Florin Ianovici – Vrei sa rasara soarele credintei?

faith rising as the sun credinta rasare ca un soare

Judecatori 4:1-24

Debora şi Barac
1 Copiii* lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.
2 Şi Domnul i-a vândut* în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor**. Căpetenia oştirii lui era Sisera† şi locuia la Haroşet-Goim††.
3 Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier* şi de douăzeci de ani apăsa** cu putere pe copiii lui Israel.
4 Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot.
5 Ea şedea* sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
6 Ea a trimis să cheme pe Barac*, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali**, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
7 voi trage* spre tine, la pârâul Chison**, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale.’”
8 Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.”
9 Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da* pe Sisera în mâinile unei femei.” Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.
10 Barac a chemat pe Zabulon* şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în** urma lui şi Debora a plecat cu el.
11 Heber, Chenitul*, se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab**, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângㆠChedeş.
12 Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului.
13 Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el.
14 Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul* merge înaintea ta.” Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el.
15 Domnul* a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos.
16 Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.
Sisera este ucis de Iael
17 Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.
18 Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme.” El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare.
19 El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful* cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit.
20 El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului şi, dacă vine cineva şi te întreabă: ‘Este cineva aici?’, să răspunzi: ‘Nu’.”
21 Iael*, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit.
22 Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.” El a intrat la ea şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă.
23 În ziua aceea, Dumnezeu a smerit* pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
24 Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

..sa va spun ce as dori in aceasta dimineata sa intelegem.

Florin Ianovici

O femeie, undeva in tara Galilor, dupa ani si ani de zile, pentru ca locuia intr-o regiune greu accesibila, a acceptat sa i se puna curent electric, ea avand lampi. Si i-au spus oamenii: „Sa vezi ce diferenta, cand o sa ai curent electric!” Dupa cateva luni de zile, ce au remarcat cei de la compania de electricitate? Ca facturile femeii veneau zero, zero, zero. Si au venit si au spus: „Doamna, dar v-am pus curent electric. N-ati vrea sa-l folositi?”  „Ba da, cum sa nu-l folosesc? Multumesc lui Dumnezeu ca-l folosesc. Acuma, pot sa vad sa aprind lampa. Inainte, ma chinuiam foarte mult pana aprindeam lampa.”

Sa-L ai pe Dumnezeu de partea ta, sa cunosti Scriptura, sa cunosti puterea lui Dumnezeu si sa nu rasara credinta ta ca un soare, e un lucru ciudat. In cantecul Deborei, in ultima parte, in ultimul verset, se spune in felul urmator: Cei credinciosi vor rasari ca soarele. Mie mi se pare ca nu-i chiar asa de puternica lumina credinciosilor si parca credinta, desi ea este cunoscuta, parca nu rasare ca un soare. N-ati vrea sa stiti cum se inalta credinta ca un soare? Mergand pe aceasta intamplare a Deborei, mergand pe aceasta secventa biblica, n-ati vrea sa stiti cum pe ulita dvs.  unde s-ar putea sa fie intuneric, ar rasari soarele credintei si sa lumineze? Domnul sa ne dea putere.

Aceasta este declaratia pe care o face Debora in Judecatori 5:31 – „Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne.” Si as vrea astazi, frica, neputinta, indoiala, durerea, amaraciunea, sentimentele- dusmanii credintei sa piara. Orice umbra de indoiala si orice lastar de amaraciune sa piara. Si spune Biblia: Cei ce-L iubesc sunt ca soarele cand se arata in toata puterea lui. Si sa faca Dumnezeu ce spune in ultimul verset: Macar 40 de ani sa fie pace in casa ta. De aici, incolo. Macar 40 de ani sa fie pace in casa ta. Si apoi mai vorbim dupa 40 de ani. Domnul sa ne binecuvanteze.

1. Credinta lucreaza in simplitate

Primul lucru care vreau sa vi-l spun in dimineata aceasta este ca atunci cand vorbim despre credinta care rasare ca soarele, unul dintre lucrurile care intotdeauna fac credinta sa paleasca, fac credinta sa nu rasara, fac credinta sa nu se vada este modul complicat al omului de a pune problema. Felul sofisticat al mintii omenesti de-a trata problemele care le are in viata. Iubitii Domnului, ne complicam intr-un mod cum este peste masura de gandit astazi. Omul se complica. Biblia vine si vorbeste  despre Debora dupa ce o suita de alte intamplari biblice ne sunt relatate. Isi aduce aminte cineva de judecatorul Ehud? Ce stiti despre Ehud, ca o caracteristica a lui? Era stangaci. Acuma, sa fii stangaci era un lucru care sa stiti, in traditia evreiasca, sa fii stangaci era privit ca un lucru care nu e chiar OK. Nu e bine.  Daca esti dreptaci poti sa tii sabia pe partea stanga si daca esti stangaci trebuie sa porti sabia pe partea dreapta. Si omul acesta  cand s-a dus in casa dusmanului traditional al evreilor la Eglon, imparatul Moabului, l-au controlat de sabie. Dar nu era unde trebuie, ca el era stangaci. O avea pe partea dreapta si avea o sabie scurta. Biblia spune ca aceasta infirmitate a lui Ehud a devenit prilejul unei mari binecuvantari.

‘Doamne, dar eu de ce sunt pistruiat? De ce nu m-am nascut cu ochi alabastrii? Eu, de ce n-am 1,8 m?” Atatea intrebari in viata aceasta pentru ca privi la ceea ce izbeste privirea si nu privim la ceea ce cu adevarat in viata conteaza. Va aduceti aminte de Samson? Prima lui mare biruinta, cu ce arma a reputat-o? Cu jumatate de falca de magar. Ma intreb, ce ar fi fost daca era intreaga? Deci, cu o jumatate de falca de magar, a ucis, spune Biblia o mie de filisteni. Daca era aintreaga, pierderea era mult mai mare. Apoi, cand Dumnezeu se prezinta la alt om, la Ghedeon, ii zice: Pace tie, viteazule. Domnul este cu tine. Si Ghedeon se uita in spate, sa vada cu cine vorbeste: „Cu mine voresti? Eu, care sunt cel mai mic din toate semintiile si sunt din cea mai saraca familie.” Si Dumnezeu l-a luat pe acest Ghedeon si i-a zis: „Du-te cu puterea pe care ti-o dau Eu. Primul lucru pe care credinta trebuie sa-l aiba, ca sa rasara ca un soare, este simplitatea.

Oameni buni, pe pamantul acesta tu nu ai nevoie de resurse, cum crezi tu ca ai nevoie. Tu ai nevoie pe pamantul acesta de o puternica incredintare ca Dumnezeu este cu tine. Va aduceti aminte de modul in care Dumnezeu a privit oastea lui Gheodeon? Tineti minte cati osteni a strans Ghedeon? 32.000 de osteni si Domnul s-a uitat spre ei si si Ghedeon s-a uitat spre ei. Ghedeon a avut o parere: sunt mult prea  putini. Dumnezeu s-a uitat si a zis: „Sunt prea multi.” Dar, de ce, Doamne, sunt prea multi? „In primul rand,” zice Domnul, „unii dintre ei au inima impartita.” Au venit sa fie osteni, dar n-au venit sa lupte. Este o diferenta sa te inrolezi intr-o armata si sa pornesti la razboi. Sunt multi inrolati, dar nu toi lupta. Unii n-au curaj si cand va fi batalia sa porneasca, ei poarta doar uniforma, dar ei nu au curajul sa lupte. Si a zis: „Cine este fricos, sa se dea la o parte.” Si pana la urma, au ramas, spune Biblia, ultimul test a fost modul cum bea apa. Unii au baut stand in picioare si unii au baut pe indelete. M-am gandit mult si am cercetat multe comentarii. N-are nici o logica ce a facut Dumnezeu. Dumnezeu a stiut El ce gandeste. Noi nu stim ce a gandit Dumnezeu. In orice caz, au mai ramas 300. Stiti ce ma gandesc eu? Sa fi fost in randul celor 300, spuneam asa: „Ia, iutati-va la mine,  m-a selectat Domnul. Au fost 32.000, au mai ramas 300. Elita! Asa ca, va rog frumos.” Dar Dumnezeu le-a zis: „Apropo, spune elitei sa ia niste ulcioare.” „Poftim?” „Niste ulcioare.” „Si, ce sa fac cu ele?” Puneti o faclie in ulcior si apoi loviti ulciorul si strigati: „Sabia lui Dumnezeu si sabia lui Ghedeon.” Acuma, daca tu erai in elita asta de 300 de oameni si veneai de la acest razboi, in care spuneai „praf i-am facut”, ‘cum ai luptat’, te-ar fi intrebat cineva. Ce le-ai fi spus? Nu mai povesteai. Nu mai aveai … Asta face Dumnezeu. De ce Dumnezeu lucreaza in felul asta? Ca la sfarsit de lupta, sa nu te pui sa te lauzi cu ce-ai facut tu. Sa-ti fie rusine  de cine esti tu si sa ai drag de cine este Domnul.

Credinta are simplitate si simplitatea aceasta ar trebui sa ne caracterizeze in toate relatiile noastre. Adica, simplitatea presupune sa spui intr-un mod foarte cinstit: habar n-am cum am sa tratez aceasta problema pentru ca omeneste mie mi se pare ca este imposibil. 900 de care de fier sunt uluitoare. Exista un armament al celui rau  in fata caruia stai si spui: ce am putea face noi? Nu era nici sabie, nu era nici scut, nu era nici fier. Nu era nimic pentru ca sa nu credeti ca Dumnezeu ne inarmeaza pe noi cu pusti si cu pistoale, cu mitraliere. Cine crede ca armata lui Dumnezeu seamana cu armata lumii, e copil, n-a inteles un lucru. Dumnezeu din cer merge la lupta cu o prastie. Dar, Dumnezeu din cer, are o arma puternica. Stiti care este arma? Tu, care crezi in Dumnezeul acesta, Atotputernic. Dumnezeu se uita la mijloacele omenesti si rade pentru ca noi ne facem tot felul de socoteli. Si in dimineata aceasta spun asa: vrei sa rasara soarele credintei? Atunci, fii un om simplu si spune asa: eu nici nu pot, nici nu ma pricep si nici nu vreau sa ma anevoiesc sa-mi bat capul. Si am sa cred in Dumnezeul care spune ca tot ce este scris se implineste.

La un moment dat era acest calaret care sprijinea pe imparat si cand Elisei a vestit: Maine la acel ceas, toate lucrurile vor intra in normal, pentru ca cetatea era asediata si n-aveau ce sa manance,- el a spus: Cum se va face lucrul acesta? Chiar daca ar deschide Dumnezeu ferestre in cer. . .  Vedeti, asta a fost o batjocura. Adica chiar daca ar deschide Dumnezeu ferestre in cer, cum s-ar putea face una ca asta? La care, Elisei ii spune: Vei vedea, dar nu te vei bucura de lucrul acesta petru ca batjocura aceasta era sa fie de fapt capcana in care el a picat. Si spune Biblia  ca Dumnezeu, din cuvantul asta de ocara, de a deschide fereastra in cer, a devenit o lauda. Eu mereu aud la ora de rugaicune: Deschide, Doamne, o fereastra in cer. Si Biblia spune, iubitii Domnului,  ca Dumnezeu din cer a folosit – vedeti, asta este marea problema a noastra in credinta. Daca Dumnezeu venea si spunea asa: „Maine, dupa amiaza, patru leprosi o sa se gandeasca in felul  urmator: n-avem ce manca. Daca ne aratam in cetate, ne omoara astia, ca suntem leprosi. Iar, daca mergem in tabara inamica, poate, poate acolo va  mai fi o sansa. Hai sa mergem. Si cand or sa se duca, eu o sa pun vatul sa suiere, astia o sa se sperie cu totii si o sa fuga. Si astia patru leprosi se duc, gasesc toata tabara cum o gasesc. Leprosi, leprosi, dar s-au dus ei si au furat cat au putut, aur si argint. Lepros, lepros, dar un pic de aur nu-i bun? Asa e firea asta pamanteasca- te intrebi, ca mai ai doua zile sa traiesti… si s-au dus si a doua oara. Si abia a doua oara au zis ei ei, plini de credinta: E o zi de veste buna, nu trebuie sa tacem. Dar, dupa ce s-au indestulat si cu aur si cu argint si cu tot ce au vrut ei. Ca asa-i, din nefericire, credinciosul cateodata.  Daca Dumnezeu ar fi spus toate lucrurile acestea cu o zi inainte, mai era vreun necredincios? Nu mai era nici unul.

Dar, Dumnezeu nu vine sa-ti descrie planul Lui. Ci, Dumnezeu, se uita in casa ta si spune: Crede-Ma. Dumnezeu se uita in viata ta si spune: Crede. Dumnezeu se uita la nevoile tale si Dumnezeu spune: Crede. Tu te uiti la nevoile tale, la stangaciile tale, te uiti la infirmitatile tale, te uiti la neputintele tale,  te uiti la imposibilitatile tale si spui: Cum se va putea face lucrul acesta? Nu pricepi. Credinta are simplitate. Vreau sa va citesc doua strofe, se numeste poezia:

„Când” de Virgil Carianopol

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

Ce ne spune el? Cand nu mai poti tine ochii deschisi pentru ca ceea ce vezi te doboara, inchide-i pentru ca inchiand ochii, lucrurile vor dispareasi va apare Cel ce poate totul in noi toti. Cand ti se pare ca e prea departe si nu mai poti ajunge lucrurile la care te-ai gandit, departeaza-te de tot ceea ce inseamna freamat, neliniste si apropie-te de cel ce poate sa-ti apropie lucrurile care sunt indepartate. Ajuta-ne, Doamne, si binecuvateaza-ne. Vreau sa va spun o mica poveste chinezeasca, ca sa vedeti de ce iubesc simplitate. E o poveste chinezeasca veche, foarte veche. O ciocanitoare statea intr-un copac ca asta fac ciocanitorile. Si da-i, da-i, da-i si la un moment zboara ca s-a plictisit. Cand ea a zburat, un fulger a lovit copacul si fulgerul acela a facut ca acel copac sa se prabuseasca sa fie despicat si sa cada la pamant. La care, ciocanitoarea a zis: Wow, dar ce putere am! Fantastic! Ma duc la urmatorul copac, sa vezi ca-l daram si pe asta. Si s-a dus ciocanitoarea si da-i, da-i, da-i, pana a luat-o durerea de cap. A  batut pana a luat-o durerea de cap. Ma intreaba azi fratii: Frate, mi-e greu,  ma doare capul. Si eu le spun in felul urmator: Cam prea mult te concentrezi pe tine. Oameni buni, noi nu suntem decat niste copii care au un tata in ceruri. Nu mai ganditi ca sunteti pregatiti, ca sunteti nepregatiti si viata o sa va demonstreze ca pe unele le-ati trecut si vin altele care e asteapta.

Noi suntem  niste copii de Dumnezeu. Si noi spunem: Tatal nostru este acela care poate. Sa nu te mai doara capul. Stii? Adica, paraseste mandria ca esti cineva, iesi din acest absurd al faptului ca puterea ta ti-a adus biruinta si o sa vezi ca nu te mai doare capul. Traieste linistit in simplitatea unei vieti care spune asa: Dumnezeu este temelia vietii mele. Dumnezeu este ajutorul meu. Dumnezeu este acela care ma tine in mainile Sale! Amin. Vrei sa rasara credinta ca un soare? Atunci, traieste in simplitate. Ia alaturi de tine pe oamenii Sfintei Scripturi si invata de la ei. Atatia s-au temut. Si Barac a zis la un moment dat: Daca nu vii cu mine, eu nu plec la razboi. Ce credeti, ca de curajos a zis lucrul asta? Sunt atatea pareri ale oamenilor. Unii spun: Barac era un fin cunoscator al oamenilor, al psihologiei omenesti. Si el stia ca daca omul pe care Dumnezeu l-a ridicat si anume Debora, nu merge la razboi, cei din spate care aveau temerile lor, nu vor veni. „N-au sa asculte glasul meu,” a spus Barac, „pentru ca Dumnezeu a ridicat un glas.” Si glasul Deborei este glasul ce Dumnezeu l-a ridicat. Dar, poate ca si teama omeneasca ca va esua. Poate si teama omeneasca  ca nu-i in stare sa faca lucrul acesta. Iubitii Domnului, vreti in aceasta dimineata, cu toata simplitatea vietii noastre, sa-i spunem lui Dumnezeu cu simplitate in credinta: „Eu, nu pot, Doamne, mai nimic. Dar, Tu poti totul in noi toti. Nu vreau sa ma mai doara capul, Doamne, ca am facut atatea planuri, de ma doare capul si pomul tot sta in picioare. Eu n-am stiut ca, de fapt, puterea ta este aceea care ridica. Puterea Ta este aceea care rezolva si in dimineata aceasta vreau sa recunosc din toata inima: Domnul poate totul in noi toti.

2. Credinta face din noi mame si tati  spiritual

Al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu dvs. la ‘Credinta care rasare ca un soare’. Si, va rog sa fiti atenti, noi mergem numai pe desfasurarea textului biblic, ca in aceasta dimineata sa fixam cateva ivataturi asa cum ne permite naratiunea biblica. In al doilea rand, spune Biblia in felul urmator in Judecatori 5:7, Debora, in cantecul pe care avea sa-l alcatuiasca, spune asa: Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă* în Israel. Iubitii Domnului credinta care straluceste ca un soare este credinta care are parinti. Am observat in ultima perioada de timp un fel de a se purta credinciosii in care pretentiile sunt foarte mari si nu-i rau sa ai asteptari de la omul care-i credincios. Dar sunt niste asteptari care de cele mai multe ori pun o presiune asupra celor care traiesc cu Domnul Dumnezeu si sunt de cele mai multe ori critice.

Haideti, sa va dau un exemplu. Joi m-am dus la Toflea. M-am dus pentru ca a fost nunta Isaurei si George. Si, eu stiu cate ceva despre  nunta asta in sensul in care, fata aceasta a iubit un baiat si nu de ieri si nu de alaltaieri. Si cand s-a uitat si Domnul i-a vorbit, ea a zis: „Eu, alt baiat nu vreau.” Si toti din jurul ei au zis: Nu. Si ea a zis: Si ce-i daca? Daca Domnul spune „Da” eu continui. Si au trecut lunile si au trecut anii si fata asta care in cultura lor n-are o varsta  cum este specific etniei. Are o varsta diferita, fiind totusi o fata tanara. Ea s suportat toata aceasta presiune si a crezut in Dumnezeu. Si care-i frumusetea? Frumusetea este urmatoarea. Si el si ea au zis: Noi nu aducem rusine Cuvantului lui Dumnezeu. Punem capul in jos, ne smerim si Dumnezeu va lucra. Si daca si mama si tata ne sunt impotriva, pana cand Domnul nu ne vorbeste noi vom ramane asa cum suntem. Si Domnul le-a vorbit. Si lucrul acesta, am fost, m-am bucurat si ce credeti ca am facut a doua zi?

Eu cred ca orice fapta de credinta care inspira pe cineva trebuie cunoscuta. Ca, de vorbit, vorbesc multi. Si de vorbit, vorbesc multi si ce vor ei. Si am scris de lucrul acesta. Ce credeti, ca printre comentarii, vad? „O,” zice, „daca nu era vedeta, nu posta Ianovici despre ea.” „O, dar despre astia mai saraci care au facut nunta, de ce nu scrii, frate?” Si alte comentarii de acestea. Nu multe la numar, dar suficiente. De ce am spus lucrul asta? Mai, oameni buni, mai are Biserica Betel mame si tati in Domnul? Ca ei, criticii, sunt destui. Stiti de ce vin oamenii la biserica? Ei, nu vin oamenii la biserica sa primeasca palme. Iertati-ma ca va spun asta. Nu vin aici pentru ca suntem intr-un juriu in care cineva  cu mai multi ani de credinta, sta si da note la credinta celorlalti. Ci, pentru ca noi trebuie sa fim familia Domnului Isus Hristos. Si in familia Domnului Isus Hristos sunt mame, sunt tati si sunt copii.   Si o sa spuneti: e scris lucrul acesta?

La un moment dat, cand David sta in fata lui Saul si vrea sa-i transmita gandul ca el n-are treaba, nici sa-i ia imparatia, n-are nici dorinte pamantesti. Ca, de fapt, Dumnezeu il unsese si Dumnezeu, cand l-a uns pe David cu untdelemn, nu l-a uns in sensul in care Dumnezeu l-a dat jos imediat pe Saul. Stiti ca Duhul Domnului 20 de ani a mai ramas peste Saul, tot incercand Dumnezeu sa-l intoarca cu inima spre lucrurile bune. Stiti cum striga David din spatele pesterii? „Parinte!” El avea nevoie de un tata. Spune Biblia in 1 Corinteni 4:15 –  Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în* Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. A fost un om prin care ai venit in biserica.  Un om care ti-a deschis ochii. Un om care a spus cuvinte care ti-au strapuns inima. Au fost oameni care au stat de tine o vreme si apoi Dumnezeu a trimis o alta mama. Un alt parinte care te-a crescut la un alt nivel. Noi avem nevoie de mame  si de tati. Noi avem  nevoie de parinti spirituali. 

Si spune Biblia ca Debora s-a ridicat ca o mama. Cum adica, s-a ridicat ca o mama? S-a ridicat si a zis: „Uite copiii lui Dumnezeu cum sufera.” N-a venit sa spuna: Sunteti niste ispraviti. Trebuia sa spuna: L-ati parasit pe Domnul. Domnul v-a vandut. Eu sunt un om spiritual. Eu sunt un om caruia Dumnezeu ii vorbeste. Eu ma aflu bine cu Domnul. Eu sunt mantuita. Eu imi vad de treaba mea. Nu, s-a ridicat ca o mama caruia ii clocotea inima. Si Pavel spune la un moment dat: Este vreunul dintre voi in pacat si eu sa nu ard? Asta inseamna o inima de parinte spiritual. Nu inseamna sa te uiti si sa-i cantaresti si de la inaltimea unei spiritualitati pe care tu o vezi asa, ca Domnul nu o vede asa, sa incepi sa-i critici pe cei de langa tine. Ascultati-ma, ce va spun. Credeti-ma ca imi pare rau de oamenii care sunt cu urzica pe limba. Stiti de ce-mi pare rau? N-au cunoscut nectarul harului lui Dumnezeu. Cum tu sa vorbesti asa cand Dumnezeu ti-a dat lapte duhovnicesc? Dumnezeu ti-a dat sa mananci la vremea potrivita. Dumnezeu te-a ridicat si te-a iertat si pe tine cum  atatia altii ar avea nevoie de iertarea ta. Si noi ar trebui sa fim mame si tati spirituali, adica, haidem sa privim ca niste parinti.

Adica, ce inseamna sa privesti ca un parinte? Daca ai un copil, cam cat timp din zi se joaca? Sau cat timp, cand e mic, iti face tie fel de fel de necazuri? Nu stiu ce sa zic, dar cam mult timp. Si tu ce faci? „Pai, e copilul meu.” Il iau si iar il invat, oar il invat. Haideti sa va spun o patanie a unui coleg pastor. Are trei copii, dar cand povesteste el, erau mici. A zis: „Tata se duce la o Evanghelizare, dar nu va poate lua cu el. Dar tata cu mama se duc la aceasta Evanghelizare si voi o sa ramaneti acasa si daca voi o sa fiti cuminti, cand tata se intoarce, va aduce lucruri bune. Cand s-a intors, ce credeti? Copiii veseli, copiii bucurosi, copii stateau asa cuminti, frumosi. Cad i-a vazut, i-a crescut inima mare tatalui. Si a zis: „Vai ce copii cuminti. Uite cum ma primesc, cu cata bucurie ma primesc!” Si atunci, au scos dulciurile ce-au adus. Dar mama, ce credeti ca a facut? A plecat in inspectie. Tata se uita la copii, care nu mai pot de bucurie si mama pleaca in casa, sa vada ce s-a itamplat. S-a dus in dormitorul lor si a gasit toti peretii… Cand mama s-a intors, nu mai zambea. Si a zis: „Uite ce au facut.” Tata s-a uitat, si-a pus mainile in cap si a zis: „Cine a facut lucrul acesta?” Si au facut trei reactii. Vi le spun pentru ca sunt extrem de pilduitoare pentru ce iseamna mama/tata spiritual si copil. Primul a zis: „Nu stiu.” Asta este un raspuns care absolut te bine dispune: Nu stiu. Al doilea raspuns a fost: „Ceilalti doi.” Si al treilea raspuns, cel mai indraznet, a zis: „Tu.” I-a zis lui tata, cel mai mic dintre copii: „Tu ai facut.” Copilul spiritual, datorita fricii, datorita temei ca va fi sanctionat si pedepsit, de cele mai multe ori, tagaduieste, spune: „Tu esti de vina, Doamne. Tu ai facut lucrul asta. Nu eu…. Ceilalti sunt de vina.” Sau la un moment dat, neaga si spune: „Nu stiu.” Dar, vreau sa va spun un lucru in aceasta dimineata. Stiti ce a facut acest coleg? I-a luat pe toti trei copiii si le-a zis: „Veniti incoace. Vreau sa ne rugam. Tata vrea sa se roage pentru voi si in timpul rugaciunii, cel ce-i viovat, sa ridice mana sa se predea Domnului.” Ca tata era evanghelist. Si in timp ce se rugau, nu au ridicat mana. La care, tata a mai adaugat: „Cine ridica mana, am sa-l iau in brate si am sa-i dau o sarutare sfanta.” Si atunci, unul dintre copii, cu lacrimi in ochi, a zis: „Tata, tu nu o sa ma bati?” Si a zis: „Nu. Eu vreau sa te iau in brate, sa te sarut si sa ma rog pentru tine, ca sa nu mai faci.”

Stiti ce-mi doresc? Imi doresc sa fim mama si tata, pentru ca asta facem. Iertati-ma, cel mai des intalnite, reactiile care sunt in biserica: „Da-i o palma. Da-i un sut. Spune-i sa simta, d-le!” Dar, acuma, adevarat este toate lucrurile astea ma dor si le vad. Si sa stiti un lucru, fiind ceea ce sunt ca slujitor, eu primesc sms-uri si cand sunt aici, o multime. Oameni care vin si sunt suparati de una sau de alta.  Oameni care sunt suparati ca unul a zis una sau alta. Uite ce mi-a zis. Si apoi, incep si ei sa spuna. Si ma uit peste toate acestea si stiti ce spun? Doamne, binecuvateaza-i si pe unii si pe altii. Nu ma simt niciodata indreptatit sa fac vreun lucru  de genul: pe asta la stanga, pe asta la dreapta. Omul lui Dumnezeu,  mama si tatal are rabdare. Va rog in numele Domnului Isus Hristos, sa fim oamenii care sa cautam binele copiilor spirituali. Si sa ave inima de mama si de tata. O inima de mama si de tata nu este o inima care sa plece, sa sanctioneze, pentru ca am vazut reactii din acestea. Am vazut oameni care au vorbit foarte aspru pentru niste lucruri care intr-adevar sut strigatoare la cer. Poate o guma pusa sub banca. Dar, ma gandesc mereu in felul urmator: de unde vin oamenii acestia? Cine i-a invatat vreodata sa fie intr-un fel sau altul? Au venit la Hristos si au nevoie de lapte duhovnicesc. Oameni buni, chiar daca este gresit, chiar daca este dureros, chiar daca surorile, care fac curat dupa aceea, le este greu, totusi va spun un lucru. Nu se ispraveste  lumea daca banca are o guma. Desi n-ar trebui sa fie. Dar, s-ar putea sa se strice un suflet pe care nu-l mai vezi niciodata in biserica. Trebuie sa-i invatam, trebuie sa-i educam, dar, fiti intelepti. Fiti mame. Fiti tati spirituali. Fiti parinti pentru ca noi sa putem creste in Domnul si sa putem sa avem o atmosfera sanatoasa in care noi nu trebuie sa ne percepem pe noi; noi nu suntem sefii nimanui. Noi nu suntem directori la biserica. Noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Ajuta-ne, Doamne si Domnul sa ne binecuvateze. Si Domnul sa ne dea putere.

Zice in 3 Ioan 1:4 – Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii* mei că umblă în adevăr. Dar nu erau copiii lui trupesti. Erau copiii lui spirituali. Care-i bucuria mai mare? Cati dintre dvs. macar odata in viata, ati condus pe cineva la Hristos? Si cand ati auzit ca omul acela a inceput sa se bucure cu Domnul si a inceput sa traiasca o viata cucernica, ce ati simtit in inima voastra? Nu-i bucurie mai mare. Nu? Nici masina, nici casa, nici un salariu. Nici o slujba pamanteasca nu-i mai mare ca bucuria de a stii ca ai nascut in Domnul niste copii. Si ca acei copii merg bine cu Dumnezeu. Stii ce se intampla in momentul in care ai niste copii spirituali? Tremuri. Ceva ani inainte, stateam de vorba cu cateva surori binecuvantate. Ele nu erau inca intoarse la Domnul. Una dintre ele spunea: „Asta-i un mincinos.” Se referea la mine. Zice: „Prea le minte, d-le, nu se poate.” Zice: „Las, ca-l prind eu. Ce tot, atata calm, atata liniste, mereu cu Dumnezeu? Cum spune, zici ca-i din carti. Las, ca il prind eu.” Si tot a stat pe urmele mele sa ma prinda. Slava Domnului ca a prins-o altcineva pe ea. Si a venit la biserica Stiti cum am tremurat, cat am vrut sa vina la biserica? Stiti cat m-am rugat sa vina la biserica? Pentru ca care este pana la urma punctul de apogeu a unei marturisiri? Ziua, dimineata, cand omul respectiv accepta sa vina la biserica. Si multumesc Domnului, d-na – poate vom vedea paa la sfarsit ca sunteti aici. Si au venit si aceste surori. A fost o dimineata… m-am rugat.. Vedeti si aici suntem un  pic farisei Si Domnul sa ne ierte. Cand vine un drag de-al nostru, ce ne rugam pentru program. Ce ne rugam pentru slujba. Dar, n0i ar trebui mereu sa ne gandim ca dragii cuiva sunt in adunare? Sa ne rugam mereu Domnul sa dea cuvant proaspat, ca Domnul sa lase har?

In sfarsit, au venit acele doua surori. Asa am stat, ca pe ace. M-am rugat lui Dumnezeu si la sfarsit, ce credeti, m-am dus tinta la dansele, „Cum a fost in adunare?” Si ma rugam. Si raspunsul a fost: „Ca peste tot.” Cand am auzit, parca mi-a pus ghiata la suflet. Cum, adica, ca peste tot? Eu aveam si am credinta aceasta, Domnul sa ma ierte daca sunt subiectiv. A credita aceasta ca la Betel este Domnul. Eu cred ca la Betel este Domnul. Si a zis: „Dar de ce s-a intamplat?” Ca sa aflu ca aceste doua tinere care venisera cu greu, ele au venit la biserica  si  n-am avut diligeta si nici prevederea sa le spun ca trebuie o anumita tinuta ca mi-a fost teama pana omul intelege cateva lucruri, s-ar putea  sa nu le inteleaga pe cele care trebuie, pentru ca- in sfarsit… Au venit asa, dar nu exagerat. Au venit doua surori si careva le-a spus: „Voi sunteti fiicele Satanei.” Fiindca s-au imbracat in felul acesta. Si aceste doua tinere care nici n-au stiut ce inseamna o biserica de pocaiti, au plecat spunand: Si la voi ca peste tot. Adica, cum ca peste tot? Adica, judecata. Adica, cuvinte aruncate cu usurinta. Va idemn pentru numele lui Dumnezeu si pentru bunatatea Domnului Isus Hristos, vreti sa rasara credinta ca un soare? Vreti sa se auda ca aici la Betel, Dumnezeu are o credinta care rasare ca un soare? Fiti mame si tati spirituali. Da, sunt copii. Dar, aveti rabdare cu ei. Sunt niste oameni care fac niste lucruri, care la un moment dat, esti bulversat, la un momet dat chiar te superi. Dar, aveti rabdare cu ei, pentru ca avem si noi un Tata in cer care ne poarta si a zis asa: Din tineretea voastra si pana la caruntetele voastre, va v-am purtam si tot vreau sa va ai port- spune Domnul. Ne-a purtat ca niste greutati.

3. Credinta lucreaza dupa reguli

Al treilea lucru pe care vreau sa vi-l spun cu privire la credinta- credinta lucreaza in simplitate. „N-am,” ai sa spui in dimineata asta. La care, Domnul zice: „Ti-am cerut Eu sa ai? Credinta in Mine,” zice Domnul. „Eu nu lucrez dupa ce ai tu. In afara credintei, lucrez cum stiu Eu.” Al doilea lucru pe care Domnul ni-l spune in dimineata aceasta, credinta care face din noi mame si tati, parinti spirituali, e credinta care e ca un soare. Peste tot unde am mers am auzit cam aceleasi lucruri, Daniel poate sa confirme: „La Betel, oricine e bine primit. Betel e o biserica deschisa. Surorile, fratii iti zambesc. Iti dau mana…” Asa sa fie, oameni buni. Asa sa ramana lucrurile astea si inca sa sporim in bunatate. Sa sporim in facerea de bine. Si daca avem ceva, sa avem mai mult din lucrurile aceastea. De ce? Pentru ca peste tot sa se spuna: Credinta e ca un soare la Betel pentru ca acolo sunt oameni calzi si luminosi.

Si apoi, credinta, sigur, lucreaza dupa reguli. Exista niste reguli ale credintei. Nu poti sa inventezi tu, in credinta, niste reguli. Debora, care era judecator si profet, l-a chemat pe Barac. Dar, de ce nu s-a dus ea? De ce nu putea sa-si incinga ea sabia, ca Ioana, sa spuna: „Mergem la razboi!” Nu, ea l-a chemat pe capetenia ostirii si a zis: „Dumnezeu lucreaza prin credinta. Daca credinta are reguli, eu am locul meu si tu ai locul tau. Eu am primit descoperirea lui Dumnezeu si te instiintez pe tine ce ai de facut. Iar tu, trebuie sa faci partea ta. Credinta are reguli, reguli potrivit carora fiecare trebuie sa avem  in trupul lui Hristos, rolul, locul si sportul nostru. Dumnezeu sa ne ajute, Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Credinta are reguli, pentru ca la un moment dat, cand ii spune Barac lui Debora: „Eu nu merg, daca tu nu mergi cu mine,”Debora, ce zice? „Vin cu tine.” Si au facut o echipa. Apoi, credinta are reguli. De ce are reguli credinta? Pentru ca ea ii da o porunca si porunca aceasta este o porunca  pe care el o urmeaza. Cand ii spune: „Tu trebuie sa iesi sa te lupti,” el urmeaza porunca lui Dumnezeu. Si potrivit poruncii lui Dumnezeu, actioneaza. Asta spune cuvantul lui Dumnezeu.

In momentul in care credinta lucreaza si ea lucreaza dupa reguli, as vrea sa va spun ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in Judecatori 5:2 –  „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul* s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul! Si POPORUL S-a ARATAT GATA DE LUPTA. Oameni buni, oamenii lui Dumnezeu vestesc credinta in Dumnezeu. Noi ne ridicam la amvon si va vestim ce spune Cartea Sfanta. Dar, nici odata credinta nu va putea functiona decat dupa regulile lui Dumnezeu. Tu trebuie sa te arati gata de lupta. Aici, Dumnezeu iti spune ce arme sunt. Aici, Dumnezeu iti spune cum trebuie sa lupti. Aici, Dumnezeu iti arata strategia. Aici, Dumnezeu iti spune in dimineata asta, ca credinta lucreaza in simplitate. Ca, nu trebuie sa ai nu stiu ce mari strategii, cine stie ce metode fenomenale. Ci, credinta in Dumnezeu, maniera in care credinta lucreaza este de parinte spiritual, in ingaduinta, in dragoste, in lepadare de sine si atunci, tu trebuie sa te arati gata de lupta. Ce trebuie sa fac eu? Spune: Exact asa trebuie sa fac eu, incepand de acum incolo. Credinta are reguli. Si tu trebuie sa te arati gata sa primesti ceea ce spune Domnul Dumnezeu. 

De ce nu rasare credinta pe strada ta? Pentru ca desi ai auzit ca Dumnezeu este impotriva mandriei, n-ai renuntat la ea. Desi ai auzit ca Dumnezeu este impotriva  faptul de a trai alandala si amestecat pe pamantul acesta, tu n-ai vrut sa renunti la ceea ce inseamna viata ta. Tu vii tu asculti cuvintele lui Dumnezeu si spui tuturor celor care te aud pe tine:  Mai, la mine Dumnezeu nu lucreaza. La mine, credinta nu s-a inaltat ca un soare. Pai, iti spun de ce. Pentru ca ai lasat ca norul neascultarii sa intunece soarele care este ascultarea de Dumnezeu. Si noi trebuie sa ne aratam gata de a porni. Gata de a lupta. Gata de a ne lasa invatati de Dumnezeu si sa actionam. Daca poporul lui Dumnezeu, daca Barac, nu ascultace i-a spus Debora si spunea: O, ce bine. Domnul a vestit ca noi vom fii biruitori si isi incrucisea bratele, ce se intampla? Dumnezeu n-ar mai fi lucrat. Credeti lucrul asta? Multe planuri pe pamantul acesta s-au zadarnicit, ca macar ca Dumnezeu ti-a vestit ce ai de facut, tu ai ramas doar la nivelul auzirii cuvintelor, dar nu si implinirii lor. De aceea, credinta are reguli. Si regulile acestea trebuie respectate.

Iata ce spune Domnul Dumnezeu aici – Judecatori 5:15 –Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac*, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri! Apoi vie partea a doua- pune Debora o intrebare- 16 Pentru ce ai rămas în mijlocul* staulelor Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile! Adica, se uita la Dan, la alta semintie, si spune: „Mai, Dumnezeu a vestit o cale. Dumnezeu a vestit o strategie. Dumnezeu a vestit o zi. Dumnezeu a vestit o lupta. Dumnezeu a vestit ce au de facut. Si tu stai pe corabii si privesti linistit si te intrebi de ce nu functioneaza credinta. Pentru ca noi nu trebuie sa stam in mijlocul staulului sa auzim behaitul oilor. Ci, noi trebuie sa auzim glasul lui Dumnezeu care ne porunceste sa luam hotarari mari inaintea lui Dumnezeu si sa ne decidem sa traim cum vrea Dumnezeu.

Si acuma, vreau sa va spun elementul frumos al acestei credinte. Iubesc lucrul asta pentru ca, iata cum se leaga si nici n-am stiut cum se leaga. Ce ne-am rugat noi azi de dimineata? Imbraca-ne, Doamne, cu puterea Duhului Sfant. Comentatorii bine spun ca de obicei, imparatul Canaanului ridica cam 100.000 de soldati. Si Domnul Dumnezeu vine si spune asa: Biruinta va fi a poporului lui Israel.  Si vine partea aceasta numita  „Credinta are descoperiri Dumnezeiesti.” Stiti care-i partea frumoasa a credintei? Credinta este intotdeaua intarita de Duhul Sfat care iti aduce descoperiri Dumnezeiesti. Uitati ce-i spune Debora: Biruinta va fi a Domnului?  Nu. Biruinta va fi a Domului: (1) Cheama-l pe Barac  (2) Du-te cu Barac (3) Luati osteni doar dintre a lui Neftali si Zabulon.   Anumiti oameni, nu toti. (4) Mergeti  la Muntele Taborului (5) astepati-i pe albia secata a paraului Chison. (6) Acum porneste la lupta. Intotdeauna, descoperirile lui Dumnezeu sunt punctuale, sunt clare, sunt limpezi.  Sunt niste instructiuni fenomenale. Marit sa fie Dumnezeu. Dumnezeu iti poate spune in dimineata aceasta ce  trebuie sa faci si Barac a stat si a auzit. Dar de ce a fost important? De ce sa nu se fi dus sa se lupte cu ei in campie? „Doar Tu esti Dumnezeu. Tu faci tot ce vrei . Tu esti Dumnezeul muntilor si Dumnezeul vailor.  Esti Dumnezeul inaltimilor si esti Dumnezeul adancimilor.  Esti Dumnezeu care esti peste tot.  De ce sa luptam in campie?” Si Dumnezeu a zis: Cine este nebunul asta care imi intuneca planurile cu cuvantarile lui? Zice: Iov 42:5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.

(Pana la minutul 48:11, mai sunt aprox 20 min din mesaj)

 

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: