Barnevernet: Noul Alcatraz Norvegian ~ Dan Cristea

barnevernet
~~O scrisoare deschisa catre Norvegia in anticiparea Protestului din San Francisco~~
Dan Cristea:
In pelerinajul nostru virtual in ultimele doua luni de la o Ambasada la alta, de la un Parlament la altul, de la o piata la alta, si maine cu ajutorul lui Dumnezeu pe Stadioane, noi ostasii in lupta cu Barnevernetul, apropiindu-ne de popasul de Sambata Februarie 13 la San Francisco in fata Consulatului Norvegian pe Market Street, iata in cele de mai jos un mesaj care cred ca s-ar potrivi ocaziei.
Draga Norvegie,
Suntem aici stransi pe Strada Pietii (Market Street) si este o zi frumoasa pe plaiurile insorite ale Californiei, vedem multi oameni buni in jurul nostru, familii, copii, fericiti mergand fie la piata, sa-si cumpere de-ale mancarii, poate un cadou la un copil, poate un buchet de flori, poate o inghetata Ghirardelli. Dar uitandu-ne spre orizont printre zgarienori, dincolo de forfota orasului, si privim spre apa oceanului involburata, si poate dumneavoastra domnilor consuli generali aveti o vedere mai clara de la etajul 10, se vad zidurile reci ale unei inchisori care a bagat spaima in cei mai de varf criminali ai Americii de odinioara. Este vestita Inchisoare Alcatraz. Intr-adevar daca veti privi cu atentie veti vedea o insula pe ocean cu apele reci de Februarie ale Pacificului inconjurand inchisoarea de temut. Odinioara cine intra acolo nu mai iesea, nici nu putea evada. Acum insa a devenit o piesa de muzeu care atrage mii de vizitatori. Insa oricat de grele erau lanturile cu care erau legati prizonierii de la Alcatraz de altadata, aceste lanturi sunt ca un fir de ata in comparatie cu lanturile unei noi inchisori, cu ziduri si mai inghetate, si mai izolate, inconjurate de niste ape si mai reci pe care fauritorii societatii voastre celei mai democratice din randul familiilor de popoare Europene au reusit sa o cladeasca caramida cu caramida in ultimii 50 de ani, da este o inchisoare, noi nu ne lasam inselati de pretentiile bune si vopseaua frumoasa de pe din afara, adica vorbim despre Inchisoarea Barnevernet.
Voi care conduceti Norvegia, o tara frumoasa si cu resurse bogate, noi voua ne adresam pentru ca asa cum spune proverbul romanesc, pestele de la cap se impute. Chiar daca Barnevernetul are angajati din randul poporului, un popor de altfel bun, cumsecade, politicos, manierat, educat, noi voua ne adresam pentru ca voi i-ati imbatat si zapacit pe acesti functionari de au ajuns sa va serveasca furand copiii din sanul familiei fara nici un pic de remuscari de constiinta.
Astazi suntem noi, o mana de romani, cehi, polonezi, americani. Dar maine noi credem ca alaturi de noi se vor adauga oamenii buni ai Norvegiei. Astazi parintii nostri au ajuns fara rost, nemai avand copiii lor pentru ca au fost luati. Dar maine noi credem ca zidurile inchisorii voastre se vor clatina si copiii nostri vor reveni in bratele si poalele parintilor lor dragi. Astazi noi va vorbim cu megafoane din piata. Dar maine noi credem ca Dumnezeu va va vorbi din ceruri: Norvegie, sparge zidurile lui Barnevernet. Lasa copiii sa mearga la parintii lor.
De fapt ce zi e maine? Este ziua Internationala a Dragostei, Valentine’s Day. Astazi Barnevernetul este la putere si portile inchisorii sunt greu ferecate. Dar maine dragostea va birui. Puterea dragostei, puterea adevarului, puterea prieteniei dintre oamenii de rand chiar daca sunt de peste hotare, ESTE mult mai puternica decat lanturile Alcatrazului Norvegian oricat de mult veti vrea voi sa reinarmati insula Barnevernetului. Zidurile ei deja se clatina.
Veniti jos de la etaj si faceti pace. Transformati Barnevernetul intr-un muzeu ca generatiile viitoare sa cunoasca ce sa nu mai repete in viitor, iar apoi reluati-va locul in randul popoarelor civilizate, iubitoare de dragoste, de popoare care fac dreptate, iubesc mila si umbla smerit cu Dumnezeu. Mica 6:8
P.S. Am incheiat dar acum un post scriptum in care dati-mi voie sa fac o remarca pentru noi ostasii, in ce priveste prietenia dintre oamenii de rand chiar daca sunt de peste hotare la care am facut aluzie in randurile de mai sus. Liderii despre care vorbeam mai sus, manati de ura, de goana dupa avere, care iute sar la razboi, intotdeauna au inrolat in armatele lor oameni de rand, oameni buni. Asa s-a intamplat cand nemtii si britanicii erau in razboi in primul razboi mondial. Erau pa campul de lupta, fiecare in linia lor, adapostiti in transee asteptand ordinile de la sefii  lor. Pana cand in ajunul Craciunului din anul 1914 ostasii de rand au inceput sa fredoneze frumoasele colinzi de Craciun fiecare in limba lor. Apoi vazand ce se intampla au inceput sa iasa afara, unul cate unul, si lasand armele la o parte au venit unii catre altii, au dat mana unii cu altii au vorbit, si-au dat cadouri, au jucat un meci de fotbal, pe cand sefii au ramas cu gura cascata. Adevarata prietenie a biruit chiar daca numai pentru o zi sau doua. Morala istorioarei deci este ca noi si Norvegienii de rand avem mult mai mult in comun decat avem in discordie. Si ei isi doresc o viata buna, vor sa faca bine aproapelui, sa scape din nevoie pe cel cazut in necaz. Buba este la cap, ca si cum a fost cand conspiratorii din inalte dregatorii inainte de primul razboi mondial au pus la cale acel razboi devastator. Ei au fost cei din spatele cortinei care au manipulat pe generalii si locotenentii lor din transee, un fel de functionari de mijloc compromisi, cam un fel de Barnevernet, pe cand masa de oameni de rand ostasii care au murit cu sutele de mii erau cei de rand ca si mine si tine. Insa despre acel razboi, e o alta poveste pentru o alta lectura, dar puteti cel putin sa cititi despre acel Christmas Truce aici (https://mises.org/library/will-peace) mult mai bine dacat am cautat eu sa leg aceste cuvinte slabe.
Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: