Update Florin Barbu – GREVA FOAMEI a fost stopata de politia din Bruxelles

Florin Barbu London

Florin Barbu, tatal care a facut greva foamei in fata Parlamentului European din Bruxelles, Belgia, si-a incehiat protestul pentru cei doi copii, Andy & Diana, care au fost confiscati de Protectia Copilului in LONDRA si urmeaza sa fie dati spre adoptie unui cuplu de acelasi sex.

Florin Barbu:

Mulțumesc mult pentru susținere.Am încheiat Protestul ieri.Acum trebuie sa vedem ce fac oameni din conducere are au promis că vor ajuta să salveze copiii

Florin Barbu greva foamei Bruxelled feb 2016Poliția mi-au cerut o autorizație de greva foamei inexistentă deoarece nu se emite așa ceva și nu m-au mai lăsat să protestez public ieri nu au zis nimic bănuiesc ca ia trimis cineva.Răzbunarea ia un minut să faci Dreapate durează o viață de aceea se întîmplă atîtea nenorociri.

Sunt un tată care dorește reîntregirea familiei și prin acest protest autoritățile sau convins că voi face orice oricînd să îmi salvez copii.

Eu nu sunt supărat bunul Dumnezeu e cu mine și eu știu în sufletul meu că voi cîștiga copii mei înapoi. Și cu ajutorul autorităților Romane care mi-au trimis un email și în care am mare încredere.

Dupa ce politia la fortat sa plece, Florin a stat de vorba

A venit comunitatea romanilor din Bruxell si m-au susținut, puteam sa ma întorc dar dupa discuțiile avute, am fost auzit si cei din conducere au promis ca ma vor ajuta.

Scrisoare de la Senat, Parlament

Scrisoare de la Senat, Parlament

Florin Barbu s-a mai implicat intr-un proiect, a format un grup de suport pe Facebook (alaturi de o mama a carei copii au fost confiscati tot de Protectia Copilului din Londra, Andreea Bradeanu) si de informatii pentru  familii din EUROPA a caror copii au fost confiscati. Grupul se numeste –

Save EU Children from Forced Adooption and Foster Care !!! SALVATI COPIII !!!!

Intrati si va adaugati la grup aici – https://www.facebook.com/groups/1148221705197344/

Cei cu inima mare care simtim cu acesti parinti continuam sa ne rugam si pentru familia aceasta, ca Dumnezeu sa izbaveasca copiii din soarta care le este pregatita si sa-i aduca acasa. Dumnezeu sa aiba mila de aceasta familie.

CITITI mai MULT aici –

COSMINA DRAGOMIR – Nu cred că are vreun drept orice instituţie din lumea asta să ne dicteze nouă, mamelor, cum să ne iubim, să ne hrănim sau să ne pieptănăm copiii.

Cosmina Dragomir

O mamă de cinci copii pe care-i creşte singură, un pedagog eminent – autoare de manuale – şi, nu în ultimul rând, un om frumos: Cosmina Dragomir.

„Nu cred că are vreun drept orice instituţie statală, intra-statală, supra-statală din lumea asta să ne dicteze nouă, mamelor, cum să ne iubim, să ne hrănim sau să ne pieptănăm copiii. Sunt convinsă că ceea ce se întâmplă acolo este ceva dincolo de raţiune şi dincolo de bune intenţii”

VIDEO by Iulian Capsali

PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA CANDIDATURA MEA POLITICĂ… Samy Tuțac

Samy Tutac

PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA CANDIDATURA MEA POLITICĂ…

Acum câteva luni am primit de la un tânăr un mesaj interesant:”Și apropos de ultima dumneavoastră postare…datorită intensificării comunicării publice, sunt voci care vă suspectează că vă pregătiți intrarea în politică. Voci din mediul evanghelic…evident.” Deși la început nu am dat prea mare atenție acestor remarci, cu timpul am înțeles că discuția s-a amplificat și am hotărât că e mai bine să clarific eu lucrurile în dreptul meu. Este adevărat că am fost printre puținii evanghelici implicați în politică, imediat după Revoluția din decembrie 1989. Din februarie 1990 (până în 1993) am fost membru al celui mai vechi partid din România. De atunci și până astăzi am primit mai multe oferte serioase din zona politică, atât la nivel local, cât și la nivel național, dar până acum le-am refuzat. Sunt martori care știu că din 1993, când m-am retras din viața politică, fiind ordinat pastor la Biserica Baptistă Betel din Timișoara, am afirmat în mai multe rânduri, public, că într-o zi intenționez să fiu Primar…Prietenii mei își amintesc că am repetat de mai multe ori că în epoca Mileniului (Împărăția de o mie de ani), dacă va fi posibil, aș vrea să fiu Primar la New York. Acesta a fost și este răspunsul meu, ironic desigur, pentru cei care trăiesc cu impresia că aș fi dispus să renunț la cea mai înaltă chemare, cea de slujitor al lui Dumnezeu, pentru una net inferioară. Am o singură chemare majoră, să predic Cuvantul lui Dumnezeu, să-mi slujesc frații și să fac tot ce pot ca Evanghelia lui Cristos să fie răspândită. Am susținut întotdeauna implicarea creștinilor (nu a pastorilor sau preoților) în sfera social-politică, dar pe mine Dumnezeu m-a chemat la ceva mai mult și voi rămâne credincios chemării primite. Fără îndoială, atunci când este necesar, în calitate de creștin, slujitor al lui Dumnezeu și cetățean al unei țări libere și democratice, voi exprima opinii, inclusiv politice…

Samy Tuțac

BARNEVERNET, NUIAUA SI CULTURA – Dr. Daniela Mariş

foto-andreea-alexandru

BARNEVERNET, NUIAUA SI CULTURA

Cazul Bodnariu, care are toate sansele sa devina un precedent juridic, a ridicat in mod legitim multe intrebari, insa a si polarizat in mod neasteptat societatea romaneasca. In mod premeditat sau nu, interpretarea situatiei a generat doua mari controverse, care au devenit, din nefericire, redutabile capcane, in care multi s-au grabit sa se arunce.

Dr. Daniela MarisPrima capcana o constituie asocierea crestinismului neoprotestant cu folosirea bataii ca metoda preferata de educatie a copiilor. Totul a plecat de la recunoasterea deschisa, de catre parinti, a folosirii ocazionale a disciplinarii corporale minore. A fost tot ceea ce a trebuit unei parti a presei scrise si vorbite si a diversilor comentatori de meserie sau de ocazie, pentru a declara cu aroganta ca “pocaitii” considera ca “bataia e rupta din rai” si pentru a legitima cu putere de sentinta validitatea masurii extreme luate de Barnevernet. Nimic mai fals sau, mai bine zis, o afirmatie cu nimic mai prejos decat prejudecata ca in Biblie scrie „crede si nu cerceta“. Orice exegeza corecta a textelor biblice referitoare la disciplinarea copiilor infirma aceasta declaratie. Pentru cititorii nefamiliarizati cu mediul neoprotestant si cu hermeneutica biblica, dar onesti si detasati putin de emotia politizata a momentului, lectura articolului “Unde sa punem nuiaua din Biblie?” din revista Semnele Timpului din februarie a.c., e un bun inceput.

Am denumit capcana aceasta directie de interpretare, pentru ca realitatea ulterioara a dovedit ca disciplinarea corporala a fost doar un pretext pentru abuzul comis de Barnevernet prin confiscarea celor cinci copii ai familiei Bodnariu. In primul rand, nu s-au putut dovedi nici un fel de semne de agresiune asupra nici unuia dintre copii, desi acestia au fost suprainvestigati din punct de vedere medical. In al doilea rand, la reintalnirea parintilor cu copiii, doi dintre ei aveau pe corp echimoze (vanatai) care pot fi interpretate cel putin ca o dovada de neglijenta in ingrijire, daca nu de abuz, din partea familiilor surogat. In conditiile absentei explicatiilor din partea asistentilor sociali chestionati de parinti, se dovedeste ca Barnevernet este pentru unii muma, pentru altii ciuma. In al treilea rand, ce importanta a avut pentru familia Nan faptul ca parintii au sustinut in permanenta ca nu au disciplinat corporal copiii? Nici una. Dimpotriva, in stilul intors pe dos, specific Barnevernet, acesta a devenit chiar motivul oficial pentru care nu li s-au redat copiii.

A doua capcana este mult mai subtila si consta in prezumtia superioritatii culturii norvegiene fata de cea romaneasca. Formulele deja consacrate in comentarii merg de la varianta mai eleganta: “In Roma te porti ca romanii”, pana la cea maligna: “Asa le trebuie, sa le ia copiii daca au crezut ca scapa nepedepsiti pentru ca se poarta ca la noi, in Romania, intr-o societate atat de civilizata cum este cea norvegiana, in care totul merge ceas”.

As vrea sa le atrag atentia distinsilor comentatori asupra faptului ca aceasta este o abordare simplista a problematicii culturii, abordare care nu face decat sa demonetizeze argumentul. Cultura unui popor este un creuzet in care fierbe continuu un amestec de factori din cei mai diversi: istorie, literatura, performante intelectuale, resurse naturale, religie, realizari militare, muzica, arta, bucatarie, etc. Ce anume defineste superioritatea sau inferioritatea unei culturi? Voi incerca sa sugerez un raspuns, care reprezinta opinia mea personala, nealterata de ratiuni de corectitudine politica sau de anomia postmodernista.

Ca sa revin la formulele comentariilor, cultura romana era considerata superioara celorlalte culturi contemporane ei. Insa de la istoricul si preotul Silvianus, care a trait in sec. V d.Hr. si care a fost martor al prabusirii bogatului insa putredului Imperiu Roman de Apus, au ramas surprinzatoare scrieri despre vandali, (popor migrator al carui nume are si acum o conotatie ce nu mai trebuie explicata), din care rezulta ca ei au fost cei care au luat masuri ferme pentru a pune capat decaderii morale a romanilor.

Mai aproape de zilele noastre, este suficient sa trecem in revista cateva exemple de mari culturi si civilizatii, ca sa se clatine putin aroganta argumentului mai sus mentionat: Americanii au NASA, dar si pe Martin Luther King; japonezii sunt recunoscuti pentru meticulozitate si longevitatea data de stilul de viata sanatos, dar si pentru violenta manifestata de-a lungul timpului fata de popoarele cucerite; britanicii au Oxford, Cambridge, dar si istoria lor legata de Commonwealth; nemtii au corectitudinea si punctualitatea, dar si Holocaustul; coreenii au perseverenta si inregimentarea, dar cata diferenta intre viata din Nord si cea din Sud. Da, norvegienii au fiordurile si petrolul din Marea Nordului, dar si Lebensborn. Si da, noi românii avem coruptia si diversele neputinte administrative, dar ii avem pe Titeica, Coanda si Enescu si, mai mult decat atat, avem inca filonul crestin, care ne face sa ne revoltam de abuzurile reale, si nu inchipuite, asupra copiilor.

Ma opresc aici cu exemplele, doar pentru a sugera ca ceea ce face diferenta in toate aceste cazuri este reflectarea ideologiei statului in cultura si valorile poporului respectiv. O spune foarte plastic Dumitru Nan, in apelul lui disperat catre agentii Barnevernet care au venit sa-i confiste copiii: “Va dau TOT ce am, numai nu-mi luati copiii”.

Cand trocul acesta nefericit, in care sufletele copiilor sunt vandute pentru linistea si perfectiunea sociala de sub clopotul de sticla al bunastarii scandinave, este legitimizat juridic la nivel de natiune, imi dau seama ca mi-au cam trecut complexele de român, pe care au avut grija unii si altii sa mi le induca de vreo douazeci si cinci de ani incoace.

Si, in timp ce, ca natie, ne inventariem cu smerenie PROPRII demoni, sa avem grija sa nu ajungem sa ne inchinam la ai ALTORA.

Mesagerul României – Zeci de familii de români PĂRĂSESC Norvegia DE FRICA Barnevernetului

romani parasesc NorvegiaCât de mult poate să intervină statul într-o familie și în ce măsură poate să îți dicteze modul în care îți crești propriii copii? Am început să analizăm altfel lucrurile după cazul familiei Bodnariu din Norvegia, când cinci micuți au fost smulși, de Protecția Copilului, din brațele părinților naturali și plasați în sânul altor familii. O decizie radicală care a stârnit indignare în rândul românilor din întreaga lume. Drama lui Ruth și a lui Marius Bodnariu nu poate să nu ne sensibilizeze. Indiferent dacă ești sau nu părinte, poți înțelege suferința acestor oameni. Mii de români au ieșit în stradă, atât în țară, cât și în Europa sau SUA, în semn de protest față de abuzul celor de la Barnevernet, iar aceste acțiuni vor continua până când nedreptatea care li s-a făcut va fi reparată, iar cei mici vor reveni alături de părinți. Am stat de vorbă cu un jurnalist român stabilit în Norvegia pentru a înțelege mai bine cum funcționează Sistemul de Protecție a Copilului de acolo și cum poate fi justificat acest abuz. Pentru a proteja identitatea interlocutorului nostru, am ales să nu îi dezvăluim identitatea.

Marius Marin: A fost o vizită a unor parlamentari români la familia Bodnariu, cât de tare s-au implicat?

D.A: Este foarte bine că au venit. Au fost şapte persoane, reprezentând diferite departamente de lucru. De-a lungul timpului, Norvegia a mai avut astfel de ”conflicte” cu Polonia, cu Cehia.. președintele ceh chiar a acuzat un așa zis „nazism in Norvegia” legat de Protecția Copilului. Cred că reprezentanții noștri politici au lucrat mai diplomatic, au venit la faţa locului să se informeze, au discutat cu autorităţile, cu prefectura, cu familiile la ambasadă.

Marius Marin: Nici politic nu se poate întâmpla nimic?

Se discută de trei luni la nivel internaţional despre acțiunile acestei instituții, la modul negativ, este ponegrită Norvegia, dar nu a existat nicio declaraţie politică a statului norvegian până acum. Pentru mine acest lucru e ciudat, e ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Poate dacă s-ar ”revolta” cetăţenii norvegieni, s-ar schimba ceva. Dar nu se întâmpla asta, deocamdată, iar imaginea Norvegiei are mult de suferit.

Marius Marin: De ce nu se întorc românii în țară dacă trăiesc în teroare? Rămân doar pentru banii pe care îi câștigă în Norvegia? Contează asta mai mult decât siguranța propriei familii?

D.A: Din ce știu eu și din câte am auzit, deja zeci de familii s-au întors în România. Multă lume trăiește cu un sentiment de frică, nu doar români. Protecția copilului, discuțiile despre instituția în sine, acțiunile ei, pare un subiect tabu, despre care nu se vorbește și nu se dezbate public. Pe de altă parte, dincolo de acest sentiment de teamă, mulți români au motive întemeiate să locuiască în continuare în Norvegia. Copiii lor au crescut aici, au colegi și prieteni aici. Părinții au investit, și-au cumpărat case, au servicii stabile, au afaceri, sunt integrați, nu pot da cu piciorul la ani de muncă. Eu, personal, mi-am făcut prieteni aici, mă înțeleg bine cu colegii de serviciu, cu vecinii norvegieni.

CITESTE mai MULT aici –

 

Mesagerul României – Efectele cazului Bodnariu! Angajatorii norvegieni, speriați că își pierd forța de muncă asigurată de români

Norvegia intalnirea cu BarnevernetDrama familiei Bodnariu a creat panică în comunitatea de români din Norvegia, foarte mulți conaționali alegând să se întoarcă în țară de teama abuzurilor comise de Barnevernet (Serviciul de Protecție a Copilului). De cealaltă parte a baricadei se situează angajatorii norvegieni, speriați că ar putea rămâne fără mână de lucru ieftină și disciplinată. Ședința organizată de proprietarii uneia dintre cele mai mari fabrici de prelucrare a somonului din Norvegia este edificatoare, în acest sens. Firma are sediul în micuța localitate Skjervøy, iar cea mai mare parte a angajaților vin din România. Din cei 2.880 de locuitori ai insulei, aproximativ 150 au cetățenie română. Pe 10 februarie, directorul Lerøy Seafood a solicitat o întâlnire la care să participe reprezentanți ai Serviciului de Protecție a Copilului, reprezentanți ai grădinițelor din localitate și mai interesant, la ședință a fost chemat și un polițist. Românii angajați la firmă au fost ”informați” despre modul în care ar trebui să își educe copiii, în acord cu legile norvegiene. Am stat de vorbă cu una dintre persoanele prezente la această acțiune, pentru a înțelege mai bine ce s-a discutat acolo și în ce scop a fost organizată întâlnirea. Pentru a proteja identitatea celui care ne-a răspuns la întrebări, îi vom păstra anonimatul. Este lesne de înțeles de ce mulți români se tem să vorbească despre ce se întâmplă în Norvegia.

Marius Marin: Au făcut ședința cu toți? Vedeți, pentru noi este un caz mai special, să faci ședință și cu polițistul, și cu șeful de la fabrică, și cu Barnevernetul, și cu cei de la grădinițe. De ce s-a făcut această întâlnire? Să vă liniștească? Să vă asigure că nu vi se vor lua copiii, nu?

C.L.: Da, s-a făcut ședința ca să stăm fără griji că nu ni se vor lua copiii.

Marius Marin: Asta nu putea să facă Barnevernetul? De ce a trebuit neapărat să vină șeful de la întreprindere sau polițistul?

C.L.: Pentru că, după părerea mea, nu am creat nici o problemă aici de când suntem și oamenii sunt foarte mulțumiți de noi, chiar și reprezentanții tuturor instituțiilor. Din cauza asta s-a făcut o ședință mai amplă și cu mai mulți reprezentanți.

Marius Marin: Adevărul este că le-a fost teamă că plecați de acolo dacă se întâmplă ceva, nu?

C.L.: Da, într-un cuvânt noi așa ne-am gândit. Le-a fost teamă că plecăm. Acum nu trebuie să ni se urce la cap. Bine, noi am fost serioși. Suntem o comunitate serioasă, care nu a creat absolut nici o problemă. Știți cum e vorba aceea, nu există pădure fără uscături. Ei, la noi nu au apărut uscăturile până acum, printre români.

Marius Marin: Am înțeles că una dintre directoare și-a dat demisa după moartea fetiței aceleia…

C.L.: Da. Nu numai directoarea. Toată conducerea.

Marius Marin: Și asta spune multe, nu?

C.L.: Da, și-a dat demisia acum două săptămâni. Într-adevăr, spune multe. Pentru noi este îmbucurător pentru că se mișcă ceva. Ș e normal să se miște. Oamenii au ieșit în stradă, ați văzut foarte bine.

Marius Marin: Dacă s-ar întâmpla ceva, Doamne ferește, ați pleca de acolo?

C.L.: Dacă s-a întâmpla la noi în comunitate, aș pleca a doua zi. Da. Dacă s-ar întâmpla ceva concret și eu aș cunoaște cazul.

CITESTE mai MULT aici –

 

ULEIUL

Dionisie Giuchici
vol. 2 – Domnul, nu eu!

„Iată, am să-ţi iau copii! -zise omul cel bogat-
Dacă nu-mi dai datoria care ţi-am împrumutat!”
O femeie necăjită, văduvă cu doi copii,
Pe când îi trăise soţul, avea multe datorii.

N-aveau bani pentru mâncare, atunci au împrumutat,
De la cel bogat, pe care, să-mprumute l-au rugat.
Cămătarul foarte vesel, l-a umplut de datorii,
Pe sărmanul din Israel, care în curând muri.

Şi pe când s-au dus la groapă cu acel prooroc vestit,
Iată cămătarii, slugii, la femeie au venit:
„Ne-a trimis stăpânul nostru ca să te avertizăm,
Să te-achiţi de datorie, căci demult te aşteptăm!

Dacă nu te-achiţi de banii care ţi i-a-mprumutat,
Iată-ţi vom lua copii, pentru tot ce el ţi-a dat!
Nu e glumă cu stăpânul, el nu poate păgubi!
Banii, datoria, dă-ni-i, sau luăm ai tăi copii!”

Doamne, ce durere mare în femeie a lovit…
Chiar în clipa disperării, cămătarul a venit.
Nu-i destulă încercarea că bărbatul i-a murit,
Şi sărmana cu orfanii au de-acum de suferit..

Valul mare, cheamă alt val, să cadă peste ei…
Ce să facă?…”Nu se poate, ca să-mi ia copii mei!
Să devină robi pe holda omului nesăbuit…”
Biata mamă necăjită aştepta un răsărit…

Şi pe când cu frământare se gândea cum va ieşi
Din aceea strâmtorare, Domnul înspre ea privi.
Dumnezeu, Izbăvitorul, o salvează, dragii mei,
Un bărbat numit PROOROCUL, se opri la poarta ei.

„Vai Părinte, Vai Părinte! biata l-a întâmpinat,
Şi i-a spus necazul mare, care peste ei a dat:
Soţul meu, iubit de Domnul, a murit, ştii Elisei?
Iar acum sunt amărâtă, văduvă între femei.

Ba mai mult, pe când trăise, soţul meu a-mprumutat,
Ceva bani de alimente, de la omul cel bogat.
Iar acuma datoria a rămas pe capul meu,
Căci bărbatul meu murise, Elisei ştii, robul tău.

El s-a încrezut în Domnul, n-a trăit ca un păgân,
Dar de ce-i aşa, o ştie Cel ce e Atotstăpân.
Acum iată, cămătarul aspru m-a ameninţat:
El mi-a zis că-mi ia copii, ca zălog la ce ne-a dat.

Şi vai, cum să-i las să plece? căci doar ei mi-au mai rămas!’
Plânsul începu s-o-nnece, şi să-i stingă al ei glas…
„Să-i văd robi, vai, nu se poate! Eliseie, domnul meu,
Vin la tine cu necazul, tu, om al lui Dumnezeu!”

„Ce pot face eu, femeie? spune-mi ce mai ai acas’?”
„Roaba ta e-n mare lipsă, doar puţin ulei în vas…
Bani nu am, nici holde pline, doi copii şi-acest ulei,
Dumnezeul lui Israel să se-ndure azi de ei!”

Atunci Domnul îi răspunde prin prooroc, ce minunat!
Să rămână credincioasă Domnului neîncetat.
„Du-te la vecini şi cere, împrumută de la ei,
Vase multe, vase goale, vase ca să pui ulei.

Intră-apoi în odăiţă, şi din ce ţi-a mai rămas,
Umple cele vase goale, cu al tău ulei din vas!”
Doar atât i-a zis proorocul, şi s-a dus ca nevăzut,
Atunci mama şi copii, au pornit după-mprumut.

Să adune cât mai multe vase, după cum i-a spus,
Cel ce i-a adus mesajul de la Dumnezeu, de sus.
Şi bătând la prima poartă, acei doi copii smeriţi,
Repede veni vecina, şi-i întreabă: „Ce doriţi?”

„Cum să spunem, ştiţi, mămica ne-a trimis, şi ne-am temut…
„Ştiu, -le zise scurt vecina, -iarăşi după împrumut!
Ce v-a zis? făină? sare? Spuneţi iute, ce doriţi?”
„Nu, nici una, nici cealaltă!” i-au răspuns cei doi smeriţi…

„Atunci ce? vre-un drob de aur? hai, grăbiţi-vă, ce staţi?
Pentru ce-aţi venit? răspundeţi! pentru ce mă deranjaţi?”
„Mama te-a rugat, vecină, vase goale să ne dai,
Să ne împrumuţi acestea, câte vrei, sau câte ai.”

Şi mirată, fuge iute la bărbat a-i tăinui:
„Au venit din nou vecinii, au venit cei doi copii!”
„Ştiu, -îi zise-ncet bărbatul-, iarăşi după împrumut
Ce mai vor? ulei sau sare? spune-mi, ce ţi-au mai cerut?”

„Nu, bărbate, vase goale!”…”Vase goale? ce-au păţit?”
Şi râdeau cei doi în hohot, dar deodată s-au oprit:
„Vase goale?…dă-le dragă! bine că nu cer ulei!”
Şi le-au dat mai multe oale, şi au râs cei doi de ei…

Şi intrând în odăiţă, mama cu ai ei copii,
Începură să adune banii pentru datorii.
Masa-i plină cu ulcioare adunate din vecini,
Mama începu la lucru, cu frumoşii ei mezini.

„Ce faci mamă?’- o-ntrebară cei doi, cam nedumeriţi,
Când le-a zis să ţină vasul, şi să fie pregătiţi.
Ca să toarne din ulciorul de pe raftul prăfuit,
În acele vase goale, care ei le-au pregătit.

„Nu-nţeleg, e mult mai mare vasul cel împrumutat,
Decât vasul nostru, mamă, „-i-a zis cel mai mic băiat-
„Şi apoi, ce foloseşte? -zise celălalt uimit-
De-am adus atâtea vase, şi aici le-am pregătit?”

„Stai puţin să vezi minunea, pune vasul lângă-al meu!”
Zise mama credincioasă, mângâind copilul său.
Şi priveau uimiţi copiii, cum uleiul curge lin,
Iată vasul cel mai mare deveni deodată plin.

Dar mirarea-i şi mai mare: deşi vasul s-a umplut,
În ulciorul lor rămase untdelemn ca la-nceput.
„Adu altul!” -zise mama, şi din nou e vasul plin,
Doamne, ce minune mare! căci uleiul curge lin…

Atunci au strigat copiii: „Degetul lui Dumnezeu
înmulţeşte untdelemnul, mamă, în ulciorul tău!”
Şi plângeau de bucurie cu privirea la ulcior;
„Dumnezeul lui Israel ne-a venit în ajutor!”

Toate vasele sunt pline cu uleiul minunat,
Atunci mama fuge iute, la prooroc a alergat:
„Domnul meu, e masa plină, am aşa de mult ulei!
Ce să fac cu el, părinte? ca să-mi scap copiii mei!”

„Vinde-l şi adună banii, să te scapi de datorii!
Iar ce-ţi mai rămâne, ţine-l, ţie şi l-ai tăi copii!”
Şi din nou pe la vecina, iar în poartă i-au bătut:
„Ne-a trimis din nou mămica…”Ştiu, iar după împrumut!

Mai vreţi iarăşi vase goale? pentru ce le adunaţi?
Am văzut că şi la alţii, v-aţi dus să împrumutaţi!”
„Nu, vecină, de-astă dată, a zis mama dacă vrei,
Poate că aveţi nevoie ca să cumpăraţi ulei…”

„Ia ascultă, măi bărbate, culmea, iarăşi au venit!”
„Iarăşi au venit vecinii? ştiu, din nou după cerşit!”
„Nu, ascultă-mă mai bine, vor să ne vândă ulei!
Haide, vino mai aproape, să vorbeşti şi tu cu ei!”

„Lasă-mă! dar… stai o clipă! chiar că asta n-ar fi rău!”
„Voi aveţi ulei? de unde?” „De la-al nostru Dumnezeu!”
Şi s-a dat anunţ pe uliţi, şi degrabă au venit,
Oamenii, s-aducă banii pe uleiul înmulţit.

Şi pe când se strânse suma, mama iute a plecat
Să plătească datoria, la stăpânul cel bogat.
Şi bătând la el în poartă, slugii i-au deschis: „Ce vrei?”
„Am venit cu datoria, să-mi salvez copii mei!”

„Vreau o vorbă cu stăpânul!” „Domnule, sunteţi căutat!”
I-au zis slugii toţi cu teamă, către omul cel bogat.-
„O femeie din cetate, cea cu multe datorii,
Vrea cu tine să vorbească, e aici cu-ai ei copii!”

Şi privind-o cu mirare, omul mândru a sărit
Ca un leu când vede prada, căci de ea şi-a amintit:
„Vreţi din nou vre-o amânare la a voastre datorii?
Nu vă iert! acum e clipa ca să-ţi iau cei doi copii!”

„Nu, stăpâne, datoria, uite-aicea banii tăi!
Tu cu banii, cu moşia, iar eu cu copiii mei!”
„Bani?… de unde bani, femeie?” „Domnul mi i-a dat, să ştii!
El s-a îndurat de mine, şi de-aceştia doi copii!

Uite banii, fă-ţi hambarul cât de mare tu voieşti!
Dar să ştii că fără Domnul, fericire nu găseşti!
Dacă nu îi ierţi pe alţii, Domnul nu te va ierta!
Bogăţia ta cea mare, să ştii, nu te va salva!

Eu sunt văduvă săracă, iar ei sunt copii orfani,
Tu ai multă bogăţie, şi mai vrei şi-ai noştri bani!
Unde-i Legea care scrie: să-i ierţi pe îndatoraţi,
Asta-i pentru toţi, stăpâne, chiar şi pentru cei bogaţi!”

Dar bogatul, ca bogatul după cum ne-a zis Isus,
Din porfira cea aleasă, în dureri, în chin s-a dus.
Dumnezeul lui Israel tuturor va răsplăti,
Şi la văduva săracă, şi la-ai ei iubiţi copii.

Nu cred că ar fi nevoie, multe să mai tâlcuim,
Căci răspunsul de la Domnul, în Scriptură îl găsim.
De ce a murit proorocul? omul credincios, smerit,
Iar bogatul şi zgârcitul, mai departe a trăit.

De ce a rămas sărmana, văduvă cu doi copii?
Prigonită, apăsată de acei cu bogăţii…
Sigur, ne-ntrebăm adesea când vedem asemeni fraţi,
Ca şi-acei de altădată, prin necazuri încercaţi.

Moare soţul sau soţia, şi rămân copii orfani,
Fără haine, fără casă, fără pâine, fără bani.
Sigur, Dumnezeu ne-ncearcă; şi pe ei, dar şi pe noi;
Fraţi, surori, din adunare, spuneţi, ce veţi face voi?

Veţi ierta de datorie? veţi sări în ajutor?
Sau levitul şi preotul trece tot nepăsător…
Iar voi, care încercarea foarte jos v-a apăsat,
De la văduva săracă, spune-ţi-mi, ce-aţi învăţat?

Ea s-a încrezut în Domnul, şi uleiul s-a-nmulţit,
Din necaz, din strâmtorare, Dumnezeu i-a izbăvit
Fă aşa, şi nu te teme, Domnul îţi va înmulţi
Untdelemul sfânt şi proaspăt, care te va-nveseli.

Nu mai plânge, mamă dragă, spune la copiii tăi,
Căci există îndurare sus în cer, şi pentru ei.
Cheamă-i iar în odăiţă, cum Isus ne-a învăţat,
Căci femeia şi copiii, către Domnul au strigat.

Nu te teme de necazul ce-a venit şi-n cortul tău,
Cheamă-i şi pe-ai tăi cu tine, şi strigaţi la Dumnezeu.
Căci proorocul iarăşi trece pe la voi, nu vă-ndoiţi,
Tot ce vă apasă astăzi, Domnului mărturisiţi.

Domnul poate, Domnul ştie să-nmulţească ce mai ai,
Prin răbdare şi credinţă, vom ajunge sus în rai.
Ca şi văduva, ascultă, şi supune-te mereu,
La Cuvântul care vine la noi de la Dumnezeu.

Nu cârti în încercare, căci la urmă vei vedea,
După multa ta răbdare, Domnul te va ridica.
Şi vei sta din nou pe stâncă, cu acei ce-au biruit,
Binecuvântând pe Domnul, plin de pace la sfârşit.

Rabdă soră şi iubeşte, chiar şi pe vrăjmaşii tăi,
Care vor să-ţi ia copiii, şi să facă slugi din ei.
Tu te roagă, strigă frate, pentru tot necazul tău,
Spuneţi tot ce vă apasă, fraţi, surori, lui Dumnezeu.

Căci răspunsul sigur vine, dacă noi vom insista,
Cum a zis Mântuitorul, roagă-te, nu te lăsa!
Să venim cu mulţumire, pentru toate să-l slăvim,
Şi necaz, şi bucurie, de la Domnul să primim.

Căci minunea înmulţirii untdelemnului curat,
Pe aceia din vechime, de la moarte i-a scăpat.
Gustă soră, gustă frate, sfintele învăţături,
Căci uleiul mântuirii se găseşte în Scripturi.

Ungeţi fruntea şi bărbia, tot ce spui şi ce gândeşti,
Să reflecte strălucirea tainelor dumnezeieşti.
Untdelemn să cerem astăzi în candele, fraţi, surori
Pentru ziua când veni-va Mirele slăvit pe nori.

Amin

Doamne mângâie TU! 

Condoleante familiei indurerate. Dumnezeu sa mangaie familia Lup si comunitatea din care a facut parte sora Eugenia Lup!

Ciprian Barsan


Cu multă durere în suflet, vă anunțăm că EUGENIA, soția pastorului Beniamin Lup, a plecat în veşnicie. Ieri, 25 februarie 2016, la vârsta de 42 de ani, Dumnezeu a chemat-o acasă.

Serviciile de priveghi vor avea loc vineri şi sâmbătă de la ora 19 în localitatea Oțelu Roşu, jud. Caraş-Severin.

Serviciul de înmormântare va avea loc duminică, 28 februarie, de la ora 13 în localitatea Oțelu Roşu.

Suntem alături de Beni şi Kriss, fiica lor, şi ne rugăm ca Dumnezeu să le mângâie inima sfâşiată de durere!

Sursa Facebook, Marius Cimpoae

Vezi articolul original

Cunoaste Lumea – Cum se explică atacul asupra familiilor tradiționale?!?

Marius si Ruth BodnariuCazul Bodnariu a făcut ca în ultimele luni să se vorbească mai mult despre Norvegia, națiune pluralistă, și al său Barnevernet –  serviciul social de protecție a copilului.
Se presupune că acest Barnevenet, care ia din familii mii de copii, din motive mai mult decât discutabile, ar trebui să fie obiectiv în ceea ce privește credința. Dar, așa cum s-a văzut, cazul familiei românului Bodnariu a dovedit contrariul, serviciul norvegian de protecție a copilului manifestându-se împotriva credinței creștine tradiționale și a unor valori impuse de școala în care învață copiii Bodnariu. Un motiv suficient de mare pentru a ne îngrijora, scrie europeanapostolicleaders.eu.
Cu toate astea, directorul Barnevernet din anul 2014,  Hege Hovland Malterud, de profesie medic, este lesbiană. Ea este membră a  „Åpen Kirkegruppe”,  o mișcare radicală a homosexualilor și lesbienelor care în prezent deține controlul asupra Bisericii Norvegiei. Mai mult, ea a făcut campanie activă pentru a se asigura că homosexualii pot activa ca preoți, conform europeanapostolicleaders.eu.
CITESTE mai mult aici – http://www.cunoastelumea.ro/exploziv-sefa-barnevervet-este-o-lesbiana-radicala-asa-se-explica-atacul-asupra-familiior-traditionale/

FOX NEWS reports on the Bodnariu family’s ordeal in Norway

Marius si Ruth Bodnariu

The Romanian Pentecostal parents who have been separated from their five children by Norway’s child protective services were reunited with all of their kids in the same place for the first time since the family’s ordeal began in November.a

The Romanian Pentecostal parents who have been separated from their five children by Norway’s child protective services were reunited with all of their kids in the same place for the first time since the family’s ordeal began in November.

According to a website set up in support of Ruth and Marius Bodnariu after their children were removed from their home in Naustdal, Norway, by the Barnevernet on Nov. 16, the parents were finally allowed to have a three-hour visiting session with all of their children on Tuesday.

After it was alleged that the parents spanked their children — a disciplinary tactic that is banned in Norway — the parents were only allowed limited visitation with their three sons and were barred from visiting their two daughters.

„It was joyous because for the first time in three months, Marius and Ruth were together with all five children at the same time, in the same place. It was such a happy reunion, for everybody had so much to say,” the website announced in an official statement on Thursday.

Read more here – http://www.foxnews.com/world/2016/02/25/christian-children-seized-by-norway-reunited-with-parents-3-months-later.html

Rise of the Mahdi: The Antichrist Poised to Enter World Stage? (CBN)

The Christian Broadcasting Network,Rise of the Mahdi,Antichrist

Dr. Michael Youssef details how some of the most violent Muslims are seeking to usher their messiah into the world. Could this figure be the biblical Antichrist?

VIDEO by The Christian Broadcasting Network

Communicating Jesus In Pluralistic Culture – Paul Chamberlain, PhD

Christian Life Community Church (2015) – Lecture by Paul Chamberlain

VIDEO by Theology, Philosophy and Science

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari