Vladimir Putin si Benjamin Netanyahu, o intalnire la nivel inalt la Paris ~ Rusia boicoteaza produsele din Turcia, incepe un nou parteneriat cu Israelul

Vladimir Putin cu Benjamin Netanyahu la Paris 30 Noiembrie 2015 Photo Agnus Dei capt

Agnus Dei Editorial (Sursa Stirii – Sursa:Arutz Sheva, Israel National News)

Rusia este pe punctul de a boicota produsele turcesti; Vom cumpara de la Israel

Rusia isi mareste actiunile de retaliere impotriva Turciei, dupa ce turcii au bombardat un avion militar rusesc, care bombarda strategii militare ale gruparii teroriste ISIS. Ei au in plan sa interzica importurile agriculturale turcesti, pe langa alte „masuri restricrtive”

Primul Ministru al Rusiei, Dmitry Medvedev, a anuntat joi ca Rusia pregateste o serie de masuri economice de retaliere impotriva Turciei dupa ce Ankara a doborat unul din avioanele militare rusesti –  Israelul  fiind printre tarile care vor beneficia, in timp ce Moscova este in cautare de alti parteneri ca alternative, in domeniul commercial si touristic.

„Guvernul a primit ordin sa elaboreze un sistem de masuri de raspuns impotriva acestui act de agresiune, in sfera economica si umanitara,” a spus Medvedev la o sedinta a cabinetului, care a fost televizata.

Aceste masuri dupa ce vor fi adoptate vor fi enumerate intr-un decret de presedintele Vladimir Putin.

,,Vom cumpara de la Israel, in schimb”

Moscova a dat deja un anunt de avertizare cetatenilor rusi, de a nu mai vizita Turcia si de asemenea a marit controlul importurilor agriculturale turcesti. Aceste doua miscari, reprezinta o lovitura  majora economiei Turciei. Pana acum, Turcia a fost tara turistica favorita a cetatenilor rusi si totoda aproximativ patru la suta din importurile de produse de mancare ale Rusiei sunt importate din Turcia.

In ceea ce priveste complectarea voidului, Israelul pregateste mijloace prin care sa atraga turistii rusi sa viziteze atractiile din aceasta tara.

Cat despre importurile de mancare, Ministerul de Agricultura al Rusiei, Alexander Tkachev, a spus ca tara lui va inlocui produsele turcesti cu bunuri din Iran, Israel si Maroc.

 Cu ocazia summi-tului de clima din Paris, presedintele Putin si Primul Ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu, au avut o intalnire in care au discutat despre  continuarea cooperarii celor doua tari in conflictual din Siria pentru anihilarea gruparii teroriste ISIS.

Aceasta intorsatura de evenimente, este de importanta majora din punct de vedere prophetic. Multi scolari biblici, au conclus ca Rusia este Gog si Magog care se va ridica impotriva Israelului la Batalia de la Armagedon. Rusia si Israelul nu au avut niciodata relatii bune dar dupa conflictul dintre Rusia si Turcia, care a doborat un avion militar rus, situatia se intoarce in favoarea lui Israel.  Rusia este interesata sa coopereze cu Israelul pentru importarea produselor alimentare si de asemenea si in domeniul touristic. Inca este devreme pentru a se trage vreo concluzie, dar trebuie sa nu neglijam ceea ce tot mai multi cercetatori ai Scripturii afirma, ca de fapt Gog si Magog este Turcia. Acestia fac aceasta confirmare pentru faptul ca Mesecul si Tubalul sunt localitati din Turcia.

Intalnire de gradul „0” (zero) Putin – Netanyahu!

PM Netanyahu Meets Russian President Putin

Netanyahu: Noi suntem angrenati intr-o mare batalie impotriva islamului militant si barbarismul, salbaticiunea si terorismul pecare il varsa. Acesta este un punct comun, pe langa multe altele. Speram ca Israel si Rusia sa poata vedea cu acelasi ochi in privinta tuturor problemelor strategice. 

Published on Nov 30, 2015

Prime Minister Benjamin Netanyahu meets with Russian President Vladimir Putin at the climate conference in Paris.

VIDEO by IsraeliPM

CAZUL FAMILIEI BODNARIU, UN TEST AL UNITĂȚII ȘI MATURITĂȚII NOASTRE

Pastorul Cristian Ionescu:

Ceea ce a început ca o încercare de temperare a spiritului religios al părinților și bunicilor din partea directoarei școlii, a degenerat într-un caz de abuz flagrant al autorității girate de legile absurde ale acestei țări, cu privire la creșterea și educarea copiilor în familie. […]

..acest caz este pentru noi un dublu test: al unității noastre nezdruncinate în jurul unei cauze juste, a unor oameni nevinovați și, de asemenea, un test al maturității noastre. Maturitatea de a ne exprima coerent și vehement (în limitele bunului simț) punctul de vedere, dar și de a acționa organizat, eficient, demn și creștinește atunci când vom înțelege că este cazul.

CITESTE mai MULT  aici – https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2015/11/30/cazul-familiei-bodnariu-un-test-al-unitatii-si-maturitatii-noastre/

Citeste si – COMUNICAT – RECURSUL FAMILIEI BODNARIU – 30 NOIEMBRIE – Recursul familiei Bodnariu împotriva acuzației a fost respins….

„Legea curcubeului” va fi introdusa copiilor in scolile din Germania

Photo credit www.dw.com

Ce vor trebui sa invete copiii la scoala primara in Germania dupa ce ideologia Gender sau „Legea curcubeului” („Echte Vielfalt”) a fost introdusa in invatamant. (Astăzi, în România, Ministerul Muncii anunță că sustine introducerea educatiei sexuale in programa scolara.)

Dictare pentru scoala primara in Germania (traducere neoficială): „Familia curcubeu”

„Familiile sunt diferite”. Cateodata exista doar tata sau mama. Cateodata exista un tata si o mama. Cateodata exista un tata vitreg, o mama si un tata. La fel pot exista o mama vitrega, un tata si o bunica. Deseori exista parinti asistenti maternal si parinti biologici. Ocazional exista doua mame si doi tati. Des exista un tata, care inainte a fost femeie sau o mama, care inainte a fost un barbat.

La mamele lesbiene, la tatii homosexuali sau parinti care isi schimba sexul, vorbim despre o „familie curcubeu”.
La urma urmei nu conteaza cine cu cine si cat de ruda sunt unul cu altul. Important este, ca membrii familiei sa se placa si sa fie cu placere o familie.

Jona povesteste: „Noi suntem cinci copii si traim cu ambii tati si bunicul Mika impreuna. Noi avem trei mame.”

Marian explica: „Mama mea Loris vine din Danemarca si a primit acolo spermatozoizi de la un barbat cumsecade. Apoi am crescut in burta ei. In Germania m-a adoptat apoi mama Dani.”

Dilan relateaza: „Pe langa parintii mei, in familia mea mai exista deasemenea Robin si Noa. Robin este iubita tatalui meu iar Noa este cea mai draga prietena a mamei mele.”

Key spune: „Tatal meu este acum o femeie. Ea spune ca de fapt, ea a fost intotdeauna o femeie. Eu gasesc ca suntem o familie cool.

Material școlar: https://demofueralle.files.wordpress.com/…/141110-schulmate…

SURSA – Facebook

Rugaciune pentru tara

Teo Family – Rugaciune pentru tara (Ro-1-Dec)

O Doamne, prea Inalt, drept si-adevarat
Nu cerem nici aur, nu cerem nici pat
Nu cerem nici paine, nici ziua de maine
‘Nainte sa-Ti cerem un suflet curat.

Venim cu sfiala celui ce-a gresit.
Ca celui ce ierti mult, iubeste tôt mult.
Nu cerem sa vina o viata mai buna,
‘Nainte, sa plangem cu cel necajit.

Venim cu speranta unui suflet nou
Si noi, Romania, poporul Tau,
Nu vrem libertate, nici miere nici lapte
‘Nainte sa-Ti cerem sa ne nasti din nou.

VIDEO by Teo Family Teofil Palincas

În Europa vor fi RĂZBOAIE…

ActiveNews a tradus integral discursul și răspunsurile lui George Friedman, analist american care dezvăluie ce ne așteaptă.

Unul din cei mai importanți analiști americani

a DEZVĂLUIT ce ne așteaptă……….

George Friedman despre relațiile dintre statele Europei:

„Exista nu mai putin de 52 state suverane si, de-a lungul a trei ore de stat la volan poti auzi ca se vorbesc cel putin patru limbi diferite, chiar cinci sau sase, depinde de traseu.Si asta, traversand tot atatea tari care se dispretuiesc una pe cealalta, exact la fel ca tatal si unchiul meu.Cat de adanca este raca dintre europeni, acesta este un lucru care este imposibil de masurat si de stiut. Asta, din cauza unor evenimente care s-au intamplat cu sute de ani inainte.

George Friedman despre apariția și originile Uniunii Europene:

„Timp de 31 ani Europa nu a facut decat sa se distruga pe sine, parcurgand drumul de la organizarea imperiala la pierderea de sine.Deci, aceasta chiar ii face pe europeni sa fie unici.  Asa a aparut ideea de Statele Unite ale Europei sau Europa Unita.Trebuie precizat, insa, ca ideea le-a venit europenilor tocmai de la americani, atunci cand Planul Marshall s-a incheiat si s-a vazut ca si-a atins scopul.Totusi, intr-o prima faza, atunci cand li s-a sugerat sa se uneasca pentru a-si atinge mai usor scopurile, europenii au strambat din nas. Francezii au motivat prin faptul ca nu vor sa lucreze impreuna cu germanii, englezii ca nu au de gand sa colaboreze cu francezii si toti la un loc aveau un dinte impotriva italienilor.

Acesta este un lucru foarte important, dar europenii sufera de amnezie si pretind ca nu stiu nimic despre faptul ca la inceput au fost total impotriva uniunii.A fost nevoie de santajul americanilor ca sa se puna pe roate ceea ce s-a numit initial Comunitatea Carbunelui si Otelului. A fost o poveste intreaga si sa stiti ca nu de la europeni veti afla de existenta acestei povesti.Si totusi, pana la urma, europenii au luat ideea, au facut sa para ca venea de la ei si lucrurile au evoluat din ce in ce mai bine pana s-a ajuns la semnarea, in 1992, a Tratatului de la Maastricht, lucru care a fost facilitat inclusiv de prabusirea Uniunii Sovietice.

George Friedman despre construcția artificială a UE:

„In Europa dintotdeauna au fost limbi diferite si culturi diferite si de-aceea constructia Uniunii Europene pare sa fie atat de artificiala. La urma urmei, chiar si noi, atunci cand am creat Statele Unite, tot din niste state suverane am creat uniunea. Si chiar si aici, la un moment dat, Sudul a vrut sa iasa din confederatie.Iar aceasta problema s-a rezolvat doar prin Razboiul Civil si prin batalia de la Gettysburg, dar si prin conferinta si discursul lui Lincoln din acelasi razboi.Acolo s-a decis ca nici nordul nu poate domina sudul, dar nici sudul nu are dreptul sa-si impuna punctul de vedere asupra nordului.Dar, cine credeti ca ar fi in stare sa moara pentru si in numele Uniunii Europene? Cine si-ar da viata pentru o entitate care nu a reusit sa ofere nici pace, nici prosperitate?”

George Friedman despre izbucnirea războaielor în Europa :

 „Asta este o problema care trebuie judecata de catre tarile Europei in parte. Dar, nu vad ca posibila izbucnirea unui razboi in interiorul Uniunii, singurul focar posibil fiind la frontierele Rusiei cu ceea ce se numeste peninsula Europa. Mai degraba, sunt uimit de amploarea si de numarul ridicat al fortelor secesioniste care actioneaza in interiorul Uniunii Europene in acest moment. Poate, un razboi civil, dar in interiorul statelor membre, nu intre ele. Cand ii aud pe catalani blestemandu-i pe castilieni, imi amintesc ca am mai auzit asta si in trecut. Dar, o extrem de mica posibilitate exista si in Statele Unite, nu putem exclude total o asemenea varianta. Cred ca Europa nu va reveni la perioada anilor ’30, ci va redefini ideea de umanitate. Europenii vor avea parte de razboaie, de pace, isi vor trai vietile. A fost razboi in Iugoslavia, acum este razboi in Ucraina, dar cu siguranta nu vor mai fi niciodata 100 milioane de morti ca in secolul trecut. In ceea ce priveste relatia cu SUA, ea nu exista. Noi, americanii, avem relatii cu Romania, cu Franta, nu avem relatii cu Europa”.

CITESTE mai mult aici – http://www.activenews.ro/stiri-politic/Unul-din-cei-mai-importanti-analisti-americani-a-DEZVALUIT-ce-ne-asteapta-Romania-parte-a-cordonului-sanitar-american-ANTI-RUSIA-SUA-stiu-ca-ungurii-din-Romania-vor-SECESIUNEA-nu-autonomia-In-Europa-vor-fi-RAZBOAIE.-Textul-INTEGRAL-127106

Documentul integral poate fi vizualizat AICI. (in format pdf)

George Friedman,

„Europe: Destined for Conflict?”

The Chicago Council on Global Affairs and Stratfor founder and CEO George Friedman present a discussion on the emerging crisis in Europe.

Europe has inherent flashpoints smoldering beneath the surface which are destined to erupt again, including half a dozen locations, borderlands, and cultural dynamics that have the potential to upend Europe as we know it, says Friedman. He identifies the flashpoints and discusses how can we prepare.

 

VIDEO by The Chicago Council on Global Affairs

Romanian National Anthem – „Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

VIDEO by jamesblitz90

O Tara Am (Poezie)

Photo credit Samuel Tutac (2014)

Ziua națională a României

 

CITESTE si ISTORIA Romaniei 1 Decembrie 1918 aici

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. (Wikipedia)

Pentru cine sărbătorim Ziua Naţională?

1 Decembrie, Ziua Marii Uniri nu înseamnă, nici pe departe, ziua naţiunii române, ci reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar nu ziua naţională a României. Promovarea imaginii armatei în centrul zilei naţionale este o eroare, ca şi depunerea coroanelor de flori.

Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Adevărata zi naţională a României este 10 mai. Aşa au considerat, încă din 1990, Regele Mihai, cât şi românii care mai puteau gândi liber, după patru decenii de regim totalitar. În perioada 1866-1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea naţională a României, având trei semnificaţii majore: venirea şi încoronarea principelui Carol I, în 1866, declararea independenţei de stat a României în 1877 şi încoronarea ca rege a lui Carol I, în 1881. Elitele politice dinainte de 1947 vedeau ziua naţională ca pe o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor.  Cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului. O diferenţă fundamentală.

Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale. Pentru 90% din statele lumii, ziua naţională este data proclamării independenţei.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt beneficiarii sărbătorii. Ziua Marii Uniri nu înseamnă nici pe departe ziua naţiunii române, ci ea reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar în orice caz ,nu ziua naţională a României. Un profesor de drept ne spunea, în facultate, că raţiunea existenţei zilei naţionale pe data 1 decembrie e periculoasă în sine, pentru că ea arată în plan simbolic că românii sunt o naţiune cu o viziune expansionistă, cel puţin faţă de vecinii săi. „1 Decembrie” trebuie să fie o sărbătoare naţională legală, aşa cum e necesar să fie şi „24 Ianuarie”, dar nu sărbătoarea românilor.

Romanian National Anthem –

„Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

De fapt, aceasta este una dintre diferenţele fundamentale ale elitelor politice care au populat arealul public înainte de 1947 şi după: dacă primii vedeau ziua naţională ca o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor, cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului, a Leviathan-ului. În plus, pierderile teritoriale de după cel de-al doilea război mondial, fac astăzi ca „1 Decembrie” să aibă mai degrabă o semnificaţie tristă şi victimizantă, de vreme ce Basarabia şi Cadrilaterul nu mai aparţin României.

„Unirea”, ca fenomen istoric şi politic, nu cinsteşte eroi.  Simbolul unirii este, prin excelenţă, unul prezent, care bucură, nu plânge, sărbătoreşte şi nu comemorează. E aproape limpede că foarte puţini decidenţi politici ştiu că există pentru aşa ceva ziua Eroilor, comemorată, în fiecare an, la data de 28 mai. Dacă mai iei şi în considerare remarca unui jurnalist, conform căreia în România există astăzi „153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.”, înţelegi cum e de fapt confiscată şi utilizată în scopuri populiste şi politicianiste ziua naţională, amestecându-se bucuria cu falsa tristeţe, cultul eroilor cu sentimentele naţionale şi decenţa cu disimularea primitivă.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie, practic, actul de naştere al statului şi al românilor, în raport cu existenţa sa, ca entitate suverană. Dacă veţi avea curiozitatea să consultaţi lista zilelor naţionale a statelor lumii (http://en.wikipedia.org/wiki/National_Day), veţi constata că în peste 90% din cazuri este vorba despre data proclamării independenţei.

Photo credit infoinsider.ro

Mai ales în Europa, unde procesul de naştere a naţiunilor a fost unul vibrant, deseori dureros şi mai în toate cazurile intens, câştigarea independeţei reprezintă pentru statele bătrânului continent mândria naţională, actul devenirii lor naţionale. Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat, nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu pândidu-i şi păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt „beneficiarii” sărbătorii. Ei stăteau în mulţimi dezordonate la Alba Iulia şi Bucureşti, în vreme ce „posesorii” puterii de după 1989, le vorbeau de la tribună, ca în vremurile ce tocmai trecuseră. Practic, românilor li s-a dat de înţeles prin acest lucru că nu ei contează în primul rând, ci statul, liderii şi instituţiile lor, iar ei sunt o cantitate neglijabilă, eventual de voturi, reactivată o dată la patru ani.

Sărbătoarea naţională este şi a fost, în cele două decenii, un fel de ipostaziere perfectă a modului în care arată România: o ţară divizată, fracturată, plină de inechităţi. Pănă şi ziua naţională arată ca o punere în scenă a privilegiilor, cu majoritatea fără putere, dirijată de o minoritate malignă şi hotărâtă.O teorie în sens invers a celei formulate de Václav Havel.

În plus, sărbătorirea zilei naţionale a fost, în cei douăzeci de ani, de un kitsch inimaginabil şi de o ipocrizie crasă, dacă luăm în considerare ceea ce trebuia să semnifice şi să promoveze „1 Decembrie” şi realitatea din teren. Dacă preşedinţii României postcomuniste mai mult au divizat naţiunea decât au unit-o, în ultimii ani acest grotesc a trecut orice limite. Un preşedinte care a dezbinat încontinuu, a prăbuşit guverne, a distrus coaliţii şi partide şi a incitat la ură poate apărea în faţa românilor, de ziua lor, mimând solidaritate şi unitate? Dacă lucru se petrece, atunci totul e butaforie ieftină..

Pentru mulţi conaţionali, nici nu este clar, astăzi, dacă această combinaţie de sobrietate şi spirit miliatar, în care este exprimată, an de an, ziua naţională a României, este o comemorare sau o sărbătoare. Din punct de vedere al „amplasamentului” acestei zile în timpul sezonului rece, semnificaţia zilei dispare şi ea aproape cu desăvârşire. Îmi amintesc imagini din diferiţi ani, în care ceaţă sau vreme rea fiind, taburile defilau pe Kissellef zârindu-se când şi când, dând o senzaţie de teamă, disconfort şi dezordine.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie o bucurie colectivă şi de aceea este esenţial ca ea să aibă loc în mijlocul celorlalţi, în aer liber, şi nu în faţa televizorului. Din nou, având data zilei naţioanle stabilită la „1 Decembrie”, ne asemănăm instantaneu cu Albania şi Ucraina.

În fine, românii nici nu au fost consultaţi după 1989 cu privire la ziua naţională.

Răpindu-li-se atâtea simboluri, fiind manipulaţi şi viciaţi de aflarea atâtor adevăruri, sărbătoarea naţională a devenit un conglomerat de sentimente amestecate, iar singurul câştig devenind, în chip simplist, o zi liberă. În fiecare an, de „1 Decembrie”, între parade penibile, comemorări fără sens şi discursuri găunoase, singurii care nu se văd din tot acest peisaj pestriţ sunt românii, adică excluşii sărbătorii naţionale.

Autor:  Alexandru Muraru, spunesitu.adevarul.ro via http://www.argumentpress.ro

La mulți ani România! La mulți ani români!

CITESTE mai mult despre aceasta sarbatoare aici –

– 1 Decembrie – Ziua națională a României

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluția de la Alba Iulia.

Textul Rezoluției de la Alba Iulia

Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

• Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
• Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
• Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
• Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.

Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

• Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumirei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.

SURSA – https://ro.wikipedia.org/wiki/Declarația_de_la_Alba_Iulia

Photo Wikipedia

Ziua națională a României

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Foste teritorii austro-ungare: Transilvania, Partium, Bucovina Photo Wikipedia

Unirea Transilvaniei cu România

Context și evenimente precursoare

• 1906 – Cercetătorul român Aurel Popovici elaborează un plan prin care propune crearea Statelor Unite ale Austriei Mari. Conform acestui plan, după ce arhiducele austriac Franz Ferdinand ar fi devenit împărat, Imperiul Austro-Ungar urma să fie transformat într-o federație de 15 state autonome.
• 15 iunie S.N. 28 iunie, 1914 – Arhiducele Franz Ferdinand este asasinat în Sarajevo, în Serbia administrată de către Austria.
• 15 iulie S.N. 28 iulie, 1914 – Începe Primul Război Mondial. Austro-Ungaria declară război Serbiei.
• 21 iulie S.N. 3 august, 1914 – Regatul României își declară neutralitatea în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia convocat de către regele Carol I.
• 27 septembrie S.N. 10 octombrie, 1914 – Regele Carol I încetează din viață, la tron îi succede Ferdinand I.
• 4 august S.N. 17 august, 1916 – România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei (Marea Britanie, Franța, Italia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. Transilvania, Banatul,Bucovina, Crișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României după Primul Razboi Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud, incluzând astfel întreg Banatul.
• august 1916 – România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase localitați: Brașov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Orșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (Germania,Austro-Ungaria), Imperiul Otoman și Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
• 21 noiembrie, 1916 – Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
• 23 noiembrie S.N. 6 decembrie, 1916 – Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
• decembrie 1916 – Ofensiva germană este oprită pe linia frontului Mărășești-Galați. Guvernul, confruntat cu perspectiva străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
• februarie 1917 – Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului 1917.
• aprilie 1917 – SUA intră în război de partea Antantei.
• mai-august 1917 – Trupele românești obțin victorii la Mărăști, Mărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către armata germană.
• 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 – Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor din Rusia.
• 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
• 18 februarie S.N. 3 martie, 1918 – Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
• 26 – 28 martie, 1918 – Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul național deja existent.
• 27 martie, 1918 – Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Lucru la care a contribuit considerabil organul Legislativ al Basarabiei „Sfatul Tarii”.Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucrainieni,rusi, germani, evrei, găgăuzi) (în total 36) se abțin. Doi deputați ucrainieni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
• 24 aprilie S.N. 7 mai 1918 – Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele dinainte de război, dar se cedau către Puterile CentraleDobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe teritorul României.
• 24 august, 1918 – Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte,Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
• 2 septembrie, 1918 – Un Congres al cehilor, slovacilor, polonezilor, românilor, sârbilor, croaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
• 12 octombrie, 1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în Transilvania, are loc laOradea. Se adoptă o declarație „în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă” a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională înfintează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
• 18 octombrie, 1918 – Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta.
• aceeași zi – Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înfiintează în teritoriile Austro-Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică demersurile diplomatice.
• aceeași zi – Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în Transilvania.
• 28 octombrie, 1918 – Cehoslovacia își declară independența.
• 29 octombrie, 1918 – Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
• 31 octombrie, 1918 – Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar.
• 3 noiembrie, 1918 – Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia.
• aceeași zi – Consiliul Național Român Central este creat din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
• 6 noiembrie, 1918 – Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare generală.
• aceeași zi – demobilizarea armatei austro-ungare

PHOTO: Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei

• 10 noiembrie 1918 – România redeclară război Puterilor Centrale.
• 11 noiembrie, 1918 – Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
• aceeași zi – Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față de împărat.
• 12 noiembrie, 1918 – Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătorea montană de laTulgheș.
• 13 noiembrie, 1918 – Armistițiul de pe Frontul Balcanic este semnat la Belgrad, Serbia, între generalul francezFranchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iarBanatul intră sub administrare sârbească, în pofida Convenției de la București din 1916. Crișana și Maramureș, incluzând orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungulMureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
• 13–15 noiembrie, 1918 – Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, fără a ajunge la o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
• 13–20 noiembrie, 1918 – Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
• noiembrie 1918 – De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membri sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membri în total), respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniunui profesorale, armată). Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
• 25 noiembrie, 1918 – Armata română ocupă Târgu-Mureș.
• 28 noiembrie, 1918 – Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucrainieni s-au retras înaintea votului final.

Photo Wikipedia

Situația teritorială a Republicii Sovietice Ungare      (ROSU inchis) Teritoriul inițial al Republicii Sovietice Ungare     (ROSU deschis) Teritoriu recucerit de către Rep. Sov. Ungară (mai-iunie 1919)      (GALBEN) Teritoriu ocupat de către România în aprilie 1919      (ALBASTRU) Teritoriu sub control francez și iugoslav.

 

COMUNICAT – RECURSUL FAMILIEI BODNARIU – 30 NOIEMBRIE

POPAS PENTRU SUFLET

Recursul familiei Bodnariu împotriva acuzației a fost respins. Deocamdată, conform deciziei tribunalului regional, Marius și Ruth îl pot vedea pe Ezekiel (bebelușul) de două ori pe săptămână câte 2 ore. Ruth poate să-i vadă pe Ioan și Matei o dată pe săptămână. Pe fetele mai mărișoare nu le pot vedea.

În următoarele câteva ore, căutând fața Domnului, împreună cu familia și echipa de consultare și acțiune legală se va lua o hotărâre cu privire la demersurile care se impun în această situație.

Continuăm să postim și să ne rugăm, încurajați de făgăduințele Domnului că ne va da biruință!

Intenționăm, în următoarele două, trei zile, să vă comunicăm planul de acțiune.

Susținem în continuare familia Bodnariu, convinși de dreptatea cauzei lor și nevinovăția lor înaintea Domnului și a oamenilor.

Pastor Cristian Ionescu

Vezi articolul original

DESCHIDEREA BISERICII CRESTINE ROMANEȘTI DIN OXFORD

Dumnezeu sa binecuvanteze biserica Romana din Oxford!

Marea Britanie Evanghelica

Ziua de 28 Noiembrie 2015 va rămâne o zi memorabila pentru comunitatea de evanghelici romani din Oxford. Este ziua in care a avut loc primul serviciu divin in noua biserica creștina ce a luat ființa in orașul Oxford, Marea Britanie. Trăim vremuri de har in care creștinii se pot intâlni in pace pentru a lauda pe Creatorul si pentru a propovădui evanghelia Mântuirii la comunitatea de romani din Oxford si împrejurimi! Domnul sa fie laudat!Church launch in Oxford yesterday, we are living in exciting times!

sursa: Emmaus Church Birmingham

Vezi articolul original

Adi Gliga, Catalin Ciuculescu si Iosif Ton la Bistrita 2 Decembrie 2015

Photo Adi Gliga

Astazi am dat peste aceasta cantare pe Youtube, ascultati:

ADI GLIGA – RUGACIUNE

VIDEO by Vasile Andronesi

ADI GLIGA – Doar un Cuvant (OFICIAL)

New Vision Romania Production
http://newvisionromania.ro
http://newvisionromania.blogspot.ro/
http://adigliga.ro/

VIDEO by Adi Gliga

Botez Nou Testamental – Ciresarii Tv – 29 noiembrie 2015

Biserica Sfanta Treime Beius, Pastor Vladimir Pustan

VIDEO by Fundatia Ciresarii

CBN NewsWatch: November 30, 2015

VIDEO by The Christian Broadcasting Network

Puiu Chibici – Se naste iar Isus – Se-nplinea o profetie – Betleeme – Din a cerului marire

Puiu Chibici – Mesia

VIDEO by Colinde

Puiu Chibici – Se naste iar Isus

Puiu Chibici – Se-nplinea o profetie

Puiu Chibici – La noi Isus a coborat

Puiu Chibici – Betleeme

Puiu Chibici – Din a cerului marire

VIDEO by Colinde

Puiu Chibici – Maria

 Colinde

• 

 

• Puiu Chibici – Intr-un sat

 

• 

• 1. • Puiu Chibici – E sarbatoare

 

• 

Puiu Chibici – E Craciun

Orchestra Bisericii Penticostale ONCEȘTI, Maramures ~ „CÂNT ALELUIA” ~ „COPIL NĂSCUT DOAR PRINTRE BOI” ~ Dir. NELU PAGU

„COPIL NĂSCUT DOAR PRINTRE BOI”

VIDEO by Cornel Pop

„A VENIT DIN CER”

„CÂNT ALELUIA”

TU MI-AI FOST TĂRIE ÎN VREME DE NEVOI

THE SNOW QUEEN OF EVERY BOOK – THE REVIEW OF A BOOK NOT (YET) EDITED

By Angela-Monica Jucan

Octavian Curpas already retold for us Andersen’s fairy tale and he is always willing to recount stories of books he has read. And, going by the gifted critic’s accounts, there remains no reason to doubt that the original stories he interprets were written by authors of extraordinary talent. Sometimes he provides us with interpretations of books that are not available in our area and which we will never get to read. We can only imagine those astonishing – according to his description – creations and we know they are, at least temporarily, inaccessible to us. It is as if the spiritual light they emanate is truly the fastidious and intangible light of a boreal cloud that arose from the ionization of the mind’s emissions under the influence of the radiation of fantasy (according to the physics definition).

Octavian’s interpretations are usually lengthy, giving the impression that the work presented is recounted in great detail, which leads some to believe that they no longer need to read the original text. This is a false impression, as Octavian’s endeavors represent syntheses. He has the ability to grasp the essence of the text and otherwise create a concise monograph.

His titles are catchy, summative phrases. A review of a book by Vavilia Popovich, for example, is titled ‘Mom’s Book’ – Memories with the scent of days past in a prose poem authored by Vavila Popovich. Another review of a book of poems by Daniela Voiculescu is called “How is it like to live on poetry in a time of angels”. The title of an article dedicated to one of Melania Cuc’s novels reads ‘Babilon Lace’ or how it feels like to be a hostage in a modern historical novel about tragic destinies and the ordinary man’s psychological crisis. Another text about a novel by Ligia Seman is called “The image of God reflected in a novel about a quest at the time of discovering the meaning of life”. A presentation of a book of poetry by Petru Lascau is titled religious verses bordering between meditation and contemplation: “The signature of love” by Petru Lascau. And finally, the exegesis of the latest book of poetry by Victorita Dutu is called ‘I want a different world’ by Victorita Dutu – Christian poetry about eternity, love, and humility.

His titles are oftentimes followed by a sympathetic motto, usually selected from the book under review (“The memories, as they were narrated to me, surge upon me like a torrent. They contain too much of reality in them, a beautiful and yet painful jungle of reality… As in a dream, I imagine centuries past…’; ‘I don’t know why, but I still preferred the color grey’).

The beginning of the exposition is abrupt and confounding (Is it easy or is it difficult to fight sleep?), or informative and austere (Vavila Popovici is the author of numerous books of poetry and prose), or gnomic (Petru Lascau is a poet of the religious ecstasy), or meant to create a certain atmosphere through associations with a different epoch (At the beginning of the nineteenth century Napoleon’s armies had control over all of Europe. Russia was one of the few countries that he had not yet conquered), or attempting to prepare the reader for what is to come (In 1970 the American director Arthur Hiller won an Oscar for a wildly successful film entitled simply ‘Love story’).

Then, with a few biographic remarks and a note on the literary accomplishments of the author in question, with some general statements about the work, with an analysis of the plot and characters (if the work is a novel), and after establishing any literary filiation and offering some text samples, Octavian Curpas manages to construct a well rounded and perfectly balanced whole, which he then seals with a closing statement.

Along the way, the critic sheds light upon the elements which confer artistic value to the book and reveals to the reader the underlying meaning of the text, the one that is harder to grasp, yet necessary in order to reinforce the literary value of the text.

Writer by vocation and journalist by training (having completed journalistic, paralegal and business studies), Octavian D. Curpas is a kind of character that is rarely encountered on the journalistic scene these days. He puts his gift, his passion and his dedication in his writing. He wants to assure us (and we feel we should believe him) that every work he brings to the attention of the reader is the book of the year in terms of technical achievement, and a work of unmatched beauty in terms of artistic quality, absolute and splendid as only a realm covered in eternal snow can be. In fact, Octavian’s texts strike an even higher note than Andersen’s ‘The Snow Queen’ because his stories about wondrous books always end before that moment when Gretchen brings Karl back to the mundane reality.

Inexplicably, no one wants to leave their place of detention because when you are free you have no desire to escape, you have no reason to run. From now on, both the past and the present will occur in the future tense because there is another story to be written, a story that has not yet begun. The gift, the inspiration and the work ‘wasted’ for the benefit of others, and as of now, not yet gathered in a well deserved (by the author and all the rest of us) book.

From now on, the Imbrium Sea will carry its waves to the shore and, perhaps someday, the poet who praised its beauty will find not only the long sought ideal, but also the answer to a seemingly rhetorical question: ‘Who is the queen of Saba?’.

The Snow Queen. No matter what color the muse is (the not necessarily historic, but the rather enigmatic ‘muse’ of Solomon). Because here, in Octavian’s chronics, contrary to Andersen’s tale and contrary to the realities of life, everything is reflected in a conscience that sees nothing but beauty.