‘Luptăm cu un monstru și de aceea nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu’, lector univ.dr Sorin Bădrăgan

Photo credit Paul Ion

Photo credit Paul Ion

„Luptăm cu un monstru, și de aceea nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imposibilul nostru e specialitatea Lui. În mâna Sa nici o povară nu este prea grea. Cu El nici o vale nu este prea adâncă și nici un munte prea înalt. De aceea ne umplem desaga noastră mică cu pietricele și în Numele DOMNULUI mergem să ne înfățișăm înaintea lui Goliat !” ( decanul Facultății de Teologie baptistă) (Multumim Paul Ion)

VIDEO by Inventivstudio

Gandul nostru se indreapta catre familiile atat de greu incercate: Bodnariu, Nan, Radulescu, Avramescu, si alti romani si nu numai, care isi asteapta acasa copiii insa acestia nu mai vin pentru ca sunt ascunsi de o mana odioasa in cotloanele intunecoase ale unei societati pierdute.  Prin prezenta noastra aici, vrem sa-i asiguram pe Marius si pe Ruth Bodnariu  ca nu sunt singuri, ca si inima noastra este grea, ca si noi plangem cu ei. Si, dragii mei, ce altceva mai bun putem face in fata suferintei totale? Mantuitorul insusi, desi stia ca il va invia pe Lazar, a plans in fata mormantului prietenului Sau. Dar nu suspinam doar cu voi, Marius si Ruth, acum cand sunteti in valea umbrei mortii. Uitati-va pe harta lumii acesteia cum rand pe rand strajerii au dat semnalul  si arata ca stim ca a venit inamicul sa va parjoleasca viata.

Eram adormiti dar ne-am desteptat pe 4 continente, in zeci de tari si zeci de locatii. Zeci de mii si poate peste 100.000 de oameni au iesit in strada sa strigam, sa auda urechile ce trebuie sa auda ca lucrurile nu vor ramane asa. Ca vedem ca suntem impinsi cu totii pe un drum al  ratacirii, ca a venit momentul adevarului. Si desi suntem mai multi decat si-au inchipuit unii ca vom fi, luptam totusi cu un urias, cu un monstru. Si de aceea nadajduim in ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca imposibilul nostru este specialitatea Lui. In mana Sa, nici o povara nu-i prea grea. Cu El nici o vale nu-i prea adanca si nici un munte nu-i prea inalt. De aceea, ne umplem desaga noastra mica cu pietricele si in numele Domnului mergem sa ne infatisam inaintea lui Goliat.

Tuturor senatorilor nostri ce ne pun cuvinte in gura si slogane pe care nu le-am folosit in cresterea copiilor nostri, tuturor celor care ne zugravesc cum n-am fost vreodata fata de copii nostri, le spunem acum: „Da, credem ca trebuie sa spunem copiilor nostri  si ‘nu’, ca sa creasca oameni frumosi.” Copilului careia ii spui mereu ‘da’, dupa ce va creste va spune mereu ‘nu’. Nu- lui Dumnezeu. Nu- aproapelui. Nu- statului. Nu- vietii. Da, vrem sa-i invatam pe copiii nostri ca au datorii, ca trebuie sa respecte autoritatea. Asa vor conferi sanatate societatii, vor respecta legea, vor purta grija de ai lor si de semeni.

Inca mai astept sa-mi iau tara inapoi. Inca mai astept sa-mi iau tara mea pitoreasca daslutita de drujbele nemiloase ale veneticilor care ne pun viata in pericol. Inca mai astept sa-mi iau tara inapoi, tara mea bogata dar talharita de hoarde de pungasi care si-au umflat conturile in timp ce ne ranjeau in fata. Inca mai astept sa-mi iau tara inapoi, tara mea unica, dar terfelita de interesele meschine ale celor putini si mici, care ne-au tinut in subsolul lumii civilizate. Dar, mai presus de toate acestea, ce-ar fi tara asta fara fii ei, fara fiicele ei?  Ce-ar fi tara asta fara noi? Fara fii ei, ce de parte de casa asculta doinele si le lacrimeaza ochii de dor dupa meleagurile astea, dar nu se pot intoarce ca ar muri de foame. Inca mai astept sa-mi iau tara inapoi pentru ca tara mea ar lupta aprig pentru fii ei.

Am vazut niste oameni inimosi ca senatorii Ardelean si Corlatean si altii ca dl presedinte Pavelescu, altii care poarta steagul luptei cu curaj. Dar n-am vazut tot ursul ala mare, statul roman, sa trateze cu toata forta drama acestei familii. Inca mai astept sa-mi vad tara tratand pe fii ei, cum Israelul ii cauta, ii apara si ii salveaza pe fii ei. Dar astazi vreau sa auda urechile care trebuie ca vremurile asteptarii s-au dus. NE VREM COPIII INAPOI.

Imi vreau tara inapoi. Dar, n-o mai vreau ca in afara. Mi-am dat seama intre timp ca m-am inselat cand am spus ‘Vreau o tara ca in afara’. Da, vreau libertate, vreau dreptate, vreau prosperitate pentru noi toti, pentru ca nu cred ca este o virtute ca pentru o luna de munca grea si cinstitita, tati si mami sa nu poata cumpara o jucarie copilasului pentru ca intretinerea oricum a ramas neplatita. Le vreau pe toate astea inapoi. Dar spre deosebire de tarile astea bogate vestice, vreau sa-L pastrez pe Dumnezeu aproape. Vreau sa-mi insusesc valorile Imparatiei in viata mea, in familia mea. As vrea sa le vad in societatea asta amarata, in Constitutia acestei tari, in modul  in care opereaza Leviatanul, statul. De fapt, cel mai bine ar fi sa-L punem pe Dumnezeu in centru pentru ca El este masura tuturor lucrurilor.

Nu mai vreau o tara ca afara pentru ca acolo, afara, s-a facut frig. Norvegia este intr-o iarna polara. Doar petrolul n-a mai inghetat in Norvegia. Asa se plimba petro-dolarii sau petro-coroanele de la ghiseele Barnevernetului catre buzunarele tradatorilor, piratilor, surogatelor si apostatilor. Dar vreau sa va amintesc astazi ca frigul cumplit nu poate ingheta caldura dragostei parintilor pentru copii si a copiilor pentru parinti. Si Barnevernet, nu mai incerca asta pentru ca nu vei reusi niciodata. Om fi noi romanii amarati, dar avem un suflet mare.

La intrevederea dintre Marius si Ruth si baieti, unul dintre ei a spus: IL IUBESC PE PAPA. Poate ca a vrut neaparat sa spuna asta pentru ca in ultimele trei luni a tot fost invatat sa creada  si sa zica altceva. BARNEVERNET, NU UCIDE ACEASTA FAMILIE! Nu extermina sufletele a cinci oameni sinceri, cinstiti si buni. Dragii mei, e frig rau in Europa. Se inchid biserici pentru ca tot acolo sa se deschida baruri. Doar simpla pronuntare a cuvantului Dumnezeu produce alergie in prea multi. Unde e clocotul acela ce misca muntii in vremea reformatorilor, a trezirilor spirituale? Doamne, adu-ti aminte de noi!

Dar, dragii mei, n-as vrea sa inchei inainte sa va invit sa nu ne uitam prea de sus. Sa avem in vedere imaginea de ansamblu pentru ca avem multe lucruri aici la noi acasa. Nu vom da nici un pas inapoi in a-i sustine pe familiile Bodnariu, Nan, Radulescu, Avramescu si ceilalti. Si daca pentru ei, pentru Norvegieni, dragostea acestor parinti pentru copii, preocuparea acestor parinti care-i creste frumos si sanatos, este nenecesara, este neimportanta, atunci, trimiteti-i inapoi acasa. Stiti care-i problema noastra? Mantuitorul a avut din nou, bineinteles, dreptate. Pentru ca in timp ce ne uitam la Norvegieni, descoperim ca in ochii nostri este o barna mare. I-a intors vestul spatele lui Dumnezeu dar nici noi nu suntem mai breji. Zicem ca suntem crestini de 2.000 de ani si numai in 50 de ani, din 1950 pana in 2008, in Romania au fost 22.178.906 avorturi. Si asta este cifra oficiala pentru ca intre 1966 si 1989 au fost mule avorturi ilegale. Maximul dintre cifrele acestea oficiale au fost atinse in 1965 cand 1.115 au fost facute in mod legal in tara asta. La noi in Romania, unei femei ii vine in remedie 3 avorturi in timp ce in vest e un singur avort pe femeie. Avem o barna mare in ochii nostri.  Pretindem ca suntem tara crestina de 2.000 de ani si suntem cea mai corupta tara din Europa. In 2014 am impartit locul #1 cu Bulgaria, Italia si Grecia. Exodul romanilor spre vest a produs fenomenul asa numit  orfanii cu parinti, cand zeci de mii de copii au fost lasati in grija unor rude  pana la gradul al patrulea sau chiar in grija statului. In jur de 40 de copii sunt neglijati, abuzati, exploatati in fiecare zi in tara noastra chiar de proprii parinti. In fiecare zi, cel putin doi copii sunt abandonati in spital. Ceva este putred in crestinismul asta cu care ne tot laudam  de doua mii de ani.

Este ceasul sa ne intoarcem cu adevarat cu fata catre Dumnezeu. Este ceasul sa luptam ca aceasta constitutie  a tarii sa reflecte valorile noastre, ale poporului care spunem ca suntem crestini. Este ceasul sa ne intoarcem catre Dumnezeu si sa-L rugam sa ne invete cum sa traim in relatiile dintre noi si in relatiile cu ceilalti. Poate ca peste ani si ani, ne vom uita inapoi si vom vedea ca in economia planului Sau, Dumnezeu a luat in mana tragedia  prin care trec familiile Bodnariu si  celelalte familii si a folosit-o  sa ne trezeasca sa fim mai vocali, mai prezenti, mai sensibili, mai harnici si mai credinciosi. Dar pana atunci, vom lupta. Si nadajduim ca vom birui. Va multumesc.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: