Sa-i iubim sau nu pe musulmani?

Marius Cruceru, Ghita Mocan Intre Scriptura si Ziar Credo TV

Marius Cruceru, Ghita Mocan Intre Scriptura si Ziar Credo TV

„Intre Scriptura si ziar” – Pastor Ghita Mocan’

Sa-i iubim sau nu pe musulmani?

Marius Cruceru: Avem doua categorii la extrema pendulului: ultra-pacifistii si ultra-justitiarii. Ultra-pacifistii se exprima in felul urmator: „Nu trebuie sa avem niciun fel de reactie fata de agresiunea ISIS. Dumnezeu, in suveranitatea Lui, va avea grija de ei. Dumnezeu ii va opri. Noi trebuie doar sa-i iubim. Noi trebuie sa-i acceptam, sa-i evnaghelizam  eventual. Sa stam ca niste oi care sunt duse la taiere.” A doua pozitie este: „Treziti-va europeni. Este ultima sansa. Veti fi inghititi. Valurile  de emigratie care au venit si vor veni aduc tot mai multi teroristi, tot mai multi agresori. Este o conspiratie secreta a muslimilor care invelesc in imigratie pasnica un val de armate teroriste care ne vor distruge setingul cultural. Pastor Ghita Mocan, cum raspundem pastoral, biblic, teologic, celor doua extreme ale pendulului?

Ghita Mocan: Evenimentele care vin peste noi ca un tavalug, nu fac altceva decat sa ne provoace intr-atat de mult, incat cu multa usurinta, dar in acelasi timp in mod pagubos, ne ducem fie spre o extrema, fie spre cealalta. Probabil ca din punct de vedere conceptual, toate aceste  evenimente care au, iata, o nota de violenta uneori absolut terifianta, ne provoaca sa luam atitudini absolut radicale. Ne imping spre un radicalism care din pacate nu este evanghelic…..

Ca sa raspund, o mica introducere pe doua paliere. Biblia, mai ales Vechiul Testament, este o carte in care gasim, mai ales in continutul ei destul de multa violenta. Confruntari armate, confruntari om la om. Gasim un tip de comportament care apare in miniatura, in paradigma acolo si care se reiau ca variatiuni pe aceeasi tema de-a lungul istoriei crestinismului si a lumii. Apoi, in sinul crestinismului istoric vorbind, au existat violente de-a lungul secolelor in fiecare secol, de altfel, de care ar trebui sa ne fie jena. Ar trebui sa ne fie rusine. Ca sa nu mai spunem ca incepand din secolul VII de la aparitia Islamului, intre crestinism si Islam s-au purtat mereu razboi, mai mult sau mai putin vizibil. In orice caz, au fost teritorii castigate, recastigate. Au fost spatii de lupta ideologica sau cu arma. Doar ca acum noi, noua ne este dat sa privim spre aceasta batalie, care de fapt reia o tema mai vechesi o duce insa mult mai departe. Intr-adevar, mult mai departe.

Marius Cruceru: Dace ne uitam asa cum ati invocat prin Scripturi, de la Cain si Abel, de la prima crima pana in Apocalipsa, tot sirul rosu al Scripturii, istoria binecuvantarii, asa cum ii place fratelui Beni Faragau sa spuna: „Istoria binecuvintarii este calauzita de un fir rosu al binecuvintarii lui Dumnezeu, dar si o dira rosie de sange. Avem tot felul de confruntari si unii ar spune, sustinatorii razboiului sfant crestin, care au argumente istorice si teologice la Augustin. Augustin scrie pagini absolut superbe si bine argumentate despre necesitatea razboiului, despre utilitatea razboiului. Despre utilitatea razboiului ca un rau mai mic. Acestia spun: avem un Dumnezeu razboinic. Avem un Dumnezeu care isi pune ingerii sa lupte pana in Apocalipsa. Si vedem in Daniel, vedem in Apocalipsa razboaie care se desfasoara deasupra capetelor noastre, razboaie in lumea spirituala, asa cum vedem, razboaie in care Dumnezeu iese la lupta. Avem un Dumnezeu care isi sfatuieste soldatii spre genocid, spune lui Iosua sa-si curete Canaanul. Cum reactionam, avand aceste modele in minte, aceasta paradigma rezidenta, a unui Dumnezeu razboinic? Cum reactionam si cum raspundem acum cand, iata, evenimentele din Franta ne infioara si ne dau emotia aceea in stomac de dorinta, de razbunare, dorinta de a raspunde.

Ghita Mocan: As incepe raspunsul de la coada. Si as spune  ca prima reactie care o creaza violenta, aproape ca un automatism emotional, este dorinta aceasta, setea de razbunare. Da, sunt de acord ca exista multa tensionare pana in ultima carte a Bibliei. E mai usor fiind suprotabila violenta din Biblie decat violenta de la Paris pentru ca e oarecum mai departe de noi si este destul de departatat in timp si nu punem atata pasiune. Insa, nicaieri in Scriptura, Dumnezeu nu incurajeaza razbunarea. Adica, violenta din Biblie nu este rodul unei razbunari, ci mai degraba a  providentei. Ori, diferenta aceasta, desi pare de nuanta, ea este fundamentala. Daca prima reactie pe care o avem la violenta este razbunarea, ar trebui mai degraba sa ne intrebam de unde vine acea reactie. In mod cert, nu din Duhul lui Dumnezeu. In mod cert, nu din iubirea crestina, inteleasa in sens Nou Testamental in limbajul Domnului Isus, in invatatura Domnului Isus si apoi perpetuata de apostoli. In mod cert, din spiritul acela sau din instinctul acela profund firesc al nostru, sunt reactii viscerale, sunt reactii puternic emotionale. De obicei, si in viata de zi cu zi, cele mai multe greseli le facem pe fond emotional. Ma gandesc ca aceeasi paradigma ar trebui sa o aplicam si dincoace. (notite din primele 9 minute, mai sunt aprox 40 de minute din discutie)

Intre Scriptura si ziar, Marius Cruceru, Ghita Mocan, Credo TV Decembrie 2015

Sa-i iubim sau nu pe musulmani? Ep. 26

VIDEO by Credo TV

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: