Când statul nu mai serveşte populaţiei, ci populaţia serveşte statului

Photo credit

Photo credit historiana.eu

Când statul nu mai serveşte populaţiei, ci populaţia serveşte statului
 
Ceea ce a ȋnceput drept cazul unei familii româno-norvegiene, scoate la iveală lucruri foarte grave, ba chiar mostruoase, atunci când iei situaţia ȋn care se află această familie ȋn serios, şi ȋncepi tu ȋnsuţi să faci cercetări. Lucrurile sunt atât de evidente, ȋncât ajunge doar să cauţi informaţii prin internet (singura condiţie fiind aceea de a ȋnţelege limba engleză), ȋncât să-ţi dai seama că statul norvegian şi-a creat un cadru legal prin care să poată să răpească copii ȋn mod sistematic. Ca să vezi acest lucru, nu trebuie nici măcar să dispui de informaţii secrete, totul este disponibil ȋn internet pentru cei ce vor să vadă, problema o reprezintă doar faptul că prin internet sunt multe lucruri despre care noi nu ştim că ele se află acolo, aceasta până ȋn momentul ȋn care ne izbim de ele… Şi cred că exact acesta este şi motivul pentru care Dumnezeu a permis să-i fie luaţi copiii unei familii de creştini, şi anume pentru că mulţumită comunităţii mari de creştini serioşi de pe glob, s-a aflat ce se ȋntâmplă ȋn ţara aceea mai mult sau mai puţin izolată din nordul Europei, şi pentru că strigătele oamenilor care se află ȋn aceeaşi situaţie ca şi această familie, au ajuns probabil până la Tronul lui Dumnezeu, şi ca atare El vrea să le facă dreptate.  
Cine a făcut deja o cercetare prin internet, a aflat că există foarte mulţi oameni la care statul norvegian le-a luat copiii pe nedrept. Printre ei se numără atât norvegieni, cât şi stăini, diferenţa constă ȋnsă ȋn faptul că străinii au avut posibilitatea să se adreseze cu problema lor autorităţilor statelor din care provin, care nu au nici un interes să acopere ȋncălcările statului norvegian, ȋn timp ce norvegienii nu prea au avut cui să i se adreseze cu problema lor, deoarece tocmai autorităţile lor sunt cele care operează ca nişte traficanţi de persoane, care ȋn nici un caz nu ar admite acest lucru… Şi astfel, din cauză că Norvegia a preferat să răpească ȋndeosebi copii care provin din Estul Europei, la ora actuală există mai multe eforturi diplomatice din partea acestor ţări de a-şi obţine copiii ȋnapoi. Printre acestea se numără Lituania, Republica Cehă, Letonia, Rusia şi România. Eforturile diplomatice nu au avut până acum un efect prea mare, aceasta din mai multe motive. Primul dintre ele constă ȋn faptul că autorităţile norvegiene, şi ȋn mare parte şi populaţia norvegiană, sunt foarte aroganţi şi emană un aer de superioritate greu de suportat. Din cauză că Norvegia deţine petrol, resursă naturală care a făcut-o să fie ȋnstărită, crede că stă bine ȋn picioare şi că poate să facă orice vrea, pentru că nu o să cadă niciodată. Din cercetarea făcută prin internet, rezultă că norvegienii ȋi consideră ȋndeosebi pe oamenii din Estul Europei drept nişte oameni de calitate inferioară (cu privire la acest aspect le recomand la toţi aceia care ȋnţeleg limba engleză să citească această ‘Scrisoare deschisă a unui lituanian către norvegieni’: http://www.counter-propaganda.com/?letter=en_Open_letter_to_Norwegians), fapt care explică de ce copiii oamenilor din Estul Europei sunt buni de confiscat, dar părinţii lor trebuie să dispară, şi de asemenea de ce norvegienii ȋndrăznesc să li-i ia fără nici un fel de scrupule.  
Alt motiv pentru care eforturile diplomatice nu au avut un succes prea mare până acum, constă ȋn faptul că Norvegia nu aparţine la Uniunea Europeană, şi ca atare aceste alte ţări nu pot să aibă o influenţă prea mare asupra chestiunilor interne ale Norvegiei. Dar totuşi, Norvegia este membră ȋn ONU şi ȋn Consiliul Europei, care este o organizaţie cu totul diferită de Consiliul European al Uniunii Europene. În plus, Norvegia este membră NATO. Aici trebuie de asemenea menţionat că ȋn urma cercetării efectuate prin internet, a rezultat că Norvegia nu este singura ţară care şi-a creat un cadru legal de răpire a copiiilor, ci că toate ţările scandinave au făcut acest lucru. Iar una din dificultăţile rezolvării acestei probleme pe cale diplomatică, constă ȋn faptul că ȋn ciuda acestui lucru, nu poţi să tratezi toate ţările scandinave ca un bloc, deoarece ȋn timp ce Norvegia nu este membru UE, dar este membru NATO, de exemplu Suedia este membru UE, dar nu este membru NATO. De aceea, după cum vom vedea pe parcursul acestei Poşte Creştine, ȋn momentul ȋn care Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului s-a adresat Parlamentului European cu privire la această problemă, el a menţionat ce se petrece ȋn Norvegia, dar şi-a concentrat atenţia ȋn principal asupra Suediei, deoarece doar aceasta este membru UE, şi ca atare Parlamentul European poate să exercite o influenţă mai mare doar asupra ei.
Rămâne de văzut cum va soluţiona Dumnezeu această problemă, deoarece este vorba de zeci de mii de copii care au fost răpiţi de către autorităţi de la părinţii lor, şi ȋn fond acest lucru reprezintă ȋn cel mai blând caz o criză umanitară, şi ȋn cel mai grav caz o crimă ȋmpotriva umanităţii. Şi datorită faptului că autorităţile acestor ţări sunt cele care facilitează aceste răpiri, nu ne putem aştepta ca ele să recunoască acest lucru şi să dea aceşti copii pur şi simplu ȋnapoi părinţilor lor. Aproape că eu nu pot să-mi imaginez decât două soluţii posibile: prima, Isus vine şi răpeşte Biserica, şi după cum ştim toţi, la răpire vor fi luaţi toţii copiii la cer, deoarece aceştia au statut de ‘nevinovat’ ȋn faţa lui Dumnezeu; iar a doua soluţie o reprezintă un atac armat din exterior (deoarece părinţii vor să-şi primească copiii lor imediat ȋnapoi, nu peste zeci de ani, când s-au maturizat sau au murit), ȋn urma căruia sunt adunaţi toţi copiii laolaltă, după care li se face analiză la sânge şi sunt daţi apoi doar acelor oameni care ȋi revendică, şi al căror sânge confirmă că sunt părinţii lor biologici (bineȋnţeles cu unele excepţii, precum cazurile ȋn care au avut loc adopţii corecte, etc.).
Şi acest lucru poate că pare ficţional, dar nu este atât de neimaginat. Să ananizăm un pic problema din punctul de vedere al situaţiilor geopolitice de pe glob. Conducătorii anumitor ţări sunt mereu disperaţi să intre ȋn posesia diferitelor resurse naturale de pe glob, mergând până acolo că răstoarnă oameni de la conducere, pe care ȋi ucid apoi, şi lasă ȋn urma lor zone vaste de pe glob ȋn haos. Acestora le place de obicei să-şi motiveze intrevenţiile mârşave cu diferite ‘crize umanitare’, care ori se ȋntâmplă chiar să existe ȋn paralel, ori dacă nu, sunt inventate. Ei bine, ȋn cazul nostru de faţă avem o ţară care dispune atât de petrol, cât şi de criza umanitară/crima ȋmpotriva umanităţii, rămâne de văzut dacă cineva nu va ştii să profite de această situaţie.
Dacă ne aducem aminte de profeţia femeii din Norvegia, pe care am discutat-o tocmai ȋn Poşta Creştină trecută, ea a spus următorul lucru: “Cel de-al 3-lea Război Mondial va ȋncepe ȋntr-un fel cum nimeni nu ar fi anticipat şi ȋntr-un loc neaşteptat.” Prin aceasta nu vreau neapărat să spun că cel de-al 3-lea Război Mondial va ȋncepe cu siguranţă de la situaţia copiiilor răpiţi din Scandinavia, deşi este uimitor că femeia exact asta spune că a văzut: “Am văzut lumea ca un fel de glob şi am văzut Europa, ţară după ţară la rând. Am văzut Scandinavia, am văzut Norvegia.” Acum desigur că se poate argumenta prin faptul că, “Femeia provenea de acolo, bineȋnţeles că asta a văzut, ce altceva…”, dar totuşi este uimitor că tocmai aceasta este ceea ce a văzut ea, pentru că până la urmă, chiar dacă ea provenea de acolo, dacă războiul avea să ȋnceapă ȋn Coreea de Nord, Dumnezeu i-ar fi arătat Coreea de Nord, nu? Un lucru este clar, această situaţie are potenţial de conflict, iar globul este mai mult decât gata pentru un al 3-lea Război Mondial. Ajunge să ȋnceapă ceva mare undeva, şi se văd şi ceilalţi ȋndreptăţiţi să sară unii la alţii, de exemplu conflictul SUA-Rusia (chiar pe mai multe fronturi), şiiţi-suni, SUA-China ȋn Marea Chinei de Sud, SUA-Coreea de Nord (ȋn care Coreea de Nord ameninţă mereu că armele nucleare sunt menite pentru SUA) etc.
Pe lângă toate acestea, mai există alte două lucruri importante care privesc această ţară, Norvegia:
Primul, eclipsa totală de soare din 20 martie 2015, care vesteşte Judecata lui Dumnezeu asupra neamurilor, s-a văzut cel mai puternic din următoarele ţări de pe glob: Norvegia, Suedia, partea de nord a Finlandei, partea de nord-vest a Marii Britanii, Islanda şi Groenlanda. Deci, din acest punct de vedere, acestea nu se pot aştepta ca asupra lor să vină lucruri prea bune… (Sursa hărţii: http://www.timeanddate.com/eclipse/solar/2015-march-20)
Şi apoi mai există un lucru tare interesant, ȋn timp ce Norvegia se străduieşte prin intermediul copiilor răpiţi (care provin ȋn principal din Estul Europei conform propriilor ei dorinţe sau poate doar a posibilităţilor) cică printre altele să-şi repare ‘materialul genetic’ (deci are o imagine clară despre genul de populaţie pe care doreşte s-o creeze), se confruntă totodată cu un număr mare de oameni originari din ţările arabe, şi astfel cu o islamizare puternică, care nu poate să ȋnsemne decât că aceasta reprezintă unul din felurile prin care o judecă Dumnezeu, deoarece numai o forţă atât de barbară ar mai putea să-i surpe sistemele care sunt atât de bine ȋnchegate. Iată aici doar două articole care atestă acest lucru: primul, „NORVEGIA: O municipalitate ȋn principal creştină se supune supremaţiei islamului, aceasta incluzând chemarea prin megafoane la timpul de rugăciune al musulmanilor şi violarea fetelor norvegienelor foarte tinere de către musulmani.” (vezi – http://shoebat.com/2015/07/01/norway-a-mainly-christian-municipality-submits-to-islamic-supremacism-with-blasting-of-muslim-call-to-prayer-and-raping-of-very-young-norwegian-girls-by-muslims/); şi cel de-al doilea, “Poliţia din Oslo (afirmă): am pierdut controlul asupra oraşului (care acum se află sub controlul musulmanilor, inclusiv a legii islamice Şaria)” (vezi printre altele aici: http://pamelageller.com/2016/01/norway-oslo-police-we-have-lost-the-city.html/)
 
Şi ȋn continuare, pentru că aceasta facem ȋntotdeauna, dar şi pentru că unii din media românească nu au putut să-şi explice “isteria cu privire la cazul familiei Bodnariu”, să vedem ce are Dumnezeu de spus ȋn această privinţă:
 
·         Psalmul 58:1 afirmă: “Oare tăcând faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?”  
De aici rezultă că Dumnezeu nu vrea ca noi să stăm indiferenţi ȋn faţa problemelor altor oameni, ci vrea ca noi să intervenim şi să facem (sau să ajutăm) la facerea dreptăţii.
 
·         În Matei 7:12, dar şi ȋn Luca 6:31, Isus afirmă: “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;”
Cu alte cuvinte, cu privire la cazul familiei Bodnariu, fiecare dintre noi trebuie să acţioneze aşa cum am vrea să acţioneze ceilalţi dacă ni s-ar fi luat nouă proprii noştri copii pe nedrept. Unii se pare că ar fi stat indiferenţi acasă şi nu ar fi făcut nimic, ȋn timp ce alţii de exemplu au ieşit ȋn stradă ȋn multe locuri de pe glob şi au protestat, pentru că numai aşa mai poţi spera să-ţi primeşti copiii ȋnapoi din ghearele aparatului monstruos norvegian – nici unul dintre aceeia care nu şi-au făcut cazul public nu şi-a mai primit vreodată copilul ȋnapoi. De aceea este Serviciul Norvegian al Protecţiei Copilului (Barnevernet) aşa de rabiat cu privire la aceasta, pentru că este singura soluţie care promite să aducă rezultate.
În plus, indiferenţa nu are nici o scuză, ȋn cazul ȋn care cineva se justifică prin faptul că nu are de unde să ştie dacă copiii chiar au fost “confiscaţi pe nedrept”. Acest lucru poate fi cercetat, după cum am spus deja, o simplă cercetare prin internet a revelat că se află foarte mulţi oameni ȋn aceeaşi situaţie ca şi familia Bodnariu. Şi ca să fim serioşi, copiii nu par a fi nici abuzaţi, nici maltrataţi, nici neglijaţi, unde credeţi că le-ar fi mai bine ȋn acest caz, acasă cu părinţii lor, sau pe mâinile unor străini?!
 
Ambele două puncte de mai sus ne mai transmit un lucru, şi anume că există un singur caz, cel al familiei Bodnariu (deşi ȋntre timp este vorba de zeci de mii de copii şi părinţii lor, care sunt victimele acestui sistem de răpire a copiilor), şi foarte multe dosare, atâtea câtă populaţie de pe glob ştie despre acest caz. În timp ce noi ne ȋnchipuim că este cazul lor, al membrilor familiei Bodnariu, Dumenzeu ne documentează la fiecare dintre noi, ȋn propriul nostru dosar, cum ne comportăm faţă de acest caz (aşa cum se petrece de altfel cu orice lucru care stă ȋn legătură cu vieţile noastre pe pământ).
În plus, ȋn Evrei 13:2 scrie următorul lucru: “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” Ce rost ar avea oare ca unii oameni să fi găzduit vreodată ȋngeri? Ei bine, acest lucru are de-a face tot cu propriul dosar al fiecăruia dintre noi, pe care-l alcătuieşte Dumnezeu. Aceştia au vrut să vadă cum ne-am fi comportat noi cu ei, dacă ar fi fost şi ei doar nişte simpli oameni ca şi ceilalţi din jurul nostru. Aceasta din cauză că fiecare muritor de pe pământ şi-a depus (fără poate să fie conştient de aceasta) cererea de cetăţenie ȋn cer, iar cei de acolo vor să-i verifice bine pe pretendenţii la cer, ca să vadă dacă ȋntr-adevăr sunt vrednici să trăiască acolo printre ei. Aduceţi-vă aminte că au mai existat unii care au făcut urât chiar şi acolo, ȋn cer…
 
·         În 1 Împăraţi 3:16-28 citim despre două femei care au venit la Împăratul Solomon, pentru că acesta deţinea şi rolul de judecător, ambele pretinzând a fi mama aceluiaşi copil. Rolul lui Solomon ȋn acest caz era acela de a identifica adevărata mamă a copilului, deoarece nici nu se punea problema că copilul ar fi putut/trebuit să crească la o altă mamă decât la cea biologică, aceasta deşi ȋn versetul 16 ni se spune că femeile erau de fapt două “curve” (Deci Dumnezeu nu le ia copiii nici măcar la curve… Să-i spună asta cineva statului norvegian!) Solomon, dându-şi seama că adevărata mamă va fi cea căreia ȋi va păsa de copilul ei, s-a prefăcut că intenţionează să taie copilul ȋn două, ca să le dea la amândouă câte o jumătate din el. Deşi una dintre femei a fost dispusă să accepte această soluţie, adevărata mamă a preferat mai curând să renunţe cu totul la copilui ei decât să-i fie omorât. De aici rezultă deci că Dumnezeu nu-i consideră decât pe părinţii biologici ca fiind ȋndreptăţiţi şi capabili să-şi crească proprii copii. Acelaşi lucru ni-l confirmă printre altele şi 2 Împăraţi 4:1-7, care ne spune ȋn plus că familiile trebuiesc ajutate să treacă ȋmpreună prin dificultăţi, atunci când se confruntă cu ele, nu să fie separate.  
 
Făcând aluzie la aberanţa Serviciilor de Protecţie a Copilului din Scandinavia, Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului, pentru că tocmai a fost perioada Crăciunului, a publicat pe pagina lui din internet o felicitare caricaturizată ȋn care o lucrătoare socială a venit ȋn iesle la Iosif şi la Maria, ca să constate condiţiile ȋn care se afla bebeluşul Isus. Aceasta documentează următoarele: “Lăsarea unui nou-născut afară…, nevaccinat…, insalubru…, nou-născut ţinut la un loc cu animalele…”, şi ȋn ȋncheire ȋi ameninţă pe Iosif şi Maria, spunându-le: “O să mai aveţi de-a face cu noi.” Deci Serviciile de Protecţie a Copilului din Scandinavia l-ar fi răpit şi pe Isus de la părinţii Lui pe care i-a ales Însuşi Dumnezeu. (vezi – http://www.nkmr.org/en/)
 
·         În Geneza 14:1-16 avem cazul răpirii lui Lot, nepotul lui Avraam. Şi iată cum a reacţionat şi acţionat Avraam când a auzit de aceasta: “Cum a auzit Avram că fratele său (frate de neam) fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.”
Isus a spus ȋn Matei 5:38-39: “Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.’ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Şi tot Isus i-a spus lui Petru ȋn Matei 26:52: “Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.” Însă ȋn Luca 22:36 Isus a spus: “cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.”
Din aceste pasaje de mai sus rezultă că creştinul nu trebuie să fie un atacator şi un bătăuş, dar are voie să se apere pe el şi pe ai lui, inclusiv folosindu-se de arme. Pe de altă parte, ȋn cazul copiiilor lui Israel, care (se poate spune că) erau ostatici ȋn Egipt, Dumnezeu le-a dat izbânda intervenind ȋn mod miraculos, fără să trebuiască să recurgă ei la arme.  
 
În continuare urmează articolele pe care le-am găsit ȋn internet (şi tradus), cu privire la Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia (Barnevernet), şi care ne ajută să ne formăm o părere despre el şi să tragem propriile noastre concluzii. Aici trebuie menţionat că am ales un singur articol care a fost publicat după apariţia cazului familiei Bodnariu (aceasta pentru că el reprezintă o reacţie profesională la declaraţia Ambasadei Norvegiei de la Bucureşti cu privire la acest caz), toate celălalte articole provin de pe vremea când acest caz nici măcar nu se ȋntrevedea, astfel ȋncât să putem să judecăm cum este acest Serviciu de Protecţie a Copilului din Norvegia (Barnevernet), fără să-l privim neapărat prin prisma cazului acestei familii.
 
 SURSA – POSTA CRESTINULUI

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: