Marturie Mihai Costinas (fost preot) la Biserica Peniel Londra

Photo captura Program 04 Octombrie 2015 Marturie Mihai Costinas Biserica Peniel Londra

Photo captura Program 04 Octombrie 2015 Marturie Mihai Costinas Biserica Peniel Londra

Fost preot, acuma slujitor a lui Dumnezeu vorbeste despre lucrarile lui Dumnezeu, care le-a facut in viata lui:

Slavit si binecuvantat sa fie Tatal, Domnul Isus Hristos si puterea Duhului Sfant. Amin. Scumpi frati si surori, o sa citesc doar un singur cuvant, care cred eu ca este concludent pentru ceea ce Dumnezeu face in vietile noastre si nai akes ceea ce a facut in viata mea ca si fost preot ortodox. Cuvantul lui Dumnezeu se gaseste scris in Faptele Apostolilor 6:7 – Cuvântul* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de** preoţi veneau la credinţă. Faca Dumnezeu ca macar acum, in acesti ani care au ramas, Dumnezeu sa-si ia zeciuiala din preoti. In Romania sunt 22.000. La nivel global inca n-am statistica. Dar, am zis, ca daca Dumnezeu si-ar lua zeciuiala din cei 22.000 preoti din Romania, ar fi cam 2.200. Inseamna ca s-ar pocai aproape toata Romania. Slavit sa fie Domnul. 

Numele meu este Mihai Costinas si 11 ani de zile am fost slujitor preot in biserica ortodoxa romana. M-am nascut intr-o familie de romani ortodocsi undeva in nordul Romaniei, aproape de orasul Zalau, pe valea Agrijului, in comuna Agrij. Acolo am primit credinta stramoseasca de la parintii si de la bunicii mei, bunica si mama fiind membre in Asociatia Oastea Domnului, astfel incat, eu, de foarte mic am avut tangenta cu tot ceea ce inseamna viata bisericeasca si credinta ortodocsa. Am facut scoala primara in orasul Zalau, liceul si in perioada liceului, dupa ce tatal meu a plecat la Domnul intr-un mod fulgerator, eu am inceput sa caut calea lui Dumnezeu mult mai intens decat pana atunci. Desi, in viata mea trebuia sa devin un mare sportiv, am practicat vreo 9 ani de zile judo. Am fost vice campion national. Dar vreau sa va spun ca toate aceste diplome, premiile de la scoala, pentru ca am fost un elev premiant tot timpul, nu mi-au adus nici o satisfactie. Nu eram implinit din nici un punct de vedere. Si dupa ce s-a intamplat evenimentul cu tata, am inceput sa cercetez foarte mult biserica ortodoxa. Preotul din parohia mea a vazut lucrul acesta si eu citind foarte mult am devenit un tanar foarte mistic. Am citit toata Filocalia. Am citit toate vietile sfintilor deja la varsta de 18 ani. Cand am hotarat sa ma duc la facultatea de teologie deja cunosteam tot ceea ce inseamna teologie mistica si teologie dogmatica ortodocsa.

Am mers la facultate. Acolo, poate unii dintre voi, care ati facut teologie baptista sau penticostala, ati cunoscut studenti ortodocsi. Noi n-am pus foarte multa baza pe Cuvantul lui Dumnezeu, pe Biblie. Pentru noi a fost foarte importanta filosofia, istoria religiilor, teologia dogmatica, teologia sistematica si traditia, ritualul. Asa, incat eu am fost un student foarte bun si acumulam foarte mult lucrurile acestea si am devenit un tanar foarte studios, mai ales in ceea ce inseamna materie dogmatica. Si n-aveam nici un gand eu sa studiez altfel decat asa, in stilul traditional ortodox. Si ca un ortodox convins pentru ca imi placea sa ma duc la manastiri. Imi placea sa ma inchin la icoane, sa ma inchin la moaste samd. Am terminat teologia si eram tot mai gol pe interior. Nu simteam, desi vroiam sa ma intalnesc cu Dumnezeu, vroiam sa-L cunosc pe Dumnezeu cu adevarat, dar eram tot mai gol. Nu-L cunosteam pe Dumnezeu. Am mers la pastoratie in parohie. Acolo, m-am lovit de traditii, m-am lovit de obiceiurile satului unde eram preot. Si cate putin, cate putin, m-am indepartat oarecum si de ceea ce invatasem eu in teologie, pana la un moment dat cand Dumnezeu a hotarat sa lucreze la inima mea si a vazut ca il caut dintr-o inima sincera.

Mihai Costinas la Biserica Peniel Londra 04/10/15

Mihai Costinas la Biserica Peniel Londra 04/10/15

Intr-o Duminica eram foarte cercetat in timpul liturghiei. Am citit Evanghelia de la Marcu cap. 16. Si la vers. 16 am fost foarte cutremurat de acest verset. Versetul spune ca ‘cine crede si se va boteza, va fi mantuit, iar cine nu va crede va fi osandit.’ Niciodata n-am fost atat de tulburat de acest verset ca si atunci. Saptamani la rand am fost tulburat de acest verset, incat nu mai puteam sa dorm noaptea. Mergeam la munca. Aveam foarte multe oi. Aveam turme, aveam afaceri. Eram un om „foarte gospodar”. Un om care se ocupa nu numai de cele sfinte, dar ma ocupam si de cele din lume. Si Dumnezeu a vazut lucrul acesta. Si Dumnezeu este constient ca tu, ca si fiinta creata de El, nu poti sa slujesti in doua parti. Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu si lui Mamona. Trebuie sa alegi. Ori Il slujesti pe Dumnezue, ori slujesti lumii. Eu incercam sa le impac pe amandoua si nu se poate, astfel incat, la un moment dat am ajuns, din cauza acestor dileme la care nu puteam sa gasesc raspuns, sa plec undeva departe, sa castig si mai multi bani. Mi-am pierdut si familia, s-a destramat familia.

Am ajuns in Spania. In Spania am ajuns sa lucrez ceea ce nu mi-am inchipuit vreodata ca voi lucra. Am inceput sa lucrez ca si garda de corp pentru cei mai ticalosi oameni de pe planeta. Ii pazeam pe cei care faceau cele mai rele lucruri. Dar, castigam foarte multi bani. Si vreau sa va spun, dragii mei, ca banii acestia, n-am avut nici o satisfactie de la ei. Nici macar nu m-am ales cu ceva, sa zic ca mi-am construit o vila imensa, ca am o masina ultra pergormanta. Nici macar n-am un costum Armani sau Gucci. Pentru ca banii acestia pe care-i castigam nu erau bani binecuvantati. Si toti cei care ati trecut prin occident si ii vedeti pe prietenii vostri care castiga foarte multi bani sau au foarte multe lucruri, sa stiti ca nu au nimic in suflet. Nu au nici o implinire sufleteasca. Nici eu nu aveam nici o implinire sufleteasca. Mai mult decat atat, ma indepartasem de Dumnezeu total. Nu mai eram acel preot mistic, acel preot rugator, care-L cautam pe Dumnezeu din toata inima. Il cautam pe Dumnezeu in abstract, din filosofie, ma mai rugam foarte rar,si in momentele in care ma rugam, ma rugam asa, mecanic, dintr-o carte de rugaciuni. Nu-l cunosteam pe Dumnezeul cel adevarat. Dar Il doream pe Dumnezeul cel adevarat. Vroiam din toata inima sa-L cunosc pe acel Dumnezeu.

Si acest Dumnezeu incepea sa mi se descopere cate putin. Dar, eu aveam inca solzii pe ochi si nu-L intelegeam. Si intr-o noapte pazeam pe acei oameni intr-un loc de intuneric si la un moment dat imi suna statia de receptie sa mergem sa stam la o alta poarta pentru ca erau probleme. Cel care trebuia sa mearga era colegul meu. Pe el l-a chemat pe nume. Insa, el n-a auzit statia si m-am dus eu. Si dupa cateva zeci de minute am auzit patru focuri de arma. Am fugit inapoi repede si mi-am gasit colegul intr-o balta de sange cu patru gauri in piept. Era mort, impuscat de un om care consumase droguri. Atunci m-am cutremurat. Eu eram cel care trebuia sa fie acolo, nu el. Pentru ca pe el il chemase seful. Pe mine m-a chemat altcineva, m-a chemat Dumnezeul cel viu care a avut un plan cu mine. Slavit sa fie Domnul.

Din acel moment s-a intamplat ceva in viata mea. Eu, o perioada am ramas mut. O saptamana n-am putut sa vorbesc. N-am putut sa spun nimic, doar plangeam si imi doream sa mor. La un moment dat am ajuns sa traiesc intr-un lagar cu drogati, cu alcooloci, cu oameni care n-aveau adapost, pentru ca firma de paza s-a inchis din cauza acestui eveniment si am ramas fara nici un ban. Si din acea firma, nici un prieten nu mi-a ramas alaturi. Si acolo, in lagarul unde traiam, acolo, Dumnezeu s-a indurat de mine si m-a scos. Acolo, Dumnezeu s-a indurat de viata mea, pentru ca eu credeam ca nu o sa mai ies niciodata de acolo. Nu credeam ca va mai fi posibil o viata pentru mine, normala. Dar, Dumnezeu s-a indurat de mine si m-a scos de acolo prin mana unui om, pentru ca Dumnezeu lucreazaprin oameni. Daca credeti ca vin ingerii din ceruri, s-ar putea sa vina si ei. Dar, Dumnezeu are ingeri aici pe pamant, pe care noi nu-i cunoastem. Poate-i primim in casa de multe ori si nu stim cne sunt.

Acest om m-a sprijinit sa ajung intr-o biserica penticostala de 50 de suflete. Si in acea biserica, eu am intrat cu blugi taiati, cu parul prins in coada si cu o barba ca si talibanii si cu o geaca de piele cu demoni pe ea. Dar Dumnezeu m-a primit si asa. Dumnezeu n-a tinut cont ca eu eram imbracat altfel decat ei, decat pocaitii. Si am stat pe un scaun acolo si la sfarsitul slujbii, afara, m-a intampinat o femeie in holul bisericii. Aceasta femeie a venit la mine si mi-a zis: „Tanarule, am auzit ca esti din localitatea….” (pentru ca m-am prezentat. Intotdeauna pastorul, in bisericile crestine, intreaba cine este pentru prima data, mai ales in occident, intr-o biserica noua. Si in momentul in care am iesit afara pe hol, aceasta femeie mai in varsta a venit la mine si mi-a zis: „Tanarule, am auzit ca esti din loicalitatea Agrij.” Eu am zis: „Doamne, sa nu ma cunoasca. Nu vreau. Nu vreau sa stie cine is.” Atunci, dansa vine spre mine mai tare si zice: „Nu ma recunosti? Nu-ti aduci aminte de mine?” Si am zis: „Nu.” Si atunci, iarasi ma intreaba: „Chiar nu ma recunosti? Nu-ti aduci aminte de mine?” Si am zis: „Nu.” Atunci, a inchis ochii si a inceput sa planga. I-au curs lacrimi din ochi si a ridicat o mana spre cer si a spus: „De zece ani de zile ma rog pentru tine. De zece ani de zile strig la Dumnezeu, sa te scoata de la intuneric la lumina si astazi, Dumnezeu mi-a raspuns la rugaciune. Mare-i Dumnezeul meu!” Si imi spune aceasta femeie: „Te cunosc de cand erai un copil de cinci ani. Eu sunt matusa ta. M-am rugat de multe ori pentru tine si acum, de cand am auzit ca esti preot, de zece ani de zile ma rog in continu ca Dumnezeu sa te scoata de la intuneric la lumina. Eu sunt credincioasa penticostala la Biserica Emanuel din Petrosani si de cand am auzit ca esti preot, in continu m-am rugat lui Dumnezeu sa te scoata din intuneric la lumina.”

Iata unde m-a trimis Dumnezeu, la 3.500 km . A trebuit sa las tot in urma. A trebuit sa pierd totul ca sa-L castig pe El, pe Dumnezeul cel adevarat, pe Isus Hristos. Slavit sa fie Numele Lui. Trei luni de zile m-am dus in acea biserica, dar, nici macar o singura zi cu gandul sa ma pocaiesc. N-aveam nici un gand de asa ceva pentru ca eram un teolog, un mistic. Un om care credea ca-L cunoaste pe Dumnezeu, care credea ca stie totul despre Dumnezeu. Dar, nu stiam nimic. Trei luni m-am dus in acea biserica si era singurul loc unde puteam sa plang, unde puteam sa-L simt pe Dumnezeu, pentru ca 11 ani am incercat sa-L simt pe Dumnezeu in biserica ortodocsa cu toate traditiile si cu toate ritualurile si niciodata nu L-am simtit pe Dumnezeu. Niciodata nu m-am intalnit cu slava lui Dumnezeu. Dar acolo, in acel coltisor de adunare am fost cercetat de Dumnezeu. Acolo puteam sa plang. N-am plans decat de doua ori in viata, cand a murit tatal meu si cand am plecat de langa copii. Dar in acea adunare, acolo ma zdrobeam de plans. Acolo puteam sa plang, acolo Dumnezeu curata inima mea. Acolo curata Dumnezeu ceea ce era intunecat in mine.

Dupa trei luni de zile am plecat in alt loc. M-am dus la munca cu cinci frati penticostali din Roma, acolo m-a trimis Dumnezeu. Natia pe care eu o iubeam foarte mult, in ghilimele, pentru ca atunci cand eram copil, cand ma prindeau la riu, imi rupeau undita si ma bateau si am zis: Cand cresc mare, am eu grija de voi. Si am avut grija, cand am fost bodyguard, unde-i prindeam nu-i iertam. Dar astia cinci erau altceva. Astia cinci, am vazut in ei lumina lui Hristos. Pentru ca oamenii acestia, in fiecare dimineata, eram cazati intr-un hotel, departe de cel mai apropiat oras la 70 km, se puneau in fata hotelului, in hol, jos, si se rugau lui Dumnezeu. Nu le era rusine. Noua ne este rusine daca mergem la McDonald’s sau la Burger King, cand mancam, sa punem capul in pamant sa ne rugam. Ne este rusine. Dar lor nu le era rusine ca treceau zeci de oameni pe langa ei si se puneau jos si se rugau.

Dar, in oamenii acestia, am vazut ceva. Am vazut ca Dumnezeu lucreaza. Intr-o duminica eram cu gatul umflat, plin de puroi. Ma dureau toate oasele. Simteam cum toata infectia imi patrunde in corp. Am fost voluntar la Medici Fara Frontiere. Imi stiam simtomele. Si m-am dus la ei in camera sa le cer un medicament pentru ca am vazut ca unul din ei a fost bolnav cu cateva zile in urma si s-a vindecat in aceeasi zi. Si am zis: „Ma duc sa avd ce medicamente au luat astia, sa-mi dea si mie. Si cand am ajuns la ei in camera, se rugau asa de tare, am crezut ca se cearta. Dar ei se rugau. Am batut cu pumnul in usa si nu m-au auzit. Si am intrat peste ei. Mi-a fost rusine sa-i deranjez, ca erau pe genunchi si se rugau asa de tare si plangeau. M-am pus pe genunchi in spatele lor si nu stiu cat am stat, poate cateva minute. Nu stiu daca m-am rugat. Dar, cand m-am ridicat de acolo, vreau sa va spun ca nu mai aveam nimic. Nu ma mai durea nici gatul, nici oasele, nici nimic. Asa lucreaza Dumnezeul nostru. Acesta-i Dumnezeul nostru.

Am plecat de acolo la prietenul meu in orasul Coslada, cel care m-a ghidat pentru prima data intr-o biserica penticostala. Si in orasul Coslada este la fel o biserica penticostala care afisa locuri de munca. Si acest prieten al meu stia de lucrula cesta si mi-a zis: Hai sa mergem sa vedem un loc de munca. Si cand am ajuns in acea biserica, era inchis, era perioada concediilor si fratii aveau slujba numai dupa masa. Si era un afis ca incepe la orele 18:00. M-am dus seara la slujba acolo, sa vad locurile de munca. Dar a fost tot un mod minunat, pentru ca eu n-am vrut sa ma duc. Dar, am mers sa ma plimb intr-un parc si am dat roata dupa un teren de fotbal si am ajuns chiar pe strada cu biserica. S

i cand am ajuns in fata, fratii intrau la rugaciune. Am intrat in holul bisericii si in holul bisericii ma intampina trei grupuri de persoane, care dintr-un grup, se smulge o tanara sa ma ia in brate: Mihai, ce faci aici?
Si am zis: Nu se poate, de unde ma cunosc pe mine pocaitii din Spania? Acolo m-a cunoscut matusa, astia, am ajuns cu ei sa ma rog cu pocaiti penticostali, ce am eu cu voi? De ce? Si am zis, eu nu mai scap de voi. Nu mai scap.
Si a zis tanara: Dar, nu ma recunosti?
Am zis: nu.
Nici pe tanarul care exerseaza la orga nu-l cunosti?
Si am zis: Nu.
Si a zis: El este fratele meu.
Nici o problema.
Ea zice: De zece ani de zile, mama multumeste pentru ca tu ne-ai facut noua un mare bine.
Si am zis: Ce bine v-am facut eu voua? Mai ales pocaitilor, niciodata n-am facut bine pocaitilor. Eu va prigoneam pe voi.
Zice: Acum zece ani, parintii nostri si cei 5 frati au fost in Spania la munca si noi cei mai mici am ramas acasa cu o matusa de-a naostra si n-am putut sa venim pentru ca le-a expirat parintilor viza si nu mai avea cine sa vina dupa noi. Si tu ne-ai rezolvat cu pasapoartele si vizele, sa ajungem in tara la parintii nostri din Spania.
Si atunci mi-am adus aminte ca eram cineva, aveam functie mare. Vanam cu seful politiei, cu seful garzii financiare si am dat un telefon si am rezolvat ca acesti copii sa ajunga la parintii lor in Spania. Si imi spune fata: Mama multumeste Domnului pentru tine de zece ani. Si tata ar fi vrut sa-ti multumeasca, dar anul trecut a plecat la Domnul si n-a mai apucat. Vrem sa ramai cu noi in seara asta, sa-ti multumim  ce ai facut pentru noi si daca stai aici, dupa ce plecam, vrei sa vii cu noi acasa? Te rog din tot sufletul sa faci lucrul acesta.

Si am ramas in acea biserica pe un scaun. Si in timpul slujbei, s-a ridicat un barbat, a venit la mine si a pus mana pe mine si mi-a spus: „Asculta barbatule, asa-ti vorbeste Duhul Sfant, eu sunt Dumnezeu care te-am adus aici.  Eu sunt Dumnezeu care te-am vegheat si ti-am purtat de grija si te-am scos din groapa mortii.” Si-mi spunea omul acesta niste lucruri despre mine care nu vroiam sa le stie nimeni. Erau secretele mele cu Dumnezeu. Doar atat. Si imi era rusine ca erau 400 de oameni si ma auzeau toti. Si am zis: De unde stie omul acesta atatea despre mine? Si credeti ca stia omul acela ceva despre mine? Nu stia nimic. Stia Dumnezeul cel viu si adevarat, cui i-am cerut sa-mi vorbeasca. Dumnezeul care m-a scos din orice, Dumnezeu care a fost cu mana peste mine tot timpul si eu nu stiam lucrul acesta. NU vroiam sa stiu sau cu siguranta nu vroiam niciodata sa stiti. Ca nu noi Il cautam pe Dumnezeu. Dumnezeu ne cauta si Dumnezeu ne gaseste. Slavit sa fie numele Domnului!

Am stat in acea biserica prabusit. Nu mai stiam nici cum ma cheama. La sfarsitul serviciului s-a ridicat pastorul si a spus: Aici sunt inimi care-L cauta cu scumpatate pe Dumnezeu. Daca o singura inima s-a simtit atinsa de Duhul lui Dumnezeu, vrem sa vina in fata, sa ne rugam pentru el. Si in seara aceea, m-am ridicat in picioare si mi-am predat viata si inima in mana Lui. Nu stiu ce am meritat eu, ce am facut eu ca sa merit bunatatea Lui. Nu stiu ce am facut eu bun pe pamantul acesta  ca sa merit acest mare har si aceasta mare binecuvantare ca eu sa ma numesc copilul Lui. Poate ca rugaciunea matusei mele, poate ca rugaciunea acelei femei la care i-am ajutat copiii. Poate ca rugaciunea mamei mele. Nu stiu. Stiu un singur lucru, ca Dumnezeu a ascultat rugaciunea.  Stiu un singur lucru, ca Dumnezeu  asculta rugaciunea si astazi.

Mai mult decat ata, in ziua de 5 iunie, 2011, am intrat in apa botezului in biserica penticostala Betel Coslada, cel mai fericit om. Cel mai fericit om care s-a imbracat in haine albe. Toata viata mea am fost imbracat doar in haine negre si cand eram bodyguard imi placea sa ma imbrac in negru tot timpul. Dar atunci, in ziua de 5 iunie eram imbracat in alb impreuna cu alti 16 oameni, toti care au hotarat sa-L urmeze pe Cel viu si vesnic. Sa-L urmeze pe Cel care s-a rastignit pe Golgota si sa declare ca El este singurul Domn si Mantuitor al lor. Am intrat foarte bucuros in apa botezului dar la mine acasa era doliu. Mama si sora mea si prietenii mei toti au spus ca am murit, pentru ca m-am pocait. Dragii mei, un om nu moare cand se pocaieste. Moare pentru sinele lui. Moare pentru orgoliul lui. Moare pentru lume, dar pentru Hristos este viu. Fiecare care a facut legamant cu Domnul, in momentul cand a facut legamant cu Domnul, atunci a inviat. Pana atunci a fost mort. Asa am fost si eu. Pana la varsta de 35 de ani am fost mort. Am fost mort in pacat, am fost mort intr-o viata traita in intuneric. Dar, la 35 de ani, Domnul Isus a hotarat sa ma scoata la lumina. Slavit sa fie numele Lui.

A doau zi, 6 iunie, a inceput rugaciune cu staruinta pentru botezul cu Duhul Sfant. M-am dus seara la rugaciune si am stat doua ore pe genunchi. Nu stiam ce inseamna pentru ca nu cunosteam lucrarea. La Teologie ne-a invatat ca nu mai este posibila. A fost o singura data la CIncizecime si gata. Dar, eu am vazut cu ochii mei ca Dumnezeu vorbeste, ca Dumnezeu asculta, ca Dumnezeu boteaza cu Duhul Sfant. Ca Dumnezeu vorbeste gura catre gura cu omul. Si-mi doream si eu lucrul acesta si in seara de 7 iunie, spre 8, la o rugaciune de patru ore pe genunchi, Dumnezeu m-a umplut cu puterea Duhului Sfant. Si am inceput sa vorbesc intr-o limba noua, sa cant o cant o cantare noua pentru Dumnezeu. Acesta-i Dumnezeul nostru, El face lucrurile asa cum crede El. Asa cum trebuie sa fie facute. In ziua de 8 iunie implineam 35 de ani, a fost cel mai mare cadou care l-am primit in viata mea. Cadoul care l-am primit a fost cel mai minunat cadou, ca Duhul lui Dumnezeu a patruns in mine si m=a umplut. Slavit sa fie Numele Domnului.

Dupa aceasta perioada am inceput sa slujesc in biserica. Dar razboiul nu s-a terminat. Satana a dus peste mine probleme grave de sanatate. Am ajuns sa cantaresc la un moment dat 210 kg. Eram un monstru pe picioare. Nu mai puteam nici sa merg, nu mai puteam sa muncesc. Dar Dumnezeu a vegheat asupra mea. Medicii mi-au mai dat de trait intre 6 luni si un an de zile. Aveam diabet cu glicemie de 400. Trebuia sa fac 3 insuline in fiecare zi si n-am facut nici una, niciodata, pentru ca in urma rugaciunii si a postului din biserica si a ungerii, Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat de diabet. Eu nu am facut nici macar o insuline odata in viata mea, dar Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat. Si de trei ani de zile, in corpul meu, nu stiu sa mai intre vreun medicament, pentru ca sufeream de hipertensiune, probleme caridace din cauza greutatii. Ma sufocam noaptea, dormeam cu un aparat pe nas. Dar vreau sa va spun ca Dumnezeu a facut minuni in viata mea si face minuni si astazi in 2015. Daca in urma cu cateva luni, mediciiimi spuneau ca nu mai am de trait decat intre sase luni si un an de zile, vreau sa va spun ca in ianuarie, Dumnezeu a facut o minune cu mine. Dumnezeu m-a trimis la un medic de pe pamantul acesta, care mi-a facut o operatie, o operatie foarte dificila care mi-a spus ca era riscanta si s-ar putea sa nu ma mai trezesc de pe masa de operatie. A trebuit sa semnez pe propria raspundere ca ma opereaza. Si am semnat pe propria raspundere. Dar, cum? Tot la indemnul Domnului. Tot la ascultare fata de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu, tot ceea ce spune, duce la bun sfarsit si imlpineste. Slavit sa fie Domnul. Dumnezeu mi-a vorbit si mi-a spus: Du-te in Numele Meu si vei fi biruitor.

Am intrat in sala de operatie si nu stiu cat timp a trecut, stiu sigur atat, ca am auzit o voce care m-a strigat pe nume si mi-a zis: „Mihai, trezeste-te!” Si m-am trezit. Si cand m-am trezit, m-am trezit in pat conectat la cateva aparate. Si a venit asistenta la mine si m-a intrebat daca ma doare ceva si i-am zis ca nu ma doare nimic. Am intrebat-o: Vorbesti romaneste? Si a zis, nu. Si i-am zis, nici medicii care m-au operat nu vorbesc romaneste? Si a zis ca nu, ca sunt spanioli si americani. Si atunci mi-am dat seama cine a vorbit. Mi-am dat seama cine m-a trezit. Acel in care mi-am pus nadejdea toata viata. Acel care traieste si este viu in vecii vecilor. Scumpii mei, aceasta este marturia pe care am facut-o astazi. Ar fi fost mult mai lung si mult mai mult ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Dar, am scos cele mai importante aspecte din ceea ce a facut Dumnezeu in viata mea. Dumnezeul nostru are mila si se indura. Slavit sa fie numele Lui. S-a indurat si de viata mea. S-a indurat de un om care a crezut ca-L cunoaste. S-a indurat de un om care a crezut ca stie totul despre El. Nu stiam nimic despre El. Cum Il cunosc? Acum Il simt, acum stiu ca El este Tatal meu care ma asculta. Acum stiu ca raspunde la rugaciunein fiecare moment.

Dumnezeu sa va binecuvanteze, Dumnezeu sa va umple de puterea Duhului Sfant si sa va tina pe calea Lui pentru ca e unica cale care duce catre Imparatia lui Dumnezeu, este ascultarea si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Va indemn un singur lucru: Pocainta, pocainta, pocainta. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Amin.

Urmareste marturia si intreg programul de Duminica din 4 Octombrie 2015 aici –

marturia incepe la de la minutul 7 pana  la minutul 30.

Intrati la arhiva video a Bisericii Peniel aici: http://bisericapeniel.uk/arhiva-video/

Selectati din luna Octombrie, ziua de Duminica dimineata 4 Octombrie 2015 si faceti click pe poza. Video se va deschide intr-un geam nou.

Biserica Peniel Arhiva Video

Cu spitale dar fără biserici? Nicolae.Geantă

Photo Agnus Dei

Photo Agnus Dei

De când unul din renumiții jurnaliști ai României, domnul Lucian Mândruță, a postat pe pagina sa de Facebook un articol incendiar la adresa preoților și bisericilor din România, o mulțime de conaționali au început să ridice degetul împotriva Casei lui Dumnezeu! Ziarele și blogurile sunt invadate de comentarii care vor ca bisericile să fie închise. Deunăzi chiar niște tineri la asta m-au provocat: „De ce e nevoie de biserici când nu avem spitale?”

„Sunt 56.000 de preoţi şi 48.000 de medici în România”, scrie domnul Mândruță. Și continuă tirada: „Preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere. Medicii, în schimb, salvează în fiecare zi mii de oameni, însă lumea îi înjură. În fiecare an, medicii buni pleacă în străinătate, de tot. Popii, nu pleacă decât maxim într-o nouă biserică, construită peste drum. 

În ultimele două decenii, nu s-a făcut nici un spital mare. În schimb s-au închis multe mai mici. Numărul de biserici aproape s-a dublat. Nu avem nici un mare centru de cercetare finanţat la nivel european. În schimb finanţăm o catedrală a neamului, la nivelul european de Evul Mediu. Mari noştrii intelectuali sunt bigoţi. Unii practică chiar delirul mistic în cărţile lor. Nici unul nu apără ştiinţa.

În concluzie, rugaţi-vă să nu vă îmbolnăviţi. Sau dacă totuşi o faceţi, rugaţi-vă să muriţi repede. Pentru deces cu zece popi, România e perfect pregătită. Şi acum ne pregătim să îi scutim de taxe. Fireşte, pe preoţi, nu pe medici. Aşa să ne ajute Crucea Roşie!”

Nu ţin partea preoţilor. Oricum ei mă înjură că sunt pocăit. Sectar. Fără șanse de mântuire. Însă, nu sunt de acord (în totul) cu jurnalistul. Argumentez şi de ce:

În primul rând, preoţii trebuie să fie mai mulţi decât medicii! România nu e o ţară numai de diabetici, de ulceroşi ori hipertensivi, de tebecişti sau handicapaţi. E o ţară normală, cu oameni vânjoşi. Sănătoşi. La medici, evident, merg numai bolnavii. Şi nu cred că 19 milioane de români sunt bolânzi! Însă 19 milioane de români au o boală foarte gravă: păcatul. Toţi suferă de el. Păcatul ucide. Nici un medic nu-l poate trata. De aceea, cred că batalionul de preoţi e prea puţin numeros. Iar numărul de biserici e insuficient. Mai ales în comparaţie cu cârciumile şi discotecile!

E drept, medicii salvează zilnic vieţi. Îi felicităm! Le mulţumim! Dar nu putem spune că preoţii n-au salvat pe nimeni. Sunt milioane de mărturii ale oamenilor ce şi-au schimbat viaţa în biserici. Apoi, oricâte lifting-uri ar face medicii, oricâte upgrad-ări de facies, ce-ar folosi unui om look-ul ori să câştige tot pământul, dacă îşi va pierde sufletul? Sufletul e mai de preţ ca trupul. Dacă l-ai piedut, regretele nu te ajută. Chiar dacă te boceşti veşnic…

Accept, intelectualii pot fi bigoţi. Mistici. Pot scrie despre Dumnezeu, dar să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Însă cu ştiinţa nu te aperi împotriva dumnezeirii. Dimpotrivă, ea vine şi-L confirmă pe Creator, creaţia Sa. Fără Cel ce vindecă rănile, degeaba avem cele mai sofisticate spitale. Oare spitalul, chiar i-a salvat pe toţi? Nu. Dar nimeni nu a cerut să-l dărâme!

Dacă vă îmbolnăviţi, nu vă rugaţi să muriţi repede! Asta e filosofie drăcească! Atee. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă vindece. Şi trupul, şi sufletul. A făcut-o cu mii de ani înainte să apară organizația Crucea Roşie… O face şi acum! El… nu se schimbă!

Concluzie: Cei ce vor spitale fără Biserici, vor vindecare fără Dumnezeu. Însă în timp ce tehnologia medicală a atins apogeul ştiinţific, puşcăriile sunt mai îndesate ca mall-urile în Ajunul Crăciunului, tinerii şi-au piedut orice doză de moralitate, avorturile sunt mai numeroase ca naşterile, parlamentarii fură „legal” ca în Vestul Sălbatic, economiştii ecluzionează inginerii financiare, cârciumile socializează mai abitir ca Facebook-ul, ziariştii devin mai profesori ca profesorii! Peste tot se promovează urâtul. 

Momentan nu mă tem de urât. Câtă vreme avem Biserica… Iubiţi-o, sprijiniţi-o, frecventaţi-o! Şi vă asigur: nu vom mai avea mulţi bolnavi!

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/10/cu-spitale-dar-fara-biserici-de.html
Urmareste Blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Florin Ianovici – Ce va iesi din inima in ziua necazului?

Florin Ianovici

Florin Ianovici: In ziua necazului, ce va iesi din inima? Cu putere, ce ai strans.

Pastorul Dinu Pop de la Oradea a trecut printr-o mare problema, o tumoare extraordinara, a intrat in coma. Si am fost la el la spital.

Pentru ca aceasta tumoare a fost la creier si absolut nu mai era stapan pe nimic din ceea ce spunea. Si ne-a spus dupa aceea ca nu mai avea putere.

man coma hospital boala necaz incercariStiti ce facea omul acesta cand era in coma? Am ingenuncheat langa el si am plans. Stiti de ce? Pentru ca in tot timpul comei  el rostea numai psalmi. Din inima lui se ridica ceea ce a pus.

Sa nu mai fie intre noi cuvinte indoielnice si cuvinte care nu sunt de la Dumnezeu, ci sa vorbim numai cuvintele lui Dumnezeu. Ajuta-ne, Doamne!

Dumnezeu sa ne ajute in privinta aceasta si sa ne dea putere. In aceasta seara, taria noastra e Cuvantul Domnului, taria noastra e fagaduinta Lui! Taria noastra sunt promisiunile Lui. Ceea ce Dumnezeu a promis, va face!

Din predica Noi vrem sa fim ca tine Isuse

Cultul Crestin Penticostal- Conferinta Nationala a pastorilor: „Integritatea crestina intre provocare si mod de viata” (09.10.2015)

Poze din a treia zi a conferintei. Vezi mai multe poze aici –

https://dininimapentrutine.wordpress.com/2015/10/09/cultul-crestin-penticostal-conferinta-nationala-a-pastorilor-integritatea-crestina-intre-provocare-si-mod-de-viata-09-10-2015/

Vezi poze din primele doua zile aici –

Omul de succes … in ochii lui Dumnezeu – Adi Mocanu

Adi MocanuE una dintre cele mai grele intrebari, ce le citesc eu in Biblie. O intrebare ridicata de cel care detine dupa Scriptura superlativul absolut al intelepciunii, in afara de Hristos, care este intruparea intelepciunii si ma refer aici la Solomon, care in Cartea Eclesiastului in cap. 9 ridica o intrebare in vers. 3 – intreaba doar atat: „ Şi după aceea? „ Zice asa: si cei buni si cei rai, toti oamenii, pana la urma, mor. SI DUPA ACEEA? Aceasta este intrebarea.

De altfel, este si intrebarea mea favorita, de cate ori prind vreun adolescent prins in cursa asta, dupa lucrurile urgente in viata, pentru ca dupa cum puteti observa, in viata noastra conteaza mai mult lucrurile urgente decat cele importante. E urgent, frate, sa-mi termin scoala. E urgent sa intru la nu stiu ce loc de munca. E urgent… uitand de lucrurile cu adevarat importante , robiti de urgentele din viata noastra de fiecare zi. Si cand pun mana pe vreun adolescent de felul acesta, intotdeauna imi place sa-l intreb: SI DUPA ACEEA?

Aceasta este intrebarea. A fi de succes in viata asta nu-i determinat de cate camere ai la casa, nici cate diplome de doctorat. Nici cati bani ai in cont. Ci, a fi de succes in viata aceasta inseamna ca dupa aceea, Dumnezeu sa-ti spuna: Vino, rob bun si credincios. Asta inseamna sa fii cu adevarat de succes.

Stiti? Biblia are o chemare formidabila. Ea ne zice asa: „Fiti oameni~” Nu zice: fiti ortodocsi, fiti penticostali. Zice: Fiti oameni! E un filosof din vremea antica de care se povesteste ca iesea in piata, in agora, si cand se uita in stanga si in dreapta, zicea: Cata multime si nici un om.

In toata Scriptura, de la inceput pana la sfarsit, Biblia zice: Fiti oameni. Stiti ce inseamna sa fii om? Nu-i vorba ca si cantecul romanesc – A fi om e lucru mare. Sigur, ca asa o fi. Dar, Biblia spune mult mai mult decat atat. Vechii greci numeau omul antropos- a fi vertical. Sa stai cu privirea in sus. Antropos, traducerea ad literam este cel care se uita spre cer. Cel care se uita in sus. Noi am fost creati de Dumnezeu cu un dor al vesniciei in inima noastra si niciodata n-o sa ne gasim fericirea in succesul lumii acesteia. Ci, adevarata fericire o vom gasi doar in relatia cu Dumnezeu. Tu ai fost creat sa fii om.

Dar, nu vedeti ca suntem legati tot mai mult de lucrurile din lumea aceasta? Trasi de puterea gravitatiei pamantului si de tehnologie? Voi nu vedeti ca suntem cu telefonul mobil n buzunar si ne uitam [tot timpul la el] si in loc sa ne uitam in sus, ne uitam tot mai mult in jos… (Din primele 10 minute, mai sunt aprox 52 minute din mesaj)

TEXT Luca 19:1-10

Deprinderea cu multumirea ~ Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu“Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m- am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa”
Filipeni 4: 12
In versetul acesta este una din marile declaratii ale Bibliei. Ea este facuta de apostolul Pavel ca o marturie a dependentei totale fata de Dumnezeu, dar si ca o lectie ce trebuia sa fie predata tuturor credinciosilor. Cu adevarat, deprinderea cu multumirea este un exercitiu, un antrenament spriritual care incepe din launtru si se vede in afara.

Oare a avut apostolul “de toate” ca sa fie multumit ? Nicidecum, chiar el marturiseste ca a trait si in lipsa, a fost chiar smerit si flamand. Fara nici o umbra de indoiala, multimea bunurilor materiale nu il face pe om multumit. Cum totusi a putut sa fie plin de recunostinta si in acele stari atat de smerite pe care le- a experimentat ? Multumirea lui nu se lega de ce se vede, de ce se tine in mana, de ce poate sti ca este al lui, ci de relatia pe care o avea cu Acela care putea sa ingrijeasca de toate trebuintele lui.

Asadar, poate fi interpretata si definita multumirea cu Biblia ? Categoric da.

Deprinderea cu multumirea este un act al credintei in Dumnezeu.

Niciun om nu poate sa atinga modul acesta de a fi, daca nu are o credinta veritabila in Dumnezeu. A sti ca El este Dumnezeu si al Lui este cerul si pamantul, a sti ca El este administratorul tutror resurselor necesare pentru viata, a sti ca El cunoaste nevoile fiecarui om in parte, toate aceste sunt masura de liniste pe care o are sufletul credincios. Nu ai cum sa traiesti multumit, daca existenta si atributele lui Dumnezeu sunt absente din crezul tau. Omul nacut din nou Il cunoaste pe Dumnezeu si traiste in siguranta zilei de azi si a zilei de maine, multumit fiind pentru orice dar bun si desavarsit. Istoria binecuvantarilor cu Dumnezeu imi exerseaza capacitatea de multumire !

Deprinderea cu multumirea este un proces al dezvoltarii spirituale.

Sunt atat de multumit pe cat de matur spiritual sunt. Doar intr- o crestere de la zi la zi in asemanarea cu Hristos, se dezvolta aceasta virtute crestina. Crescand in viata traita cu Domnul meu, am discernamant duhovnicesc si pot sa vad si locurile, si ocaziile, si modalitatile in care Dumnezeu a gasit cu cale sa ma binecuvinteze. Le apreciez pe toate acestea, iar atunci cand este si vremea de lipsa, ca la Pavel, stiu ca si prin nevoi sunt format, sunt echipat ca sa corespund standardelor inalte ale lui Dumnezeu. Ati observat forma galagioasa a nemultumirii la copii ? Ei plang si bat din picioare cand vor mai mult decat au. E manifestarea vizibila a infantilismului. Cred ca se poate vorbi despre riscul infantilismului spiritual, chiar si la cei credinciosi. Maturitatea dezvolta cu sine si observarea atenta si corecta a darurilor lui Dumnezeu.

Deprinderea cu multumirea este un mijloc de proslavire a lui Dumnezeu.

Ce poate fi mai frumos ? Multumit fiind realizez un mare obiectiv: Il glorific pe Dumnezeu ! Exprimarea multumirii se face si prin cuvinte. Cuvintele Ii sunt adresate lui Dumnezeu ca o jertfa de bun miros, asa incat este inaltata fiinta Creatorului. Aprecierea este pe buzele mele, lauda mea vine din inima, duhul de inchinare este legat de realitatea pe care am trait- o: El m- a binecuvantat ! Ganditi- va cati inchinatori ar putea avea Dumnezeu din felul aceste de a fi ? Apostolul Pavel vorbeste in Romani chiar despre o stare de rebeliune a omenirii atunci cand nu vrea sa- I multumeasca lui Dumnezeu. Sa nu ajungem asa, ci mereu si mereu sa ne inchinam inaintea Lui si prin multumirea noastra !

Pastor Ioan Cocirteu

Ghiță Ignat (Ursul Carpatin), Interviu după Gratii – Penitenciarul Botoșani!

IMG_2377Mike Olari sta de vorba cu Ghiță Ignat (Ursul Carpatin), intr-un interviu după Gratii la Penitenciarul din Botoșani….

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

După două zile de condus mașina, prin frumoasa noastră țară (efectiv am traversat țara de la un capăt la altul, din Vestul țării până în Nord-Estul țării) iată-mă ajuns la Gura Humorului, unde am și înoptat cu o zi înainte de a-l vizita pe fratele nostru Ghiță Ignat.

M-am trezit dimineața refăcut și pregătit să conduc încă vreo două ore pâna la Penitenciarul din Botoșani, unde Ghiță mă aștepta nerăbdător.

L-am găsit pe Ghiță într-o formă foarte bună, atât spiritual cât și fizic. Cele două ore, cât am fost lăsați să petrecem împreună, au trecut mult prea repede. Discuția noastră s-a  rezumat în mare parte pe domeniul spiritual, lucru care m-a bucurat mult. Ghiță (omenește vorbind) ar avea toate motivele să fie trist, soția acasă cu 3 copii mici și multe alte lucruri care mi s-au spus și nu doresc să le pomenesc aici. Sunt motive foarte întemeiate ca atât…

Vezi articolul original 2.311 cuvinte mai mult

Promo Album „Spre Vest” – Catalin Ciuculescu

00000000000000

Promo Album „Spre Vest” – Catalin Ciuculescu

Monument închinat celor zece porunci, îndepărtat de pe terenul statului Oklahoma

Photo USA Today

Photo USA Today

Decizia a fost comunicata de Curtea Supremă din Oklahoma in Iulie 2015 :

Un monument din granit, pe care au fost inscripționate cele zece porunci, va fi îndepărtat de pe terenul din proximitatea clădirilor guvernamentale din Oklahoma pentru că avantajează credințele creștină și mozaică, a hotărât cea mai înaltă instanță judecătorească locală, scrie AP.

Curtea Supremă din Oklahoma susține că inscripțiile de pe monument (care a fost ridicat din fondurile unui reprezentant republican) ”au o natură evident religioasă și sunt parte integrantă a religiilor creștină și iudaică”.

Votul  de 7 la 2 al judecătorilor de la Curtea Supremă a anulat o decizie anterioară a unui judecător districtual care hotărâse ca monumentul să rămână pe locul în care a fost amplasat inițial.

Procurorul general Scott Pruitt susține, însă, că monumentul are importanță istorică, fiind aproape identic cu unul din Texas a cărui amplasare a fost declarată constituțională de Curtea Supremă a SUA. Totuși, judecătorii din Oklahoma susțin că monumentul nu încalcă Constituția SUA, ci doar pe cea a statului.  (SURSA)

ca sa aflam ca in data de 6 octombrie, in timpul noptii, ca sa se evita protestari, monumentul a fost indepartat:

And so the monument, which has sparked controversy since its installation in 2012 on the Capitol grounds in Oklahoma City, was taken away early Tuesday morning and transported to a conservative think tank for storage.

On June 30, the Oklahoma Supreme Court, in a 7-2 ruling, said the display violated a provision in the state constitution prohibiting use of state property to further religions. Oklahoma County Judge Thomas Prince then ordered its removal by Oct. 12.

„We wanted it to be done as quickly and efficiently as possible, and doing it at night gave us the best opportunity to do that,” Estus told the AP. „The Highway Patrol was also very concerned that having it in the middle of the day could lead to having demonstrations of some kind.”

SURSA – http://www.usatoday.com/story/news/2015/10/06/after-court-order-10-commandments-monument-is-removed-from-grounds-of-oklahoma-state-capitol/73445134/

Ten Commandments Monument Removed

from Oklahoma State Capitol

After Court Order

A Ten Commandments monument at the Oklahoma state capitol was removed this week after a state Supreme Court ruling on the matter earlier this year, saying it was against the state Constitution to display it there.

VIDEO by Lacey Abotta

Președintele Poloniei se opune prin veto LEGII GENDER, după proteste din partea populaţiei. Legea fusese aprobată de parlamentul polonez

Lobby-ul secularist își ia vacanță în Polonia. Preşedintele a spus NU teoriei genului, deşi Parlamentul votase legea.

CITESTE mai mult aici –

Povestea lui Corrie Ten Boom – O credinta de neinvins!

Corrie Ten Boom si Brother Andrew prayer meeting in 1969 Photo Open Doors

#‎BrotherAndrew‬ with ‪#‎CorrieTenBoom‬ during a ‪#‎prayer‬ meeting in 1969. Photo via Open Doors

She once uttered these encouraging words: „You can never learn that Christ is all you need, until Christ is all you have.” Fratele Andrew cu Corrie Ten Boom la o intalnire de rugaciune in 1969. Corrie Ten Boom a zis odata: Nu poti sa inveti ca Isus e totul si singurul de care ai nevoie, tu, pana nu ajungi in situatia in care Il ai doar pe El si nimic altceva.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, milioane de evrei au căzut victime terorii naziste și au fost trimiși în lagărele de concentrare, de cele mai multe ori, lagăre ale morții.

În Olanda, ca și în alte țări aflate sub ocupație germană, au fost mulți oameni care și-au sacrificat libertatea și viața încercând să salveze cât mai mulți evrei de la deportare.

Corrie Ten Boom, născută în orașul Haarlem în anul 1892, a fost crescută și educată într-o familie de creștini iar împreună cu familia sa, și-a pus la dispoziție propria locuință pentru a ascunde sute de evrei de autoritățile naziste.

Locuința familiei Ten Boom a devenit Muzeul „Corrie Ten Boom” fiind ascunzătoarea evreilor din timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Povestea clădirii a început în anul 1837, când Willem Ten Boom a deschis în casa sa o ceasornicărie, aflată la parter, în timp ce familia locuia la etaj. Mai târziu casa și afacerea au ajuns la Corrie, fiica acestuia.

În parteneriat cu o fundație din Olanda, Alfa Omega TV, a reușit să facă disponibil un album DVD care prezintă povestea vieții lui Corrie Ten Boom în 2 variante: un documentar care cuprinde imagini de arhiva, fotografii și mărturii și un program de desene animate, destinat celor mici, dublat în limba română.

Acest DVD se oferă gratuit bisericilor și organizațiilor implicate în procesul de educație.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond Crestin 586 – 11 octombrie 2015. ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Povestea lui Corrie Ten Boom –

O credinta de neinvins! – reportaj AOTV

Saint Paul’s Visit to Britain – Documentary

‌Saint Paul’s Visit to Britain – Documentary from Brian on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari