INAINTEA UNEI INCERCARI, DOMNUL TRIMITE si TIMP de CERCETARE – Vasile Al. Taloș – Iov 3 – 1 Noiembrie 2015

man praying

Ne-ar placea sa locuim pe munte.
Este o cantare:
Eu locuiesc pe munte, sub un cer clar si senin.
Eu beau din izvorul care-i totdeauna plin.
Eu ma hranesc cu mana, care o aflu din belsug.
Eu locuiesc in Canaan.

Vasile TalosAr fi foarte frumos ca totdeauna sa locuim doar pe munte. Este adevarat ca avem astfel de clipe pline de bucurie, de exaltare, de entuziasm. Dar perioadele acestea au un singur neajuns. Nu tin mult. Viata este compusa cu zile cu urcusuri si coborasuri. Iar din cand in cand ne trezim in adancimi de vai intunecate si nu mai vedem lumina. Iov a ajuns intr-o astfel de situatie.

Mi-am amintit de Ezechia care dupa ce a vazut  dezastru regatului de Nord din Israel care a disparut din istorie, Ezechia s-a smerit, Ezechia si-a intors inima spre Domnul si a incercat sa intoarca inima intregului popor  spre Dumnezeu. Ma refer la regatul lui Iuda. Si la cateva ramasite care mai erau in zona de Nord, ni se spune in Cartea Imparatilor ca a distrus sarpele de arama pe care Moise l-a inaltat in pustie. Va dati seama, dupa vreo 700 de ani, Ezechia distruge sarpele de arama, pentru ca evreii in loc sa inteleaga mesajul privitor la Mesia, au ajuns sa se inchine sarpelui de arama. Au facut din sarpele de arama un idol pentru ca au fost vindecati cand au privit la sarpele de arama. Si acum, generatii de-a randul au ajuns sa se inchine la sarpele de arama si Ezechia l-a nimicit. Apoi a chemat poporul la o intoarcere spre Dumnezeu. A inceput cu levitii, cu preotii si le-a spus asa: părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. Au închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. – 2 Cronici 29:6-7

Templul  de la Ierusalimera inchis. Doi imparati inaintea lui au batut lemn de cedru in usile templului ca sa nu mai intre nimeni in el. Nu mai era lumina in templu. Nu mai erau jertfe. Nu mai era tamaie, simbol al rugaciunii. Nu mai era inchinare la templu. Ezechia a deschis usile, a curatit templul. A pregatit pastele si se spune ca de pe vremea lui Solomon, fiul lui David, in Israel nu s-a mai vazut asa ceva, sarbatoarea pastelor plina de bucurie. Nu numai pentru Iuda care ramasese inca, ci si pentru ramasitele celor ce erau imprastiati in zona de Nord dupa ce Asiria i-a dus in robie. Ezechia a trimis sa le spuna: Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.”Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau joc de ei. – 2 Cronici 30:8-10  

Insa au fost cativa oameni care au venit la Ierusalim si impreuna cu Iuda au decis sa sarbatoreasca pastele de doua ori, inca o saptamana. Cand s-au ispravit toate acestea, toti cei din Israel care au venit au plecat in cetatile lui Iuda si au sfaramat stalpii idolesti. Au taiat astarteele. Au surpat de tot inaltimile si altarele din tot Iuda si Beniamin si Efraim si Manase.

Deci, dupa o inchinare de doua saptamani la Ierusalim, s-a dus fiecare acasa si a facut randuiala in casa lui. In toate cetatile au scos idolii, astarteele, baali, stalpii idolesti. Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat inaintea Domnului Dumnezeului Sau. A lucrat cu toata inima. Dupa aceste lucruri si dupa aceste fapte de credinciosie a venit Sanherib, imparatul Asiriei, care a patruns in Iuda si a impresurat Ierusalimul. M-AM INTREBAT CU MULT TIMP IN URMA, oare ce s-ar fi intamplat daca Sanherib venea inainte ca Ezechia sa intoarca inima poporului spre Dumnezeu? Zice: dupa aceste fapte de credinciosie, dupa aceasta intoarcere spre Domnul, a venit si incercarea. A venit Sanherib. Poporul era acum pregatit spiritual. Asa ca oricat i-a batjocorit Sanherib si Rapsache, ei au ramas in picioare increzatori in Domnul.

Si am invatat de aici ca INAINTEA UNEI INCERCARI, DOMNUL TRIMITE si TIMP de CERCETARE. Am inceput sa citim Cartea Iov. Am ajuns la capitolul 3. Poate cel mai dificil dintre toate, dar un capitol important. Vreau sa vi-l citesc. In timpul saptamanii, cei ce participati in grupurile mici, sper ca ati citit acest capitol si ati meditat asupra lui. Sunt aici patru fragmente la care vreau sa ma opresc putin.

  1. Primul fragment este fragmentul in care Iov isi blestema ziua in care s-a nascut.
  2. Al doilea este fragmentul in care Iov plange. Se plange de faptul ca n-a murit cand era un bebelus. Observati, doua evenimente sunt importante in viata noastra, cand venim in existenta si cand plecam din lumea asta si nici unul din aceste evenimente nu sunt sub controlul nostru.
  3. Iov se intreaba: dar, de ce suferinta? Si vom avea ocazia pe parcursul studiului sa intelegem de ce suferinta.Acum as spune doar atat. SUFERINTA ESTE UN BUN PROFESOR. In paragraful al treilea, Iov se va intreba de ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera. De ce? De ce nu pune odata capat suferintei celui ce asteapta moartea? Si repet: suferinta este un bun profesor. Ne invata ca nu suntem noi totul. Ne invata ca mai depindem si de altii. Cu cinci ani in urma cand am avut accidentul la coloana si mi s-a spart o vertebra si am fost operat in spitalul Foisor, n-aveam voie sa imi misc picioarele, n-aveam voie sa ma intorc de pe o parte pe alta, numai capul si mainile le puteam misca noaptea aceea. Dupa ce am fost operat, nu ma puteam intoarce dupa spate intr-o parte. Vreau sa-i intreb pe tineri, stiti ce inseamna asta? Sa nu te poti intoarce, nu stiti, ca poate n-ati trecut pe aici. Nici eu n-am stiut, dar stiti ce mult am apreciat o infermiera care a venit si cu cearceaful m-a ridicat? Ce inseamna sa depinzi, sa inveti ca depinzi si de cei din jurul tau?
  4. Si apoi, Iov incheie exprimandusi deznadejea. Iov incheie exprimand starea lui de depresie. OARE CREDINCIOSII POT TRECE PRIN DEPRESIE? Exista momente depresive si exista depresia ca boala. Momentele depresive daca se prelungesc, cum s-au prelungit la Iov, de la o zi, doua, la cateva luni, s-au transformat in depresie adevarata, intr-un fel de boala. Am cercetat acest subiect si am vazut ca exista ereditare, exista cauze biologice. Exista cauze psihologice si exista si cauze spirituale.

Haideti sa citim acest pasaj:

Plângerea lui Iov
1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată* să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul* şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce* ştiu să întărâte leviatanul1
9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce* n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi* care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice* morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură* îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud* glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă* Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi** la suflet,
21 care aşteaptă* moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară**,
22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte* Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Un singur lucru spune Iov in tot acest paragraf: as fi dorit sa nu ma fi nascut, ar fi fost mai simplu. Oare de ce in planul lui Dumnezeu, noi venim intr-o lume in care exista suferinta? …….

din primele 13:50 minute

VIDEO by Biserica Bunavestire

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: