Marturie Mihai Costinas (fost preot) la Biserica Peniel Londra

Photo captura Program 04 Octombrie 2015 Marturie Mihai Costinas Biserica Peniel Londra

Photo captura Program 04 Octombrie 2015 Marturie Mihai Costinas Biserica Peniel Londra

Fost preot, acuma slujitor a lui Dumnezeu vorbeste despre lucrarile lui Dumnezeu, care le-a facut in viata lui:

Slavit si binecuvantat sa fie Tatal, Domnul Isus Hristos si puterea Duhului Sfant. Amin. Scumpi frati si surori, o sa citesc doar un singur cuvant, care cred eu ca este concludent pentru ceea ce Dumnezeu face in vietile noastre si nai akes ceea ce a facut in viata mea ca si fost preot ortodox. Cuvantul lui Dumnezeu se gaseste scris in Faptele Apostolilor 6:7 – Cuvântul* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de** preoţi veneau la credinţă. Faca Dumnezeu ca macar acum, in acesti ani care au ramas, Dumnezeu sa-si ia zeciuiala din preoti. In Romania sunt 22.000. La nivel global inca n-am statistica. Dar, am zis, ca daca Dumnezeu si-ar lua zeciuiala din cei 22.000 preoti din Romania, ar fi cam 2.200. Inseamna ca s-ar pocai aproape toata Romania. Slavit sa fie Domnul. 

Numele meu este Mihai Costinas si 11 ani de zile am fost slujitor preot in biserica ortodoxa romana. M-am nascut intr-o familie de romani ortodocsi undeva in nordul Romaniei, aproape de orasul Zalau, pe valea Agrijului, in comuna Agrij. Acolo am primit credinta stramoseasca de la parintii si de la bunicii mei, bunica si mama fiind membre in Asociatia Oastea Domnului, astfel incat, eu, de foarte mic am avut tangenta cu tot ceea ce inseamna viata bisericeasca si credinta ortodocsa. Am facut scoala primara in orasul Zalau, liceul si in perioada liceului, dupa ce tatal meu a plecat la Domnul intr-un mod fulgerator, eu am inceput sa caut calea lui Dumnezeu mult mai intens decat pana atunci. Desi, in viata mea trebuia sa devin un mare sportiv, am practicat vreo 9 ani de zile judo. Am fost vice campion national. Dar vreau sa va spun ca toate aceste diplome, premiile de la scoala, pentru ca am fost un elev premiant tot timpul, nu mi-au adus nici o satisfactie. Nu eram implinit din nici un punct de vedere. Si dupa ce s-a intamplat evenimentul cu tata, am inceput sa cercetez foarte mult biserica ortodoxa. Preotul din parohia mea a vazut lucrul acesta si eu citind foarte mult am devenit un tanar foarte mistic. Am citit toata Filocalia. Am citit toate vietile sfintilor deja la varsta de 18 ani. Cand am hotarat sa ma duc la facultatea de teologie deja cunosteam tot ceea ce inseamna teologie mistica si teologie dogmatica ortodocsa.

Am mers la facultate. Acolo, poate unii dintre voi, care ati facut teologie baptista sau penticostala, ati cunoscut studenti ortodocsi. Noi n-am pus foarte multa baza pe Cuvantul lui Dumnezeu, pe Biblie. Pentru noi a fost foarte importanta filosofia, istoria religiilor, teologia dogmatica, teologia sistematica si traditia, ritualul. Asa, incat eu am fost un student foarte bun si acumulam foarte mult lucrurile acestea si am devenit un tanar foarte studios, mai ales in ceea ce inseamna materie dogmatica. Si n-aveam nici un gand eu sa studiez altfel decat asa, in stilul traditional ortodox. Si ca un ortodox convins pentru ca imi placea sa ma duc la manastiri. Imi placea sa ma inchin la icoane, sa ma inchin la moaste samd. Am terminat teologia si eram tot mai gol pe interior. Nu simteam, desi vroiam sa ma intalnesc cu Dumnezeu, vroiam sa-L cunosc pe Dumnezeu cu adevarat, dar eram tot mai gol. Nu-L cunosteam pe Dumnezeu. Am mers la pastoratie in parohie. Acolo, m-am lovit de traditii, m-am lovit de obiceiurile satului unde eram preot. Si cate putin, cate putin, m-am indepartat oarecum si de ceea ce invatasem eu in teologie, pana la un moment dat cand Dumnezeu a hotarat sa lucreze la inima mea si a vazut ca il caut dintr-o inima sincera.

Mihai Costinas la Biserica Peniel Londra 04/10/15

Mihai Costinas la Biserica Peniel Londra 04/10/15

Intr-o Duminica eram foarte cercetat in timpul liturghiei. Am citit Evanghelia de la Marcu cap. 16. Si la vers. 16 am fost foarte cutremurat de acest verset. Versetul spune ca ‘cine crede si se va boteza, va fi mantuit, iar cine nu va crede va fi osandit.’ Niciodata n-am fost atat de tulburat de acest verset ca si atunci. Saptamani la rand am fost tulburat de acest verset, incat nu mai puteam sa dorm noaptea. Mergeam la munca. Aveam foarte multe oi. Aveam turme, aveam afaceri. Eram un om „foarte gospodar”. Un om care se ocupa nu numai de cele sfinte, dar ma ocupam si de cele din lume. Si Dumnezeu a vazut lucrul acesta. Si Dumnezeu este constient ca tu, ca si fiinta creata de El, nu poti sa slujesti in doua parti. Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu si lui Mamona. Trebuie sa alegi. Ori Il slujesti pe Dumnezue, ori slujesti lumii. Eu incercam sa le impac pe amandoua si nu se poate, astfel incat, la un moment dat am ajuns, din cauza acestor dileme la care nu puteam sa gasesc raspuns, sa plec undeva departe, sa castig si mai multi bani. Mi-am pierdut si familia, s-a destramat familia.

Am ajuns in Spania. In Spania am ajuns sa lucrez ceea ce nu mi-am inchipuit vreodata ca voi lucra. Am inceput sa lucrez ca si garda de corp pentru cei mai ticalosi oameni de pe planeta. Ii pazeam pe cei care faceau cele mai rele lucruri. Dar, castigam foarte multi bani. Si vreau sa va spun, dragii mei, ca banii acestia, n-am avut nici o satisfactie de la ei. Nici macar nu m-am ales cu ceva, sa zic ca mi-am construit o vila imensa, ca am o masina ultra pergormanta. Nici macar n-am un costum Armani sau Gucci. Pentru ca banii acestia pe care-i castigam nu erau bani binecuvantati. Si toti cei care ati trecut prin occident si ii vedeti pe prietenii vostri care castiga foarte multi bani sau au foarte multe lucruri, sa stiti ca nu au nimic in suflet. Nu au nici o implinire sufleteasca. Nici eu nu aveam nici o implinire sufleteasca. Mai mult decat atat, ma indepartasem de Dumnezeu total. Nu mai eram acel preot mistic, acel preot rugator, care-L cautam pe Dumnezeu din toata inima. Il cautam pe Dumnezeu in abstract, din filosofie, ma mai rugam foarte rar,si in momentele in care ma rugam, ma rugam asa, mecanic, dintr-o carte de rugaciuni. Nu-l cunosteam pe Dumnezeul cel adevarat. Dar Il doream pe Dumnezeul cel adevarat. Vroiam din toata inima sa-L cunosc pe acel Dumnezeu.

Si acest Dumnezeu incepea sa mi se descopere cate putin. Dar, eu aveam inca solzii pe ochi si nu-L intelegeam. Si intr-o noapte pazeam pe acei oameni intr-un loc de intuneric si la un moment dat imi suna statia de receptie sa mergem sa stam la o alta poarta pentru ca erau probleme. Cel care trebuia sa mearga era colegul meu. Pe el l-a chemat pe nume. Insa, el n-a auzit statia si m-am dus eu. Si dupa cateva zeci de minute am auzit patru focuri de arma. Am fugit inapoi repede si mi-am gasit colegul intr-o balta de sange cu patru gauri in piept. Era mort, impuscat de un om care consumase droguri. Atunci m-am cutremurat. Eu eram cel care trebuia sa fie acolo, nu el. Pentru ca pe el il chemase seful. Pe mine m-a chemat altcineva, m-a chemat Dumnezeul cel viu care a avut un plan cu mine. Slavit sa fie Domnul.

Din acel moment s-a intamplat ceva in viata mea. Eu, o perioada am ramas mut. O saptamana n-am putut sa vorbesc. N-am putut sa spun nimic, doar plangeam si imi doream sa mor. La un moment dat am ajuns sa traiesc intr-un lagar cu drogati, cu alcooloci, cu oameni care n-aveau adapost, pentru ca firma de paza s-a inchis din cauza acestui eveniment si am ramas fara nici un ban. Si din acea firma, nici un prieten nu mi-a ramas alaturi. Si acolo, in lagarul unde traiam, acolo, Dumnezeu s-a indurat de mine si m-a scos. Acolo, Dumnezeu s-a indurat de viata mea, pentru ca eu credeam ca nu o sa mai ies niciodata de acolo. Nu credeam ca va mai fi posibil o viata pentru mine, normala. Dar, Dumnezeu s-a indurat de mine si m-a scos de acolo prin mana unui om, pentru ca Dumnezeu lucreazaprin oameni. Daca credeti ca vin ingerii din ceruri, s-ar putea sa vina si ei. Dar, Dumnezeu are ingeri aici pe pamant, pe care noi nu-i cunoastem. Poate-i primim in casa de multe ori si nu stim cne sunt.

Acest om m-a sprijinit sa ajung intr-o biserica penticostala de 50 de suflete. Si in acea biserica, eu am intrat cu blugi taiati, cu parul prins in coada si cu o barba ca si talibanii si cu o geaca de piele cu demoni pe ea. Dar Dumnezeu m-a primit si asa. Dumnezeu n-a tinut cont ca eu eram imbracat altfel decat ei, decat pocaitii. Si am stat pe un scaun acolo si la sfarsitul slujbii, afara, m-a intampinat o femeie in holul bisericii. Aceasta femeie a venit la mine si mi-a zis: „Tanarule, am auzit ca esti din localitatea….” (pentru ca m-am prezentat. Intotdeauna pastorul, in bisericile crestine, intreaba cine este pentru prima data, mai ales in occident, intr-o biserica noua. Si in momentul in care am iesit afara pe hol, aceasta femeie mai in varsta a venit la mine si mi-a zis: „Tanarule, am auzit ca esti din loicalitatea Agrij.” Eu am zis: „Doamne, sa nu ma cunoasca. Nu vreau. Nu vreau sa stie cine is.” Atunci, dansa vine spre mine mai tare si zice: „Nu ma recunosti? Nu-ti aduci aminte de mine?” Si am zis: „Nu.” Si atunci, iarasi ma intreaba: „Chiar nu ma recunosti? Nu-ti aduci aminte de mine?” Si am zis: „Nu.” Atunci, a inchis ochii si a inceput sa planga. I-au curs lacrimi din ochi si a ridicat o mana spre cer si a spus: „De zece ani de zile ma rog pentru tine. De zece ani de zile strig la Dumnezeu, sa te scoata de la intuneric la lumina si astazi, Dumnezeu mi-a raspuns la rugaciune. Mare-i Dumnezeul meu!” Si imi spune aceasta femeie: „Te cunosc de cand erai un copil de cinci ani. Eu sunt matusa ta. M-am rugat de multe ori pentru tine si acum, de cand am auzit ca esti preot, de zece ani de zile ma rog in continu ca Dumnezeu sa te scoata de la intuneric la lumina. Eu sunt credincioasa penticostala la Biserica Emanuel din Petrosani si de cand am auzit ca esti preot, in continu m-am rugat lui Dumnezeu sa te scoata din intuneric la lumina.”

Iata unde m-a trimis Dumnezeu, la 3.500 km . A trebuit sa las tot in urma. A trebuit sa pierd totul ca sa-L castig pe El, pe Dumnezeul cel adevarat, pe Isus Hristos. Slavit sa fie Numele Lui. Trei luni de zile m-am dus in acea biserica, dar, nici macar o singura zi cu gandul sa ma pocaiesc. N-aveam nici un gand de asa ceva pentru ca eram un teolog, un mistic. Un om care credea ca-L cunoaste pe Dumnezeu, care credea ca stie totul despre Dumnezeu. Dar, nu stiam nimic. Trei luni m-am dus in acea biserica si era singurul loc unde puteam sa plang, unde puteam sa-L simt pe Dumnezeu, pentru ca 11 ani am incercat sa-L simt pe Dumnezeu in biserica ortodocsa cu toate traditiile si cu toate ritualurile si niciodata nu L-am simtit pe Dumnezeu. Niciodata nu m-am intalnit cu slava lui Dumnezeu. Dar acolo, in acel coltisor de adunare am fost cercetat de Dumnezeu. Acolo puteam sa plang. N-am plans decat de doua ori in viata, cand a murit tatal meu si cand am plecat de langa copii. Dar in acea adunare, acolo ma zdrobeam de plans. Acolo puteam sa plang, acolo Dumnezeu curata inima mea. Acolo curata Dumnezeu ceea ce era intunecat in mine.

Dupa trei luni de zile am plecat in alt loc. M-am dus la munca cu cinci frati penticostali din Roma, acolo m-a trimis Dumnezeu. Natia pe care eu o iubeam foarte mult, in ghilimele, pentru ca atunci cand eram copil, cand ma prindeau la riu, imi rupeau undita si ma bateau si am zis: Cand cresc mare, am eu grija de voi. Si am avut grija, cand am fost bodyguard, unde-i prindeam nu-i iertam. Dar astia cinci erau altceva. Astia cinci, am vazut in ei lumina lui Hristos. Pentru ca oamenii acestia, in fiecare dimineata, eram cazati intr-un hotel, departe de cel mai apropiat oras la 70 km, se puneau in fata hotelului, in hol, jos, si se rugau lui Dumnezeu. Nu le era rusine. Noua ne este rusine daca mergem la McDonald’s sau la Burger King, cand mancam, sa punem capul in pamant sa ne rugam. Ne este rusine. Dar lor nu le era rusine ca treceau zeci de oameni pe langa ei si se puneau jos si se rugau.

Dar, in oamenii acestia, am vazut ceva. Am vazut ca Dumnezeu lucreaza. Intr-o duminica eram cu gatul umflat, plin de puroi. Ma dureau toate oasele. Simteam cum toata infectia imi patrunde in corp. Am fost voluntar la Medici Fara Frontiere. Imi stiam simtomele. Si m-am dus la ei in camera sa le cer un medicament pentru ca am vazut ca unul din ei a fost bolnav cu cateva zile in urma si s-a vindecat in aceeasi zi. Si am zis: „Ma duc sa avd ce medicamente au luat astia, sa-mi dea si mie. Si cand am ajuns la ei in camera, se rugau asa de tare, am crezut ca se cearta. Dar ei se rugau. Am batut cu pumnul in usa si nu m-au auzit. Si am intrat peste ei. Mi-a fost rusine sa-i deranjez, ca erau pe genunchi si se rugau asa de tare si plangeau. M-am pus pe genunchi in spatele lor si nu stiu cat am stat, poate cateva minute. Nu stiu daca m-am rugat. Dar, cand m-am ridicat de acolo, vreau sa va spun ca nu mai aveam nimic. Nu ma mai durea nici gatul, nici oasele, nici nimic. Asa lucreaza Dumnezeul nostru. Acesta-i Dumnezeul nostru.

Am plecat de acolo la prietenul meu in orasul Coslada, cel care m-a ghidat pentru prima data intr-o biserica penticostala. Si in orasul Coslada este la fel o biserica penticostala care afisa locuri de munca. Si acest prieten al meu stia de lucrula cesta si mi-a zis: Hai sa mergem sa vedem un loc de munca. Si cand am ajuns in acea biserica, era inchis, era perioada concediilor si fratii aveau slujba numai dupa masa. Si era un afis ca incepe la orele 18:00. M-am dus seara la slujba acolo, sa vad locurile de munca. Dar a fost tot un mod minunat, pentru ca eu n-am vrut sa ma duc. Dar, am mers sa ma plimb intr-un parc si am dat roata dupa un teren de fotbal si am ajuns chiar pe strada cu biserica. S

i cand am ajuns in fata, fratii intrau la rugaciune. Am intrat in holul bisericii si in holul bisericii ma intampina trei grupuri de persoane, care dintr-un grup, se smulge o tanara sa ma ia in brate: Mihai, ce faci aici?
Si am zis: Nu se poate, de unde ma cunosc pe mine pocaitii din Spania? Acolo m-a cunoscut matusa, astia, am ajuns cu ei sa ma rog cu pocaiti penticostali, ce am eu cu voi? De ce? Si am zis, eu nu mai scap de voi. Nu mai scap.
Si a zis tanara: Dar, nu ma recunosti?
Am zis: nu.
Nici pe tanarul care exerseaza la orga nu-l cunosti?
Si am zis: Nu.
Si a zis: El este fratele meu.
Nici o problema.
Ea zice: De zece ani de zile, mama multumeste pentru ca tu ne-ai facut noua un mare bine.
Si am zis: Ce bine v-am facut eu voua? Mai ales pocaitilor, niciodata n-am facut bine pocaitilor. Eu va prigoneam pe voi.
Zice: Acum zece ani, parintii nostri si cei 5 frati au fost in Spania la munca si noi cei mai mici am ramas acasa cu o matusa de-a naostra si n-am putut sa venim pentru ca le-a expirat parintilor viza si nu mai avea cine sa vina dupa noi. Si tu ne-ai rezolvat cu pasapoartele si vizele, sa ajungem in tara la parintii nostri din Spania.
Si atunci mi-am adus aminte ca eram cineva, aveam functie mare. Vanam cu seful politiei, cu seful garzii financiare si am dat un telefon si am rezolvat ca acesti copii sa ajunga la parintii lor in Spania. Si imi spune fata: Mama multumeste Domnului pentru tine de zece ani. Si tata ar fi vrut sa-ti multumeasca, dar anul trecut a plecat la Domnul si n-a mai apucat. Vrem sa ramai cu noi in seara asta, sa-ti multumim  ce ai facut pentru noi si daca stai aici, dupa ce plecam, vrei sa vii cu noi acasa? Te rog din tot sufletul sa faci lucrul acesta.

Si am ramas in acea biserica pe un scaun. Si in timpul slujbei, s-a ridicat un barbat, a venit la mine si a pus mana pe mine si mi-a spus: „Asculta barbatule, asa-ti vorbeste Duhul Sfant, eu sunt Dumnezeu care te-am adus aici.  Eu sunt Dumnezeu care te-am vegheat si ti-am purtat de grija si te-am scos din groapa mortii.” Si-mi spunea omul acesta niste lucruri despre mine care nu vroiam sa le stie nimeni. Erau secretele mele cu Dumnezeu. Doar atat. Si imi era rusine ca erau 400 de oameni si ma auzeau toti. Si am zis: De unde stie omul acesta atatea despre mine? Si credeti ca stia omul acela ceva despre mine? Nu stia nimic. Stia Dumnezeul cel viu si adevarat, cui i-am cerut sa-mi vorbeasca. Dumnezeul care m-a scos din orice, Dumnezeu care a fost cu mana peste mine tot timpul si eu nu stiam lucrul acesta. NU vroiam sa stiu sau cu siguranta nu vroiam niciodata sa stiti. Ca nu noi Il cautam pe Dumnezeu. Dumnezeu ne cauta si Dumnezeu ne gaseste. Slavit sa fie numele Domnului!

Am stat in acea biserica prabusit. Nu mai stiam nici cum ma cheama. La sfarsitul serviciului s-a ridicat pastorul si a spus: Aici sunt inimi care-L cauta cu scumpatate pe Dumnezeu. Daca o singura inima s-a simtit atinsa de Duhul lui Dumnezeu, vrem sa vina in fata, sa ne rugam pentru el. Si in seara aceea, m-am ridicat in picioare si mi-am predat viata si inima in mana Lui. Nu stiu ce am meritat eu, ce am facut eu ca sa merit bunatatea Lui. Nu stiu ce am facut eu bun pe pamantul acesta  ca sa merit acest mare har si aceasta mare binecuvantare ca eu sa ma numesc copilul Lui. Poate ca rugaciunea matusei mele, poate ca rugaciunea acelei femei la care i-am ajutat copiii. Poate ca rugaciunea mamei mele. Nu stiu. Stiu un singur lucru, ca Dumnezeu a ascultat rugaciunea.  Stiu un singur lucru, ca Dumnezeu  asculta rugaciunea si astazi.

Mai mult decat ata, in ziua de 5 iunie, 2011, am intrat in apa botezului in biserica penticostala Betel Coslada, cel mai fericit om. Cel mai fericit om care s-a imbracat in haine albe. Toata viata mea am fost imbracat doar in haine negre si cand eram bodyguard imi placea sa ma imbrac in negru tot timpul. Dar atunci, in ziua de 5 iunie eram imbracat in alb impreuna cu alti 16 oameni, toti care au hotarat sa-L urmeze pe Cel viu si vesnic. Sa-L urmeze pe Cel care s-a rastignit pe Golgota si sa declare ca El este singurul Domn si Mantuitor al lor. Am intrat foarte bucuros in apa botezului dar la mine acasa era doliu. Mama si sora mea si prietenii mei toti au spus ca am murit, pentru ca m-am pocait. Dragii mei, un om nu moare cand se pocaieste. Moare pentru sinele lui. Moare pentru orgoliul lui. Moare pentru lume, dar pentru Hristos este viu. Fiecare care a facut legamant cu Domnul, in momentul cand a facut legamant cu Domnul, atunci a inviat. Pana atunci a fost mort. Asa am fost si eu. Pana la varsta de 35 de ani am fost mort. Am fost mort in pacat, am fost mort intr-o viata traita in intuneric. Dar, la 35 de ani, Domnul Isus a hotarat sa ma scoata la lumina. Slavit sa fie numele Lui.

A doau zi, 6 iunie, a inceput rugaciune cu staruinta pentru botezul cu Duhul Sfant. M-am dus seara la rugaciune si am stat doua ore pe genunchi. Nu stiam ce inseamna pentru ca nu cunosteam lucrarea. La Teologie ne-a invatat ca nu mai este posibila. A fost o singura data la CIncizecime si gata. Dar, eu am vazut cu ochii mei ca Dumnezeu vorbeste, ca Dumnezeu asculta, ca Dumnezeu boteaza cu Duhul Sfant. Ca Dumnezeu vorbeste gura catre gura cu omul. Si-mi doream si eu lucrul acesta si in seara de 7 iunie, spre 8, la o rugaciune de patru ore pe genunchi, Dumnezeu m-a umplut cu puterea Duhului Sfant. Si am inceput sa vorbesc intr-o limba noua, sa cant o cant o cantare noua pentru Dumnezeu. Acesta-i Dumnezeul nostru, El face lucrurile asa cum crede El. Asa cum trebuie sa fie facute. In ziua de 8 iunie implineam 35 de ani, a fost cel mai mare cadou care l-am primit in viata mea. Cadoul care l-am primit a fost cel mai minunat cadou, ca Duhul lui Dumnezeu a patruns in mine si m=a umplut. Slavit sa fie Numele Domnului.

Dupa aceasta perioada am inceput sa slujesc in biserica. Dar razboiul nu s-a terminat. Satana a dus peste mine probleme grave de sanatate. Am ajuns sa cantaresc la un moment dat 210 kg. Eram un monstru pe picioare. Nu mai puteam nici sa merg, nu mai puteam sa muncesc. Dar Dumnezeu a vegheat asupra mea. Medicii mi-au mai dat de trait intre 6 luni si un an de zile. Aveam diabet cu glicemie de 400. Trebuia sa fac 3 insuline in fiecare zi si n-am facut nici una, niciodata, pentru ca in urma rugaciunii si a postului din biserica si a ungerii, Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat de diabet. Eu nu am facut nici macar o insuline odata in viata mea, dar Dumnezeu s-a atins de mine si m-a vindecat. Si de trei ani de zile, in corpul meu, nu stiu sa mai intre vreun medicament, pentru ca sufeream de hipertensiune, probleme caridace din cauza greutatii. Ma sufocam noaptea, dormeam cu un aparat pe nas. Dar vreau sa va spun ca Dumnezeu a facut minuni in viata mea si face minuni si astazi in 2015. Daca in urma cu cateva luni, mediciiimi spuneau ca nu mai am de trait decat intre sase luni si un an de zile, vreau sa va spun ca in ianuarie, Dumnezeu a facut o minune cu mine. Dumnezeu m-a trimis la un medic de pe pamantul acesta, care mi-a facut o operatie, o operatie foarte dificila care mi-a spus ca era riscanta si s-ar putea sa nu ma mai trezesc de pe masa de operatie. A trebuit sa semnez pe propria raspundere ca ma opereaza. Si am semnat pe propria raspundere. Dar, cum? Tot la indemnul Domnului. Tot la ascultare fata de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu, tot ceea ce spune, duce la bun sfarsit si imlpineste. Slavit sa fie Domnul. Dumnezeu mi-a vorbit si mi-a spus: Du-te in Numele Meu si vei fi biruitor.

Am intrat in sala de operatie si nu stiu cat timp a trecut, stiu sigur atat, ca am auzit o voce care m-a strigat pe nume si mi-a zis: „Mihai, trezeste-te!” Si m-am trezit. Si cand m-am trezit, m-am trezit in pat conectat la cateva aparate. Si a venit asistenta la mine si m-a intrebat daca ma doare ceva si i-am zis ca nu ma doare nimic. Am intrebat-o: Vorbesti romaneste? Si a zis, nu. Si i-am zis, nici medicii care m-au operat nu vorbesc romaneste? Si a zis ca nu, ca sunt spanioli si americani. Si atunci mi-am dat seama cine a vorbit. Mi-am dat seama cine m-a trezit. Acel in care mi-am pus nadejdea toata viata. Acel care traieste si este viu in vecii vecilor. Scumpii mei, aceasta este marturia pe care am facut-o astazi. Ar fi fost mult mai lung si mult mai mult ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Dar, am scos cele mai importante aspecte din ceea ce a facut Dumnezeu in viata mea. Dumnezeul nostru are mila si se indura. Slavit sa fie numele Lui. S-a indurat si de viata mea. S-a indurat de un om care a crezut ca-L cunoaste. S-a indurat de un om care a crezut ca stie totul despre El. Nu stiam nimic despre El. Cum Il cunosc? Acum Il simt, acum stiu ca El este Tatal meu care ma asculta. Acum stiu ca raspunde la rugaciunein fiecare moment.

Dumnezeu sa va binecuvanteze, Dumnezeu sa va umple de puterea Duhului Sfant si sa va tina pe calea Lui pentru ca e unica cale care duce catre Imparatia lui Dumnezeu, este ascultarea si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Va indemn un singur lucru: Pocainta, pocainta, pocainta. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Amin.

Urmareste marturia si intreg programul de Duminica din 4 Octombrie 2015 aici –

marturia incepe la de la minutul 7 pana  la minutul 30.

Intrati la arhiva video a Bisericii Peniel aici: http://bisericapeniel.uk/arhiva-video/

Selectati din luna Octombrie, ziua de Duminica dimineata 4 Octombrie 2015 si faceti click pe poza. Video se va deschide intr-un geam nou.

Biserica Peniel Arhiva Video

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: