In Norvegia: Am discutat vreo 3 1/2 ore. Situatia, in general, ne-a fost prezentata legislatia lor si procedeele pe care aceasta organizatie le foloseste. Si, tangential, doar asa, ne-au informat cum s-a intamplat in cazul familiei Bodnariu.
Daca imi dati voie, vreau sa raspund si eu la aceasta intrebare, dar nu din calitatea mea de demnitar roman, ci de parinte, de tata a cinci copii. Vreau sa mentionez ca aceasta delegatie pentru mine a fost cea mai emotionanta, cea mai tensionata si cea mai sensibila delegatie la care am participat vreodata. Cand am ajuns la familia Bodnariu, cand am intrat in dormitoarele copiilor si cand am vazut lucrusoarele lor, jucarii, hainute, cand mi-am adus aminte ca si eu, acasa, am cinci copii si m-am pus in situatia acestei familii, va spun ca a fost un sentiment care m-a marcat si care va ramane cu mine pentru foarte multa vreme.
Un alt aspect care as vrea sa mentionez, s-a vehiculat in presa de foarte multe ori ca Barnevernet este, de fapt, organizatie care n-are autoritate asupra ei si au legislatia lor proprie dupa care se ghideaza. Dupa 1990 incoace, drepturile familiei, drepturile omului si drepturile copilului, nu mai pot sa fie doar a unei organizatii. Sunt reguli, sunt legi internationale la care, atat Romania, cat si Norvegia, au aderat si au semnat.
Maria Grecea,Mircea Lubanovici,Mircea Dolha in Norvegia
Un alt aspect care vreau sa-l mentionez aici, noi, chiar din prezentarea lor, am avut sentimentul ca in cazul acestei familii s-au produs cateva erori chiar din programul lor, din legislatia lor. Primul aspect care mi-a atras atentia este ca ei, in prezentarea lor, ne-au spus ca in momentul in care primesc o solicitare sau primesc un denunt asupra unei familii, timp de sase saptamani, ei stau de vorba cu familia, consiliaza parintii si dupa sase saptamani fac o decizie, ceea ce in cazul acestei familii nu s-a intamplat.
Vreau sa va spun ca pentru noi, ca parlamentari ai Romaniei, ca demnitari ai statului Roman, este foarte important si aspectul, cum spuneam in deschidere, aspectul preventiei. De aceea, doresc, cu ministerul de externe si cu membrii comisiei ai carui presedinte sunt, Comisia Pentru Romanii Din Afara Granitelor Tarii, sa elaboram un program pentru toti romanii care doresc pe viitor sa locuiasca in Norvegia, sa poata sa fie informati. Trebuie sa recunoastem ca este o situatie foarte foarte sensibila intrucat statul roman are relatii foarte bune cu statul norvegian . In Norvegia traiesc aprox. 11.000 de romani, dar trebuie sa vedem si aspectul respectarii drepturilor omului in aceasta tara si in special al cetatenilor romani pentru ca noi suntem obligati de constituie. Este o situatie sensibila si noi toti ne dorim sa vedem aceasta situatie rezolvata. Intalnirile noastre, atat cu reprezentantii locali unde locuieste familia Bodnariu, cat si cu parlamentarii norvegieni, noi am prezentat aspectul situatiei foarte clar:
S-a creat in jurul lumii o tensiune intre statul roman si statul norvegian de care nu beneficiaza nimeni. Dar, eu sunt membru al comunitatii romanesti de peste 30 de ani (din diaspora) si vreau sa mentionez : Nu am vazut niciodata, in acesti 30 de ani de cand sunt membrul comunitatii romanesti din diaspora, o determinare si o unitate mai mare la comunitatile noastre de romani, ceea ce ne bucura intr-un fel si fiecare dorim sa vedem situatia aceasta rezolvata pentru ca asa cum am mentionat, nimeni nu beneficiaza de aceasta tensiune creata.
As vrea sa mentionez ca in calitatea mea de crestin practicant, eu cred ca s-a pornit un razboi impotriva primei institutii constituite de Dumnezeu pe pamant care este FAMILIA.Ca si demnitar al Statului Roman, vreau sa va spun ca deplasarea noastra in Norvegia n-a fost numai pentru cazul Bodnariu. Cazul Bodnariu a fost subiectul sau familia care ne-a tras in mod deosebit atentia. Dar, noi suntem reprezentantii tuturor romanilor. Deci, am adus la cunostinta lor si alte cazuri. Dar, am facut o constatare cu aceasta ocazie. SI am vazut ca foarte multe familii de romani si nu numai, cunoastem chiar si un caz al unei familii din Statele Unite, au o teama, o frica impusa de aceasta organizatie Barnevernet. Dovada ca, in momentul in care li s-au luat copiii, familiilor li s-a pus in fata un document prin care li se interzicea sa ia legatura cu presa, sa ia legatura cu ziarele, cu televiziunea. Si atunci, ma intreb si spun, de ce? De ce sa interzicem unei persoane dreptul sa-si apere drepturile? Daca aceasta organizatie lucreaza corect, lucreaza cinstit, pentru ce se protejeaza de presa? Ca sa nu fie cunoscute faptele lor.
Si mai este un alt aspect care chiar m-a ingrijorat. In prezentarea lor, ne-au spus despre o situatie in care, daca o familie careia i s-a luat unul sau mai multi copii, copiii acestia fiind plasati la o familie surogata si dupa o anumita perioada, daca acesti reprezentanti ai Barnevernet considera ca acel copil se simte confortabil in familia surogat, ei isi rezerva dreptul sa nu il returneze familiei lui chiar daca a fost castigat un proces si instanta a hotarat lucrul acesta. Ceea ce mi se pare un lucru groaznic. Ca si familist convins si tata a cinci copii, eu consider ca nu exista o durere mai mare , ca sa-ti fie luati copiii din casa si sa fie dati unei alte familii. Stau si ma intreb si pun intrebarea in mod general, cum poate o familie surogat sa aiba grija mai bine decat familia lui originala?
Au fost mai multe lucruri care noi am constatat cu ocazia vizitei noastre si anume: niciunul dintre reprezentantii locali sau Barnevernet sau guvernatorul sau in nici una din intalnirile noastre, nimeni n-a pomenit de dragostea familiei. Si, mai mult ca atat, eu cred ca drepturile pe care le-am mentionat, drepturile familiei, drepturile copilului, drepturile omului in general, nu pot sa fie ingradite doar dupa acest Barnevernet.
Mircea Lubanovici
Preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării,
TRANSCRIPT dintr-un interviu din Ianuarie 2016
Va urma…
CITESTE mai MULT aici –
agnus dei - english + romanian blog 