Norvegia – Banditismul demografic

Photo captura

CITESTE COMUNICATUL despre Familia Bodnariu dupa ce serviciile sociale norvegiene au intentat un proces legal împotriva familiei Bodnariu – https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/11/23/comunicat-despre-cazul-familiei-bodnariu-este-foarte-important-sa-semnam-petitia/

Mai mult despre cazul Familiei Marius si Ruth Bodnariu –

Familia Bodnariu

CELE mai NOI STIRI –

Norvegia – Banditismul demografic (Despre Protectia Copilului din Norvegia)
Adevarul.ro: Ministerul Afacerilor Externe din România a confirmat cazul familiei Bodnariu din Norvegia, comunicând că autorităţile române urmăresc acest caz. 24-11-2015
COMUNICAT despre cazul Familiei Bodnariu – Este foarte important sa semnam PETITIA!!! 23-11-2015 Autoritatile au intentat un proces legal impotriva familiei!
VIDEO: Sute de persoane demonstreaza „rapirea de copii” prin Sistemul de Protectia Copilului din Norvegia
Familia Bodnariu – 23 Noiembrie Apel la post si rugaciune – A call to fasting and prayer

CITESTE mai mult aici –

SEMNEAZA PETITIA AICI – http://www.ipetitions.com/petition/christian-family-persecuted/ Ai nevoie sa dai doar numele, o adresa email si daca doresti sa scrii un comentariu..

BANDITISMUL NORVEGIAN

Un experiment monstruos, cu originea în anii de imediat de după al doilea război mondial, initiat atunci în Norvegia, ia tot mai mult amploare în toată lumea civilizată. Este vorba despre ruperea copiilor de familiile lor sub pretextul ocrotirii acestora. Cum spuneam, originile acestui “experiment“ se regăsesc în anii celui de-al doilea război mondial, atunci când Norvegia a fost ocupată de trupele celui de-al treilea Reich. Autoritătile germane de ocupatie au încurajat tacit legăturile amoroase pasagere dintre militarii germani si localnice, sperând pe de o parte în diminuarea ostilitătii populatiei locale, si pe de altă parte, sperând ca din aceste legături să se nască un număr de copii “de rasă ariană pură“, dat fiindcă tipul nordic se potrivea cel mai bine idealurilor rasiale germane. Să precizăm că a fost doar un experiment, o exceptie mai degrabă, dat fiindcă regulamentele armatei germane interziceau categoric contactele sexuale cu femeile din zonele ocupate. În ciuda legendelor urbane tesute pe această temă, cu violarea în massă a evreicelor, polonezelor si rusoaicelor de către sodatii germani, aceste atrocităti au fost apanajul rusilor, americanilor si trupelor coloniale franceze, chestiunea fiind extrem de bine documentată de istorici.

Trebuie spus că tinerele norvegiene nu au stat prea mult pe gânduri în fata chipesilor soldati germani, lipsa bărbatilor si mijloacele materiale de care dispuneau germanii fiind un argument în plus. În urma acestor legături amoroase, s-au născut un număr de cca. 10-12 mii de copii nelegitimi. Trebuie spus că o parte dintre tatii copiilor erau deja căsătoriti si aveau deja copii. Orisicât, toti au trebuit să se retragă împreună cu armata germană în momentul evacuării Norvegiei, spre sfârsitul războiului. Germanii au încercat totusi să asigure un viitor sigur acestor femei si copiilor lor, construind pentru fiecare o locuintă, crese si scoli pentru copii. În fine, totul s-ar rezuma la un simplu fapt divers, povesti de război, asa cum se întâmplă întotdeauna, dacă n-ar fi urmat ceea ce a urmat. Ei bine, ceea ce a urmat depăseste orice poate imagina o minte omenească. Toate aceste tinere femei, cu exceptia celor care au reusit să fugă si să se ascundă, au fost declarate nebune, fiind arestate si închise în ospicii; casele, cresele, grădinitele si scolile fiind confiscate de către statul norvegian. Practic, desi aceste femei nu aveau nici o vină si nu încălcaseră nici o lege, s-a considerat că propriul corp, în ultimă instantă, propria sexualitate, ar fi fost “abandonate fără luptă“ în ghearele “dusmanului nazist“.

Ceea ce s-a întâmplat cu copiii acestor femei însă, chiar depăseste orice imaginatie. Copiii au fost luati de la mamele lor si internati în institutii “speciale” de reeducare. Educatoarele, fată de care Ilse Koch (căteaua de la Buchenwald) pare să fi fost Maica Tereza, torturau zi de zi si ceas cu ceas acesti copii, a căror singură vină era că aveau un tată german. Supravietuitorii acestui experiment povestesc cum copii de 3-5 ani ajunsi la capătul răbdării erau încuiati în camere cu un lat atârnat de tavan, fiind îndemnati să se spânzure. Apoi despre abuzurile sexuale inimaginabile ale “educatorilor”, la care erau supusi băietii si fetele de câtiva anisori. În fine, o parte dintre copii au fost supusi unor experienţe psihiatrice, fiind folositi drept cobai în cadrul unor experimente cu LSD.(programul MKULTRA)

Multi au fost internati în ospicii si azile pentru alienati mintali. Foarte multi au fost împiedicati să aibă acces la o educatie corespunzătoare. Trebuie subliniat faptul că toate acestea nu au fost efectul unei furii populare de moment, asa cum au decurs lucrurile în alte tări, acesti copii nefericiti au făcut obiectul unei serii de legi speciale promulgate între 1946-58. Astăzi, putinii supravietuitori ai acestui “experiment”, cca. 150 de persoane, s-au organizat, au angajat avocati şi au chemat în judecată statul norvegian, având totodată curajul incredibil de a dezvălui întregii lumi aceste atrocităti de neimaginat. Trebuie spus că toate demersurile lor au fost respinse de către guvernul norvegian, care a refuzat categoric orice discutie pe această temă, bazându-se pe faptul că în prag de secol 21, toate aceste fapte sunt mult prea greu de crezut de către opinia publică.

Frida from Abba Photo credit ABBA Totul ar fi rămas în “coadă de peste”, dacă una din supravietuitoare, acum celebră, nu s-ar fi hotărât să rupă tăcerea. Este vorba despre Anni-Frid Lyngstad, „Frida”, „bru- neta” de la ABBA. Retrasă în Elvetia, acum printesă, la adăpost de persecutii si calomnii, în urma întâlnirii cu tatăl ei natural, s-a hotărât să dea totul în vileag, confirmând punct cu punct toate atrocitătile descrise de către supravietuitorii acelui “experiment” monstruos. Ea însăsi fusese răpită din institutia de “re-educare“ de către mama sa, cu care a fugit ulterior în Suedia, unde au trăit câtiva ani ascunse. Până la urmă, procesul celor 150 de supravietuitori a ajuns la Curtea Internatională de Justitie, care le-a dat dreptate, obligând guvernul norvegian la plata unor despăgubiri. De ce am mentionat toate acestea? Ei bine, pentru a arăta că nimic nu este întâmplător si că totul se leagă de politica actuală a guvernului norvegian în ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor.

Revenind la oile noastre, sau în zilele noastre, trebuie spus că anual, în Norvegia, dar si în restul tărilor scandinave, zeci de mii de copii sunt separati cu brutalitate de familiile lor, de părintii lor naturali, sub pretextul unei mai bune educatii sau unor mai bune conditii de viată. Pretextul este absurd, deoarece educaţia se face în principal prin institutii de învătământ extrem de bine dotate, încă din primii ani de viată, iar în ceea ce priveste nivelul de trai, datorită uriaselor rezerve de petrol, Norvegia are un standard al nivelului de trai printre cele mai ridicate din lume. Si atunci, care-i problema? Ei bine, bazându-se probabil pe experimentul mentionat anterior, nefiind probabil multumiti de solutiile preconizate de către dr. Reich, norvegienii au hotărât să ducă teoriile acestuia pe noi culmi de civilizatie si progres. După legalizarea căsătoriilor între homosexuali si autorizarea adoptiei de copii de către acestia, autoritătile norvegiene se pregătesc acum să dea o nouă lovitură familiei traditionale. Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Sociale a înaintat un proiect de lege, care propune un nou standard de evaluare a grijii fată de copii. Chestiunea centrală în noul proiect de lege este restrângerea dreptului părintilor naturali asupra educatiei propriilor copii. Exact ce spuneam pe la începutul acestei cărti, statul doreste să poată “spăla“ în liniste creierul copilului încă din fragedă pruncie cu teorii privind “corectitudinea politică“, “multi-culturalism“, orientare sexuală “alternativă“. Inutil să mai spun că educatia religioasă este exclusă. “Cei sapte ani de acasă“ devin astfel o sintagmă desuetă, întâlnită doar prin literatura secolelor trecute. Statul “secularizează“ astfel copilul, care nu mai este o fiintă umană, reducându-l astfel la nivelul de “produs de conceptie.“ Copiii născuti sau sositi în Norvegia, nu vor mai apartine familiilor lor, ci statului. Ministrul norvegian pentru Familie, Copii si Afaceri Sociale, Audun Lysbakken, a pregătit un pachet de măsuri privind “îmbunătătirea“ conditiilor de viată pentru copiii norvegieni. Pachetul de măsuri vizează relatiile dintre părinti si copii, adică dacă statul consideră că aceste relatii dăunează dezvoltării copilului, acesta poate fi luat si încredintat altei familii, de homosexuali eventual. Practic, orice este posibil, bunăoară să se considere că o afectiune prea mare a părintilor poate dăuna performantelor scolare, sau din contră, un accent prea mare pe performantele scolare să dăuneze relatiilor afective din familie – orice astfel de pretext poate fi folosit pentru separarea copiilor de părintii lor naturali. Decizia este luată de un tribunal, în urma sesizării făcute de către Serviciul de Protectie al Copilului.(Barnevernet) Copilul este luat de la părintii săi naturali prin decizie judecătorească, fiind ulterior încredintat altei familii tot prin decizia unui tribunal. Părintii naturali nu mai au astfel absolut nici un drept asupra copilului, nu ştiu unde se găseste, eventual tribunalul poate decide o întâlnire de câteva ore cu părintii naturali, odată la 6 luni, sub supravegherea strictă a unui psiholog si a unui supraveghetor de la Barnevernet, însotit eventual de politie. Astfel, se exclud posibilele gesturi disperate ale părintilor decăzuti în mod abuziv din drepturi. Oricum, în astfel de cazuri, respectivii sunt arestati imediat si internati urgent într-o clinică de psihiatrie.

Întrebarea care se pune este totdeauna aceeasi – qui prodest? Este clar că nu declinul natalitătii în Norvegia este motivul principal. Sigur că da! Toate natiunile nordice se confruntă mai mult sau mai putin cu aceleaşi probleme, alcoolism, homosexualitate, lesbianism, consum de droguri, chestiuni care au condus în câteva decenii la regresul natalitătii, aspect ce se constată peste tot în lumea occidentală. În aceste conditii, fluxul de imigranti, veniti din lumea a 3-a, completează deficitul de natalitate. În consecintă, nu acesta este motivul, si oricum, nu cel principal. Răspunsul este simplu, banii! Ca de obicei! Nimic nou sub soare! Toată această politică de protectie a intereselor copilului, cauzând adesea adevărate drame, s-a dovedit a fi o excelentă afacere pentru unii. Practic, toti acesti functionari care se ocupă chipurile de “protectia copilului“, apoi o armată de psihologi, psihoterapeuti, avocati specializati în acest domeniu, educatori, supraveghetori, experti si consultanti, toti primesc un salariu cel putin decent, apoi mai sunt răsplătiti cu indemnizatii grase pentru fiecare copil “salvat“. Tot acest aparat monstruos a generat o uriasă industrie care se auto-alimentează cu “materie primă“ prin abuzuri strigătoare la cer, interesul copilului fiind pe ultimul loc în toată această ecuatie. Dar nu numai atât, chiar si adoptia unui copil a devenit o industrie extrem de profitabilă. Să facem precizarea că sumele cheltuite de guvernul norvegian pentru fiecare copil adoptat sunt considerabile. Bunăoară, indemnizatia anuală acordată cuplului care adoptă un copil, se ridică la 50,000€. Se mai adaugă apoi diverse facilităti si indemnizatii suplimentare, inclusiv vacante plătite, etc… Datorită acestor facilităti, adoptarea unui copil a devenit o afacere extrem de profitabilă. S-ar putea spune – stai, D-le! Aceleasi principii se aplică si părintilor adoptivi ca si celor naturali. Da! În teorie doar! Această ipoteză ar fi adevărată în cazul în care interesul copilului s-ar situa pe primul loc, dar atâta vreme cât interesul material primează, sistemul devine din ce în ce mai corupt, orice contra-atac fiind contracarat prin capacitatea acestuia de a se auto-regenera. Exact ca râma – o tai în două – obtii două râme. Exact ce spuneam. Din start, sistemul se auto-alimentează cu “materie primă“, atâta vreme cât părintii biologici nu beneficiază de prezumtia de nevinovătie, fiind potential vinovati de abuzuri contra copilului. Exact ceea ce doreste să instituie noul pachet de legi. Atâta vreme cât părintii naturali sunt potential vinovati, de aici si până la a institui niste “metode de verificare“ care să poată fi manipulate de psihologi cointeresati, astfel încât să dovedească vinovătia părintilor, nu e decât un pas. Vom vedea imediat că astfel de metode au fost deja instituite. Practic, prin acest sistem, extrem de bine pus la punct, copilul devine un “bun confiscat“, pe care statul refuză să-l mai înapoieze.

S-ar putea spune că sunt doar cazuri izolate. Nu, nu este adevărat! Cifrele vorbesc de la sine. Conform raportului oficial publicat pe situl utrop.no, numai în 2010, peste 11,300 de copii au fost luati de la părintii lor biologici. Conform Biroului de Statistică al Norvegiei, numai în 2011, un număr de 12,492 de copii au fost separati de familiile lor, fiind internati în “institutii“ specializate sau dati spre adoptie altor familii. După cum se vede, nici vorbă de cazuri izolate, cifrele ne dovedesc că este o adevărată industrie. Presa norvegiană relatează periodic despre abuzuri sexuale la care sunt supusi copiii în aceste institutii de ocrotire. Nu numai atât, prin exploatarea sexuală a copiilor dati spre adoptie altor familii, se pot realiza venituri frumusele. Recent, chiar organizatia de protectie a copilului a raportat cazul a doi copii turco-norvegieni, răpiti din Turcia cu ajutorul unui detectiv particular, adusi în Norvegia pentru a fi adoptati de către un individ care s-a dovedit a fi un pedofil notoriu, cei doi copii fiind abuzati sexual si “utilizati“ pentru productia de filme pornografice. Anterior, două fete, care fuseseră si ele în custodia individului, au depus plângere contra acestuia pentru abuzuri sexuale repetate, dar plângerea lor nu a fost luată în considerare. Inutil să mai mentionez traumele psihice ireversibile pe care le-au suferit acesti patru copii. Opinia publică norvegiană s-a arătat oripilată de acest caz, dar nu a miscat un deget pentru schimbarea legislatiei existente. Chiar si celebrul Anders Behring Breivik, despre care vorbeam la începutul acestei cărti, a fost violat se pare de către mama sa, pe când avea doar 4 ani. Separat de mama sa de către organizatia Barnevernet, a fost încredintat spre adoptie în mai multe rânduri la diverse familii, unde se presupune că a fost din nou abuzat sexual. Sigur, se poate să fie doar speculatii ale presei de scandal – totusi aceste cazuri de pedofilie apar extrem de des în presa norvegiană. Pedepsele în toate aceste cazuri sunt minore, pentru că, nu-i aşa? Societatea norvegiană este extrem de tolerantă. Iar pedofilii sunt si ei oameni – mai gresesc şi ei!

[…..]

Pentru început, cazul recent al fam. Rădulescu din Arad. Pe scurt, acum un an, cei 5 copii ai cuplului Marius Rădulescu si Claudia Daniela Stancu au fost luati de către autoritătile norvegiene. Tatăl, stabilit de mai bine de un deceniu în Norvegia, sustine că începând din 2004, a fost hărtuit sistematic de către autorităti, fiind acuzat de jaf armat, că-si neglijează cei 5 copii, etc…, acuzatii demontate în instantă. Să precizăm că cei doi părinti sunt de etnie romă. Diversi comentatori cu domiciliul în Norvegia au afirmat pe net că mama celor cinci copii ar fi iesit la cersit împreună cu copiii, fapt ce a determinat autoritătile să actioneze. De asemenea au mentionat alocatiile pe care le primesc familiile cu multi copii de la statul norvegian (970kr/copil), alocatie pentru chirie, etc… În fine, nu am toate datele pentru a putea să mă pronunt asupra acestui caz. Ceea ce este însă cert, este că unui cetătean român, stabilit de mai bine de un deceniu în Norvegia, fără să fi fost condamnat în nici un fel, fără să fie expulzat, fără să fie amendat – i-au fost luati toti cei cinci copii, conceputi pe teritoriul Norvegiei. Restul nu contează. Mama copiilor a primit după circa un an dreptul de a-si vedea copii, dar singură, si cu conditia să nu le vorbească în româneste. Ei bine! Cum sună toate acestea? Adică tatăl natural al copiilor nu mai are absolut nici un drept, iar mama, cersetoare chipurile, dar care vorbeste norvegiana, are dreptul să-i vadă câteva ore o dată la un an. Si să le vorbească doar în norvegiană, amenintată fiind că dacă nu respectă consemnul, nu-i va mai vedea niciodată. Mult mai interesante sunt însă comentariile asupra acestui caz, primul mentionat pe larg în mass-media românească. Majoritatea comentatorilor considerau toate aceste fapte mai mult decât neverosimile, ceva gen film de fictiune. Edificator, nu? Cei doi părinti s-au adresat autoritătilor române, care au făcut o anchetă socială, arătând că cei doi părinti au toate conditiile pentru a asigura cresterea celor cinci copii. Cu toate acestea, în ciuda notificării Ministerului de Externe adresată autoritătilor norvegiene, nu am cunostintă ca cei cinci copii să fi fost înapoiati părinţilor naturali.

Un alt caz, de data aceasta recent. Este vorba despre familia Pătrulescu, stabilită de 4 ani în Suedia. De această dată este vorba despre un cuplu de români, de conditie bună. Dintre cei trei copii, doar cel mic este născut în Suedia. Asta nu a împiedicat autoritătile suedeze să separe toti cei trei copii de părinti. Pretextul a fost că unul din copii ar fi povestit la scoală că ar fi fost bătut de părinti. Trebuie spus că în Suedia copiii sunt îndemnati să-si denunte părintii care îi maltratează. De acord cu toate acestea, cu conditia să se facă o anchetă cât mai corectă, medico-legală, socială si psihologică, care să dovedească fără putintă de tăgadă că realmente copilul a fost maltratat. Faptul că totul se bazează pe fabulatiile unui copil, nu face decât să deschidă calea unor abuzuri. Nu este numai asta, dar se acordă prime substantiale tuturor acelora care denuntă asa-zise abuzuri contra copiilor. Si cu toate acestea, pedofilii sunt extrem de rar pedepsiti, în timp ce părintilor li se iau copiii pe baza unui simplu denunt anonim. Mentionez, să nu se uite, sotii Pătrulescu nu sunt nici someri, nici romi, nici infractori. Pur si simplu le-au fost luati toti copiii, pe care nu i-au mai văzut înapoi nici până în ziua de azi. Si din nou, Ministerul Român de Externe a trimis o notificare omologilor suedezi, fără nici un rezultat însă.

În fine, cazul Bhattacharya, preluat de mine din presa engleză. Este vorba despre familia unui geofizician indian, angajat al unei companii cu sediul în Norvegia. Retineti, omul nostru era doar angajat, având statutul de rezident temporar. Nu am găsit astfel de cazuri întâmplate unor turisti, dar nu e exclus să existe si asa ceva. În fine, omul nostru a pierdut cei doi copii, deoarece asistentii sociali au constatat că unul din copii, cel mare, nu foloseste tacâmurile. După cum se stie, indienii folosesc mâna pentru a mânca, chiar si în cele mai luxoase restaurante. În cazul celui de-al doilea copil, nou-născut, s-a considerat că în timpul alăptării, mama nu avea un “contact emotional“ suficient cu sugarul. Edificator, nu? Nu mai spun nimic! Mentionez doar că guvernul indian nu s-a multumit doar cu o notificare precum autoritătile române, ci a suspendat instant licenta companiei norvegiene de telefonie mobilă Telenor care operează în India, care a pierdut astfel câteva zeci de miliarde de euro, până ce guvernul norvegian s-a hotărât să înapoieze cei doi copii. Iarăsi edificator, nu?

CITESTE mai MULT: https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2014/11/01/asasinii-viitorului-30/