Adevărul: Anul 2016 – pur şi simplu un alt an de criză globală (I)

Un ARTICOL foarte important de la Adevărul:

2015 s-a dovedit un an plin de surprize geopolitice în care Rusia a fost principalul actor. 2016 va fi un an tumultos, crizele globale ale anului 2015, cele care au ţinut prima pagină a ziarelor, le vom regăsi, dar mult mai violente şi cu repercursiuni imprevizibile. Vechea Ordine Mondială se schimbă rapid, capii Noii Ordini fiind Rusia, China şi Iranul. Impredictibilitatea este cuvântul care va caracteriza situaţia geopolitică a lumii în 2016.

Care ar fi problemele geopolitice importante anul acesta? În primul rând avem situaţia din Europa supusă unui flux migratoriu fără precedent şi fără un lider de facto care să conducă Uniunea (Agela Merkel în scădere de popularitate, Francois Holland – o lipsă de credibilitare în propria ţară, David Cameron – un lider pentru Marea Britanie), apoi valoarea Parteneriatul Transatlantic şi Acordul Economic Transatlantic (TTIP) între SUA şi Europa, acord care stagnează (se va derula a 12-a rundă de convorbiri), deşi s-au făcut declaraţii fulminate despre încheierea acestuia în 2016, apoi situaţia din China şi din spaţiul est asiatic, ISIS şi războiul din Orientul Mijlociu, clivajul dintre Arabia Saudită şi Iran şi nu în ultimul rând următoarea mutare geopolitică a Kremlinului.

Europa versus Europa Pe bătrânul continent conflictul se va derula între o Europă permisivă, cu o zonă Schengen în funcţiune, şi o Europă cu graniţe de sârmă ghimpată, atentate teroriste, refugiaţi şi mişicări extremiste în creştere. Experţii în antiterorism cred că cele două atentate din 2015 din Franţa sunt doar o repetiţie pentru atacuri teroriste ceva mai profesioniste şi mai bine organizate, la scara mai mare, ce vor fi puse în practică în 2016. Gruparea Statul Islamic şi ameninţarea sa la adresa Europei vor fi înfrante, dar va dura caţiva ani. Problema acută este să înţelegem şi să înfrângem ideologia care îi impinge pe musulmanii născuţi în statele europene occidentale să comită atentate teroriste împotriva concetăţenilor lor (sunt 700 de zone interzise – no go zone – în Franţa, unde comunităţile islamiste au impus Sharia). Ar putea dura o generaţie să facem asta. Politicienii nu vor stăpâni situaţia, iar lucrurile vor degenera pentru că nu va exista un lider care să preia frânele Uniunii. Ieşirea Marii Britanii din UE este o altă chestiune fierbinte pe masa negocierilor de la Bruxelles.

Organizaţia teroristă Statul Islamic ISIS este considerată cea mai puternică organizaţie teroristă din lume cu prozeliţi din Nigeria până în Filipine. Răspunsul dat acestei organizaţii a fost inadecvat. Pentru 2016 problema va rămâne la fel, iar ţintele ISIS vor fi Franţa, Rusia, Turcia, Arabia Saudită şi SUA. Nu vor fi lăsate nici celelate state europene, dar şi statele cu minorităţi sunite neintegrate precum Liban şi Irak. România apare, conform unor surse din servicii, încercuită pe hărţile împărţite imigranţilor ce se îndreaptă spre Europa, de călăuzele din Grecia şi Turcia. Este România următoarea ţintă? Ridică Ungaria un gard la graniţa cu România? Ştie Ungaria, de altfel bine informată, ceva ce România nu ştie? Cele două coaliţii, una condusă de SUA şi celaltă condusă de Rusia vor continua atacurile aeriene, dar pe ţinte diferite. Primii pe ISIS, ceilalţi pe duşmanii lui Assad[3].

Generalul Alexander Dvornikov a fost numit comandatul forţelor ruse, cel care ţine balanţa între forţele iraniene şi Israel în Siria. Generalul, cu comandamentul în Damasc, are în subordine şi forţele care acţionează la Bagdad, stând în poziţie 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Este o poziţie de autoritate militară, dar şi diplomatică de extremă importanţă, saudiţi precepându-l ca pe un inamic iar iranieni respingând o înţelegere cu israelieni realizată cu concursul Kremlinului. Turcia se pregăteşte de o invazie în Siria. Ankara vrea un coridor la graniţă, până în zona de nord a oraşului Aleppo. Pentru o astfel de operaţiune a masat la graniţă (oraşul Jarabulus) vehicule care curăţă câmpurile de mine instalate odată cu începerea ostilităţilor în 2011. Surse din serviciile de informaţii spun că SUA şi Rusia s-au înţeles să-i lase pe turci să execute operaţiunile militare pentru a crea o zonă buffer fără militanţi ISIS la graniţa de nord a Siriei. Ankara nu va extinde zona până la Marea Mediterană ceea ce este pe placul Moscovei. Este un răspuns al armatei turce la recentele atentate ale ISIS din Ankara dar şi o soluţie de a preveni extinderea şi consolidarea unui guvernorat al kurzilor în nordul Siriei. De asemenea Washingtonul încearcă să medieze o dezescaladare a conflictului dintre turci şi ruşi mai ales că vicepreşedintele Joe Biden şi asistentul Secretarului de stat pentru Afaceri Europene şi Asiatice, Victoria Nuland, vor călători la Istambul pentru discuţii cu oficialii turci, pe agendă fiind şi reconcilierea turco-rusă. Ash Carter este la Paris şi s-a întâlnit cu ministrul Apărării al Franţei, Le Diran, şi cu şeful contra-terorismului francez pentru a discuta planul de luptă împotriva ISIS (Franţa doreşte intensificarea acţiunilor militare împotriva ISIS) şi apoi merge la Forumul de la Davos.

De la o Europă fără graniţe la una cu uşile închise……. 

În loc de concluzie o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem uneori: pot democraţiile intra în competiţie acolo unde marile puterile luptă fiecare cu fiecare pe de o parte şi pe cealaltă parte îşi strâng mâinile pe subiecte comune?

Citeste mai mult aici: adev.ro/o1ajt4

Liviu Olah – Culegere de predici

O carte pretioasa – Liviu Olah – Culegere de predici
se poate comanda in SUA si in Romania, clik pe link pentru informatii

Îmi face o mare plăcere să faca cest anunț:

Frate Daniel

Am primit chiar de la sora Dorina Sida, cumnata fratelui Liviu Olah un număr mare de cărţi a ceea ce am întrebat anul trecut. Acum se gasesc şi în România.

Aţi putea face un anunţ pe jurnalul dvs.? Sigur vor fi doritori…

Liviu Olah – PREDICI (2015) la preţ de 35.

Şi puteţi lăsa adresa mea, Daniel Bîc – fdanielbic@yahoo.com / 0743 506 553.

 .

,,Trăsătura definitorie a vieții pastorului Liviu OLAH a fost pasiunea pentru gloria lui Dumnezeu.
Era evidentă în predici, în rugăciuni, în preocuparea pentru sfințirea bisericii, în motivația
pentru mântuirea sufletelor pierdute și în discuțiile personale. Pe patul de suferință,
până la ultima suflare, fratele Olah a rămas îndrăgostit și fascinat de Dumnezeu.
Când vorbea despre gloria divină, fața îi radia, sufletul îi era exaltat și intensitatea emoției sale
era maximă.”  – dr. Liviu Țiplea.

,,A…

Vezi articolul original 173 de cuvinte mai mult

„Valori occidentale”. Suedia: începe propaganda legalizării poligamiei și a abolirii complete a căsătoriei

Revoluția culturală însă, nu se încheie niciodată – doar de aceea se cheamă revoluție. Aflăm că o filială a organizației de tineret a Moderaterna (principalul partid „conservator” din Suedia și membru al Partidului Popular European!) a adoptat o rezoluție în favoarea poligamiei, sau – cum o numesc ei în Noulimba revoluției culturale – căsătorie „indiferent de număr” (“number neutral”).

Poziții similare fuseseră deja adoptate de organizațiile de tineret ale Partidului de Centru și Partidului Liberal. Cât despre tinerii Verzi și Social-Democrați, aflați mereu în avangarda demolării instituțiilor sociale, aceștia cer pur și simplu desființarea căsătoriei, care să fie înlocuită prin lege cu „coabitare”. Probabil cam așa cum este la ei în partide: un bordel politic infect, o cloacă în care toată lumea copulează cu toată lumea în veselia orgiastică a unei „libertăți” despre care nimeni nu mai știe ce înseamnă cu adevărat.

Iată că am ajuns acolo unde am avertizat de mulți ani că activiștii de stânga urmăresc să se ajungă: la dispariția familiei, în înțelesul clasic al cuvântului.

Priviți deci la Suedia și veți vedea ce așteaptă România!

PERICOLUL POLIGAMIEI. Dacă singurele criterii valide sunt ca persoanele ce încheie parteneriatul să fie adulte și să își exprime consimțământul (art. 5 lit. a și art. 10(1)) [este vorba despre articole din propunerea legislativă care se discut atunci, n. red. CV], respectiv dacă legea trebuie să interzică „orice formă de discriminare” (conform art. 33 al propunerii legislative) și să promoveze egalitatea în drepturi, atunci nu se justifică rostul reglementărilor restrictive (art. 5 lit. c, art. 7 lit. a) referitoare la imposibilitatea încheierii de parteneriate între mai mult de 2 persoane sau de parteneriate între rude, altfel decât prin intenția inițiatorilor ca acestea să fie eliminate ulterior, după ce șocul inițial va trece iar opinia publică se va fi obișnuit cu noua normă socială.

CITESTE mai MULT aici – http://www.culturavietii.ro/

Miting de protest – Baia Mare, Piața Revoluției – Discursul pastorului Daniel Chereji – 30.01.2016

Daniel Chereji:

Dreptul de a protesta, de-a fi impotriva fata de orice lege facuta de oameni nu este un drept pe care ni l-a adus vremea de libertate si democratia. Ci, dincolo de aceasta stare, de fapt, este un drept pe care ni-l da Dumnezeu- sa putem spune nu. Sa putem spune ca suntem impotriva. Insusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intr-o piata ca si aceasta, in curtea Marelui Preot Caiafa, atunci cand un om, un rob, si-a permis sa-L plesneasca peste obraz, a indraznit sa protesteze. L-a privit in ochi si a spus: „Daca am vorbit rau, arata ce-am spus rau. Dar, daca am vorbit bine, de ce ma bati?”

Suntem aici sa protestam fata de un abuz, fata de un stat care comite un abuz. Si folosind ca un motiv, cuvintele lui Hristos, in fata voastra indraznesc sa intreb:

De ce, Norvegia, condamni un presupus abuz cu un abuz urias comis asupra familiei Bodnariu si altor familii de romani si nu numai?

De ce, Norvegia, ai intervenit atata de brutal in viata unei familii  la a carei fericire, nu doar ca nu ai contribuit de loc, ci dimpotriva, ai distrus-o!

De ce, Norvegia, nu ai capacitatea sa judeci in ansamblu viata si principiile  dupa care traieste familia Bodnariu sau Nan?

De ce, Norvegia,actionezi fara sa tii cont de prezumtia de nevinovatie?

De ce, Norvegia,ai smuls intr-un mod atat de brutal cinci copilasi din caminul fericital familiei lor?

De ce, Norvegia, ai dezlipit un sugar de la pieptul mamei sale, fara absolut nicio vina?

De ce, Norvegia, iti permiti sa lipsesti cinci copilasi de imbratisarile, caldura si dragostea propriilor parinti?

De ce, Norvegia,sa aduci suferinta, acolo unde, pana sa intervii tu, curgeau riuri de dragoste si de fericire?

De ce, Norvegia, calci in picioare adevarul inalienabil ca familia este instituita de Dumnezeu? Si, ca trebuie sa ramana asa?

De ce, Norvegia,batjocoresti privilegiul de a avea copii vine de la Dumnezeu Creatorul si nu  de la oameni sau de la vreuna dintre institutiile statului?

De ce, Norvegia,acuzi si bati familii care considera copiii ca fiind darul pretios al lui Dumnezeu?

De ce, Norvegia, ai ales sa te razboiesti cu mame, tocmai cu mame  care au atat de multa dragoste pentru copiii lor incat se tem sa rosteasca pana si cuvantul avort?

De ce, Norvegia, ai inventat organizatii ca Barnevernet, care pot comite abuzuri si brutalitati mult mai mari decat cele pe care le condamna?

De ce, Norvegia, dovedesti atata disproportie intre presupusa fapta si masurile luate?

De ce, Norvegia,pretinzi ca stii mai bine decat stie un parinte, ce este mai bine pentru proprii lui copii?

De ce, Norvegia,incalci adevarul ca orice copil apartine de drept familiei naturale si nicidecum statului?

De ce, Norvegia,ignori realitatea ca nimeni nu poate iubi copiii asa cum o stiu face proprii lor parinti?

De ce, Norvegia, lovesti in familie care este ultima fortareata in calea distrugerii societatii?

De ce, Norvegia, actionezi imoral, fortand membrii aceeasi familii sa se incrimineze reciproc si apoi sa poarte pe toata viata povara mare a tradarii?

De ce, Norvegia, ataci cu precadere familiile emigrantilor pe care le socotesti mai vulnerabile si lipsite de aparare?

De ce, Norvegia, ai investit functionari cu puteri discretionare, care s-au dovedit ca pot comite  atat de multe erori si abuzuri?

De ce, Norvegia, ingadui ca asistentii Barnevernet sa fie atat de rigizi in aplicarea literei legii, dar incapabili si lipsiti de profesionalism in intelegerea spiritului ei?

De ce, Norvegia, sustii practici a caror rezultate n-au fost verificate? Si n-au trecut inca de testul timpului?

De ce, Norvegia,te ascunzi in spatele confidentialitatii, in loc sa dovedesti transparenta si ca n-ai nimic de ascuns?

De ce, Norvegia,nu cercetezi cu eficienta miile de abuzuri reclamate si nu reactionezi  fata de realitatea cruda ca rata sinuciderilor in randul copiilor si adolescentilor din plasament este de opt ori mai ridicata fata de copiii din familiile naturale?

De ce, Norvegia, continui sa maresti suferintele familiilor Bodnariu, Nan, si altora si n-ai curajul si demnitatea recunoasterii abuzurilor si erorilor proprii?

Si, de ce, Norvegia, nu faci posibil ca noaptea urmatoare, copiii familiilor nedreptatite sa se odihneasca fericiti, nu acolo unde i-ai dus, ci in caminul lor natural?

S-au ridicat multe voci, dar au zis ca protestam degeaba. Ca iesim in strada degeaba. Ca nu vom fi auziti. Poate ca multi dintre cei ce ar trebui sa auda, nu aud si se fac ca nu vad protestele noastre. Dar, va spun un adevar pe care-l stiti si voi. Nu ne-am adunat aici pentru ca in primul rand ne vor auzi oamenii. Ne-am adunat cu credinta ca CINEVA ne va auzi! Si acel cineva este Hristos, Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor! ALELUIA! AMIN!

Baia Mare, Piața Revoluției, 30 ianuarie 2016.
Mitingul de protest față de măsurile abuzive ale organizației norvegiene Barnevernet luate împotriva familiilor Bodnariu și Nan.
Discursul pastorului Bisericii Creștine Baptiste „Biruința” Baia Mare, Daniel Chereji.

VIDEO by Biserica Creştină Baptistă Biruinţa Baia Mare

Peter Costea ~ O Norvegie fără milă ~ A NORWAY GONE BERSERK

UPDATE – Citeste acest articol in Limba Romana aici – PETER COSTEA ~ O norvegie innebunita! 

Dragi prieteni: după cum ştiţi în Decembrie am înregistrat o notă de protest la Ambasada Norvegiei din Bucureşti privind confiscarea copiilor familiei Bodnariu de către autorităţile norvegiene. De atunci au trecut două luni, timp în care mulţi m-aţi sunat ori scris întrebându-mă de situaţia curentă. În primul rând vă rog să continuaţi să vă rugaţi ca Dumnezeu să dea izbândă. Am convingerea că Dumnezeu a îngăduit această durere în familia Bodnariu ca în final lucrurile să se schimbe spre bine. Pentru mulţi. În al doilea rând, am scris un comentariu informativ privind abuzurile Norvegiei la adresa familiei Bodnariu şi a drepturilor parentale în general. Comentariul este destul de lung, da sper că unii dintre voi să aveţi răbdarea să-l citiţi până la capăt.

Houston, Texas,

Peter Costea is a civil rights attorney practicing in Houston, Texas. He also holds a PhD in diplomacy from the Fletcher School of Law and Diplomacy in Boston, Massachusetts.

A NORWAY GONE BERSERK

This is  a 15 page document, you can read it here in pdf format – http://costea-parlamentuleuropean.ro/content/a%20norway%20gone%20berserk.pdf

Here is one excerpt from the document –
Grave Breaches of the International Convention on the Rights of the Child.

Though Norway savvily projects internationally the image of a rational, peaceful, and polished system, it is far from it. Its ugly side, as here, never makes the news. Barnevernet has gravely violated the 1989 International Convention on the Rights of the Child which Norway has signed and ratified. Here’s how.

Article 5 of the Convention imposes an obligation on Norway and on all signatories to uphold parental rights. („State Parties shall respect the responsibilities, rights and duties of parents…”) This obligation is restated in Article 14. Article 7 grants children „the right to know and be cared for by his or her parents,” and Article 8 the right to „preserve his or her identity, including nationality, name and family relations as recognized by law without unlawful interference.”

Article 9, however, is less straight forward and allows for subjective interpretation. It states, in relevant part, that „State Parties shall ensure that a child shall not be separated from his or her parents against their will, except when competent authorities subject to judicial review determine, in accordance with applicable law and procedures, that such separation is  necessary for the best interests of the child. Such determination may be necessary in a particular case such as one involving abuse or neglect of the child by the parents …” Even where the child is separated, however, the child still has the right „to maintain personal relations and direct contact with both parents on a regular basis, except if it is contrary to the child’s best interests.”

One of the most flagrant violations of the Convention is the very set up of Barnevernet. It is a governmental agency or, more properly stated, an administrative body run amuck. It is not subject to meaningful judicial reviewor accountability. It can take children from their parents without court order. Its decisions are final as in an arbitration. It lacks a supervisory board. Due process is not followed. Even the most elementary aspects of due process are lacking. Testimony is not allowed. Sworn affidavit s or declarations are not taken. The rules of evidence do not apply. The accused is not allowed to cross-examine her accusers, for instance the case workers or the persons who investigated the alleged wrong-doing or proposed the abduction of the children. Immunity prevents prosecution of the agents who abduct the children. No judge is involved and no judge presides over the proceedings. No impartiality is guaranteed or pursued. Many times decisions are taken by a local council which consists of individuals not even trained in the law. The deliberations consist of debates among the council members and the attorneys. There is no set procedure to follow. If parents have complaints , theycan be lodged with the County Governor, but no meaningful judicial review is available.

This flies in the face of the Convention’s Article 9 which requires that decisions be made by „competent authorities subject to judicial review.” In Norway, the seizure of children from their parents is not supervised by the courts and it operates outside of the court system. Probably the most egregious aspect here is that suspension of parental rights is also within the powers of Barnevernet and is not subject to judicial review. Imagine that, being deprived of parental rights without a court order. Unimaginable in the United States and in most countries around the world, this is a frequent reality in Norway.

Parental rights are fundamental human rights. Human rights are the province of the courts, yet in Norway parents are barred from accessing the courts to vindicate abuses of parental rights. This means that, should the Bodnariu parents lose their rights to the children before a non-judicial, Barnevernet panel, they will not be able to appeal the deprivation of the most important rights a parent can have. In the rest of the world only courts or legislative bodies, not administrative bodies , can deprive people of the exercise of their human rights.

The complaints filed with the Governor go nowhere. The main reason is the system’s rigid structure which is not subject to judicial review, as well as the culture entrenched in the practices of B arnevernet and the parenting ideology Norway follows. The Norwegian government finances Barnevernet and each foster family where Barnevernet places children receives tens of thousands of Euros annually for each child. There are vested interests at work which preclude the system’s reformation.The inevitable consequence is that the children and their parents are the victims. Everyone seems to benefit from this scheme, except them.

Another violation is that of the children’s right to be cared for and raised by their biological parents. Norway seems to abide by a parenting ideology which disregards biological ties and emphasizes social and psychological parenting. Likely, the now five (5) month old baby is

irreversibly estranged from his biological mother. No rational argument can be made in support of this atrocious act. It evidences the viciousness and arbitrariness of Barnevernet’s action, backed up by Norway’s radical ideology which experiments with ethnic children. The mother’s right to nurse her infant has been trampled on. What , one legitimately asks, can be more cruel than that? More heart wrenching? More barbaric? More despicable?

Once the Bodnariu children were severed from their parents, more violations cascaded. They were separated from one another. The boys and the girls have been placed with different families and are also geographically separated by long distances, not only among themselves, but also from their parents. The boys and the girls are not allowed to communicate with one another. Contacts between the girls and any of the parents have been cut off entirely, and contacts with the boys are only allowed to the mother.

Three (3) of the Bodnariu children were born in January. Barnevernet deprived the family of three (3) birthday celebrations in January of this year. Three family celebrations have been replaced by a nightmare, by unending and unimaginable pain and anguish for the parents and the children alike. How can this happen in a country which claims to be civilized? Did Barnevernet’s zealots think that the world would never hear about this? That people of good faith would be too timid to speak or write about these atrocities? That the rest of the world would stand idly by and not say anything? Fortunately for the children and the parents, the truth is out and is being told from the rooftops.

The harshness of the rulings applied to the Bodnarius conveys a systemic problem and how dysfunctional Barnevernet is. This harshness did not mushroom overnight but likely evolved over time with everyone turning a blind eye to the problem. Probably in the beginning citizens put up with it , felt helpless or isolated living in a foreign land, and this likely encouraged Barnevernet to become more aggressive, evolving into the monster organization that it is today.

What about the father’s parental rights? After all, the Convention’s Article 9 states that „both parents,” not the mother or the father alone or separately, have the right to maintain „personal relations” and „direct contact … on a regular basis” with the five (5) children. With all children, not some of them only. Unlike the mother, the father is not allowed any contact whatsoever with the boys. Moreover, the contact is not direct, but by phone in the case of the girls, not „regular” and not „personal.” The harshness of Barnevernet’s rulings evidences that the decision was intended to be punitive not curative. The mother is forced to drive no less than  four (4) hours, one way, once a week to see her two boys.She likewise must travel four (4) hours, one way, to see the five (5) month old baby to spend two hours with him, nurse him, and attempt to resuscitate the maternal bonds. The cruelty of this decision can only lead one to conclude that Barnevernet commits crimes against humanity and should be banned. International law has long labeled pirates hostis humani generis, or enemies of mankind. Barnevernet certainly fits this description. It is an organization which operate s outside the bounds of the law, and a danger to the ethnic chil dren and families living in Norway.

The children’s seizure further is a violation of the Convention’s Article 8 which gives children the right to preserve their identity. This is a straightforward, objective standard. It is a sure bet that Barnevernet is violating this right. Identity is defined, among others, by religion and language. Propaganda material posted on Barnevernet’s website boasts that it does all it can to „safeguard a child’s religion and cultural background.” Perhaps, it would be useful to know whether Barnevernet is taking the Bodnariu children to a Pentecostal Church every Sunday. Do the children attend Sunday School? Have the children been placed with foster families which share the family’s religious and ethnic heritage? Are the children taught or allowed to sing „Jesus loves the little children of the world?”

Furthermore, the girls speak Romanian at home. Do they speak Romanian daily with their foster parents? Faith is a major defining trait for the entire family. Not only the parents are strong believers, but so is the grandmother. It is doubtful Barnevernet is doing anything to preserve the children’s identity, especially considering the girl ‘s conversation with the schoolmaster that the family believes that „God punishes sin.” One would be naive to believe that secular Norway would expend public funds to enroll the girls in Bible classes which teach, consist ent with the parent’s view and theology, that „God punishes sin.”

Let’s now tackle the Convention’s Article 9 head on . First of all, w as there neglect? No. All witnesses concurred the parents are ” resourceful” and have the resources to provide for the children.

Were the children subjected to abuse? Definitely not, though here opinions might differ, depending on one’s understanding of what constitutes abuse. „Abuse, ” however, is the start, not the end of the conversation, because, according to Norway’s Child Welfare Act, children can be separated from their parents only if there is „danger that children would be significantly harmed if remaining at home.” The operative words here are „significantly harmed.” This is a very high threshold to overcome. Barnevernet arbitrarily labeled the circumstances „significantly harmful” conveniently select ing evidence it found useful to its decision, and discarding the evidence to the contrary. The evidence which Barnevernet used to indict the parents came exclusively from the girls whose credibility even the teachers questioned at times. The grownups, name ly the parents, the schoolmaster and the doctors , provided different impressions and opinions which, however, Barnevernet conveniently chose to ignore. One can then conclude that the opinion was deliberately written to yield the impression that the children were abused by being spanked. The opinion was outcome oriented. An intellectually honest opinion is one where the decisionmaker takes the facts as they are and allows them to take him or her where they may. The opinion reads like a script from Stalin’s show trials in the 1930s, or a narrative full of accusations pulled from the dusty archives of Romania’s Securitate after 65 years. It is surreal and sinister. No wonder the verdicts were so off mark.

If what the Bodnariu parents did to their children is „abuse,” then no less than between 17% and 55% of all American parents abuse their children , and, according to Norway’s standards, their kids should be hauled far away to different states and separated from their parents. According to a December 17, 2015 study of the Pew Research Center, 17% of all American parents „spank their children at least some of the time as a way to discipline them,” and another 28% „rarely” spank the m , while 53% say they never do.

More Barnevernet violations of the Convention come to the fore when considering that the children’s express wish to be reunited with their parents is ignored; when the letters they write to their parents only reach the parents two months later; when the children ask t o see their parents and their wish is denied; or when the children state they want to stay together or see one another and they are told no. This hard-headedness is hardly in the best interest of the children

Jurnalul de Nord: Ceva este putred în… Norvegia!

~Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.

În sfârsit, cu greu, aproape cu eforturi incomensurabile, a început să se trezească si mass-media norvegiană din letargie si să reflecte pe ici pe colo, sporadic, firav, nesigur, destul de timorată,  o realitate care ne afectează pe toți și care deranjează.

Fiecare manifestație de protest de pe mapamond cade ca o palmă nu numai pe obrazul acestui sistem aflat într-o mare derivă existențială, Barnevernet, dar si pe obrazul unei prese curtenitoare, care tace, se ascunde după deget, complăcându-se într-un noncombat, trecând astfel peste deontologia profesională.

Ceva este putred… și în Norvegia, nu-i asa? Cine ar fi crezut că marile ziare norvegiene, despre care aveam odată toată stima, se comportă jalnic, ascunzând aproape adevărul, manipulând prin omitere, mutilând, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, când lumea întreagă fierbe! Aproape nu există țară – în orice caz, în lumea civilizată – unde oamenii să nu se fi ridicat contra tiraniei Barnevernet. Iar ei tac.

Cei mai mulți dintre ziaristii norvegieni vorbesc despre cu totul altceva… Despre cârnații norvegieni care se vând în stațiile de benzină, despre legăturile nebuloase ale politicienilor, despre vreme, despre manechinele aflate la modă sau în disgrația publicului sau despre orice altceva, numai despre ceea ce este important chiar si pentru norvegianul de rând, NU vorbesc.

Ultimele date ale cercetărilor în domeniu sunt de necrezut. Aproximativ 7% (sapte la sută) dintre copiii din Norvegia sunt maltratați/abuzați în propriile familii. Dintre acestia, rețineți, numai 0,5% sunt raportați astăzi către Barnevern (Protecția Copilului).

Citeste tot: http://www.jurnaldenord.info/opinii/ceva-este-putred-in-norvegia/

UPDATE: Familia NAN, căreia Barnevernet i-a luat copiii, a PIERDUT PROCESUL în Norvegia.

Dumitru Nan la joaca cu Bianca si Dragos

Cel mai nou update:

Familia NAN, căreia Barnevernet i-a luat copiii, a PIERDUT PROCESUL în Norvegia. Cum a motivat instanța decizia de a nu-i repune în drepturi pe părinții români.

Familia NAN a primit astăzi decizia finală în procesul care a avut loc săptămâna trecută în Norvegia. Din păcate, familia de maramureșeni a PIERDUT PROCESUL. Instanța și-a motivat decizia astfel: părinții nu au vrut să recunoască faptul că și-au bătut copiii.

Pe 20 ianuarie a avut loc procesul în Norvegia. Din 27 octombrie, de când copiii familiei Nan au fost plasați într-o altă familie, părinții au adunat mai multe dovezi pentru a dovedi că și-au crescut în mod corespunzător cei doi copii.

La procesul împotriva Protecției copilului din Norvegia, familia Nan a fost susținută de reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, dar și de o delegație de parlamentari români, membri ai Comisiei pentru românii din afara granițelor țării din cadrul Camerei Deputaților.

CITESTE mai MULT aici – http://www.activenews.ro/stiri-social/Familia-NAN-careia-Barnevernet-i-a-luat-copiii-a-PIERDUT-PROCESUL-in-Norvegia.-Cum-a-motivat-instanta-decizia-de-a-nu-i-repune-in-drepturi-pe-parintii-romani-129588

si aici –

http://maramedia.ro/proces-familia-maramure-eana-ai-carei-copii-au-fost-lua-i-de-autorita-ile-norvegiene-s-a-prezentat-in-fa-a-instan-ei/video

ARTICOL din data cand familia era in fata instantei:

Chiar daca familia Nan câştigă procesul, Protecţia Copilului o să facă recurs şi o să încerce să le ia copiii din nou. Iar asta durează vreo 3- 4 luni. Iar după aceea, chiar dacă nu câştigă, sotii Nan vor avea şi dosar penal.

Familia maramureşeană Nan, ai cărei copii au fost „răpiţi”de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia pe baza unor afirmaţii ciudate s-a prezentat săptămâna trecută în faţa instanţei. La procesul din 20 ianuarie împotriva Protecţiei copilului din Norvegia, familia Nan a fost susţinută de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, dar şi de o delegaţie de parlamentari români,  membri ai Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării din cadrul Camerei Deputaţilor.

Proteste, disperare, delegaţii. Pe scurt, tabloul tot mai sumbru şi mai precipitat al luptei pe care doi părinţi o duc pentru recuperarea copiilor lor. Cazul familiei Nan, Mihaela (37 de ani) şi Dumitru (44 de ani), cei doi maramureşeni care au rămas fără copii în 27 octombrie, a fost prezentat pe larg în numărul trecut al GAZETEI. Asemeni familiei Bodnariu, soţii Nan au rămas fără copii din cauza unei acuze că şi-ar fi lovit fetiţa. Asta deşi nu se ştie exact cine a depus plângerea, iar Dumitru Nan susţine că niciodată nu a lovit fetiţa. Mai mult, toate documentele adunate în acest caz, de la şcoală şi de la medici îi sunt favorabile familiei Nan. Practic, toate acuzele Serviciului de Protecţia copilului norvegian se bazează doar pe declaraţiile fetiţei, obţinute într-un interogatoriu înregistrat video, fără ştirea părinţilor.

Ciudat e că, înainte de acest episod, fiica familiei Nan, Bianca, le-a spus părinţilor că se mută într-o altă familie şi îl ia cu ea pe frăţiorul său, semn că toată tărăşenia s-ar putea să fi fost regizată. Oricum, din 27 octombrie 2015, cei doi copii ai familiei Nan, o fetiţă de 7 ani şi un băiat de 1 an şi 7 luni, au fost preluaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului – Barnevernet şi plasaţi într-o familie surogat. Pentru a-i vedea, soţii Nan parcurg 300 de km, pentru a-şi vedea copiii sub privirile atente ale funcţionarilor norvegieni.

Procesul familiei Nan cu Serviciul de Protecţie a Copilului a avut loc în 20 ianuarie.  Iar familia de maramureşeni a fost susţinută de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, dar şi de o delegaţie de parlamentari români,  membri ai Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării din cadrul Camerei Deputaţilor. Familia Nan cere Serviciului de protecţie a copilului Barnervernet repunerea în drepturile părinteşti. În cazul în care în urma procesului de azi familia Nan nu îşi va recupera copiii, autorităţile din Şieu, localitatea de origine a celor doi părinţi, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe vor cere repatrierea celor doi copii şi plasarea în familia unor rude de gradul 1 şi până la gradul 4. Zilele trecute, la locuinţa bunicilor copiilor şi a altor rude s-a făcut o anchetă socială pentru că aceştia şi-au exprimat dorinţa de a-i lua pe copii în plasament în cazul în care nu vor fi înapoiaţi părinţilor.

Cum singura probă a autorităţilor norvegiene e înregistrarea cu fetiţa, mama copiilor s-a arătat destul de optimist, deşi majoritatea proceselor de acest fel sunt câştigate de Protecţia Copilului. Sentinţa va fi dată în câteva zile dar, chiar şi în cazul în care familia Nan va fi repusă în drepturile părinteşti, drama nu a ajuns la final, pentru că legea prevede şi alte proceduri ulterioare: „Iar dacă noi câştigăm procesul, Protecţia Copilului o să facă recurs şi o să încerce să ne ia copiii din nou. Iar asta durează vreo 3- 4 luni. Iar după aceea, chiar dacă nu câştigă, noi avem şi dosar penal. Este normal că mi-aş lua copiii şi aş pleca în ţară, dar nu pot, pentru că din moment ce eşti sub o anchetă cu Protecţia Copilului, statul român îţi poate duce copiii înapoi. Deci, suntem captivi aici”, a declarat Mihaela Nan. Vom reveni.

CITESTE mai MULT aici – http://www.gazetademaramures.ro/familia-maramureseana-ai-carei-copii-au-fost-luati-de-autoritatile-norvegiene-in-fata-instantei

MII de oameni au ieșit în stradă la Sibiu pentru a susține familiile de români ai căror copii au fost CONFISCAȚI de autoritățile norvegiene: Suferința ne adună laolaltă!

PLEASE SHARE!!! – Part 2 – 68 De Motive Invocate de Statul Norvegian Pentru A Lua Copiii De La Parintii Lor

Am tradus si am adaugat la lista inca 20 de motive invocate de statul Norvegian pentru a lua copiii de la parintii lor. Logica in spatele motivelor invocate de statul norvegian e chiar absurda in unele cazuri…

Photo credit Norway, Return the Children You Stole

Marianne Haslev Skanland, 14 Martie 2012

(Tradus de aici (Agnus Dei) 68 Reasons Given By The Norwegian State For Depriving Parents of Their Children)

Marianne Haslev Skanland, Professor Emeritus, Bergen, Norway

Marinne Haslv Skanland este o profesoara emerita de lingvistica de la Universitatea din Bergen, Norvegia.Ea este interesata in special de analiza si critica a stiintei si este un critic de lunga durata de asistenta sociala si pshihologie asa dupa cum se practica in regimurile de protectie a copilului din Occident.

Lista de mai jos a fost initiata la 14 Martie 2012 la care se vor adauga noi puncte in functie de cum timpul va permite.

Lista contine argumente care au fost toate folosite de Serviciul Nordic de Protectia a Copilului (CPS) si/sau de profesii aliate si oameni, in cazuri reale, cum ar fi in rapoartele de cazuri si in instanta de judecata cand CPS argumenteaza pentru necesitatea de a lua copiii de la parintii lor si plasarea lor in foster care sau in institutii. Ei aduc acelasi tip de argumete pentru a preveni reantoarcerea copiilor din aceste centre de plasament, la parintii lor, in cazul in care atat copiii cat si parintii spun in mod clar ca vor sa fie reuniti. Doua argumente standard care sunt folosite in aceste situatii sunt: Copilul adoptat ,, a dezvoltat acum atasamentul fata de parintii sai adoptivi” (chiar si atunci cand coplului spune ca nu-i asa), si ,,copilui trebuie sa aiba rutina si stabilitate si sa nu fie mutat” (cu toate ca CPS a mutat copilul de multe ori la alte case de parinti adoptivi).

Este grav ca aceste tipuri de argumente sunt permise in instantele noastre de judecata si sunt chiar acceptate de judecatorii nostri. Cel mai revelator dintre toate este chiar faptul ca CPS vine si sugereaza astfel de argumente. Daca sunt cu adevarat asa de multi copii, dupa cum pretinde CPS, care traiesc in conditii atat de serios de rele incat este absolut necesar sa se scoata copiii afara din casele lor, de ce mai sunt aduse atunci astfel de argumente, cum sunt cele de mai jos, in caz dupa caz?

Si de ce sa creada cineva ca „expertii de copii” care vin cu astfel de argumente – chiar si numai intr-un singur caz – pot fi demni de incredere in „diagnosticarea” altor cazuri?

Prin urmare nu se poate lua nici o alta concluzie decat aceasta: Copiii sunt luati de la parintii lor si de la casele lor pentru motive neacceptabile. Asistentii sociali si pshihologii care sustin cu nerabdare in favoarea smulgerii copiilor de la parintii lor, au motivele lor, dar ele nu sunt acceptabile si nu sunt deloc in cel mai bun interes al copilului.

–

(1) Tatal este fara lucru si nu poate sustine familia.

(2) Tatal este bolnav si mama nu-si poate gasi munca platita. Prin urmare este in situatie financiara prea rea ca sa poata sa plateasca pentru jucarii si pentru activitatile din scoala si de dupa scoala pentru copii. (Parintii adoptivi primesc multe mii de coroane in fiecare luna pentru fiecare copil adoptat).

(3) Hainele curate nu sunt puse in „ordine de armata” in dulap.

(4) Pshihologul a inregistrat ca mama nu a fost in stare sa faca o omleta dupa gustul lui si a taiat feliile de paine prea groase.

(5) Copilul se uita cu neradare la necunoscuti si le zambeste. Aceasta insemneaza ca ei nu sunt atasati de mama lor. (Mama statea de vorba cu niste oameni dupa ce a vizitat biroul de Securitte Sociala, in timp ce copilul din carucior se uita cu nerabdare la oamenii din jur{.

(6) Copilul isi intoarce fata de partea cealalta cand tatal sau i-o spala. (Probabil o insinuare ca copilul nu a vrut sa se uite la tatal sau pentru ca nu-i placea de el. In realitate, probabil ca nu a vrut sa-i intre sapun in ochi, deci care este modul „gresit” sau „negresit” de a evita asta?

(7) Mama foloseste prea mult sapun cand curata. (Raportat la CPS de un „ajutor de curatenie”, care a fost instruita de CPS nu sa ajute la munca practica, ci la „observarea” familiei).

(8) Tata este prea activ, mama este prea pasiva. (Observatorii de la CPS sunt sufficient de infricositori incat pot face pe orisicine sa actioneze sau prea pasivi sau prea activi).

(9) Tatal s-a accidentat la picior si nu poate sa se urce pe scara. De aceea el nu este capabil sa curete partea de sus a ramelor de la geamuri.

(10) Casa nu are toaleta inlauntru, ci doar facilitati afara. (Aceasta evaluare a lui CPS te face sa te-ntrebi cum isi imagineaza ei ca generatiile de oameni din Scandinavia au spravietuit in secolele anterioare, cand toata lumea avea toaleta afara, si fara incalzire, si nu era CPS acolo sa-i protejeze pe copii impotriva lor. Numai cu 60 de ani in urma astfel de toalete se gaseau chiar in centrul orasului Oslo si sunt si acum comune in cabanele de vara sau de iarna din munti, – unde poate fi foarte frig).

(11) Mama a facut un proprietar anterior sa se supere din cauza ca pisicile ei au urinat pe podea. (Acest lucru s-a intamplat cu cativa ani inainte ca fetita sa se nasca, dar CPS a folosit aceasta ca dovada ca mama nu a furnizat un mediu bun pentru fiica ei).

(12) Copilul nu este interest in „antrenarea de concept” la gradinita.

(13) Mama vrea sa lase bunica sa duca copiii la fizioterapie si alte tratamente medicale de care au nevoie, in loc de ea. Prin aceasta mama isi pune interesele ei mai presus de interesele copiilor. (Mama copiilor este singura furnizoare. Ea a luat cursuri de educatie si orele coincid cu timpul in care copiii merg la tratamente. Bunica este mai mult decat dispusa sa duca ea copiii la aceste tratamente. CPS incearca sa puna presiune pe mama sa renunte la pregatirea ei profesionala – care ar tine-0 pe mama blocata in puterea serviciilor sociale din motive financiare – si sa duca ea copiii la tratamente, incercand sa interzica bunicii sa faca acest lucru.

(14) Copilului ii place sa chiuleasca de la scoala. (Mama si-a luat concediu fara plata ca sa duca ea copilul la scoala si acasa. CPS totusi pune vina pe ea de ce copilului nu-i place scoala.

(15) Parintii au cerut ajutor de la CPS deoarece copilul lor nu tine pasul cu ceea ce ar trebui sa invete la scoala. (De fapt multe cazuri incep cand parintii cer vreun ajutor celor de la CPS. Ei sunt etichetati ca fiind incapabili de a da ingrijire copiilor lor.

(16) Mama este foarte mica de statura. Cand fiica ei va creste si va deveni adolescent, mama nu va fi capabila sa o controleze.

(17) Bunica are 54 de ani. Este prea batrana. Sora mamei are 28 de ani. Ea este prea tanara. (Mama baiatului a murit si familia a vrut sa aiba grija de el. Avea 12 ani).

(18) Cand bunica a vizitat copiii, a vrut sa-i imbratiseze. CPS a trebuit sa opreasca aceasta, din moment ce aceasta poate creia un atasament nedorit.

(19) Cand a fost intrebata de judecator daca vrea sa mearga acasa la parintii ei fata a raspuns, „da”, dar aceasta este ce vor toti copiii adoptati. Ea nu a dat nici un motiv pentru care a dorit sa plece acasa. (Dintr-o hotarare judecatoreasca. Faptul ca toti/multi vor sa mearga acasa, cu alte cuvinte, s-a trasformat intr-un argument pentru a le fi refuzat dreptul de fi reuniti cu parintii lor. Fata a fost de 13 ani. Mai tarziu, ea a spus ca motivul pentru care nu a raspuns la „De Ce”-ul lor, a fost pentru ca ea a crezut ca judecatorii au fost nebuni, din moment ce o mai si intreaba pentru un motiv pentru care vrea sa mearga la parintii ei iubiti).

(20) Ei bine, fata spune ca vrea sa mearga acasa, dar desigur ca ei trebuie sa-i fie permis sa se duca inapoi sa traiasca cu parintii ei adoptivi. (Aceasta a fost spus in instanta de avocatul fetei, care a fost numit la acest caz de catre autoritati, complet impotriva vointei fetei, ca sa reprezinte interesele ei. Astfel de avocati „reprezinta” de regula client private, dar spun ceea ce CPS vrea sa auda.

(21) Mama sufera de depresie, asadar un copil ii este destul pentru a face fata. (Mama avea doi gemeni si CPS a luat unul de la ea).

(22) Mama are problema cu spatele. Ea nu poate avea grija de mai mult de un copil. (CPS I-a luat celalalt copil dintre cei doi gemeni).

(23) Mama este cu dezabilitate si nu are utilizarea deplina a picioarelor. Prin urmare, ea nu se poate juca cu copiii in parcela de nisip sau sa mearga cu ei iarna la schiat.

(24) Mama este o persoana care face abuz de medicamente. (Medicamentele au fost prescrise de doctor pentru o boala pur fizica)

(25) Parintii vreau sa pastreze copiii cu ei si nu vor sa fie plasati in foster care. Acest lucru dovedeste ca ei nu pot coopera cu CPS pentru cel mai bun interes al copilului.

(26) Tatal are o atitudine negativa fata de CPS.

NOU !!! Adaugat 2 Februarie 2016:

(27) Parintii nu da voie pshihologilor sa-i filmeze la propriul domiciliu, pentru a le arata cat de saraca este interactiunea lor cu copilul. (O astfel de filmare este adesea numita „metoda Marte Meo.” Cu toate acesteai insa, nu exista nici o metoda specifica de a selecta situatiile care sa fie filmate, nici pentru a analiza ceea ce a fost filmat sau ceea ce este in „neregula”. Aceasta ne aduce aminte de Germania nazista care filmau victimile neputincioase cu experimentele lor medicale.)

(28) CPS a oferit mamei un „pshihiatru de mediu al casei”, pentru a vizita casa. Mama nu vrea sa primeasca acest ajutor, ea spunand ca nu a inteles ce trebuia (pshihologul) sa faca. Prin urmare, CPS nu a fost in masura sa descopere gradul de neglijenta in care traiesc copiii. (O dezvaliure pe cat se poate de clara a lui CPS a scopului real de a trimite pe cineva in casa.)

(29) Parintii s-au plans ca fiul lor este agresat la scoala  si ca autoritatile scolare nu fac nimic pentru a opri aceasta. Acest lucru indica ca parintii nu sunt capabili de a coopera cu scoala.

(30) Parintii au publicat despre cazul lor in mass-media in scopul de a-si primi inapoi fetita de sub ingrijirea lui CPS. Acest lucru este atat de sensibil pentru fiica  ca nu va mai fi in masura sa functioneze in comunitatea locala, in afara casei lor. (Dimpotriva, comunitatea locala a fost in realitate  intru-totul de partea familiei. Dupa ce fata a fugit de la casa de adoptie si a rezistat absolut de a fi dusa inapoi acolo, ea desigur ca a functionat foarte bine inapoi in casa parintilor ei, in compania prietenilor ei, la scoala si in comunitatea locala, in general.)

(31) Fiicei nu-i place bile de peste (fish-balls).Acesta este un semn clar de incest.

(32)  Copilul mananca asa de repede ca trebuie ca a fost expus la incest. (Raportat de catre personalul unei gradinite, care sunt instruiti, la fel ca agentii CPS , in cautarea de „semne” de abuz sau neglijare.)

(33) Copilul mananca atat de incet si fara voie ca trebuie ca a fost victima incestului.

(34) Alcoolul este consumat in casa. (Bunicul copilului beea o bere in timp ce se uita la un meci de fotbal la televizor. Cand o astfel de situatie complet normala in foarte multe case norvegiene se mentioneaza in raportul CPS, se insinueaza ca obiceiurile consumului de alcool de acasa sunt inacceptabile.)

(35) Copilul este selectiv in privinta cu  cine se va juca la gradinita. Ea se joaca foarte mult cu pietricele. Dat de gradinita ca fiind unul din motivele pentru care parintii au fost raportati la CPS. Fata a fost de 6 ani. Copiii cu care se juca ea deobicei ,au fost cu ceva mai mari si au terminat gradinita  plecand la scoala. Nu este ceva anormal ca ea s-a plictisit de a fi doar cu copii mai mici decat ea, CPS a fost alertat de gradinita despre acest „motiv de ingrijorare.”

(36) Dezvoltarea ligvistica a copilului este anevoiasa. datorita stimularii insuficiente a parintilor. (Modul de dezoltare a limbajului copiilor dureaza pana la cativa ani. Nu este nevoie de stimulare speciala, cu toate acestea, dezvoltarea la o capacitate complete este biologica si se intampla de la sine, cu exceptia daca toti cei din mediul copilului  sunt suta la suta in tacere.)

(37) Mama-si pune propriile nevoi inaintea celor ale fiicelor ei. (Declarat de un pshiholog CPS in instanta de a fi o caracteristica generala de comportament al mamei.)

(38) Parintii au incercat sa convinga pe Guvernatorul Judetului si politicienii sa preia cazul lor in scopul de a primi inapoi fata de la foster care. Astfel ei dovedesc ca nu sunt in masura sa dea ingrijire.

(39) Luati pasapoartele de la ei (Sugestia unei sefe de unitate de la CPS care dorea sa opreasca parintii sa plece in strainatate, pentru a fi „investigati”. Evident ca ea a vrut ca politia norvegiana sa efectueze aceste confiscari in numele statului norvegian, dar ea a intentionat sa ia pasapoartele nu numai norvegienilor dar si strainilor care aveau pasapoarte emise de tarile lor.)

(40) Mama nu da o perspectiva despre viata ei privata, ceea ce indica ca are ceva de ascuns. (Lucratorii de la CPS sunt mereu in cautare de ceva, orice, care poate  fi folosit impotriva parintilor. Daca un parinte vorbeste deschis despre problemele lui personale, orice problema pe care o au sau pe care au avut-o candva in viata, cat de normala ar fi ea, va fi folosita impotriva lor cu siguranta in documentele de caz si in instanta de judecata. Daca parintii aleg sa zica: ,,afacerile mele pur personale nu au nimic de-a face cu CPS,”   si aceasta va fi folosita de CPS impotriva parintilor.)

(41) Parintii baiatului falimenteaza in ingrijirea lor pentru copil: ei nu-i da mancare destula. Mama unui prieten de-al baiatului, a observant ca baiatul a mancat o bucata mare de tort, cand s-a dus sa vada de copilul ei in casa baiatului si a raportat aceasta la CPS pe motiv de ingrijorare).

(42) Parintii refuza terapia noastra. Ei spun ca sunt deprimati dupa ce copilul lor a fost transferat sub ingrijirea lui CPS, dar ei refuza sa primeasca terapie, care i-ar face sa inteleaga ca trebuie sa puna deoparte ceea ce doresc ei pentru copilul lor, si sa se uite la ce este cel mai bine pentru copil.

(43) Trebuie sa scrie-ti cu totul diferit daca suntem pentru castigarea  si obtinerea de transferare al copilului sub ingrijirea publica. (Asa a spus un instructor la o clasa de asistenti sociali carora le preda lectii despre protectia copilului. Ca exercitiu li s-au cerut sa citeasca prin documentele unui caz si sa scrie un raport care sa resume informatiile care sa fie folosite, ca test preliminar de procedura a cazurilor viitoare. Ei au scris un raport realist, mentionand si evaluand ce este bun si ce este rau in situatia familiei.)

(44) Intr-o alta ocaziune, copilul a gasit o bucatica de hartie din care a inceput sa ciuguleasca. Mama nu l-a observat. (Afirmatia unei asistente sociale in raportul ei facut dupa o inspectie la casa. Mama a obiectat si a spus ca de fapt a vazut copilul ciugulind pe hartie si a luat-o de la el. Din moment ce ea nu a avut o filmare video a inspectiei, biroul social nu i-a acceptat informatia, spunandu-i ca nu poate dovedi.)

(45) Mama sufera de o ambivalenta adanca in ceea ce priveste intrarea in relatii interpersonale.. (Declaratia CPS, in „ar fi” evaluare de abilitatea ei de a „forma o relatie ” cu copilul ei precum si cu alte persone. Partenerul mamei a spus ca el nu a observat niciodata o astfel de ambivalenta.)

(46) Datorita bunei functionari intelectuale si a abilitatii ei verbale, suntem de parere ca mama a fost judecata ca functioneaza mai bine decat ea o face.

VA URMA….

CITESTE si aceste articole importante:

• O familie de romani din Norvegia a fugit aseara impreuna cu toata familia spre Romania, deoarece sistemul draconic numit Barnevernet le-a spus ca le ia copiii Am adaugat un update
• O alta familie a parasit Norvegia cu fetita…. 9 ianuarie 2016
• Adevarul: Norvegia a mai nenorocit o familie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”
• Aradon: Copiii unei familii din Arad, răpiţi de norvegieni!
• Stirile protv.ro: „Ne-au luat copiii”. Asistenta Sociala din Norvegia, acuzata de rapire de o familie de romani
• Afaceri diabolice? (Nici in Germania nu e mai bine)
• Lituanienii acuză Norvegia că răpește copii pentru material genetic. Lituanienii: Serviciul de protecție a copilului, ar urmări copii lituanienilor, așa cum companiile comerciale își caută marfa.
• PLEASE SHARE!!! – 68 De Motive Invocate de Statul Norvegian Pentru A Lua Copiii De La Parintii Lor Lucrarea unei profesoare emerit de la Universitatea din Bergen, Norvegia

• IN ENGLEZA – 68 Reasons Given By The Norwegian State For Depriving Parents of Their Children

,,Eu M-am rugat pentru tine”

  Cât de încurajator este gândul că Răscumpărătorul nostru nu încetează niciodată să mijlocească pentru noi. Când ne rugăm, El pledează pentru noi; și când nu ne rugăm, El este Avocatul cauzei noastre și prin mijlocirea Lui suntem apărați de pericolele nevăzute. Observați încurajarea adresată lui Petru: „Simone, Simone, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul, dar…” (Luca 22:31-32). Dar ce? „Dar du-te și roagă-te pentru tine”? Acesta ar fi un sfat bun, dar nu așa este scris. Domnul nostru nu a spus nici că „Eu vă voi ține treji, ca să fiți feriți.” Și aceasta ar fi fost o mare binecuvântare. Nu, El a spus: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta.”

Nu știm cât Îi datorăm Mântuitorului pentru rugăciunile în favoarea noastră. Când vom ajunge pe culmile cerului și ne vom uita înapoi la toate situațiile în care Dumnezeu ne-a condus, cât Îl vom lăuda pe Cel care, în fața tronului vceșnic, nimicește toate lucrările lui Satan! Cât Îi vom mulțumi că nu Și-a retras niciodată pacea, ci Și-a arătat zi și noapte rănile din palme și a purtat numele noastre pe pieptarul Său!

Chiar înainte ca Satan să înceapă să ne inspitească, Isus îl împiedică și începe o pledoarie în cer. Mila învinge judecata. Observați că El nu a zis „Satan v-a cernut; de aceea Mă voi ruga”, ci „Satan voia”. El i-a văzut dorințele și le-a oprit înainte să înmugurească. El nu a spus „Dar Eu am vrut să mă rog pentru voi.” Nu. El a spus ”M-am rugat pentru tine”. Am făcut-o deja. Am mers la tribunal și am înaintat o contracarare înainte să fie făcută acuzația.

O, Isuse, ce mângâiere să știm că Tu ne-ai pledat cauza împotriva dușmanilor noștri nevăzuți, că le-ai dezarmat minele și le-ai demascat ambuscadele. Acesta este un motiv de bucurie, recunoștință, speranță și încredere.

SURSA – Resurse Crestine

Calin Turc Semnele venirii Domnului (Biserica Albini)

Mereu, mereu, vorbim si ne rugam: „Vino, Doamne Isuse!” Aud atatea rugaciuni, mai ales a surorilor care trec prin grele incercari, a familiilor care trec prin suferinte si necazuri: „Isuse, vino, te rog si ia-ne sa fim cu Tine. Vom scapa de dureri, de necazuri.” Si cand vorbim la modul real de implinire a acestor evenimente, la foarte multi nu le vine sa creada. Oare, chiar va veni Domnul? Oare chiar va trebui sa-L vad fata in fata? Oare cum va fi? Vedeti cum suntem noi?

VIDEO by Biserica Albini

Când Domnul nu lucrează așa cum te-ai fi așteptat

Toti avem nevoie de acest mesaj !

Trezire Azi

Habacuc 3:17-19 „Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.”

Ajută-ne să ne bucurăm în Tine, Doamne, chiar și atunci când lucrurile nu sunt așa cum ne-am dori!

Vezi articolul original

Dor de Costache Ioanid

versuri frumoase despre poetul Costache Ioanid…

La moara lui Felix

S-a-nvăpăiat a cer cuvântul scris
Și poezia are alte haine
De când prin stânci, pe buze de abis,
Poetul, pe Horebul interzis,
Urca dezvăluind din ceață…taine.

A coborât apoi cu suflet plin
De dragoste, de foc, de duioșie,
Purtând în el și cerul opalin
Și luciul stâncilor, adamantin,
Și toate ni le-a pus în poezie.

Columbe de omăt luau apoi
Pe aripi tot nectarul din cuvinte
Şi tainic uguind , în zbor vioi,
Duceau al poeziilor şuvoi
Departe, mai departe de sorginte

Şi-am fost înfăşuraţi de-acest fluid
Ca de un vis, de-o tainică colindă,
Iar sufletele-atinse sorb avid
Din stihul cristalin de Ioanid
Cu dragoste cât poate să cuprindă.

Curg viu Scripturile din vers în vers
Şi toţi eroii-şi împlinesc destinul
Cuprinşi în aceast liric univers,
Marcând ca borne drumul de neşters
Ce leagă pământescul cu divinul.

E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”
C-aş…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

David Platt – Jesus Loves the Little Children: Connecting the Sanctity of Life and the Great Commission

VIDEO by ERLC

Planned Parenthood Exposed: Fetal Tissue, Bioethics, and the Future of Abortion in America

VIDEO by ERLC

Sistemul de lichidare a familiei care funcţionează în nordul Europei ~ Povestea dramatică a unei rusoaice în Norvegia

Cuvantul- Ortodox a realizat un articol lung nu numai cu tot ce a fost publicat pe internet despre familia Bodnariu, dar si alte cazuri pricinuite de Barnevernet. Aici, unul de interes:

Relatarea Irinei la Nasul TV –

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog.

În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel din statele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, limbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces.

Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană.

Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine.

Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume.

În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce „Şcoala cavalerilor”. În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până la vârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să socotească preţurile în magazine.

Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poate repeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână.

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevernet“.

Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie… Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat.

Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar o „mamă normală”.

De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor.

Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc nici o întâlnire cu acesta.

Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui.

Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gură şi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început.

Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevernet. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei.

La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevernet”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea.

Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune.

Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.“ Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi“. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, … „Mami, ne duc la o familie adoptivă …”. Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă.

În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte. Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este „interzis” în Norvegia, este considerat o „boală” şi „Autorităţile pentru apărarea copiilor” pot să vă trimită forţat la psihiatrie.

Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote.

Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi.

Am primit recent un raport suedez cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine.

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii.

Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici.

Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii – oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia -, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii.

Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei „Barnevernet”, primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave.

În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevernet şi să spui: „Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil” şi să spui numele copilului.
Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevernet. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai, familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi.

Titlul în ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi”, înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt „salvaţi” şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii.

– See more at: http://www.nasul.tv/povestea-dramatica-a-unei-rusoaice-in-norvegia-m-a-sunat-sasa-fiul-meu-mai-mare-atunci-avea-13-ani-mami-ne-duc-la-o-familie-adoptiva-tot-ce-puteam-face-era-sa-ma-stapanesc-plansul-este-i/#sthash.mziB0Fil.dpuf

De aici, incepe articolul din Cuvantul Ortodox:

“Zavtra”: Aţi indicat că în nordul Europei, funcţionează sistemul de lichidare a familiei, legat de abuzuri sexuale asupra copiilor. Cum funcţionează acest lucru?

Irina: Ministerul care se ocupă cu probleme legate de copii, se numeşte literalmente Ministerul Afacerilor Copiilor şi Egalităţii la toate formele de diversitate sexuală.

Minorităţile sexuale în Norvegia, cu siguranţă nu mai sunt minorităţi.Minorităţile, sunt acum orientaţii heterosexuali.

În materialele sociologilor, disponibile în mod liber, se afirmă că, în anul 2050, Norvegia va fi ţara cu 90% homo. Ce se înţelege prin termenul de “homo” este greu de imaginat. Se spune că ideile noastre despre lesbiene şi gay sunt deja trecutul.

S-ar părea că voi nu sunteţi implicaţi; să facă ce vor, ce am eu şi copiii mei cu asta? Cândva şi eu mă întrebam aşa, pentru că am trăit în ignoranţă completă despre asta, că în toată Europa se introduc în viaţă standardele sexuale, care reglementează creşterea copiilor în conformitate cu cadrul definit.

Sunt obligatorii pentru toţi cei care au semnat convenţia de admitere, făcându-se acum lobby şi in Rusia. Acolo literalmente se spune despre modul în care părinţii, în colaborare cu personalul grădiniţei, sunt obligaţi să educe copiii în “diferite forme de iubire”.

O parte specială a acestui total-european, sex-standardul, indică de ce ar trebui să ne învăţăm copiii despre masturbare, părinţii şi profesorii în grădiniţe sunt obligaţi să pună aceasta în aplicare, până la vârsta de 4 ani şi nu mai târziu. Pentru noi ruşii din “peşteră” este o informaţie foarte utilă.

La pagina 46 din acest document se afirmă că un copil nou-născut trebuie să fie conştient de identitatea lui de gen. Cu sex-învăţatul obligatoriu din naştere, copilul vostru trebuie să realizeze ceea ce este: gay, lesbiană, travestit sau transsexual. În privinţa egalităţii de gen, sunt omişi termenii de “bărbat” şi “femeie”, astfel încât rezultatul vi-l puteţi imagina şi singuri!

În Norvegia, a fost înfiinţat Institutul de cercetare ştiinţifică la Universitatea din Oslo, care examinează sinuciderile copiilor de la 0 la 7 ani. Este foarte ciudat, cum poate un copil nou-născut să se sinucidă?! Dar conform Barnevarn, este natural…

După urgiile sadice, când copiii într-adevăr mor, asemenea cazuri sunt luate ca fiind sinucidere.

„Zavtra“: Irina, să ne întoarcem la experienţa dumneavoastră personală …

Irina: A doua oara mi-au luat copiii pe 30 mai 2011. M-au sunat doi poliţişti şi doi lucrători de la Barnevarn (Oficiul pentru Protecţia Copilului). Am deschis, poliţiştii erau înarmaţi, a venit chiar comandantul de la secţia de poliţie Bjorklagena şi mi-au spus: “Am venit să-ţi luăm copiii!”. Am sunat-o pe avocată şi ea mi-a spus: “Da, în conformitate cu legile din Norvegia, sunteţi obligată să îi daţi. Dacă vă opuneţi, vi-i ia şi aşa oricum şi nu îi mai vedeţi mai mult. Sunteţi obligată să daţi copiii şi mâine, vă vor explica despre ce este vorba”. Au luat imediat copiii, care nu au reuşit nici să se schimbe, fără să-mi arate nici un document.

Am rămas în stare de şoc. Acum trebuia să dovedesc că eu sunt o mamă bună.

În ziar a fost descris un caz în care un băieţel a fost luat de la mama sa şi a fost violat în toate instituţiile de apărare a copilului. Când a împlinit 18 ani, şi-a cumparat o armă, a venit “acasa” şi i-a împuşcat pe părinţii adoptivi.

Alt caz, un băieţel care a fost luat de la mama sa şi plângea că vroia la mama. Medicii au spus că este paranoia şi l-au îndopat cu medicamente. După ce jurnaliştii au început să manifeste interes pentru acest caz, l-au înapoiat la mamă într-un scaun cu rotile. Băiatul a pierdut în greutate 13 – 15 kg. Avea distrofie, cu modificări ireversibile.

La o vizită la copiii mei, fiul mai mare mi-a zis că a scris o scrisoare la consulatul rus, în care a spus că, şi dacă ar muri, tot va fugi din Norvegia, că nu va trăi într-un lagăr de concentrare.

Şi a reuşit să organizeze propria evadare. A luat contact prin internet cu polonezul Krzysztof Rutkovský, care a reuşit să salveze o fetiţă poloneză, de la o familie norvegiană adoptivă. Polonezul m-a sunat în ultimul moment, când totul a fost pregătit. Mi-a spus: “Când scot singur băiatul din ţară, fără dumneata, va fi răpirea unui copil străin, dar dacă vei merge şi dumneata, va fi ca un ajutor dat familiei.” A fost o decizie dificilă: a muri toţi trei în Norvegia, sau a salva cel puţin pe fiul mai mare şi pe mine. Nu doresc nimănui să aibă asemenea trăiri ceva de genul acesta.

În Polonia, am stat trei luni. Mama biologică are dreptul la copilul său doar în Rusia, nicăieri în altă parte în Europa. Copilul meu a primit mai întâi mamă adoptivă norvegiană, apoi ne-a acuzat de răpirea copilului de către o străină (adică eu). Atunci Polonia a stabilit o altă mamă adoptivă.

Pentru a ajunge copilul în Rusia, mama mea (adică bunica lui), a devenit mama adoptivă din Rusia. Astfel s-a făcut schimbul între mamele adoptive poloneză şi rusă. Aşa că, fiul meu avea părinte norvegian numărul unu, părinte polonez numărul doi şi al treilea părinte, rus. Mama biologică este în Europa un nimic.

“Zavtra”: După ce v-aţi întors în Rusia, au început să circule informaţii cu privire la cazuri similare. Povestiţi-ne despre asta.

Irina: Să vă dau un exemplu: Irina S. a locuit în Marea Britanie 18 ani. A avut acolo un prieten şi a născut o fetiţă. Într-o zi, Irina S. a aflat că partenerul ei este membru al clubului sadomasochist. Se uitau la televizor împreună cu fiica lor, aratau acolo un concurent şi fiica spune: “Mami acest unchi s-a jucat cu mine de-a doctorul… O!!! Şi mătuşa aceasta s-a jucat cu mine în cada de baie…” Puteţi să vă imaginaţi că copilul dumneavoastră povesteşte lucruri de genul asta?

Irina S. s-a dus să se consulte cu un psiholog pentru copii, care i-a spus:“Dragă, tu eşti pastă de dinţi, eşti ziua de ieri. Aceasta nu este perversiune, aceasta este un sex creativ pentru elită.”

Irina S. a tăcut şi în linişte a început împachetatul lucrurilor şi pregătirea de evadare în Rusia. Femeie înţeleaptă …

În Norvegia, au fost legalizate mai întîi căsătoriile între persoane de acelaşi sex, apoi a fost aprobată Legea privind adopţia copiilor de către partenerii homosexuali.

Preoţii (femei şi bărbaţi) vorbesc deschis despre orientarea lor sexuală netradiţională. Mai recent, au apărut îndrăzneţii din cercul homosexualilor, care ridică întrebări de drept privind căsătoriile cu copii.

Dacă noi, părinţii valorilor tradiţionale, stăm ca nişte găini şi aşteptăm, atunci această luptă cu ei este pierdută. Astăzi, sunt locuri de experiment în Europa de Nord, Germania, SUA şi fostele colonii britanice, precum Canada, Australia şi Noua Zeelandă – acestea fiind focarele, de unde primesc cele mai multe chemări de ajutor SOS, de la mamele ruse.

Ideea necesară rezistenţei deschise mi-a dat putere în Norvegia de a nu mă lăsa învinsă, de a nu înnebuni. În Rusia, fiecare părinte trebuie să înţeleagă că,în ultimii 30 de ani, structurile care sunt implicate în traficul de copii sunt părtinitoare redistribuirii maselor demografice, au adoptat poziţia că părintele şi copilul nu sunt o singură entitate.

Acum copiii aparţin unei companii abstracte sau statului.

Pentru a face lucrurile si mai rele, în conformitate cu Aranjamentul de la Haga din 1980, în care Rusia a semnat în 2011, copiii aparţin teritoriului în care se află ultimele 3 luni.

Filosofia acestor “inumani”, dezvăluie proiectul Partidului Muncitoresc Norvegian de guvernamant, despre care tocmai am citit recent în SMI norvegian.Lisbakken, ministrul responsabil pentru familie şi copii, declară fără ruşine: “Eu sunt un homosexual. Vreau ca toţi copiii din ţară să fie ca mine.” A iniţiat Programul de Stat experimental, în care au fost eliminate de la grădiniţe poveşti ca Cenuşăreasa şi poveştile fraţilor Grimm. În locul lor a fost scrisă altă literatură de tip “Rege şi Rege”, sau “Copii gay“. În ele, de exemplu, prinţul se îndrăgosteşte de rege, sau de alt prinţ, prinţesa visează la căsătoria cu regina.

În conformitate cu legea, copiilor de grădiniţă educatoarele sunt obligate să le citească aceste povestiri şi să le arate imagini.

S-a întâmplat un caz. Turişti ruşi s-au dus în Noua Zeelandă cu o viză de şedere de scurtă durată, de exemplu pe 7 zile, părinte cu copil.

Părinţii, ori au ţipat la copil, ori copilul plângea mai tare şi de la hotel au sunat la serviciul pentru protecţia oficială a copiilor. A apărut grupul “salvator” şi le-a luat copilul, l-au „salvat“ de la părinţii “sadici”. Diplomaţii ruşi au luptat mai bine de un an pentru o întâlnire între părinţii biologici şi copil.

Eu personal de doi ani mă lupt pentru dreptul de întâlnire cu fiul mai mic.

Brejvik, care a ucis 80 de persoane, are dreptul de a apela la rude în fiecare zi. Condamnaţii la moarte, peste tot în lume, au dreptul la scrisori şi apeluri telefonice, dar mama nu are posibilitatea nici chiar să vorbească cu copilul ei.

Oricum, Brejvik “a salvat” Norvegia înaintea partidului muncitoresc de guvernământ, şi ei au anunţat că urăsc musulmanii. Brejvik a fost violat la 4 ani de o mamă. Barnevarn l-a luat şi l-a trimis la „încercări pe etape“. Fiecare familie l-a “gustat” (probabil a fost dat la mai multe familii adoptive). Apoi tânărul a pregătit acţiunea sa 9 ani. Cred că i-au promis marea cu sarea, ca să nu pomenească despre acest subiect. Jurnalistii suedezi au descoperit deja această poveste.

La fiecare cinci ani, Barnevarn emite rapoarte despre emigranţi. Cati copii au fost luaţi de la părinţii biologici si care este originea parintilor. Pe primul loc se află Afganistan, apoi Eritrea şi Irak. Dintre copiii albi, Rusia este pe primul loc, iar în topul general, se află pe locul 4.

Părinţii biologici capătă de la stat permisiunea de a se întâlni cu copiii lor furaţi, numai două ore, o dată la jumătate de an. Este maximum. Fiul meu, care a fugit în Rusia, este înregistrat virtual în casa lor adoptivă, ca aparţinând de populaţia Norvegiei, până la vârsta de 23 ani.

Un alt lucru important. Numai în Norvegia funcţionează 19.000 de organizaţii non-guvernamentale pentru reprofilarea copiilor din bărbat şi femeie sau invers, sau în alte sexe neconvenţionale.

Copilul este nevoit să evolueze în categorie sexuală non-tradiţională stabilită. Ceea ce a povestit fiul meu cel mic deja nu mai este o pedofilie primitivă, ci un fel de training organizat.

“Zavtra”: Este greu de crezut că există asemenea orori teribile …

Irina: Până când rezolvaţi dacă este de crezut sau nu, în această lume este o întreagă generaţie de părinţi, care trebuie să trăiască cu această oroare.

Totul serveşte ideii de “toleranţă pentru diversitate”. Spun despre copii că au dreptul la alegerea sexuală de la naştere, au dreptul la diversitatea sexuală.

Împotriva noastră şi a voastră, împotriva părinţilor şi copiilor, sunt reţele bine organizate în lumea interlopă.

Se pare că a venit timpul să recunoaştem în mod deschis şi sincer şi la fiecare departament al poliţiei ruse, la toate nivelurile, să se constituie o unitate specială de combatere a acestor grupuri internaţionale de banditism demografic.

La marşul pentru „Apărarea copiilor“, am încurajat părinţii să scoată masca frumoasă a justiţiei juvenile din vest, care nouă ni se prezintă ca fiind „salvatoare a copiilor de părinţii alcoolici” şi care este folosită în încercarea la nivel mondial, de a schimba sexul copiilor noştri.

Experiment monstruos, care de aproape 30 de ani, progresează în toată Europa.

În Europa, dar şi în Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelandă, peste tot în afara Rusiei, familia este zdrobită şi despărţită. Familia, ca legătura între părinţi şi copii, este distrusă planificat.

Cifre de copii luaţi: 200.000 în Norvegia, 300.000 în Suedia, 250.000 în Finlanda, în Germania, Israel la fel un număr foarte mare. Acestea sunt generaţii furate.

“Zavtra”: Pe baza acestor informaţii, se pare că ţara noastră este o insulă cu un stil de viaţă creştină …

Irina: Despre mine se vorbeşte des: “Aha, mai întâi a fugit în vest, iar acum a devenit o patriotă fanatică”. Da, eu sunt o patriotă involuntară. Pentru ca omul să aprecieze Rusia noastră, probabil că este nevoie să piardă totul. Am plătit prea scump pentru greşeala mea – propriul copil – şi am avut parte de o experienţă oribilă.

Mai mult de 100 de familii ruse îngenunchează azi în jurul Rusiei şi strigă: „Noi suntem musafirii din viitorul vostru! În vest ne-au furat copiii. Luaţi seamă la nenorocirile noastre şi învăţaţi-vă minte! Treziţi-vă, opriţi ciuma celui de-al treilea mileniu! Ridicaţi o cortină de fier faţă de aceste toleranţe şi perversiuni! Împingeţi această mizerie dincolo de graniţele Rusiei!”

________________________

Interviu realizat de Andrei Fefelov, mişcarea internaţională publică “Mame din Rusia”, apărut în ziarul “Zavtra”.

http://www.chelemendik.sk/Rozhovor_s_ruskou_mamou_plakat_je_v_Norsku_zakazane_je_to_povazo_119288153.html

http://www.magnificat.sk/2013/08/europska-unia-alebo-kam-sme-sa-to-dostali/

SURSA – http://c-tarziu.blogspot.com/2013/10/viitorul-familiei-in-romania-prin.html