15 oameni aflata pe urmele Arcei lui Noe.

arca lui Noe

Structura descoperita de parteneriatul chinezo-turc avea cateva compartimente, dintre care unele contineau custi din lemn, in care se crede ca erau tinute animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara sa aplice pentru statutul de Patrimoniu International UNESCO, astfel incat situl recent descoperit sa fie protejat in timp ce mari sapaturi arheologice sunt performate in jurul sau.

Conform povestii biblice cuprinsa in Vechiul Testament, Dumnezeu a decis sa reverse un potop asupra Pamantului dupa ce a vazut cat era de decazut si i-a spus lui Noe sa construiasca o arca, unde sa ofere adapost cate unei perechi din fiecare specie de animal. Dupa ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a ramas incremenita pe un munte. Multi cred ca Muntele Ararat, cel mai inalt punct din regiunea in care se afla, este locul unde Arca lui Noe si ocupantii sai au revenit pe sol.

Sursa:  Descopera.ro

Din 2010, inainte de aparitia blogului nostru…de la Discovery (inclusiv pozele) traducere Descopera.ro

CITESTE si

Noah’s ark discovery pictures

Un grup de chinezi si americnai evanghelici presupun ca au gasit Arca lui Noe. Poze cu arca descoperita..

A group of explorers from Hong Kong and Turkey believe they’ve made a discovery of Biblical proportions. The group say they have found the remnants of Noah’s Ark, resting at 13,000 feet atop Mount Ararat. Previous ARK expeditions in decades past have also found evidence that suggested Noah’s Ark may have come to rest on Ararat. However, until now, video evidence has been scant. Radio carbon dating, the researchers say, indicates this find is 4,800 years old. If true, THIS is the most significant historical discovery in human history. It will be very telling to see how this story plays out in the main stream media.

VIDEO by SGTreport.com

NOAH’S ARK FOUND in 2010 on Mount Ararat?

VIDEO by SGTreport.com via http://jewtube.tv/

Nicholas Winton – UN INOTATOR IMPOTRIVA CURENTULUI!

Avea 29 de ani şi era broker la Bursa din Londra. Plănuia să-şi ia un concediu şi să meargă la ski în Elveţia, însă un telefon din partea unui prieten care lucra în capitala Cehoslovaciei i-a deturnat planul. Schimbarea destinaţiei a însemnat salvarea de la moarte a 669 de oameni.
Aceasta este povestea lui Nicholas Winton care, în decembrie 1938 a răspuns invitaţiei lui Martin Blake de a-l vizita în Praga, unde avea să îl ajute la lucrul într-o tabără de refugiaţi evrei.
Şocat de ştirile privind Noaptea de Cristal şi pogromul împotriva evreilor germani şi austrieci, şi impresionat de condiţiile inumane în care erau nevoiţi să trăiască evreii adăpostiţi de Comitetul Britanic pentru Refugiaţi din Cehoslovacia, Winton a decis că trebuie să facă ceva. Şi şi-a concentrat atenţia pe copii.
Marcat de suferinţă
La sfârşitul lui 1938, mai multe agenţii evreieşti şi creştine au început să salveze copiii evrei refugiaţi din Germania şi Austria, în ceea ce a fost numită Operaţiunea Kindertransport.
În şase luni, cu ajutorul civililor englezi, organizaţiile au reuşit să strângă nu mai puţin de 500.000 de lire sterline pentru ajutorarea copiilor evrei. Între decembrie 1938 şi mai 1940, suma aceasta a ajutat la salvarea a 10.000 de copii care au ajuns la ferme, hosteluri, tabere sau case din Marea Britanie. Însă copiii evrei din Cehoslovacia nu se aflau printre aceştia. Tocmai de aceea, rolul lui Winton a fost unul vital.
„Situaţia din taberele de refugiaţi îţi rupea sufletul,” povestestea Winton pentru documentarul „The Power of Good”. „Mulţi dintre refugiaţi nu aveau bani nici pentru o singură masă. Câteva mame încercau cu disperare să facă rost de bani ca să cumpere mâncare penru ele şi copiii lor. Atunci când nu reuşeau să obţină viză pentru întreaga familie, părinţii voiau cu disperare ca măcar copiii lor să ajungă în siguranţă,” mărturisea Winton.
Aşa că Winton a încercat să îndeplinească dorinţele părinţilor şi să-i ducă pe copii undeva unde să fie în siguranţă: în Marea Britanie. Condiţiile pentru realizarea acestui lucru erau însă destul de solicitante. Era necesar ca un copil să aibă o familie gazdă şi o garanţie de 50 de lire (o sumă destul de mare la acea vreme) pe care să o folosească în cazul în care era nevoit să revină în Cehoslovacia.
Eforturi nebuneşti, în numele unui ideal rezonabil
„Toată lumea din Praga îmi spunea ‘uite, nu există nicio organizaţie în Praga care să se ocupe de refugiaţii copii, nimeni n-o să-i lase pe copii de capul lor, dar dacă vrei să încerci, încearcă.’ Iar eu cred că nu există nimic care să nu poată fi făcut dacă este fundamental rezonabil,” spunea Winton.
Independent de Operaţiunea Kindertransport, Winton a pus pe picioare propria operaţiune de salvare. Părinţi evrei care începeau treptat-treptat să simtă agravarea situaţiei şi pericolul în care se aflau, îşi lăsau copiii pe mâna tânărului care le promitea un viitor.
Din biroul pe care îl improvizase în cantina unui hotel din Praga, Winton contacta guvernele ţărilor care, spera el, ar putea ajuta copiii. Doar Suedia şi Marea Britanie au răspuns favorabil.
Curând, tot mai mulţi părinţi care aflau de Winton se înghesuiau să îşi înscrie copiii pe lista lui. Aşa se face că biroul improvizat a atras atenţia Gestapo-ului, iar Winton a decis să se întoarcă la Londra şi să îşi continue munca de acolo.
A început să strângă fonduri pentru a putea transporta şi caza copii în Marea Britanie, apelând la ajutorul bisericilor şi al sinagogilor. A publicat anunţuri în ziarele englezeşti şi a tipărit sute de poze ale copiilor care aveau nevoie de ajutor în speranţa că acestea îi vor impresiona pe britanici. Lucrând ziua ca broker şi seara muncind la operaţiunea de salvare, Winton s-a descoperit „sabotat” de lentoarea funcţionarilor de la Oficiul de Vize, care nu percepeau urgenţa acordării documentelor, şi a fost nevoit să falsifice documentele copiilor pe care dorea să îi aducă din Praga în Marea Britanie.
Trenul lui Winton
În ciuda tuturor dificultăţilor, pe 14 martie 1939, Winton a văzut primul transport de copii ajuns în siguranţă din Cehoslovacia în Marea Britanie. Şapte alte transporturi au mai avut ulterior loc. Până în august 1939, când s-a încheiat ultimul transport, Winton reuşise să salveze 669 de copii. Desigur, perspectiva salvării avea alte contururi atunci în ochii copiilor care îşi luau la revedere de la părinţii lor fără să ştie cu adevărat dacă îi vor mai revedea vreodată.
nickysfamily_400La 1 septembrie 1939, Winton plănuia să aibă loc cel mai mare transport. Nu mai puţin de 250 de copii au fost îmbarcaţi de la staţia Wilson din Praga şi 250 de familii i-au aşteptat la Liverpool degeaba. În aceeaşi zi, Hitler a invadat Polonia şi toate graniţele controlate de Germania au fost închise. Trenul care îi transporta pe copii nu a mai ajuns niciodată în Marea Britanie, iar despre soarta copiilor nu s-a mai aflat nimic. Au disparut cu totul.
În repetate rânduri, Winton a mărturisit că imaginea sutelor de copii, aşteptănd în gara din Praga să plece către Anglia îl bântuie neîncetat. „E un sentiment oribil,” spunea el.
Totuşi, soarta acestui ultim tren arată tocmai importanţa misiunii lui Winton. Acelaşi sfârşit l-ar fi putut avea copiii din transporturile anterioare, dacă ar fi rămas în Cehoslovacia. Cei mai mulţi dintre părinţii şi fraţii copiilor salvaţi au murit toţi în Holocaust.
Un erou tăcut
Despre povestea lui Winton nu s-a ştiut nimic ani de zile după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Nici măcar soţia lui, Grete, nu a ştiut nimic, până într-o zi în 1988 când, făcând curat în pod, a dat peste caietele cu listele de copii pe care Winton îi organiza pentru transporturi.
Grete şi-a povestit descoperirea lui Elisabeth Maxwell, istoric al Holocaustului şi soţia magnatului de presă Robert Maxwell. Acesta a aranjat ca ziarul său să publice povestea uimitoare a lui Winton şi astfel istoria a ajuns pe buzele tuturor. Producătoarea emisiunii BBC That’s Life! l-a invitat în studio pentru o surpriză profund emoţionantă: reîntâlnirea cu o parte dinte copiii pe care îi salvase.
Copiii lui Winton
După difuzarea naţională a programului, mulţi dintre copiii salvaţi, recunoscându-şi povestea la televizor, i-au scris lui Winton să-i mulţumească pentru eforturile sale.
Printre „copiii lui Winton” se numără regizorul Kareil Reisz (The French Lieutenant’s Woman, Isadora, şi Sweet Dreams), jurnalistul canadian, corespondent CBS Joe Schlesinger, Lordul Alfred Dubs (fost ministru în Cabinetul Blair), Lady Milena Grenfell-Baines (al cărei tată l-a salvat pe Thomas Mann, ajutându-l să obţină cetăţenie cehă) şi Dagmar Simova (verişoara fostului Secretar de stat american, Madeleine Albright).

Karel Reisz povestea că a fost puternic mişcat după prima întâlnire cu Winton. „Nu auzisem niciodată de el. Eu am crezut că totul fusese organizat de Crucea Roşie,” spunea Reisz, citat de auschwitz.dk.

Cea mai importantă distincţie

Winton a primit numeroase distincţii pentru activitatea sa umanitară de dinainte de război. Fostul preşedinte israelian Ezer Weizman i-a trimis o scrisoare de muţumire. Autorităţile din Praga l-au numit „cetăţean de onoare”. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a acordat titlul de Membru al Imperiului Britanic, iar preşedintele Cehiei (1998) Václav Havel l-a onorat cu Ordinul T.G. Masaryk.
Astăzi, Nicholas Winton, îşi duce liniştit centenarul în Maidenhead (Marea Britanie). Şi, potrivit documentarului Power of Good, încă mai poartă un inel primit de la câţiva dintre copiii pe care i-a salvat. Inelul este inscripţionat cu un verset din Talmud:
Cine salvează o viaţă, salvează lumea.
Articolul Original – http://www.auschwitz.dk/Winton.htm adaptare SemneleTimpului.ro

BISERICA ARE VIITOR! Viorel Iuga

Biserica church

Oare ce a gândit apostolul Pavel când a aflat că în bisericile plantate de el au apărut mincinoşi, învăţători falşi, imorali şi alte categorii de păcătoşi? Cum a privit el viitorul Bisericii?

Viorel IugaIndiferent cum interpretăm perspectiva apostolului, pentru noi lucrurile sunt evidente. După două mii de ani, Biserica este încă în viaţă, este puternică şi în expansiune. Este adevărat că au fost locuri unde altădată credincioşii erau mulţi, iar astăzi sunt puţini.

Este adevărat că locurile care altădată trimiteau misionari au devenit acum câmpuri de misiune. Este adevărat că anumite locuri în care credinţa era puternică au devenit locuri în care credinţa abia mai licăreşte. În acelaşi timp, este adevărat şi faptul că în zone în care până acum Evanghelia nu a prea pătruns, acum lucrurile merg spre bine. Realitatea istorică ne obligă să ne amintim cu bucurie o promisiune făcută de Domnul Isus. Mântuitorul ne-a promis că El Îşi va zidi Biserica. Spre bucuria noastră, El a făcut lucrul acesta în mod continuu şi aşa cum a trebuit.

Ştiu că uneori, privind în jur, putem vedea lucruri neplăcute. Ştiu că în multe biserici ar putea fi mai frumos, mai bine şi mai duhovnicesc. Ştiu că lumea luptă aprig împotriva Bisericii. În acelaşi timp, bazat pe promisiunea Mântuitorului, sunt convins că Biserica are viitor. Cât din el va mai fi pe pământ şi cât în glorie nu ştiu. Un lucru este însă cert: nimeni nu poate smulge Biserica din mâna Domnului.

Fraţii mei, să nu alegem să privim doar la aspectele negative. Să nu privim doar la ceea ce se vede. Să credem tot ce ne-a promis Salvatorul, Cel viu, şi să fim plini de mulţumire şi de speranţă. Domnul continuă să aibă grijă de Biserica Lui. El o va păstori şi astăzi şi mâine şi cât va fi nevoie. Planurile Lui pentru cei mântuiţi sunt sigure şi glorioase. Să le descoperim, să le urmăm şi le împărtăşim cu cât mai mulţi.

Ps. Dacă nu faci parte din „Turmă”, vino urgent în Biserica lui Cristos şi vei avea parte de un viitor minunat!

Pastor Viorel Iuga
Președintele Uniunii Baptiste din Romania

via prodocensmedia.ro

DOAMNE NU NE-AI PUTEA SPĂLA CREIERUL…?

Photo Samy Tuțac

Photo Prodocens Media

Una din consecințele cele mai devastatoare ale creștinismului de formă este că ne-am schimbat doar exteriorul, nu și interiorul. Am adoptat ținuta corespunzătoare și limbajul Canaanului (un fel de limbaj de lemn cu aromă de creștinism), dar atitudinea a rămas aceeași.

Doar de dragul exegeților, atenți la fiecare detaliu, aș vrea să subliniez câteva lucruri. Creștinismul are de a face și cu exteriorul. Îmbrăcămintea, abandonarea unor vicii și vocabularul sunt foarte importante. Dar nu cele mai importante.

Nu e chiar atât de greu să înveți termenii adecvați și nici să adopți fața de sfânt din icoană, însă e ceva mai greu să fii un sfânt. Am vazut mulți creștini care reușesc să bârfească, sau să mintă cu nerușinare, cu aceeași gură folosită, cu zel, la ora de rugăciune de duminică dimineața.

Când eram copil, înainte de a pleca la Biserică, mama îmi spunea apăsat:”Să fii ca sfinții!” Fără să realizeze exprima o realitate dureroasă. Cei mai mulți creștini au fost învățați de copii să arate ca niște sfinți, dar nu i-a învățat nimeni să fie sfinți.

Nu este suficient să schimbăm vocabularul și să aranjăm exteriorul, iar atitudinea să rămână predominant egoistă, răutăcioasă și nepăsătoare.

Pentru schimarea de atitudine de la egoism la altruism, de la răutate la bunătate și de la nepăsare la implicare este nevoie ca Dumnezeu să ne schimbe, mai întâi, mintea și sistemul de gândire. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne scoată creierul din cap, să-l spele cu detergent special, să-l perieze și să-l pună la loc altfel. Întregul nostru set de valori trebuie schimbat, iar această schimbare, care începe cu nașterea din nou, va schimba atitudinea noastră, rugăciunile noastre, cântările noastre, slujirea noastră, dar mai ales inimile noastre.

Pastorul Samy Tuțac

Iosif Ton: Solutia la divort

wedding,bride woman,man

Solutia la divort – Iosif Ton vorbeste despre rautatile produse de divort si ofera o solutie practica in rezolvarea acestei probleme.

IOSIF TON:

Primim intrebari de tot felul si una dintre intrebarile care se repeta CHINUITOR e intrebarea despre divort. Sunt atatea casatorii in care lucrurile nu merg bine. In care, lucrurile merg uneori tragic de rau. Ce sa fac? O solutie e sa divortezi.

Au venit mai multi oameni la Domnul Isus cu intrebarea aceasta: Doamne, Moise ne-a dat portita aceasta. Daca nu ne convine ceva la nevasta, sa-i scriem certificat de divort, i-l punem in mana sa o trimitem acasa.

Domnul Isus le raspunde: Din pricina impietririi inimii voastre v-a dat Moise aceasta permisiune. Dar, de la inceput, n-a fost asa. De la inceput, omul a fost bun. La un moment dat, inima oamenilor s-a impietrit. O inima de piatra e o inima rea. O inima de piatra, e greu sa traiesti cu ea.

Problema, atunci cand se pune problema divortului, problema mai adanca e lipsa de bunatate, pentru ca esecurile din familie s-au datorat tocmai acestui lucru, lipsei de bunatate.

SOLUTIA NU E DIVORTUL. Solutia e sa aduci bunatatea in familie. S-au unit doi si-au vrut sa faca un camin. Dar, fiecare egoist. Fiecare zice: el sa ma faca pe mine fericit. Ea sa ma faca pe mine fericit. Ca, de aceea am venit in camin. Nici unul nu zice, oare ce sa mai fac, sa-l implinesc pe celalalt? Sa-l inalt pe celalalt? Pentru ca asta-i bunatatea. Egoismul e opusul bunatatii. Bunatatea e capacitatea de a-l vedea pe celalalt mai sus, de-al inalta si de a cauta folosul lui si implinirea lui. Si, ca regula, la bunatate, ecoul e bunatate. Cand il tratezi pe celalalt cu acest fel de bunatate, raspunsul e bunatate.

Exista si exceptii. Dar, dragostea crede totul, dragostea jertfeste totul, dragostea stie  sa nu se lase pana nu-l cucereste  pe celalalt.

Despartirea nu-i solutia. Cand o familie se rupe, s-a rupt ceva ce era o unitate facuta de Dumnezeu. Tine cont ca casatoria e facuta de Dumnezeu. Si ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta. Casatoria e facuta in cer de catre Dumnezeu.

Si cand tu pleci din casnicia aia, se rupe ceva in tine. Intregul acela e rupt. Si tu esti o fiinta rupta. Sa nu crezi ca mai poti sa faci o alta unitate. Gandeste-te bine.

Mai adaug ceva. Si aici, strig: DACA AVETI COPII, DIVORTUL E CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU COPII. Universul lor se prabuseste. Fiinta lor e destramata. Daca esti tata, cat de cat, nu zdrobi inima copiilor tai. Si daca esti mama, cat de cat, adevarata, nu-ti abandona copiii de „dragul unui amor strain”.

Bunatatea lui Dumnezeu trebuie sa va determine sa ziceti: vom face totul sa reparam relatia noastra  de dragul copiilor nostri.

Au fost intrebati o serie de tineri: care-i dorinta voastra cea mai mare? Raspunsul: Tata sa o iubeasca pe mama. Si care e teama voastra cea mai mare? Teama noastra cea mai mare e ca tata si mama o sa divorteze.

Ganditi-va la inima copiilor. La structura lor launtrica. La viitorul lor. I-ati facut. Sunt parte din fiinta voastra. Nu-i nenorociti. Refaceti iubirea dintre voi prin bunatatea aceea care-l construieste pe celalalt.

Prin urmare, daca la ora actuala sunteti complect instrainati unul de altul, rugati-l pe Dumnezeu sa va vindece inima. Sa va dea o inima buna. Si inima aia buna va va da capacitatea  sa treceti peste rani, peste jigniri, peste umilinte,  si sa va intoarceti la celalalt cu bunatate. Nu te lasa biruit de rautate. Biruieste rautatea prin bunatate.

VIDEO by Iosif Ton

LIMITELE GÂNDIRII ALEȘILOR ȘI LIMITAREA LIBERTĂȚILOR NOASTRE

Marius BirgeanUn nou proiect de lege inițiat de 12 deputați din partidul aflat la guvernare și unul aparținând minorităților se află în dezbatere publică pe site-ul Camerei Deputaților pentru a fi înaintat spre aprobare de cele două camere ale legislativului românesc, după vacanța parlamentară. Proiectul de lege are un articol unic, acesta prevăzând că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ, în campusurile aparţinând unităţilor şi instituţiilor de de învăţământ precum şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios (www.gândul.info, 01.08). Partea cu activitățile de natură politică nu constituie obiectul îngrijorării noastre; ceea ce ne îngrijorează este altceva: cele două cuvinte de la finalul ultimei fraze: „prozelitismul religios”. „Două cuvinte și ce-i cu asta?”- va spune cineva. Da, două cuvinte, care spun însă mult, foarte mult. O frază răsuflată, ușor de răstălmăcit și folosit în manipularea celor creduli.

Este de înțeles preocuparea „aleșilor poporului” de a se remarca prin noi ințiative legislative, unele mai bune, altele de valoare discutabilă, multe în interesul dânșilor, unele în interesul celor mulți; este de înțeles că 2016 va fi anul alegerilor locale și „dă bine” în ochii oamenilor de a se crea impresia (măcar!) că în campusurile universitare din România se face școală, nu politică. Ceea ce nu este de înțeles este faptul că a fost introdusă sintagma “prozelitism religios”, oarecum șmecherește, “la pachet” cu celelalte. La oare ce anume se referă  domnii deputați? La ce activități specifice de “prozelitism” se vor gândi domnii rectori sau cei din Senatul universităților din România când vor fi nevoiți să aplice legea? Să fie vorba despre ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România)? Se poate, dar mă îndoiesc. Tocmai ambiguitatea voită a exprimării și apetența noastră românească de a lăsa loc liber interpretării, face ca acest proiect de lege să fie ceva care, în opinia mea, limitează dreptul la liberă exprimare și libertatea religioasă. Iar această libertate este una garantată de Constituția acestei țări tuturor cetățenilor ei, indiferent de cultul religios pe care l-au ales; inclusiv ateilor și celor ce nu cred.

Este clar că pentru unii zeloși care vor dori să aplice textul legii, anumite acțiuni cu caracter evanghelistic ar putea fi interzise de acum. De mulți ani, se desfășoară în campusurile universitare și prin licee, asemenea acțiuni suținute de Asociația Alege Viața sau altele similare. În vidul spiritual cauzat de căderea comunismului și mai apoi de extinderea unui secularism agresiv, acest tip de lucrare a adus lumina Evangheliei lui Cristos multor tineri. Nu s-a produs nicio lezare a unor sentimente, n-a fost încălcată nici o morală publică; nu au fost folosite mijloace materiale pentru a cumpăra sau racola pe studenți. A fost doar exercitarea unui drept pe o piață liberă a ideilor, într-o țară democratică cum este România.

De ce acum să fie confiscat un asemenea drept? Nu există alte pericole mai mari pentru tinerimea română, sau studețimea acestei țări? Este cineva deranjat de lucrarea Alege Viața, de RZIM, de Corul Studenților Evanghelici, sau de alte lucrări cu caracter evanghelistic si apologetic? Despre un dușman știu sigur: este Diavolul , cel care nu vrea să permită lumina Evangheliei slavei lui Cristos și încearcă sa o împiedice. Este trist când unii din aleșii noștri, chemați să respecte Constituția și drepturile cetățeanului, se aliază cu cel rău, în călcarea legii umane și divine. Ce putem face? Desigur, să ne rugăm- este prima datorie (1 Tim.2:1-2). Dar putem face mai mult decât atât. Poți suna sau scrie deputatului sau senatorului din circumscripția ta și să îți exprimi dezaprobarea. Poți încuraja parlamentarii creștini care sunt cunoscuți să se opună acestui proiect. Dar până atunci, poți profita de libertatea care încă există să Îl vestești pe Cristos cu vorba sau cu viața. Este un drept pe care nimeni nu poate să ți-l ia, pentru ca nu l-ai primit de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Marius Birgean

Urmareste postari  de la

Comunitatea Baptistă Timişoara aici: http://www.baptist-tm.ro/limitele-gandirii-alesilor-si-limitarea-libertatilor-noastre/

sau pe Facebook aici –

 

 

R.C. Sproul: What Is Evil & Where Did It Come From?

Many skeptics have challenged the consistency of the Christian worldview, arguing that evil could not have originated in a universe created by a wholly good God. Therefore, since evil exists, the universe could not have been created by a wholly good God. The challenge is not new, and in this lecture, Dr. R.C. Sproul explains the Christian response to this age-old challenge.

VIDEO by Ligonier Ministries

If God Is Good, How Could He Command Holy War?

Numerous skeptics have challenged the goodness of God by pointing to His command in the Old Testament to exterminate the Canaanites, including the women and children. Christians have also wondered how to understand those passages of Scripture. In this lecture, Dr. Derek Thomas explains the meaning of Old Testament Holy War in light of redemptive history, showing that it is fully consistent with the holy and good character of God.

VIDEO by Ligonier Ministries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari