PROZELITISMUL ȘI CHEFURILE AȘEZATE PE ACELAȘI CALAPOD – Pastor Ionel Tuțac

Ionel Tutac

Un proiect de lege inițiat de 13 parlamentari prevede interzicerea chefurilor, a campaniior politice și a prozelitismului religios în campusurile studențești. Dacă proiectul va fi validat, legea va intra în vigoare după publicarea ei în Monitorul oficial.

Plasarea prozelitismului în rândul activităților care perturbă procesul de învățare și ”încalcă normele de moralitate”, ne face să ne punem câteva întrebări despre ce înseamnă prozelitismul și despre implicațiile unei astfel de legi. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură aleșii noștri știu care sunt efectele convertirii autentice, atâta vreme cât poate plasa pe același palier prozelitismul cu chefurile.

CE ESTE PROZELITISMUL?

Prozelitismul este definit în DEX drept ”zel de a face convertiți”. Dacă ne întoarcem la Scriptură, Mântuitorul ne poruncește să facem ucenici și să îi botezăm (Matei 28:18-19). Este suficient să aruncăm o scurtă privire asupra lui Pavel ca să ne dăm seama de zelul lui de a-i întoarce pe oameni de la întuneric spre Cristos. Și-ar putea dori un alt model o țară majoritar creștină?

A face ucenici este o poruncă lăsată de Cristos, iar convertirea la creștinism presupune luminarea unui individ, eliberarea lui de păcat. Un student care se va întâlni cu Cristos va deveni mai responsabil cu îndatoririle lui. A spune Evanghelia cuiva nu presupune manipularea lui. Dumnezeu Însuși ne pune binele și răul în față și ne invită să alegem, cu responsabilitate și în deplină libertate a cugetului.

CUM NE AFECTEAZĂ ACEASTĂ LEGE?

În România există 42 de organizații religioase studențești. Șase sunt evanghelice, celelalte sunt ortodoxe. Sunt însă alte organizați și biserici care au programe speciale pentru studenți. Acțiunile oricărei organizații creștine va deveni ilegală în spațiul universitar, pentru că scopul ei este de a face ucenici, deci ”nou-convertiți”. Orice manifestare publică în campusuri și universități – evenimente, concerte, chiar și o simplă lansare de carte poate trece sub incidența acestei legi, pentru că poate fi interpretată ca prozelitism. Dacă în urma unei astfel de întruniri, o persoană care participă își dă viața lui Cristos și se botează, am încălcat legea. Legea omenească, pentru că așa cum afirmam anterior, Legea lui Cristos are alte imperative.

CINE POATE FI INTERESAT DE O ASTFEL DE LEGE?

Peste 140 de studenți creștini au fost masacrați în aprilie anul acesta, într-un campus din Kenya, după ce au fost interogați scurt despre credința lor. Ura împotriva creștinilor nu este alimentată de extremiștii islamici și nici de atei, ci de Diavolul. Acesta este adevăratul motiv pentru care se votează legi care să acorde drepturi minorităților sexuale – nu contează cât de deviante sunt și se inventează legi care să limiteaze drepturile unei persoane de a se întâlni cu Dumnezeu.

Acest proiect nu face decât să sublinieze că nu suntem angajați într-un război politic și nici confesional, ci într-un război spiritual, cu întunericul. Este momentul să vorbim împotriva unei astfel de inițiative, dar mai ales să veghem și să ne rugăm.

Pastor Ionel Tuțac

via www.Prodocensmedia.ro

“…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…Sfinteasca- se Numele Tau; “

Matei 6: 9

Rugaciunea Tatal nostru este o rugaciune cu un bogat continut de invatatura. Domnul Isus a cuprins aici pamantul si cerul, ispita si puterea de a iesi din ea, greseala si iertarea, Numele Lui si nevoile noastre. Invatam de la El si vrem si sa ne rugam ca El.

Ce inseamna sa fie sfintit Numele Domnului ?

O prima observatie ar fi aceea ca nu putem trata cu usuratate, iresponsabil, Numele lui Dumnezeu. Numele Lui este asociat cu puterea, cu neprihanirea, cu sfintenia, cu slava cea fara de margini, cu tot ceea ce este Dumnezeu Insusi. Cand folosesc oricum si oriunde Numele Lui, ma fac de-a dreptul vinovat de a nu- l fi sfintit. Trebuie sa avem mare grija la tot ceea ce inseamna invocarea acestui nume atat de minunat. Sa-l folosim pentru a-L glorifica, sa-l folosim pentru a-L chema in ajutorul nostru, sa-l folosim pentru a-L face de cunoscut.

A doua observatie ar fi aceea ca viata mea trebuie sa fie marcata de dorinta de a ma sfinti zi de zi, daca spun: “Sfinteasca- se Numele Tau.” Ioan apostolul spune ca adesea mintim, daca nu este concordanta intre declaratia credintei si viata credintei. Cand rostesc aceasta rugaciune eu ma oblig sa traiesc intru- un asemenea mod ca sa fie sfintit Numele Domnului prin mine. Cum as putea sa pacatuiesc fara pardon si sa spun: “Sfinteasc- se Numele Tau”, cum as putea sa injur fara nici o frica si sa spun: “Sfinteasca- se Numele Tau”, cum as putea sa nu ma tem de El si sa spun: “Sfinteasca- se Numele Tau.” Se poate ? Nu se poate !!!

A treia observatie ar fi aceea ca Il fac cunoscut pe Dumnezeu, Il sfintesc pe El prezentandu- L si altora. Stiti bine cum este cunoscut un nume. Vorbind si unii si altii despre el. Cand ne gandim la Dumnezeu, bineinteles ca El ramane acelasi indiferent daca eu vorbesc sau nu vorbesc despre El. Activitatea mea, din punctual acesta de vedere, nu influenteaza cu nimic sfintenia lui Dumnezeu. El este nealterabil si neatacabil in Fiinta Lui. Si de-ai vrea sa lupti impotriva Lui, nu-I afectezi cu nimic reputatia. El este, a fost si va fi Dumnezeu ! Am insa harul de a fi folosit ca sa- L sfintesc in fata altora.

Va doresc din inima de slujitor al dumneavoastra si al Domnului, sa spunem cu frica, dar si cu bucurie: “Sfinteasca- se Numele Tau !”

Pastor Ioan Cocirteu

Citeste –

 

Amintiri care nu se uită: Întâlnirea cu un rege

 In ziua de 18 August 2015 se implinesc 2 ani de la plecarea in vesnicie a fratelui Florin Cioaba,considerat regele recunoscut si incoronat al etniei rrome din Romania.
   L-am cunoscut personal la Sibiu, in anul 1986 . Nu banuiam atunci ca Florin era in „planul” lui Dumnezeu, el devenind mai tarziu pastor penticostal in biserica care a infiintat-o cu ajutorul lui Dumnezeu in Sibiu, pentru etnia a carei reprezentant era. Faptul ca el s-a pocait a avut un impact deosebit asupra comunitatii rome din Romania.
 A fost si o personalitate in mediul politic,presedintele de atunci al Romaniei,Traian Basescu a adus un ultim omagiu celui care a fost Florin Cioaba prezentand personal condoleante familiei indoliate.
   Idealul lui Florin a fost emanciparea etniei rrome prin redescoperirea credintei adevarate in Dumnezeu.
 In amintirea celui care a fost fratele nostru Florin Cioaba, va propun lecturarea unei secvente care reda prima mea intalnire cu Florin, din timpul anilor de dominatie comunista in Romania.

regele cioabaPrimăvara anului 1986. Problemele economiei, implicit cele ale vieții sociale românești erau tot mai vizibile. Penuria de alimente, precum și raționalizarea curentului electric și a benzinei, prevesteau o criză iminentă de proporții. Alături de colegii mei de birou de la Întreprinderea de Orologerie-Mecanică Fină, începeam și încheiam în acelasi ritual și după aceleași principii zilele de muncă , uneori plictisitoare, în sensul rutinei și al monotoniei orelor petrecute într-un birou așezat la etajul şase. În acea primăvară însă, printr-un concurs de împrejurări, împreună cu șeful meu am trăit o experiență unică în felul ei: întâlnirea cu o persoană care se pretindea a fi REGE ÎNCORONAT al unei etnii și acesta în condițiile propagării tot mai vehemente a principiilor socialiste și marxiste de existență în România. Redau în cele ce urmează evenimentul petrecut în urmă cu douăzeci şi şapte de ani.

Într-o dimineață de joi, puțin după ora opt, sună telefonul: Eu și șeful meu suntem chemați urgent la așa-zisa „ședintă operativă!” prin vocea aspră și autoritară a inginerului șef. După câteva minute intrăm în sala de ședință. Vreo zece capete din conducere  își ațintesc privirile spre noi. „Deseară plecați la Sibiu! Este ceva foarte urgent. Avem nevoie de arcurile pentru ceasul programator CR-400. Cei de la București ne-au cerut în câteva zile omologarea, iar apoi producția de serie. Totul pentru export. Nu veniți fără arcuri”. Ordinile sunt precise: șeful răspundea de partea protocolară – contract de 5.000 și prețul, iar eu de partea tehnică – în primul rând calitatea materialului, adică rezistența. „Cred că ați înțeles: fără arcuri nu veniți !”- a conchis cu aceeași voce autoritară inginerul-șef. A doua zi, după şapte ore istovitoare de călătorit cu trenul personal de Sibiu, la prima oră, ne aflam în biroul directorului comercial de la IPA Sibiu. „Îmi pare rău pentru voi, dar arcurile de care vorbiți nu le mai fabricăm de mai multe luni, am desființat chiar și linia tehnologică. Altcineva în țară nu cred că la mai fabrică. Numai probleme am avut cu ele: foarte mici, pretențioase și sensibile. Regret, dar nu vă pot ajuta!” a fost răspunsul care a căzut ca o bombă.  Şeful sună „acasă”. La celălalt capăt al firului, aceeași voce gravă: „Nu mă interesează. Fără arcuri nu veniți! S-a înțeles?” Eram disperați. Vina era și a noastră. Trebuia cel puțin să ne fi interesat cu câteva luni în urmă. Dar înainte de Crăciun – cum zice românul – ce mai putem face? Văzându-ne disperați, directorul de la IPA a continuat: „Vreau totuși să vă ajut. Există în Sibiu o așa-numită cooperativă de producție “Precizia”, condusă de un anume Cioabă. Se zice că ei ar face ceva arcuri. Vă caut numărul de telefon și… încercați… mai știi? …”

Plecăm, certându-ne și aruncându-ne reproșuri unul altuia. De fapt aveam și noi o parte din vină. Ajunși la hotelul Continental, șeful îmi cere să sun la „Precizia”. În sfârșit o rază de speranță: „Da, nu avem arcurile, dar putem în câteva zile să vă facem aproximativ o sută de bucăți. Mâine dimineață la opt trimit o mașină să vă ia de la hotel și să vă aducă la noi. Să ne cunoaștem”. Nu bănuiam în acele momente noua experiență care ne aștepta: întâlnirea cu exponenții unei comunități despre care credeam că se afla undeva la periferia societății, fără valori și valențe demne de apreciat. Dar nu a fost așa. Cu puțin timp înainte de ora nouă, somnoroși încă, dar înarmați cu documentațiile respective, ne aflam în fața hotelului. Un tânăr bine făcut, îmbrăcat în blugi, cămașă neagră, o pălărie care amintea mai degrabă de Mexico, cu o mustață neagră stufoasă și un păr negru bine grizonat, ceas auriu la mână, ne-a luat în primire: „Voi sunteți cei cu arcurile? Urcați în mașină… că vă duc la șefu’! De când vă aștept…”

Am urcat într-un Mercedes 200-D alb (premieră pentru noi), proaspăt spălat și cu numere „mici”! Am ocupat locurile din spate și iată-ne, ascultând la un nivel decibelic destul de ridicat, muzica țigănească și gonind pe străzile Sibiului, într-o direcție necunoscută… Nu cunoșteam decât zona centrală a orașului. După aproximativ o jumătate de oră, oprim undeva la marginea urbei, în fața unei case nemțești din Calea Aradului, în apropiere de aeroport. Zărim un catarg înalt, în vârful căruia flutura un steag albit de soare și vânt. A fost prima surpriză – tricolorul fără stemă! Privim mirați. Știam că era steagul perioadei capitaliste interbelice. Surprizele continuă. În fața și împrejurul casei o agitație neobișnuită, mulți copii alergau jucându-se, femei și bărbați intrau și ieșeau continuu din curtea casei. În sfârșit intrăm în curte. Suntem întâmpinați de un individ la vreo treizeci de ani, frumos îmbrăcat și foarte manierat, făcându-ne să înțelegem că ar fi o persoană importantă și respectată. „Bine ați venit la noi! Mă numesc Florin Cioabă, directorul cooperativei de făcut arcuri.” O mulțime de priviri sunt îndreptate instantaneu spre noi. După prezentările de rigoare, ni se propune să vizităm atelierele de producție. Traversăm curtea imensă. Într-un colț observăm două Dacii 1310 nou-nouțe, un Mercedes negru și mai multe căruțe fără cai, cu acoperitoare. “Când avem timpul nostru, lăsăm mașinile și mergem toți, de la mic la mare, cu căruțele, într-un anumit loc unde ne întâlnim și cu alții, facem focul și avem sărbătoare de câteva zile”, primim răspunsul de la unul care se ținea după noi. Intrăm în atelier. Patru muncitori opresc lucrul și ne salută râzând. Parcă intrasem într-o manufactură din Evul Mediu. Câteva mașini acționate manual sau la pedală, la care se lucra fără încălțăminte – desculți; un recipient numit „căldare” plin cu apă care servea la răcirea sau călirea arcurilor, domina mobilierul tehnologic de producere a arcurilor. „Oamenii ăștia o să vă facă mâine o sută de arcuri”. Am rămas mirați. Ne-am fi așteptat la ceva mai complicat ; dar e bine și așa ! Suntem invitați să intrăm în casă. Aici din nou surpriză. O masă lungă de vreo douăzeci de metri, la care stăteau, am dedus că așteptau, numai bărbați îmbrăcați parcă de sărbătoare, fiecare îmbrăcăminte fiind diferită. Am fost conduși spre partea din față a mesei. În capul mesei – un bărbat fără să se ridice, ne spune bun sosit și apoi se prezintă: „Sunt Ioan Cioabă, regele recunoscut al tuturor țiganilor, al lingurarilor, al aurarilor, al căldărarilor… din România”. La început am crezut că e o glumă, dar șefu’ îmi atrage atenția să fim cât mai protocolari. Iată-ne așadar la masă cu un rege! Un rege peste câteva milioane de oameni. Un rege adevărat, în plină dictatură comunistă, într-o casă deasupra căreia flutura în voie steagul României capitaliste. Ni se face o precizare și anume că suntem invitații regelui la masă. Înțelegem de îndată că e un privilegiu, nu la îndemâna oricui. „Prima dată ne omenim, iar mai apoi vorbim de celelalte”, ne precizează domnul Cioabă. După un semn discret făcut de acesta, începe ospățul. Ritualul este strict respectat conform traditiei.  Își fac apariția femeile îmbrăcate în costumele lor naționale. Urmează copiii. De-a dreptul fascinant: o sumedenie de culori, extrem de vii, baticuri, rochii și bluzițe de toate culorile și nuanțele, bijuterii aproape purtate în exces, amintindu-ne de perioada gloriei culturale ale califatelor arabe. Veniseră doar pentru un scurt timp pentru ca să se prezinte, apoi femeile s-au retras pentru a servi masa, iar copiii au părăsit încăperea. Regele ne face precizarea că la discuțiile de afaceri care vor urma, femeile și copiii nu au voie să participe. „Este o problemă strict masculină, conform tradiției noastre”. În câteva minute masa s-a umplut de bunătăți cu adevărat împărătești, mâncăruri românești, dar și specific țigănești. Câteva produse exotice pentru acele timpuri ne-au încântat în mod special: caviar și măsline negre de Grecia. Băutura alcoolică a lipsit cu desăvârșire. Buna ambianță și veselia era în toi. Parcă toți vorbeau și râdeau simultan. În dreapta regelui stătea şeful meu, apoi eu, iar vis-a-vis Florin Cioabă, moștenitorul de drept al coroanei regale.

Acum îmi permit să pun câteva întrebări: “Și totuși, cum sunteți recunoscut când mergeți prin țară să vizitați etnia?” Îmi arată un inel din aur de dimensiuni mari la mâna dreaptă. „Aceasta este pecetea! Când arăt pecetea, toți mă recunosc. Eu sunt persoana semioficială, recunoscută și la București. Chiar acum mi-au cerut să fac un recensământ al tuturor țiganilor din România. Este greu, pentru că unii sunt nomazi, iar alții trăiesc la oraș și este greu să-i găsim. De asemenea, natalitatea și mortalitatea este foarte mare. De aceea este greu să faci o evidență la zi”. „Și dacă sunteți rege, aveți și o coroană…” am continuat. S-a uitat la mine mirat, credeam că s-a supărat… şeful m-a atenționat ușor din priviri… Dar nu a fost aşa. După un uşor zâmbet, cu un anumit înţeles, regele a continuat: „Veniți cu mine”. Într-un colţ al încăperii, în spatele unui steag care parcă părea capturat de la Plevna, era un dulap din lemn masiv. „Aici este coroana!” Pentru câteva secunde a deschis ușa, dar a închis-o rapid. Într-adevăr se vedea acolo un obiect care semăna cu o coroană.”Dar de ce v-a cerut să faceți recensământul?” întreb. „Păi mi-au cerut, că la toamnă, în Elveția se va desfășura Congresul European al țiganilor și acolo am fost invitat să prezint situația noastră din România”. Şeful mă atenționează să încetez cu întrebările. Arcurile se ridică mai presus decât orice interes. Discuțiile continuă pe tema arcurilor. Florin Cioaba face o clarificare liniștitoare. „Mâine la amiază, la hotel, veți primi primul set de arcuri. Nu am nevoie de documentația voastră, pentru că am mai făcut noi așa ceva și nici nu facem vreun contract, peste două-trei săptămâni vin eu la voi și vă aduc cinci mii de bucăți, atunci stabilim prețul și faceți viramentul”. Seara târziu ne luăm rămas bun. A fost o zi de neuitat, o experiență unică. După ce am primit pachete cu merinde de drum, am fost duși la hotel de același șofer cu pălărie mexicană în aceeași mașină  Mercedes 200-D şi in acordurile aceleiaşi muzici. A doua zi am primit arcurile mult așteptate, iar seara, bucuroși, ne-am urcat în personalul care ne ducea acasă. După două săptămâni, în biroul inginerului-șef intra Florin Cioabă, directorul de la „Cooperativa Meșteșugărească Precizia” din Sibiu: „Aveți aici cinci mii de arcuri de cea mai bună calitate”. A intrat și la noi în birou. Era grăbit. Se pregătea să meargă mai departe, la Belgrad, unde fusese invitat la o întrunire. Ultimele discuții dintre noi s-au derulat amical. De atunci nu l-am mai văzut. Se întâmpla acum douăzeci şi şapte de ani!

Florin Cioaba

Între timp, Florin Cioabă a devenit rege încoronat al țiganilor din România. A absolvit un Seminar Teologic Penticostal, devenind ulterior pastorul unei biserici de rromi din Sibiu. A fost consilier municipal în Sibiu și a candidat pentru funcția de primar al municipiului Sibiu. A călătorit mult, participând la diferite congrese în care a pledat pentru cauza rromilor din România și întreaga lume. Visul lui, nerealizat încă, dar făcut public de nenumărate ori, a fost instituirea unui sistem de alfabetizare a etniei, din care face parte, precum și întoarcerea acesteia la valorile creștinismului adevărat.

Radu Oprea

Glendale, Arizona

Din Timisoara in Carolina de Sud Georgia şi Michigan

Familia Oaida

Din Timişoara în Carolina de Sud, Georgia şi Michigan

Pe 23 noiembrie 2009, în Lawrenceville, Georgia, a venit pe lume Janice Oaida. În traducere, numele Janice înseamnă “Dumnezeu este îndurător”, iar părinţii – Marcel şi Ondina Oaida – nu l-au ales întâmplător pentru fiica lor. Ei au dorit să Îi mulţumească astfel Tatălui Ceresc pentru darul oferit lor – o fetiţă frumoasă, drăgălaşă, vioaie, sănătoasă şi inteligentă.

Marcel Dumitru, de profesie “electrical engineer”, s-a născut pe 6 iulie 1974 la Câmpia Turzii, în judeţul Cluj. Pe 24 iulie 2004, acesta se căsătoreşte la Timişoara cu Lavinia Ondina, economist, născută pe 19 iunie 1975, la Făgăraş, în judeţul Braşov. Cei doi părăsesc România pentru Statele Unite un an mai târziu, pe 10 decembrie 2005. Odată ajunşi în America, aceştia se stabilesc în Anderson, Carolina de Sud. Cu o populaţie de aproximativ cinci milioane de locuitori, “paradisul golfului”, cum este supranumit statul Carolina de Sud, este cu siguranţă unul dintre cele mai pitoreşti state din SUA. Pe lângă frumuseţile naturii şi resursele abundente, statul deţine şi un sistem educaţional de invidiat. Instituţii de învăţământ superior, începând de la universităţi renumite ca “University of South Carolina” din Columbia sau “Furman University” din Greenville, până la numeroase colegii de proporţii mai reduse, fac din Carolina de Sud şi un adevarat “paradis al educaţiei”. De aici, în aprilie 2008, familia Oaida se mută în statul învecinat, Georgia, în zona Atlanta, mai exact în Dacula, un oraşel de lângă Lawrenceville. În fiecare din aceste state – Carolina de Sud şi Georgia – ce fac parte din aşa numita “Bible Belt States” (Centura statelor Biblice), cei doi soţi au fost binecuvântaţi cu câte un copil. Astfel, Jathan Flavian, fiul lor, vede lumina zilei pe 13 decembrie 2006, la Greenville, Carolina de Sud, în timp ce micuţa Janice se naşte în urmă cu şase ani, în Lawrenceville, Georgia. Din iulie, 2013, familia Oaida locuieşte în oraşul Troy din statul Michigan. Creştini devotaţi, atât Marcel cât şi Lavinia, au participat activ la viaţa bisericii de care au aparţinut – Biserica Baptistă Eben-Ezer, Lawrenceville, Georgia, păstorită de Beniamin Cocar. Soţii Oaida au ajutat la programele speciale realizate în această comunitate şi au lucrat la iniţierea unui grup de laudă şi închinare. Astfel, Marcel asigura ocazional acompaniamentul la pian/orgă, cor (ca acompaniator secundar). La rândul ei, Ondina, care a fost de mică implicată în corul de copii din biserică, în orchestră, ulterior în misiuni pe sate, este foarte activă în lucrarea muzicală. De altfel, încă din copilărie, ea şi-a dorit să cânte tot mai mult şi mai bine spre slava Domnului.

Familia Oaida Biserica Bethesda Troy Michigan

Actualmente, familia Oaida frecventează biserica baptistă numărul 1 din Troy, Michigan, păstorită de Sorin Covaci: http://bisericanoastra.org Pentru Marcel, nevoia de implicare în muzică a apărut la vârsta adolescenţei, în timpul liceului, la Câmpia Turzii. Domnul i-a pus pe inimă acestuia să studieze pianul (orga) şi aşa se face că până la plecarea sa la Timişoara (la facultate), devine instrumentistul principal din biserica pe care o frecventa. În facultate, în cadrul adunărilor studenţeşti organizate de Organizaţia Studenţilor Creştini Evanghelici din Timişoara (OSCET), Marcel este conectat la lucrarea de slujire prin muzică creştină, prin participare şi conducere de trupe de închinare. Ulterior, după absolvirea facultăţii, acesta ajunge în biserica baptistă Betania din Timişoara, unde o cunoaşte pe Ondina şi unde de asemenea, Domnul îi dă oportunitatea de a sluji cu orga. Tot în biserica Betania, sub conducerea fratelui dirijor Dănuţ Ilie, până la plecarea lor din ţară, Marcel şi Ondina sunt implicaţi în lucrarea cu corul.

Dincolo de toate însă, nimic nu este mai important pentru cei doi soţi, decât să fie buni părinţi. Dorinţa lor de căpătâi rămâne aceea de a-şi educa ambii copii în dragoste şi temere de Dumnezeu, pentru a fi creştini consacraţi şi oameni de încredere. Jathan este pasionat de muzică şi urmează cursuri de pian. Este un baiat inteligent, cuminte şi iubitor de Dumnezeu.

Vă invităm să ascultaţi una din cântările pe care le-a interpretat în biserica “First Romanian Baptist Church” din Troy, Michigan (minutul 22) la adresa: http://vimeo.com/74074234

Copiii se nasc în sânul unei familii şi devin mai târziu parte a societăţii. Un înţelept spunea: “Învaţă-l pe copil ce înseamnă respectul, buna-cuviinţă, responsabilitatea şi moralitatea, încă din primii ani de viaţă. Este una dintre cele mai importante valori pe care copiii trebuie să şi le însuşească”.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

CULEGEM CE ALEGEM ! Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu
Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul…alege viata, ca sa traiesti...” Deuteronom 30: 15, 19

Alegerile noastre dau directie vietii. Alegi gresit, s-ar prea putea sa traiesti gresit. Alegi bine, sunt premise sa traiesti bine. E cat se poate de clar, ca exista o legatura stransa intre cauza si consecinta.

Ati ales vreodata gresit ? Si eu, de multe ori. Chiar am suferit pentru alegerile facute. Stiti ce imi da mult de gandit ? De ce continuam, de multe ori, sa alegem gresit ? Poate chiar nu ne dam seama, pe moment, de calitatea alegerilor noastre ?! Oare cum am sti sa alegem numai bine ? Cred ca este o pedagogie, „o scoala”, care ne invata in privinta aceasta.

Ati ales si bine ? Ma bucur ca de multe ori. Parca ai vrea sa te feliciti. Simti satisfactia produsa de chibzuinta care cumpaneste si nu se pripeste. Cred ca in multe alegeri bune este rugaciune, este timp de sfat cu Dumnezeu, este renuntare la ceea ce am fi vrut noi, este mult discernamant si fermitate in angajament. Alegerile bune nu sunt niciodata numai strict produs uman ! In ele este vorba de un Dumnezeu intelept si un om ascultator !!!

Indraznesc sa asez in fata dumneavoastra cateva situatii de viata, situatii care confirma importanta alegerilor: alegerea profesiei tale creioneaza parcursul tau pe plan material, alegerea partenerului de viata pecetluieste situatia ta familiala, alegerea valorilor in care crezi iti determina nu doar situatia terestra, cat si cea eterna, etc.

Dragi prieteni, nu putem scapa de alegeri…le luam toata viata. De cele mai multe ori, noi trebuie sa decidem pentru noi. Sa nu gresim !

-luati decizii consultandu-va cu Dumnezeu.
-imbogatiti-va mintea cu adevaruri si informatii care ajuta in luarea deciziilor.
-luati aminte la experienta altora. Experienta poate ajuta enorm.
-fii dispus sa ceri si sfaturi. Cere-le de la oameni intelepti. Sunt destui in jurul nostru.
-nu te grabi in alegeri. Ia-ti timp, roaga-te, asteapta confirmari, ia in calcul chiar si circumstantele.

Va doresc tuturor putere de a alege bine !

Pastor Ioan Cocirteu – BCB2

Iosif Ton – Mania si sanatatea

„Mania si sanatatea”

Mania si sanatatea – Iosif Ton ne invata cum sa meditam asupra Cuvantului lui Dumnezeu si cum sa renuntam la manie.

19 iulie 2015

VIDEO by Published on Jul 24, 2015

(CNN) O raritate in lumea animalelor: ‘Monstrul spaghetelor zburatoare’ filmat in ocean langa Angola

Photo credit e-rodios.blogspot.com

See rare video of ‘flying spaghetti monster’

A BP (British Petroleum) team captured rare video of an animal they nicknamed the „Flying Spaghetti Monster.” Footage courtesy the SERPENT Project, National Oceanography Centre, BP Exploration (Angola) Limited and Sonangol.

VIDEO by CNN

Is Jesus God? (Feat. Craig, Strobel, Habermas, Licona, Qureshi…)

VIDEO by drcraigvideos

NASA – this is a good year to watch the Perseid meteor shower on august 12-13

This week, Earth passes through a stream of debris from Comet Swift-Tuttle, source of the annual Perseid meteor shower. Forecasters say the show could be especially good this year because the Moon is nearly new when the shower peaks on Aug. 12-13.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari