UN CUVÂNT ÎN AMINTIREA POETULUI COSTACHE IOANID ~ Corneliu Livanu

Sursa eroii.wordpress.com

L-am cunoscut pe poetul Costache Ioanid în Bucureşti, în toamna anului 1970 când eram student în anul I la Academia de Studii Economice. Întâlnirea a fost mijlocită de fratele Vlad Ioan, prezbiterul Bisericii Penticostale nr. 1 din Bucureşti, str. Crângaşi nr. 23.
A fost o plăcere să-l cunosc şi să-l aud recitându-ne poezia pe care tocmai o terminase şi care se intitula “Fecioara”. Eram în preajma sărbătorii Naşterii Domnului. Glasul său inimitabil, lectura intens trăită şi mimica feţei erau parcă menite să coboare în faţa noastră ceva din atmosfera revelaţiei cereşti:

“Pace ţie, cea primită-n har!
Domnul e cu tine-n veşnicie!
Binecuvântată eşti tu dar
Şi aleasă-ntre femei, Marie!”

Era o fire prietenoasă şi blajină. Niciodată nu l-am surprins vorbind de rău pe cineva. Avea harul lui Barnaba, găsind totdeauna un cuvânt de încurajare pentru cineva aflat în necaz. Când mi-a citit prima mea poezie (plină de tristeţe) care se numea ”Plânsete de seară” m-a întrebat dacă sunt mântuit şi dacă am vreo bucurie pe calea mântuirii.

Mi-a povestit cum s-a născut poezia “Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine!” pe care a scris-o ca un fel de replică la o cântare tristă care suna cam aşa: “Pe marea vieţii singur trec şi astăzi/ Şi urlă valurile ne-ncetat. Sunt singur azi în mijlocul furtunii/ Isuse scump, ah, unde ai plecat?”

Soţia sa Leana mi-a povestit cum soţul ei a lăsat pentru Domnul Isus viaţa de pictor, de sculptor şi de actor în care avusese succese importante şi s-a dedicat Evangheliei şi nevoilor spirituale ale Bisericii în care Dumnezeu l-a aşezat. Darul de a scrie poezii îl considera ca pe acel talant care trebuie încredinţat “zarafilor” astfel încât Stăpânul, la întoarcerea Sa glorioasă, să culeagă “o dobândă” în suflete salvate de la moartea veşnică. Recunosc cu modestie că eram şi eu, printre alţii, un astfel de “zaraf” care îi recitam cu multă dăruire poeziile în bisericile penticostale unde aveam acces: în Crângaşi, în Popa Nan sau chiar şi în Miuleşti.

De fapt, pentru a fi corect, trebuie să spun că poetul Costache Ioanid nu aparţinea numai creştinilor penticostali, ci tuturor evanghelicilor cu care păstra strânse şi binecuvântate legături de dragoste şi de părtăşie în Cuvântul Domnului. Aşa cum afirma sora Elena Răscol, în prefaţa primului volum de poezii TAINE, apărut prin harul Domnului la Door of Hope Press în SUA, 1981, poetul Costache Ioanid este un Eminescu creştin al României greu încercate în perioada comunismului.

Am adunat sub numele acestui volum toate poeziile scrise de Costache Ioanid, dascălul meu în arta poeziei al cărui sfat nu pot să-l uit niciodată. Consider prezenta lucrare o expresie a dragostei şi a datoriei mele faţă de memoria lui Costache Ioanid, adevărat luceafăr al poeziei creştine româneşti, deşi personal el a declarat, cu nedisimulată smerenie:

“Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris Dumnezeu.”
(din poezia EU NU SUNT MAI MULT…)

Cu un glas părintesc îmi spunea uneori: “Fereşte-te să dai colaci necopţi publicului printr-o poezie nereuşită.” Ioanid era de părere că poeţii creştini nu sunt chemaţi să facă artă pentru artă, ci o artă militantă, pusă în slujba Evangheliei Domnului Isus.
A privit poezia ca un instrument care atinge corzile sufletului omenesc într-un mod specific aşa cum alte mijloace artistice nu o pot face. Într-o vreme când bisericile penticostale se confruntau cu diferite interpretări ale actului spălării picioarelor pe care l-a făcut Domnul Isus ucenicilor Săi, înaintea patimilor şi morţii Sale de pe Golgota, poetul Ioanid dă, în poezia Ştergarul, cu mult curaj şi responsabilitate, o soluţie incontestabilă amintitei controverse prin versuri ca acestea:

“Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?

E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Bolnavi care aşteaptă al cerului semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.”

Poetul propune astfel o credinţă creştină practică care nu ne lasă indiferenţi faţă de cei aflaţi în nevoi şi în diferite necazuri.

În toamna anului 1982 l-am petrecut, cu mai mulţi fraţi şi surori la aeroportul Otopeni, de unde trebuia să-şi ia zborul către Statele Unite, unde îl aşteptau alţi fraţi şi prieteni dragi, dar mai ales familia fiului său Cristian, pentru care se hotărâse să emigreze.
Părea răstignit între un “da” şi un “nu”. Cred că era trist pentru ceea ce lăsa în urmă: ţara, fraţii şi prietenii, un întreg univers de amintiri şi experienţe pe Calea Domnului.
Am mai păstrat de atunci legătura, prin corespondenţă. Cu un anumit prilej i-am dedicat poezia URAREA MEA pentru a evoca amintirea sa binecuvântată din perioada în care am avut harul să-l cunosc:

Urarea mea, vestindu-L pe Mesia
Ce se apropie cu pas grăbit,
Să v-amintească-n şoaptă părtăşia,
Prin Duhul Sfânt, cu cei ce v-au iubit!
Ei v-au înconjurat cu bucurie,
Precum nepoţii harnici pe bunici,
Când le vorbeaţi mereu de Apa vie,
De păsări, de albine sau furnici.

E-atât de scurtă viaţa noastră
Dar c-un mesaj ţintind spre Paradis:
Isus e viu şi-n zarea cea albastră
Parcă-L vedem aşa cum ne-a promis.

Ne-am despărţit, dar nu pe totdeauna,
Când toamna rece lasă pomii goi.
Chiar negre vânturi de-ar stârni furtuna
Vom şti că Domnul e aici cu noi.
Urarea mea e-o notă de cântare
Ca un străjer stând neclintit pe zid
Ce-aşteaptă-o veste eliberatoare
Când porţile Cetăţii se deschid.
Ca un copil ce-nvaţă să vorbească
Dar n-are pentru dragoste cuvânt,
Astfel şi ea să vă înveselească
Măcar prin gestul candid, plin de-avânt.
Şi în această mică tresărire
Ce vă parvine tocmai din Carpaţi
S-aveţi de-acum o fericită ştire:
Isus e viu în mii şi mii de fraţi!
Urarea mea porneşte din Iubirea
Ce ne-a unit c-un Cer adevărat
Oricând mă cheamă dulce amintirea
Atâtor bune sfaturi ce mi-aţi dat.
(din volumul 4, DESTĂINUIRI)

Mi-a răspuns printr-o carte poştală, pusă într-un plic
împreună cu o poză dintr-o Biserică în care a fost primit.
Mi-a mulţumit pentru urări şi mi-a transmis multă sănătate mie
şi familiei mele.

“Din nefericire, scrie Elena Răscol în prefaţa volumului de poezii PORUMBIŢE ALBE, din 1985 starea sănătăţii poetului Costache Ioanid a suferit o dramatică alterare.” Peste doi ani, în 1987 poetul a trecut la cele veşnice, Dumnezeu îngăduind astfel să se împlinească ceea ce scrisese, ca un profet, în poezia CÂND INIMA:

“Când inima odată de cer îmi va fi plină,
În ceasu-acela mare şi binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
Şi sufletul la Tatăl să urce împăcat.”

În această poezie foarte frumoasă, pe care o recitam cu mult patos când eram tânăr, imaginaţia poetului îmbracă un accent evident eminescian:
“Peste câmpii şi codri va trece iarăşi luna.
Veţi asculta izvorul şi aripa de vânt.
Iar eu, în zări de taină, voi fi întotdeauna
Cu Cel ce-a pus pe-orbite şi stele şi pământ.”

Nu ne rămâne decât să cugetăm, cu speranţă şi mângâiere, la acel “ceas binecuvântat” când îl vom reîntâlni pe fratele Costache Ioanid în slava nepătată a Împărăţiei lui Dumnezeu, descrisă de poet în versuri atât de vii şi impresionante care ne-ajută să iubim revenirea lui Isus şi să strigăm, împreună cu Duhul Sfânt: “Vino, Doamne Isuse!”

Corneliu Livanu
Pastor şi poet creştin

Bucureşti

Alin Lolos – Marturie in adunarea Maranata Arizona

Click poza pentru predica

Decizie istorică în Israel. Bărbaţii şi femeile se vor putea ruga împreună la Zidul Plângerii

Zidul Plangerii Photo credit Adevarul.ro

Guvernul israelian a luat duminică decizia istorică de a permite bărbaţilor şi femeilor să se roage împreună la Zidul Plângerii din Ierusalim, dând astfel curs unei solicitări susţinute timp de două decenii de mai multe grupări progresiste.

Este vorba de „o soluţie de compromis pentru o problemă foarte delicată în legătură cu un loc menit să-i unească pe evrei“, a afirmat premierul Benjamin Netanyahu înaintea adoptării măsurii, în pofida criticilor venite din mediile ultraortodoxe. Iniţiativa prevede amenajarea unei noi esplanade de rugăciune mixte, pentru bărbaţi şi femei, la Zidul de Vest, locul sfânt al evreilor, pe lângă cele două existente deja, care sunt separate pe sexe. Guvernul israelian a alocat zece milioane de dolari pentru proiectul de transformare în loc de rugăciune a unui actual sit arheologic de lângă Zidul de Vest. Realizarea construcţiei ar urma să dureze un an.

Citeste mai mult: adev.ro/o1tyku

City News: Penticostalii clujeni au protestat împotriva ”abuzurilor” autorităților norvegiene în cazul Bodnariu: ”Așa a început și Holocaustul”

Sute de persoane au cerut să se facă dreptate în cazul soților Bodnariu, cărora Serviciul de Protecție a Copilului din Norvegia le-a luat cei cinci copii pe motiv de violență familială.

În jur de 700 de persoane au participat sâmbătă, în centrul Clujului, la un protest organizat de comunitatea penticostală.

Oamenii au spus că locul micuților este alături de părinții lor și că legile prea stricte din țara scandinavă ar putea avea consecințe teribile pe viitor: ”Așteptăm să se facă dreptate, să oprească cineva abuzurile autorităților norvegiene asupra asupra acestei familii și nu numai. De asemenea, solicităm Președintelui, Parlamentului și Guvernului din România mai multă implicare în acest caz.

Protestatarii s-au rugat apoi pentru familia Bodnariu și au anunțat că vor ieși în stradă ori de câte ori va fi nevoie pentru a demonstra nevinovăția acesteia.

CITESTE mai MULT aici – http://citynews.ro/din-oras/foto-penticostalii-clujeni-au-protestat-impotriva-abuzurilor-autoritatilor-norvegiene-cazul

A response to Ambassador Jon-Åge Øyslebø’s comments on how Barnevernet works

Ambassador Jon-Åge Øyslebø, Washington D.C.

A point by point response to Ambassador Jon-Åge Øyslebø’s comments by a mother who has been through the Barnevernet system. See her story here-The story of a Norwegian mother, similar to the Bodnariu case…

Read/watch the video interview with Ambassador Jon-Åge Øyslebø on the day that Romanians were protesting peacefully outside the Washington D.C. Norwegian Embassy in January 2016 – Interview with Minister Counsellor, Communications and Cultural Affairs, Embassy of Norway, Washington D.C.

Ambassador Jon-Åge Øyslebø comes with many assertions about the Norwegian barnevernet and „how the system works”. I do not agree with most of his assertions. It is NOT how the system actually works. The protesters have got it right, Mr. Øyslebø hasn’t got a clue.

False assertion no. 1: Taking children from parents is a last resort.
Fact: Evidently this is not the last resort. The Bodnariu-children were taken as a first resort, not last. Barnevernet immidiately went in and confiscated the children when they received the notice of concern from the teacher at the girls’ school. Most children are taken in emergency measures. It has happened to my child and many others. Barnevernet takes the children and then it investigates whether the concern is substantiated.

False assertion no. 2: The law is very clear.
Fact: No, the law is not clear as required by the principle of legality codified in the Norwegian Constitution article 113 which stipulates that „The authorities’ intervention against the individual must have a basis in law.” The Norwegian Welfare Act of 1992 (barnevernloven) article 4-12 section 1 litra a, second alternative states that „Decisions to take care of a child may be taken a) if there are serious shortcomings […] in relation to the personal contact and security it needs in relation to its age and development.” The majority of children are removed pursuant to this statute which leaves a lot to Barnevernet’s discretionary decision.

False assertion no. 3: There is a due process.
Fact: The children and parents do not receive a due process of law when they are separated from eachother. The County Board for Child Protection and Social Issues is not „an independent and impartial tribunal” as stipulated in The Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, section 1, art. 6, first paragraph. The County Board is an administrative organ organized under the same department as Barnevernet.

False assertion no. 4: Parents get a free lawyer.
False: The lawyer representing the parents recieve a maximum hourly rate of NOK 985 per hour while Barnevernets lawyer is paid NOK 1500 or whatever he charge. The municipalities have lawyers working full time removing children from the parents and they work as many hours as they need. This is in contrast to the lawyer representing the parents who get paid only a certain number of hours. Also barnevernet act as secretariat for their lawyer while the private party has no such services. There is not equality of arms as required by The European Court of Human Rights. This constitutes a breach of the right to a fair trial, cf ECHR article 6.

False assertion no. 5: The parents have the right to appeal every year.
Fact: In theory the parents may appeal every year, which is a special Norwegian rule designed to keep costs down, but Barnevernet uses 3 month to investigate the case, then it takes some months before the case is scheduled before the County Board. After the County Board has made its decision it may take 4-5 months before the case is scheduled in the District Court. The process takes about a year, so in practice the parents are allowed to appeal every second year.

False assertion no. 6: Once the parents are deemed capable of providing adequate care the children are returned.
False: Barnevernet never reverse its decisions, and it is extremely difficult to have your children repatriated. Most placements are long-term, id est permanent. The children are not released from barnevernet’s custody until they reach 18 years of age.

Conclusion: The propaganda given by Ambassador Jon-Åge Øyslebø is highly unreliable and should not be trusted.

Stiri crestine – Mapamond crestin – 31 ianuarie 2016 – De ce ar trebui să lupte Biserica împotriva pornografiei

Din sumarul editiei:

1. Bialik Rogozin – școala unde creștinii, evreii și musulmanii sunt prieteni
2. Lucrarea VineArts: ”Vorbesc cu Dumnezeu în timp ce creez”
3. De ce ar trebui să lupte Biserica împotriva pornografiei
4. Biserica în acțiune: Organizația LOVE INC împlinește nevoile săracilor din orașul Boise, SUA
5. Seria The Bible Continues aduce la viață cartea Faptele Apostolilor
6. Dincolo de zidurile bisericii: casa unei familii cu 12 copii, renovata de un grup de credinciosi
   ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Protestul în favoarea familiei Bodnariu de la Castellon în cuvinte și imagini

Protestele pentru susţinerea familiei Bodnariu şi a altor familii ce se află în situaţii asemănătoare, a început azi 30 Ianuarie tocmai în îndepărtata Australie, la Melbourne, continuând în mai multe oraşe din România (Iaşi, Sibiu, Baia Mare, Bistriţa, Alba Iulia), şi terminând în Spania, la Castellon.

Protestul din Castellon, oraş în care se află o numeroasă comunitate română, a fost organizat de Biserica Penticostală Română „Eben Ezer” din această localitate (pastor Mihai Morar) şi a contat cu prezenţa a aproximativ 600 de persoane, atât din localitate cât şi din împrejurimi. De remarcat este aportul adus de fraţii din Elche (250 km distanţă) de unde au venit aprox. 60 de persoane cu un autobuz închiriat, la fel cum au venit şi cei 100 de fraţi din Valencia (80 de km). Pe lângă aceştia, au fost prezenţi fraţi din Ontinyent (150 km), din zona Vinaros – Alcanar (80 de km), din Reus (200 km) şi din Lerida (300 km). A fost prezent de asemenea un grup de fraţi din Arganda, împreună cu fratele Darius Neag, care au adus cu ei experienţa celor patru proteste organizate în Madrid, precum şi materialul de propagandă.

CITESTE mai MULT, Vezi poze si video aici – http://spaniaevanghelica.com/protestul-in-favoarea-familiei-bodnariu-de-la-castellon-in-cuvinte-si-imagini-1/

D.A. Carson – Credinta sau Cristos?

VIDEO by Katruzzy

Aducând pe cei dragi la Isus

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să mijlocim cu pasiune, perseverenţă şi credinţă pentru cei dragi ai noştri, bazându-ne pe faptul că El este milostiv.

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

Protest against Barnevernet in India January 31, 2016

Photos by Suranya Aiyar

Suranya Aiyar

Bodnariu-Barnevernet-Norvegia: Când NEBUNII pun mâna pe conducerea BALAMUCULUI și fac experimente sociale

Photo credit EVZ.RO

Până acum, cazul familiei Bodnariu și traumele la care aceasta este supusă de către statul norvegian au avut parte de o abordare mai degrabă emoțională. Este meritul doctorului Daniela Mariș că face pasul spre o abordare științifică, cu mintea lucidă și cu sistem riguros, într-un excepțional text, intitulat „Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos”, publicat pe Facebook.

Chiar dacă medicul ezită să meargă până la capăt cu diagnosticul, enumerarea și punerea în ordine logică a „sindroamelor Barnevernet” duc spre o concluzie înfiorătoare: fie în Norvegia are loc un teribil experiment social, un amestec de Gulag și lagăr nazist, menit să schimbe structuri comportamentale pentru a crea o nouă rasă, fie, ca într-o celebră comedie hollywoodiană, nebunii au luat ostatici toți membrii conducerii ospiciului, prezentându-se ei drept noii conducători ai balamucului. Fie amândouă la un loc.

Citeste mai departe aici – http://www.evz.ro/bodnariu-barnevernet-norvegia-cand-nebunii-pun-mana-pe-conducerea-balamucului-si-fac-experimente-sociale.html

Video – Mitingul de la Sibiu – Discurs Ioan Brie, Pastor si Rector la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti

Transcript Agnus Dei

Ioan Brie:

„Pana in luna Noiembrie, am avut o mare admiratie pentru Norvegia. Din Noiembrie incoace, ceva mi-a clatinat tare aceasta admiratie. Abuzul facut impotriva parintilor si a copiilor sub patronajul legilor, date de statul norvegian, mi-a clatinat admiratia. Il cunosc pe Marius Bodnariu. Am vorbit. Am vorbit si cu Ruth. Ii cunosc si pe bunici. Il cunosc si pe Daniel, ca un barbat curajos. Mai in zilele trecute, am avut o conversatie cu Ruth si Marius Bodnariu. I-am prins greu la telefon. S-au dus sa-si vada bebelusul. De doua ori pe saptamana fac patru ore dus, patru ore intors ca sa alapteze un bebelus care le-a fost luat cand avea trei luni. Acum are cinci luni. Nu i-au lasat sa-l vada. Dupa ce au asteptat acolo, li s-a spus ca nu-l pot vedea. Ca Ezechiel, copilul de cinci luni, e bolnav si are febra si n-a putut fi adus. Ce poate fi in inima unei mame cand  aude asa ceva?

Necazul acestor oameni ne-a adus impreuna. Noi nu stim ce poate fi in sufletul  pustiit al acestor oameni. Solidarizam cu Marius si Ruth Bodnariu, cu Mihaela si Dumitru Nan, cu care, de asemenea, am vorbit. Ne-a rugat sa le punem poza cu copiii ca sa fie vazuta. Ii aparam si pe ei. Necazul n-are granite confesionale. De asemenei, suntem alaturi de Claudia si Marius  Radulescu si de toate celelalte familii a caror copii au fost rapiti de statul norvegian.

As dori sa stie Norvegia si sa stie Europa si lumea intreaga ca, in Romania, familia e familie si romanii isi iubesc copiii. Daca vor sa ne ia haina de pe noi le-o dam. Daca ne iau locurile de munca, ne cautam altele. Dar, daca ne iau copiii, stam intre ei si copiii nostri ca un zid si NU-I LASAM. Europa trebuie sa stie asta. Norvegia trebuie sa stie asta.

M-am bucurat sa avem impreuna cu noi, astazi, o delegatie a presei norvegiene. Sa spuna in tara lor ce au vazut in Sibiu. Noi, prin prezenta noastra si prin aceste demonstratii, aparam dreptul dat de Dumnezeu parintilor, de a-si creste copiii. Si dreptul, dat de Dumnezeu parintilor, de-a simti caldura caminului parintesc. Nici un stat din lumea aceasta n-are dreptul sa separe pe copii de parinti. Care stat, oare, din aceasta lume, va pretinde ca este stapan peste copii dati de Dumnezeu in familie?

Am vrea sa spunem autoritatilor romane ca daca undeva in loc de taina se gandeste  cum ca ar fi ai lor pruncii nostri, ne vom impotrivi cu pretul libertatii. Nu vrem sa avem asa ceva in tara noastra. Iar, daca pentru aceasta opozitie a poporului, vom fi de urit pentru uniunea europeana, , asa sa fim. Asa sa fim.

Sunt cutremurat de ceea ce am descoperit, cercetand acest caz:

Norvegia abuzeaza de drepturile fundamentale  ale omului, fara sa stie ca face asta. Sau, poate stie. Aerul democratic de stat liber progresist este umbrit de norii negrii ai abuzurilor facute de Barnevernet. Dimensiunea acestor abuzuri e mult prea mare decat ne imaginam. V-as da doar cateva informatii.

Pe TVR1 aseara s-a declarat ca la aceasta institutie lucreaza 120.000 de angajati. Norvegia are o populatie de 5.086 milioane de locuitori. Asta inseamna ca in sistem lucreaza 2,36% din populatie. Daca Barnevernet ar fi in Sibiu, in Sibiu ar avea 3,580 de angajati. In judet, ar avea 9,480. Va puteti imagina ce inseamna asta?

Potrivit statisticilor oficiale, in 2013, Barnevernet a intervenit in 53,000 de familii. 17% din copii i-a retinut, separandu-i de parinti, adica 9,010 copii. In 2014, a intervenit in 53,088 de familii. 39% din acesti copii au fost separati de parinti, adica, 20,704 copii.

DATI-MI VOIE sa INTREB, NORVEGIA: CE SE INTAMPLA, DOMNILOR, IN TARA DVS.? Intr-un an, s-au facut parintii monstri? Ca au nevoie sa fie aparati de stat sau ceva e PUTRED in TARA DVS., DOMNILOR! Dati-ne inapoi copiii! Dati-ne inapoi copiii!

In 2015, pentru 2015, statisticile nu sunt inca publicate. Barnevernet, potrivit declaritiilor oficialilor, nu este controlata de guvern si nici de parlament. Un oficial a spus ca este controlata de o comisie speciala. Noi am stat sub opresiunea comunismului si stim cum era cand ni-e era frica de oamenii de langa noi. In Norvegia, asa se intampla acum. S-au infiltrat in scoli. Profesorii, educatorii, directorii de scoli trebuie sa raporteze cu consecventa orice li se pare ca ar atrage atentia. Zilnic, viziteaza scoli si cer rapoarte. Familiile de oameni sanatosi, din punct de vedere moral, se tem. Domnii jurnalisti ne-au confirmat ca nu vor sa aiba de a face cu Barnevernet. E CEVA PUTRED IN ACEASTA TARA, DOMNILOR si  in aceasta zi, cu curaj, prin prezenta noastra si prin cuvantarea noastra, protestam, atragand atentia ca DREPTURILE OMULUI, in NORVEGIA, sunt atentate.

Un exemplu: Norvegia a fost condamnata la CEDO in patru cazuri si n-a dorit sa execute sentinta data  de inalta instanta. Daca am fi facut noi asta, in Romania, am fi fost pe toate canalele de televiziune. Barnevernet ABUZEAZA COPIII, in timp ce pretinde ca actioneaza in numele interesului superior al copilului. Poate om pe fata pamantului sa explice, cum poate sa fie in interesul superior a lui Ezechiel Bodnariu ca la varsta de trei luni sa fie smuls de la sanul mamei si dat unei familii surogat? Ati auzit vreodata copii plangand? Cum poate fi in interesul copilului anchetarea sistematica si tendentioasa, minute in sir, ore cateodata, ca sa fie smulsa o acuzatie impotriva propriilor parinti? Cum poate fi in interesul fratilor Bodnariu, cinci la numar, sa fie separati in mod agresiv unul de celalalt, cand propria lor lege spune ca e dreptul copilului sa stea impreuna cu fratii. S-a spus ca e greu sa gasesti o familie care poate sa tina cinci copii. Daca n-au gasit, de ce nu i-au lasat acasa?

Barnevernet refuza sa inapoieze parintilor, copiii rapiti. Ciudat, sub pretextul ca daca s-au obisnuit sub familia surogat, ar suferi o trauma prin separarea de familia surogat si inapoierea parintilor biologici. S-a spus despre noi, romanii, ca suntem un popor care are nevoie sa invete, si stim. Dar, a venit vremea cand trebuie sa spunem Europei ca are si ea sa invete. Are sa invete ce inseamna  simtamantul de parinte si valoarea familiei.

Barnevernet fabrica dosare de  acuzare impotriva parintilor, santajandu-i, sa semneze declaratii, unii impotriva altora. Este inadmisibil ca intr-o tara civilizata, sotiei, sotului, sa i se cere sa dea declaratie scrisa , sa fie pus sa semneze declaratie anterior scrisa, cum s-a intamplat in cazul lui Ruth Bodnariu impotriva propriului sot, cu promisiunea ca daca va semna declaratia isi va avea copiii.

OAMENI BUNI, NORUL ACESTA NEGRU  al abuzului statului secular incepe sa bata si peste tara noastra. Dumnezeu sa binecuvinteze si conducerea tarii si parlamentarii nostri si guvernul nostru si presedintele nostru si primul nostru ministru, sa stea in picioare si cu spate drept si sa ne apere, ca acesta le este mandatul.

Se vorbeste de pastrarea sub confidentialitate sub confidenta a informatiilor din dosar, pe durata procesului, in numele interesului copilului. Ce ascund cu asta? Stimati romani, noi nu avem nimic impotriva poporului norvegian. Noi iubim poporul norvegian. Noi ne rugam pentru poporul norvegian. Noi aparam familia norvegiana. Ar trebui ca poporul norvegian sa fie recunoscator familiei Bodnariu, ca a avut curajul sa rupa tacerea. N-au avut altii. Ati vazut cum s-au inmultit cei care au rupt tacerea, cand unul a rupt-o? Daca in vremea comunista, poporul norvegian se ruga in biserici pentru noi se ne apara, a venit vremea sa o facem noi pentru ei. A venit vremea. Familia Bodnariu merita respectul pentru curajul de-a infrunta acest sistem corupt si sa nu imi luati in gluma afirmatia. As propune statului norvegian, cand acest sistem corupt Barnevernet, va fi indreptat, sa ia serios in calcul acordarea premiului nobel pentru apararea  drepturilor omului ale familiilor si ale copilului, familiei Bodnariu.

CEREM NORVEGIEI sa STOPEZE ABUZURILE FACUTE DE BARNEVERNET. Cerem Norvegiei sa schimbe de urgenta legea care in prezent permite asemenea abuzuri. CEREM NORVEGIEI sa APLICE LEGILE si ACORDURILE INTERNATIONALE LA CARE A SUBSCRIS si PE CARE NU LE RESPECTA. Cum e posibil oare sa fie refuzat raspunsul consulului romaniei la  adresa formulata in aceasta speta, cand acordul de la Viena pe care Norvegia l-a semnat, obliga sa coopereze? CEREM SA FIE RETURNATI GRABNIC ACASA COPIII.

Nu doresc sa inchei  fara sa mai fac trei afirmatii.

1. Apreciem si sustinem  eforturile facute de statul roman pentru intregirea  familiilor Bodnariu si Nan. Cerem statului roman sa se implice ferm in toate caile diplomatice si juridice in vederea revenirii copiilor  romani din Norvegia  in mijlocul familiilor lor. Apreciem mult sustinerea  parlamentarilor si europarlamentarilor romani. Implicarea lor ne-a incurajat. Dar, asteptam mai mult de la guvern si mai mult de la presedinte.
2. Cerem insitutiilor europene sa se implice in corectarea abuzurilor facute  de statul norvegian impotriva drepturilor fundamentale  ale copilului si ale familiei.
3. In incheiere, noi credem ca casatoria este intre un barbat si o femeie. Daca semeni de-ai nostri au dreptul  sa puna presiune, facandu-ne martori la pacatele lor prin  orasele noastre, am vrea sa stie apasat ca si noi avem dreptul sa spunem cum e familia. Familia este casatoria intre un barbat si o femeie. Si nu ne dorim intara noastra ca pe usa de ofiterul de strae civila din oras sa intre doi barbati care vor sa se cunune sau doua femei. Daca astazi, cand nu este liberalizata casatoria homosexuala in Romania, nu vorbim, va asigur ca dupa ce va fi legalizata, multora va va fi frica sa vorbiti.  E vremea sa transmitem parlamentarilor nostri  un mesaj serios de sustinere populara. Da, i-au respins. Dumnezeu sa-i binecuvinteze ca au respins aceste initiative. Le transmitem mesajul nostru de sustinere. Suntem cu ei si ei sunt acolo sa ne reprezinte. Tara aceasta este crestina.

Dumnezeu sa binecuvinteze biserica ortodocsa pentru curajul care l-au aratat, ca sa ne conduca in demersul de-a schimba constitutia. Am spus bine. Noi, neoprotestantii, suntem prea putini, dar nu slabi si nici fricosi. Am aratat acest lucru in Europa si in tara. E vremea sa ne unim si sa ne aparam credinta, familia, biserica si neamul. Dumnezeu sa ne ajute.

Ioan Brie la minutul 1:19:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu