Nelu Brie ~ Irod, statul secular Norvegian si omorarea pruncilor

Nelu Brie dec 15

  • primul Craciun a fost si un Craciun in care s-a plans. A fost unul insangerat. Cuvantul ne vorbeste despre Irod care a ordonat omorarea  pruncilor. Naratiunea biblica este dramatica. Adevarul este ca si in jurul nostru se petrec evenimente care ne umbresc bucuria acestei sarbatori. Parca si in vremea noastra se intampla ceva impotriva copiilor. Impotriva copiilor din familii crestine.
  • Asistam la o abdicare de la valorile crestine si o indreptare inspre  un tot mai evident secularism. Statul ateu, care candva era trasatura specifica a tarilor din blocul comunist, a devenit pe nesimtite trasatura natiunilor occidentale, care candva erau crestine. Iar, de aici, apoi, s-au dezlantuit tot felul de persecutii, tot felul de ingradiri ale libertatilor, ca sa nu mai vorbim despre ce se intampla  in Orient. Tulburarile din Orient, persecutiile impotriva crestinilor care  traiesc in tarile arabe, atator sute si mii de crestini, ca numai Dumnezeu le stie numele, care au fost ucisi in Statul Islamic si in alte tari musulmane. Iar, cand vorbim despre cei care locuiesc in mijlocul unei natiuni civilizate, iata, se intampla nenorociri, ca acelea care ne-au bulversat, ne-au intors pe dos si ne-au framantat si ne-au ingrijorat, cazul familiei Bodnariu.
  • Adevarul, stimati frati, este ca noi ca crestini, trebuie sa luam atitudine impotriva abuzurilor care vin atunci cand este vorba de ingradirea libertatilor de credinta. TREBUIE SA LUAM ATITUDINE. Si trebuie sa o luam in mod solemn crestinesc si curajos. Sa nu spuneti: asta nu ne priveste. Necazul e departe de noi. N-are legatura cu familia noastra. ARE! Are. Aceleasi legi sunt si in Romania. Deocamdata nu sunt aplicate  datorita multor factori pe care nu o sa-i pomenesc acum. Dar cadrul egal exista . Exista.
  • …intr-un mod cu totul nedrept si abuziv, statul secular pretinde dreptul de propietate asupra copiilor din familiile noastre
  • Ateismul, agnosticismul, care, dati-mi voie sa va spun, stimati frati mai in varsta, face ravagii  intre tinerii din vremea noastra. Ateismul si agnosticismul. Consumatori de televiziune, de filme despre evolutionism, invatati in scoala la ora de biologie  despre evolutionism. Macar, in perioada comunista, in biserici, spuneam ca Dumnezeu este si erau predici in favoarea existentei lui Dumnezeu. Am crezut ca dupa Revolutie scapam de asta. A revenit in forta.

Zilele acestea de sarbatoare au trecut foarte repede. Iata-ne in a treia zi dupa Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Isus Hristos.  Am lecturat in aceasta seara pasajul pe care l-am auzit cu totii pentru ca primul Craciun, daca intelegem primul Craciun in  tot complexul de evenimente  descrise cu ocazia evangheliei copilariei cum se mai numeste ea, primul Craciun a fost si un Craciun in care s-a plans. A fost unul insangerat. Cuvantul ne vorbeste despre Irod care a ordonat omorarea  pruncilor. Naratiunea biblica este dramatica. Citim ca magii au ajuns la casa lui Irodin Ierusalim si au intrebat despre ‘Imparatul’, despre imparatul de curand nascut, Imparatul Iudeilor. In Ierusalim s-a facut mare tulburare. Irod s-a tulburat foarte mult. A umblat cu viclesug, afland de la magi vremea in care s-a aratat steaua si mai tarziu i-a asteptat  i-a asteptat ca sa primeasca de la ei vesti cu privire la locul in care se agseste pruncul, cu privire la familia si casa inc are se afla, avand in minte gand viclean. Gand de nimicire a acestei familii. Dumnezeu a protejat pe Iosif, pe Maria, l-a protejat pe pruncul Isus Hristos, Domnul nostru. A dat vedenie cereasca lui Iosif. Iosif a fost indrumat sa mearga in Egipt. Acolo, a locuit o vreme pana cand Irod a murit. Iar apoi, indrumat prin acelasi inger al lui Dumnezeu, s-a reintors in tara lui Israel, locuind in partile Galileii in cetatea numita Nazaret.

Cuvantul ne spune ca dupa ce Irod a aflat  ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare. Si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca de la doi ani in jos care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi. Si acestea, ca sa se implineasca Scriptura spusa prin profetul Ieremia care anuntase: Un tipat s-a auzit in Rama, plangere si bocet mult. Rahela isi jelea copiii si nu voia sa fie mangaiata pentru ca ei nu mai erau.” Iata o relatare care umbreste cumva bucuria sarbatorii nasterii Domnului nostru Isus.

Adevarul este ca si in jurul nostru se petrec evenimente care ne umbresc bucuria acestei sarbatori. Parca si in vremea noastra se intampla ceva impotriva copiilor. Impotriva copiilor din familii crestine. In ultimii zece ani, lumea s-a schimbat foarte mult. Imi amintesc cum  in ultimii ani am tot auzit in timpul nostru, partasiile noastre de rugaciune, in serile prelungite de rugaciune sau in diverse cercuri de rugaciune, atentionari care veneau prin Duhul lui Dumnezeu cu privire la nevoia de a ne pregati in vederea unor vremuri grele care stau sa vina peste noi. Cu siguranta ca ati auzit si dvs. aceste mesaje venite din partea Duhului lui Dumnezeu. Poate ca unii dintre noi am fost ispititi in gandurile noastre, sa zicem: aceste anuntari, aceste profetii, daca se vor implini, se vor implini cine stie cand, in viitor, si ele n-au legatura cu noi, nici cu familiile noastre si nici cu vremea in care noi traim. Parese insa ca lucrurile nu stau de loc asa. In ultimii zece ani, lumea s-a schimbat foarte mult. Europa s-a schimbat foarte mult. Statele Unite s-au schimbat foarte mult.

Asistam la o abdicare de la valorile crestine si o indreptare inspre  un tot mai evident secularism. Statul ateu, care candva era trasatura specifica a tarilor din blocul comunist, a devenit pe nesimtite trasatura natiunilor occidentale, care candva erau crestine. Iar, de aici, apoi, s-au dezlantuit tot felul de persecutii, tot felul de ingradiri ale libertatilor, ca sa nu mai vorbim despre ce se intampla  in Orient. Tulburarile din Orient, persecutiile impotriva crestinilor care  traiesc in tarile arabe, atator sute si mii de crestini, ca numai Dumnezeu le stie numele, care au fost ucisi in Statul Islamic si in alte tari musulmane. Iar, cand vorbim despre cei care locuiesc in mijlocul unei natiuni civilizate, iata, se intampla nenorociri, ca acelea care ne-au bulversat, ne-au intors pe dos si ne-au framantat si ne-au ingrijorat, cazul familiei Bodnariu.

Ce sa spunem in fata tuturor acestor lucruri –

Si in tarile numite democratice si in tarile declarate  pe alte structuri de organizare si intelegere, crestinii sunt persecutati. Sunt ingraditi. In anul 2015, sora noastra de credinta, Kim Davis, din Statele Unite, a fost arestata pentru ca n-a vrut sa oficieze  casatoria unui cuplu de homosexuali. Asta nu s-a intamplat in Somalia, in Siria, in Irak sau in Afganistan. Asta s-a intamplat in Statele Unite. Vremurile pe care le traim nu sunt de loc simple. Si, tocmai, pentru a ne deschide si mai bine ochii, ca sa intelegem particularitatile acestor vremuri si ce avem de facut, am pe inima in aceasta seara sa impartasesc un mesaj pe care l-am intitulat: Irod, statul secular (si cu particularitate in seara aceasta, statul) Norvegian si omorarea pruncilor.  Irod, cel care a ordonat omorarea pruncilor. Statul secular, cu particularitate, statul Norvegian in circumstantele noastre, si omorarea pruncilor.

Trebuie sa vorbim despre aceste lucruri –

Stiu ca abordarea unui asemenea subiect nu este simpla. Adevarul, stimati frati, este ca noi ca crestini, trebuie sa luam atitudine impotriva abuzurilor care vin atunci cand este vorba de ingradirea libertatilor de credinta. TREBUIE SA LUAM ATITUDINE. Si trebuie sa o luam in mod solemn crestinesc si curajos. Sa nu spuneti: asta nu ne priveste. Necazul e departe de noi. N-are legatura cu familia noastra. ARE! Are. Aceleasi legi sunt si in Romania. Deocamdata nu sunt aplicate  datorita multor factori pe care nu o sa-i pomenesc acum. Dar cadrul egal exista . Exista.

Intai, primul gand pe care as vrea sa-l subliniez, sa-l scot in evidenta, legat de acest subiect, este ca intr-un mod cu totul nedrept si abuziv, statul secular pretinde dreptul de propietate asupra copiilor din familiile noastre. Nu stiu de unde i-a venit ideea,  ca cei pe care Dumnezeu ii da sa se nasca in familie sunt propietatea lor. Irod a gandit tot asa: poporul imi apartine. Am dreptul sa fac ce vreau cu el. Daca doresc ca cineva sa traisaca, va trai. Daca doresc ca cineva sa moara, va muri. Si in temeiul acestei gandiri abuzive, dictatoriale, a ordonat uciderea unor copii nevinovati. Acelasi duh a trecut peste secole si domina gandirea natiunilor din toata lumea: statul este stapanul  poporului peste care domneste. El are drept de propietate asupra copiilor. Poate ca afirmatia aceasta vi se pare socanta. Cum? Copilul meu este al meu! Punct. Asa este. E al tau. Si, punct. Dar, pentru asta, trebuie sa te lupti. Pentru ca, a aparut un Irod contemporan care isi asuma dreptul de stapan peste copiii tai. Copiii tai sunt invatati la scoala  sa sune la un numar de telefon. Se fac reclame la televizor, la radio, sa sune. Sigur ca in spiritul ei, legea de protectie a copilului este buna. Ne gandim aici la familii care abuzeaza de copiii lor. Parinti violenti. Parinti care abuzeaza nehranindusi copiii. Sau chiar abuzuri sexuale impotriva minorilor, a copiilor. Avem datoria ca societate ca sa protejam asemenea copii.

Dar, de la acest spirit drept al legii si pana la ceea ce se intamplain Norvegia, este foarte mult. Este foarte mult. Avem datoria crestineasca sa rspectam autoritatea statala. Conducerea omeneasca, dupa cum zice ap. Pavel, vine de la Dumnezeu. Romani 13:1-14 ne aduce invatatura din partea ap. Pavel, cum trebuie sa ne purtam in relatia cu conducerea omeneasca.

1 Oricine* să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi** stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii* se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă* binele şi vei avea laudă de la ea.
4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

Acesta e spiritul randuielii lasata de Dumnezeu prin conducerea umana. Dar, v-as intreba: Agentia de Protectie a Copilului din Norvegia, ce bine, pentru aceasta familie si copii, slujeste, in spiritul acestui Cuvant? NICIUNUL. E un abuz teribil in fata caruia trebuie sa luam atitudine.

Marea problema este ca statul poate sa faca abuz. Isus a spus sa dam Cezarului ce este al Cezarului. Dar, vreau sa fie foarte clar, copiii nu sunt ai Cezarului. Impozitul? Da. Taxele? Da. Dar, copiii…. NU! Copiii sunt ai lui Dumnezeu si Dumnezeu i-a dat in grija parintilor. Parintii sunt responsabili de copii. Biserica din Romania trebuie sa-si faca puetrnic auzit glasul in aceasta vreem, ca sa afirme raspicat: COPIII APARTIN FAMILIEI! EI NU SUNT PROPIETATEA STATULUI. Din nefericire, acest stat abuziv se comporta cum s-au comportat statele dictatoriale. Nici chiar in regimul comunist nu s-a auzit sa se faca asemenea abuzuri. Stalin a facut. I-a rapit pe copiii din triburile marginase si i-a inghesuit cu sila in internate ca sa-i integreze social din Siberia si din alte parti. Asa au facut nazistii. Si, ca acum, o tara care se numeste ‘civilizata’ si se se doreste sa fie un model pentru celelalte natiuni, asta este prea mult. Rusine. Ca crestini, trebuie sa luam atitudine, pentru ca este vorba de libertatile noastre si ale copiilor nostri.

Adevarul este ca statul modern, in ultima vreme s-a secularizat tot mai mult. Am ramas socat ca in anul acesta,  pentru prima data, la Casa Alba, in Statele Unite, sa nu mai fie sarbatorita nasterea Domnului Isus. Un presedinte fara Dumnezeu a spus ca vrea sa fie echidistant fata de toate culturile. Nu-i treaba mea sa vorbesc despre dl presedinte Obama. Dar, e treaba mea sa vorbesc si sa apar valorile crestine. Si este [treaba] noastra. De la Bruxelles, s-au silit in numele pluralismului, a multiculturalismului, sa nu mai spuna ‘Sarbatori.. sau.. Craciun Fericit’, ci, ‘Sarbatori de Sezon’ fericite. I-as intreba pe domnii de la Bruxelles daca  in felul acesta se feresc de atentatele musulmanilor. Nu. Negandu-ne propria identitate crestina, n-o sa-i convingem pe teroristi sa stea departe de noi. Ci, ne vom arata propriile slabiciuni, ca sa vina in casa noastra si sa ne ucida impreuna cu copiii nostri. Asta-i problema.

Secularismul, acest secularism, care din ce in ce se exprima tot mai mult, marea problema e ca se face stapan pe familie. Am meditat in zilele acestea in dreptul unui concept cu care  suntem cu totii de acord: casatoria civila. Cati sunteti casatoriti? Cati sunteti casatoriti la primarie? E bine sa mergem sa ne casatorim la primarie. Dar, am meditat la povestea acestei casatorii la primarie. Ca nu-i veche. In biserica s-a facut la inceput. Statul insa a luat bisericii acest drept si si-a asumat dreptul de a oficia casatoriile. Ca dupa aceea, usor foarte usor, sa-si ia dreptul de a-si desfiinta familiile. Cine le face, acela le desface. Problema, nu as vrea sa fiu inteles gresit. Vreau sa subliniez limpede: oricine se casatoreste trebuie sa se casatoreasca civil si la biserica apoi. Dar, ce vreau sa observ, este ca acest stat secular, luandusi dreptul de a intemeia familia, dupa propriile criterii, tot dupa propriile criterii a dat si legea cu privire la divort, fara nici o frica de Dumnezeu si fara nici un criteriu duhovnicesc. Ca dupa aceea, sa-si permita sa redefineasca familia, casatoria. Daca eu cunun si descunun, eu decid si ce inseamna cununie. Parteneriat civil, e de nu stiu cata vreme incoace in Romania. Casatorii de tip homosexual in Europa, slava lui Dumnezeu ca in Romania, inca, nu. Iar in aceasta privinta, stimati frati, salut cu toata inima initiativa luata de mai multe biserici si inclusiv biserica penticostala, bisericile baptiste, Crestini dupa Evanghelie, biserica ortodocsa, biserica catolica de a misca lucrurile in Romania prin strangere de semnaturi de la popor, atat de multe, incat parlamentul  sa fie nevoit sa organizeze la nivel national referendum. Si in acel referendum sa se hotarasca ce inseamna familia in Romania- casatoria intre un barbat si o femeie.

In biserica noastra, vor fi cinci reprezentanti care vor strange semnaturi si aici si in alte parti. Toti trebuie sa semnam pentru ca trebuie sa aparam institutia familiei. Parlamentul nostru, guvernul nostru are nevoie de ajutorul poporului nostru. Observ cu bucurie ca in parlamentul Romaniei  sunt oameni care apara familia. Dumnezeu sa le dea putere. Dumnezeu sa le ajute. Unii dintre ei sunt frati de-ai nostri de credinta. Unii dintre noi s-au botezat acuma, recent. Ne rugam si ne bucuram pentru ei. Le-as spune numele daca am fi cu usile inchise. Ramane doar sa ne rugam pentru ei, Dumnezeu sa le dea putere fratilor nostri, o sa-i vedem cand o sa ne vizite.

Dar, una peste alta, marea problema este ca acest stat secular si-a asumat dreptul de a stapani peste familie si asa a ajuns sa legalizeze avortul, asta este tot o ucidere a copiilor, apoi homosexualismul si lesbianismul, legalizarea casatoriilor de tip homosexual, cu acordarea drepturilor acestor cupluri de a infia copii. Si ma intreb: de unde? De unde? Mi-e teama ca din Centrele de Plasament. Din casele de copii care si ele trebuiesc populate. Oare nu cumva pe acest palier se creeaza abuzul? Pretinderea dreptului de propietate asupra  copiilor este o agresiune la adresa familiei si la adresa lui Dumnezeu. Autoritatea agentiei de Protectie a Copilului din Norvegia, asa numita Barneverenet, a facut acest abuz. O, de ar fi fost prima data. Cazul acesta care ne-a tulburat atat de mult a fost mediatizat, mediatizat prin faptul ca a ajuns la urechea unor frati de credinta. Iata ce inseamna, ascultati-ma bine, iata ce inseamna forta bisericilor evanghelice. Dar, anul trecut, un tata din Bucuresti, din Ilfov, a patit acelasi lucru. Cine a auzit despre el? Un copil de doi ani si cateva luni a fost rapit de aceasta agentie si nu l-au mai putut lua inapoi. Asta este jaf. ASA CEVA NU POATE FI TOLERAT. Tatal acela, nici macar nu era in Norvegia. Copilul era in vizita acolo cu mama de care divortase. Omul se judeca in justitie si astazi, ca sa-si apere drepturile.

Ce sa spunem? Numai Dumnezeu stie ce se va intampla si cum lucrurile vor degenera. Dar, un lucru as dori sa-l afirmam limpede: COPIII NU SUNT PROPIETATEA STATULUI. EI SUNT PROPIETATEA LUI DUMNEZEU si DUMNEZEU I-A INCREDINTAT PARINTILOR LOR, FAMILIEI NATURALE. De asta apartin. Dumnezeu a spus, El a dat porunca a V-a. El a spus copiilor: Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta. Iar, in Evrei 2:13 este scris: Iata-ma, eu si copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Parintii au datoria sa-i creasca in frica de Dumnezeu. Asta este datoria lor. Au dreptul din partea lui Dumnezeu sa exercite autoritate sanatoasa, crestineasca, asupra copiilor lor. Dumnezeu a incredntat aceasta autoritate. Trebuie sa observam ca insusi Domnul nostru Isus  a fost incredintat parintilor Lui pamantesti, Mariei si lui Iosif, tatal Lui adoptiv. Ca, El era doar din Maria, nu si din Iosif. Si Isus a stat sub autoritatea parintilor Lui, crescand in intelepciune si statura si fiind tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Asta e randuiala lui Dumnezeu. Statul n-are ce sa se bage aici. Nu e treaba lui.

Trei parghii prin care statul secular cauta sa ne rapeasca copiii –

Cu toate acestea, statul secular ravneste dreptul de a stapani peste copii. Exista cel putin trei parghii prin care statul secular cauta sa ne rapeasca pruncii. Forta este ultima parghie.  Pana la ultima parghie mai sunt inca doua extrem de subtile. Strategia nu este de loc noua. Ea, dimpotriva, este foarte veche.  As spune ca vine chiar din Imperiul Asirio-Babilonian. Si este relatata pe paginile Sfintelor Scripturi. Aduceti-va aminte de Nebucadnetar, care a vrut sa aiba totul sub mana sa si sub puterea sa si si-a inaltat chipul de sur si a cerut ca fiecare sa fie supus. Trei parghii a actionat:

  1. IDEOLOGIA – asta-i dumnezeul vostru- a aratat statuia.
  2. CULTURA – Filosofia de viata.  Cand le-a cerut inchinare fata de propria ideologie, de observat este ca Nebucadnetar a pus sa cante muzica. „Cand se va auzi sunetul a tuturor instrumentelor si vor canta si vor canta si vor canta, atunci, la un semn, sa va inchinati. Ideologia a fost imbinata cu cultura. Asta este parghia a 2-a, cultura.
  3. FORTA – si cine n-a vrut, a vazut cuptorul incins. Forta.

Si Irod a facut la fel. Statul secular, la fel. N-a spus Agentia de Protectie a Copilului din Norvegia, ci statul norvegian, pentru ca el gireaza prin legile sale ce se intampla acolo.  Si acelasi lucru trebuie spus in dreptul oricarui stat care tolereaza legi opresive.

Sa intram in cateva detalii ca sa vedem cat de aproape e necazul de noi, de casele noastre.Intai de toate, prima parghie este filosofia de viata. Cumva, trebuie sa intelegem ce se intampla si cu siguranta dvs sunteti bine informati  in ce priveste acest fenomen, aceasta probelma. Dar, ce as vrea sa observ in continuare este ca in statul secular , in vremea noastra, s-a conturat o filosofie de viata numita postmodernism. Nu-i foarte veche. Undeva de la mijlocul secolului 20 a inceput sa se contureze, poate chiar prin anii ’20, dar, ca mod de gandire la nivelul maselor, de prin anii ’90 incoace. Ultimii 25 de ani. Daca in vremea evului mediu, spre ex., ba, chiar pana in perioada Reformei, si dupa Reforma, o buna bucata de timp, gandirea populara  se numea TEOCENTRISM. Dumnezeu era in centrul societatii. Si oamenii isi organizau viata in jurul Lui. Uitati-va sa vedeti, de ex, ce este in centrul Sibiului, in centrul istoric? Care-s cele mai impunatoare cladiri? Bisericile. Mergeti la Freiborg, in Viena, care-s cele mai importante [cladiri]? Bisericile. Unde te duci in aceasta Europa, fost crestina in cele mai multe locuri, in mijloc e biserica. Acolo au pus-o bunicii si strabunicii nostri pentru ca ei au crezut ca Dumnezeu este in centrul societatii omenesti. Acest mod de intelegere a fost provocat de umanism, de rationalism, care in perioada asa numita perioada modernista a facut o schimbare de accent. Dumnezeu nu mai este in centru. In centru se aseaza omul cu valorile sale.

In ultimii 25 de ani s-a asezat ceea ce numim postmodernism. Daca in Teocentrism la centru era Dumnezeu si in modernism in centru era omul, in postmodernism la centru se propune sa fie nimic. Doar telegrafic as trece in revista cateva dintre caracteristicile acestui mod de gandire:

  1. Relativizarea adevarului. Adevarul e relativ. Nimeni nu stie ce-i adevarul si care-i adevarul. Masele populare sunt invatate sa conteste orice afirmatie, orice dogma, orice imperativ.
  2. Contestarea autoritatii normelor de credinta, a dogmelor,  asa numita metanaratiune. O alta trasatura. Biblia nu-i adevarata. Koranul nu-i adevarat. Nici o literatura nu-i adevarata. Fiecare are dreptul sa-si creeze propriul lui sistem de credinta. Scepticismul.
  3. Contestarea autoritatii familiei.
  4. Relativizarea moralei. Asta nu-i pacat, asta nu-i pacat, asta nu-i pacat. Fiecare isi creeaza modul lui de intelegere.
  5. Ateismul, agnosticismul, care, dati-mi voie sa va spun, stimati frati mai in varsta, face ravagii  intre tinerii din vremea noastra. Ateismul si agnosticismul. Consumatori de televiziune, de filme despre evolutionism, invatati in scoala la ora de biologie  despre evolutionism. Macar, in perioada comunista, in biserici, spuneam ca Dumnezeu este si erau predici in favoarea existentei lui Dumnezeu. Am crezut ca dupa Revolutie scapam de asta. A revenit in forta. Este o trasatura a postmodernismului negarea existentei lui Dumnezeu.
  6. Laicizarea, secularizarea , destructurarea societatii. Dezmembrarea, destramarea familiei. Negarea obiectivitatii: nimic nu mai e sigur. De acum, nu se mai vorbeste despre adevar sau minicuna. Nu mai este ‘da’ sau ‘nu’. Ci, merge si ‘da’ si ‘nu’. Ele sunt ropuse sa fie tinute intr-o armonie, in complementaritate, simultanitate. Asta este postmodernismul.
  7. Cu ceea ce se numeste apoi ostilitate fata de bazele a tot ceea ce inseamna obiectivitate: Biserica, familia, traditia crestina, autoritatea sotului in familie, autoritatea parintilor in familie. Si ceea ce se doreste este formarea OMULUI NOU. Agenda omului nou- si comunistii au vrut sa faca omul nou. N-au prea reusit.

(Transcriere pana la 1:37:18, mai sunt aprox 23 de minute din mesaj)

Mesajul incepe la minutul 58:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: