De vorba cu Cristina Bodnariu Moroshan din Portland Oregon

San Francisco Protest Photo by Levy Moroshan 10

Photo copyright Levy Moroshan

Cum ați aflat despre vestea tristă a despărțirii copiilor lui Marius și Rut și ce impact a avut asupra dumneavoastra ca mamă dar și ca sora lui Marius?

Despre această veste tristă, un adevărat coșmar care se pare că nu se mai termină, am aflat într-o seară de Noiembrie, mai exact pe data de 16 Noiembrie anul trecut când sora mea cea mai mică, Oana din Atlanta mi-a trimis un mesaj telefonic întrebându-mă dacă am auzit ceva despre copiii lui Marius și Ruth. I-am spus că nu știam nimic. Ea la rândul ei fusese contactată de sora lui Ruth mai mică, Maren care îi scrisese că s-a intâmplat ceva cu copiii, că fetele nu au mai venit acasă de la școală, că cineva a trecut și pe acasă și i-ar fi luat și pe cei doi băieți. Am încercat amândouă să sunăm și la telefonul lui Marius și a lui Ruth, dar fără nici un succes. I-am scris mesaj lui Dan în România, la ei era încă dimineață tare. Dan la rândul lui nu auzise nici el nimic dar că va încerca să dea de Marius ni ne va spune ce a aflat. Așa a început calvarul. În cele din urmă, am fost contactați de Marius, care ne-a confirmat că Serviciul Social de Protecție al Copilului le-au luat pe fete de la școală și pe băieți de acasă, dar că el nu știa de ce. La început, am refuzat să cred că este adevărat. După acea, ca și soră a lui Marius, știindu-l personal, am crezut că totul a fost doar o mare neînțelegere și că totul va fi bine. Dar lucrurile nu au evoluat bine deloc, ci din contră au devenit un coșmar care se pare că nu se mai termină. A doua zi, după ce s-a lăsat întunericul, angajații de SPC au venit ca niște hoți și l-au luat și pe bebelușul Ezeckiel care era încă hrănit la pieptul mamei Ruth.

Atunci am înțeles că situația este mult prea serioasă de cum am crezut noi și că acești copii nu vor mai fi aduși acasă niciodată. Ca soră a lui Marius încercam să înțeleg ce se întâmplă și cu cât încercam mai tare cu atât mă simțeam mai neputincioasă. Încercam să îmi amintesc de ultima noastră întâlnire. Peste tot pe unde mergeau, Marius cu Ruth luau și copiii cu ei. Au fost în nenumărate concedii în România, Suedia chiar și în Statele Unite ale Americii. Am avut un timp foarte frumos petrecut împreună cu ei și cu copilașii lor și la Chicago la nunta Mihaelei și în Atlanta la nunta Oanei. Am observat cu atenție felul în care Marius cu Ruth își creșteau copilașii. Cu toate că erau mici, zburdalnici și cu multă energie, aveau atâta răbdare cu ei. Marius și Ruth aveau un calm și o afecțiune pentru copii că eu nu am mai întâlnit așa ceva niciodată. Așadar, cu nici un chip nu puteam găsi o explicație la ceea ce se întâmplă.

Comunicam prin Daniel cu Marius. Daniel ne ținea la curent cu se întâmplă, iar în urma unei convorbiri cu Marius ne-a spus să căutăm cuvântul “Barnevernet” pe internet și vom înțelege cine a luat copiii lui Marius. Cu cât căutam, cu atât mai mult găseam informații despre acest sistem, cu cât citeam cu atât mai mult mă îngrozeam. Scene video de groază. Copii erau smulși cu forța din brațele părinților, mame cu șiroaie de lacrimi curgându-le pe obraji și strigau îndurerate să li se dea copiii înapoi. Pentru mine, ca mamă, în momentul când am înțeles că într-adevăr această situație extrem de dureroasă este de fapt una reală am simțit că un cuțit mi-a fost înfipt în piept și cu fiecare zi care trecea acest cuțit era împins și mai adânc în suflet.

CITESTE mai MULT aici – http://romaniantimes.com/index.php/marcel-urs/1118-de-vorba-cu-cristina-bodnariu-moroshan-din-portland-oregon.html

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: