31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana* v-a cerut să vă cearnă** ca grâul.
32 Dar Eu* M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te** vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
33 „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
34 Şi* Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”
35 Apoi*, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.
36 Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El* a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”
38 „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”
In vers. 35, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „„Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.” N-am auzit pe nici un predicator sa incerce sa descrie ca misiunea Domnului Isus pe pamant nu a avut un sac de mancare. Nu stim ce a mancat. Despre Ioan Botezatorul ni se spune ca hrana lui a fost miere salbatica si lacuste. Dar, Domnul Isus, nimic. De unde a mancat? Cine a pregatit mancarea pentru 12? Nu-i usor, fratii mei, eu n-am masa pentru 12. Am stat, am cugetat, si m-am rugat. E adevarat ca nu stim. Dar, au mancat in fiecare zi, 12 guri si toti erau vlascani, tinerei care mananca mult. Batranii se multumesc si cu mai putin. Dar, tinerii, mananca. Ce sa spunem? Doamne, da-mi Tu mesajul. Daca vrei din cuvantul acesta, da-mi mesajul. Si, Domnul, mi-a dat mesajul. Si e un MESAJ BUN, FRUMOS si foarte IMPORTANT pentru noi: ATOTSUFICIENTA DOMNULUI ISUS.
Ati dus lipsa de ceva? De nimic. Fratii mei, erau sase echipe. 12 ucenici au fost trimisi in misiune. Nu li s-au dat nume de familii la care sa fie gazduiti. Ba, li s-a spus ca unde nu vor fi primiti, sa scuture praful de pe picioare ca marturie. Unde vor manca? Unde vor bea? Unde vor dormi? Nimic. Au fost trimisi. Si, ucenicii, au mers. Imi place ascultarea asta a ucenicilor: au fost trimisi si s-au dus. Nu stim cine le-a dat de mancare dimineata, cine la amiaz, cine seara. Nimic nu stim. Dar, au primit. Or fi cerut ei mancare? Poate, da. Dar, poate, ba. Ei au vestit Imparatia lui Dumnezeu si israelitii erau interesati in Imparatia lui Dumnezeu. Ei erau sub jugul roman si sufereau rau. Mandria lor nationala, ca sunt popor al Domnului, dar acuma sunt si subjugati, ii chinuia rau. Cautau sa scuture jugul. Au mers pana acolo incat au fost din partea evreilor care, de altfel, erau cam fricosi. Asaltau, vedeau un singur soldat roman, asaltau, sareau asupra lui si il omorau. Si romanii care erau cu calcaiul pe grumazul evreilor, au dus frica de evrei. Nu mai mergeau in misiune, unul singur, ci doi. Evreii au pacatuit si Domnul i-a lasat, ba, a trimis. Planul Lui a fost ca sa vina Romanii. Nu ma agat de pacatosenia lui Israel, ca ar trebui sa ma agat de pacatosenia noastra a tuturor. Noi toti suntem niste netrebnici. Si cel care se crede mai ascultator de Domnul, chiar in privinta asta nu-i ascultator. N-a plecat in orasul vecin fara traista, fara bani, fara incaltaminte. Nu. Nu. Nu. Nu. Toti suntem niste netrebnici.
As vrea insa ca sa arat ceva din starea aceasta: Atotsuficienta Domnului Isus. Ce pot eu, un slabanog, un netrebnic, in al 98-lea an sa va spun despre aceasta Atotsuficienta? Doar cateva franturi, atata tot. In viata de fiecare zi, ucenicii au ajuns sa experimenteze Atotsuficienta Domnului Isus. In viata de fiecare zi, nu gasim scris ca s-au ingrijorat: „Vai, cine ne va da maine mancare?” Nu. Nimic. Si noi, atata grija purtam de mancarea asta, zi de zi. Stomacul, ap. Pavel, spune despre unii in Filipeni, ca au ca Dumnezeu, stomacul. Mi se pare ca si azi exista nepoti de-ai Filipenilor, care au ca dumnezeu stomacul. Numai pentru stomach se ingrijesc toata ziua si toata noaptea. Si, isi fac planurile si visurile, totul pentru stomac, pentru un trai bun. O Doamne, invata-ne Atotsuficienta Ta. Domnul imi este indeajuns. In cantarea noastra, si o cantam si o stim bine: Cand despre Isus eu aud, ma bucur tot mereu… Dar, in cantare se precizeaza: In jurul meu, desertaciuni sunt toate ce zaresc. Nimic din ele nu doresc…. Si noi, tocmai asta dorim! Desertaciunile. O Doamne, invata-ne sa te cunoastem mai bine, ca sa nu tremuram in fata ingrijorarilor. El e cel ce poarta de grija.
Ap. Petru care a fost intr-una din echipele acelea, mai tarziu, cand ajunge sa scrie fratilor, spune: „El, insusi, ingrijeste de voi.” Nu il pune pe arhanghelul Gavril. Nu. Nu. Nu-l pune pe arhanghelul Mihail, mare peste ingeri, sa se ingrijeasca de noi. Nu. Nu. Ca daca ar spune lucrul asta, sa se ingrijeasca de un frate sau de altii si le-ar preciza amanuntul asta, nu s-ar mai ingriji. Nu s-ar mai framanta. Dar cand El insusi ingrijeste de noi si cand nici macar un fir de par nu cade fara stirea Lui, de ce trebuie atata ingrijorare?
Am venit in America pentru un trai mai bun. Vai de acel trai mai bun. Munca peste munca. Si munca la locul de munca. Munca acasa. Casuta pe care ti-ai cumparat-o trebuie reparata. Si, munca peste munca pentru un trai mai bun. Si pierdem din vedere tocmai lucrurile care nu trec, lucrurile care raman.
(Din primele 14:35 minute)
agnus dei - english + romanian blog 