Nu are nimeni ceva cu Barnevernet ATUNCI CÂND ACEASTĂ INSTITUȚIE ISI FACE DATORIA. Problemele, însă, apar atunci când se comit abuzuri de neimaginat…. George Alexander, director de gradinite in Norvegia.
GÂNDURI citind articolul „Jeg blir opprørt av demoniseringen” (Mă revolt contra demonizării (Barnevern))
Să spunem de la început pe cea dreaptă: nu are nimeni ceva cu Barnevernet ATUNCI CÂND ACEASTĂ INSTITUȚIE ISI FACE DATORIA.
Problemele, însă, apar atunci când, trecând peste orice urmă de etică profesională, se comit abuzuri de neimaginat, iar oamenii trebuie să plătească pentru greselile altora cu viețile lor… Sau ale copiilor lor! Aceasta este problema!
Cât de mic, însă, trebuie să fii ca om, ca să aperi nu numai Barnevernet, dar ca să organizezi chiar si campanie de strângere de semnături ca să nu le dea altor semeni de-ai tăi copiii înapoi?!… Este de-a dreptul diabolic!
Eu nu comit un atac la persoană aici atunci când afirm că peste tot în istorie au existat cozi de topor care, dintr-un sentiment de slugărnicie sau din lipsă de empatie si umanitate, în definitiv, s-au dedat la gesturi reprobabile față de chiar proprii conaționali. Oameni care le-au cărat olița potentaților zilei, au existat, din păcate, în toate timpurile…
Ceea ce unii nu vâd, însă, apărând acest sistem, sunt tocmai Oamenii, durerea si lacrimile lor, neputința si disperarea când văd că sunt călcați în picioare de o justiție părtinitoare care se proclamă obiectivă si independentă, dar care este departe de a fi asa.
Să nu uităm că sunt mame care si-au câstigat în Instanță dreptul de a-si primi copiii înapoi, dar nu numai că nu i-au primit vreodată înapoi, acum sunt expulzate din țară…
Să nu uităm că sunt mame care au rămas cu lacrimile împietrite pe față, distruse pe viață de înscenările si experimentele sistemului…
Să nu uităm că sunt copii care au încercat să se sinucidă numai ca să încheie odată socotelile cu viața aceasta „minunată”, „dăruită” de Barnevern…
Rămâneți , de aceea, „revoltați” în continuare, voi – cei care apărați sistemul împreună cu toți cei care sunt dispusi să închidă ochii sau să devină complici atunci când ne pierdem umanitatea!… Dacă vă este atât de greu să fiți Oameni si să arătați cât de mică empatie cu alți semeni de-ai vostri, rămâneți măcar în colțul vostru, cu constiința voastră imaculată, de părinți perfecți care n-ați gresit în lumea asta niciodată!…
Aveți timp pentru toate… Să vă revoltați, să nu vă pese de lacrimile altora, să scrieți chiar si astfel de „scrisori”…
Aveți, însă, vă rog, un minim respect pentru sufletele părinților, distruse… Pentru copiii care plâng chiar lângă voi…