Membrii bisericii penticostale Chisindia aproximativ in anul 1965
Credinta penticostala a luat fiinta in localitatea Chisindia in anul 1933 pe valea Cioltului prin fratele Mercea Teodor (Barnuta). Acesta a fost un frate de credinta baptista. El a auzit vorbindu-se despre lucrarea facuta de Duhul Sfant si manifestata prin Botezul Duhului Sfant in localitatile Almas, Rosia, Salaagenisi Laz. Atunci fratele Mercea Teodor impreuna cu alti frati cum ar fi: fratele Crisan Teodor, sora Crisan Catita si fratele Techelia Teodor au inceput sa staruiasca si ei dupa Duhul Sfant conform Faptele Apostolilor cap. 1 v. 14.
Staruintele dupa Botezul cu Duhul Sfant au inceput in iarna anului 1933 si a continuat pana primavara. In ziua a treia de Pasti Dumnezeu a botezat cu Duhul Sfant pe fratele Mircea Teodor. El a fost primul credincios botezat cu Duhul Sfant din localitatea Chisindia. Botezul cu Duhul Sfant a fost insotit de vorbirea in alte limbi straine conform Faptelor Apostolilor cap. 2, v.4. Din acest moment, la credinta penticostala s-au mai atasat si alti frati si surori.
Credinta, dragostea si rugaciunile din vremea aceea erau foarte calde si sincere. Cei care credeau isi marturiseau unii altora pacatele si reparau greselile si pagubele facute altor persoane inainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
Rugaciunile erau staruitoare insotite de lacrimi si cainta sincera.
Dupa ce fratele Mercea Teodor a primit Botezul Duhului Sfant a urmat botezul cu foc si anume persecutiile pentru credinta. Astfel in duminica urmatoare a Pastelui si anume in Duminica Tomei, fratele Mercea Teodor a fost batut de jandarmi in localitatea Almas. Jandarmii de pe vremea aceea isi bateau joc si ii amenintau pe frati pentru a nu se aduna la rugaciune. Persecutiile au durat pana in anul 1945.
In ciuda acestor impotriviri ale autoritatilor fratii se adunau prin case izolate, prin padure, prin grajduri parasite (de exemplu: la locul numit Balte, la Ciolt, la fratele Hatcu Vasile, in gradina, etc.). Adunarile incepeau duminica dimineata si tineau pana duminica noaptea, uneori chiar pana la ora 1 dupa miezul noptii.
De asemenea, in cursul saptamanii se faceau diverse rugaciuni pentru bolnavii care se vindecau, pentru cei care erau stapaniti de duhuri rele si care prin postul si rugaciunea fratilor au primit eliberare.
Duhul Sfant isi facea simtita prezenta ori de cate ori erau adunati laolalta, iar lucrul principal pe care il cereau era sa fie botezati cu Duhul Sfant.
Calea credintei era tinuta foarte ingust conform cuvintelor Domnului Isus Hristos din Evanghelia dupa Matei cap. 7, v. 13-14. Nu era permisa nici o abatere de la cuvantul lui Dumnezeu care reprezenta baza pentru ei.
Oridecateori se adunau, se imbratisau, se sarutau unii pe altii. Intre ei nu era vorbire de rau ci numai de bine potrivit Cuvantului lui Dumnezeu.
Imbracamintea fratilor si a surorilor era una foarte simpla. Atat fetele cat si femeile erau invelite la cap iar fratii nu purtau cravata nici ceas, fiind tunsi foarte scurt.
In ziua de duminica nu se facea nici o lucrare: mancarea se facea de sambata iar duminica era permisa incalzirea ei doar pentru copii. In ziua de Duminica era interzisa orice calatorie facuta in scop personal.
Casatoriile se faceau in cursul saptamanii niciodata in zilele de sambata sau duminica. Casatoriile erau urmate de o masa de dragoste. La aceasta masa participau fratii asezati de o parte iar surorile de o alta parte. Locul miresei era intre surori. Cumetrii (nasii), cadouri sau alte felicitari erau strict interzise.
Botezurile in apa se faceau in apa curgatoare, sub cerul liber. Datorita interdictiei de a se oficia, aceste botezuri se faceau de multe ori noaptea, la o distanta mare de localitate.
In timpul tolerantei religioase din partea autoritatilor, adunarile se tineau la fratele Crisan Teodor acasa (la o distanta de 2 km. de sat), iar fratii si surorile se duceau acolo in mod regulat. Din anul 1945, cand s-a dat libertate religioasa, s-a deschis adunarea in casa fratelui Mercea Gheorghe (Talica). Aceasta a functionat in aceasta locatie pana in 1954 cand s-a mutat in casa fratelui Crisan Teodor unde a functionat vreme de aproape 40 de ani pana in 04 oct. 1992 cand s-a deschis prima Casa de Rugaciune pe numele Cultului Penticostal.
Binecuvintarile de copii
Majoritatea fratilor si surorilor aveau copii inainte de a se pocai insa si dupa aceea au continuat sa aiba. De exemplu, fratele Teodor M. inainte de a primi credinta avea 40 de ani si 3 copii, iar dupa ce a venit la credinta a mai avut 5 copii). A nu avea copii era considerat a fi un pacat. Erau interzise chiuretajele, avorturile, pruncuciderile si orice alte practici care ar fi impiedicat nasterea de copii (conform Genesa 1.28;38, 9-10).
La binecuvintarile copiilor, copilul era dus la adunare de catre o sora (nu moasa!) Acolo se predica foarte mult despre copii si despre educatia lor.
Erau timpuri grele si fratii erau mai mult saraci. De multe ori aveau lipsuri de hrana, imbracaminte, bani, dar erau increzatori in grija si puterea lui Dumnezeu.
Despre consumul bauturilor alcoolice nici nu se punea problema consumului, era interzis inclusiv consumul vinului.
Urmatorii slujitori ordinati au pastorit Biserica Penticostala din Chisindia din anul 1935 si pana in prezent:
- Intre anii 1935 – 1940 fratele prezbiter Popa Ioan din Sebis;
- Intre anii 1940 – 1962 fratele prezbiter Hatcu Vasile;
- Intre anii 1962 – 1979 fratele pastor Cut Ilie din Cil;
- Intre anii 1979 – 1980, 1988-1989 si 1992 – 1998 fratele pastor Miclea Romanut sin Sebis;
- Intre anii 1989 – 1992 fratele pastor Ispas Danut din Carand;
- Intre anii 1998 – 2006 fratele Furdui Gigel din Zadareni;
- Din anii 2006 si pana in prezent fratele pastor Dronca Teodor din Sebis.
In concluzie, in materialul de mai sus am putut vedea o frantura din istoria Bisericii Penticostale de pe meleagurile Chisindiei. Ramane insa un semn de intrebare: Care este starea noastra la ora actuala?
Din istoria miscarii penticostale pe Valea Crisului Alb: Istoria Bisericii Penticostale din comuna Chisindia, jud. Arad
Material furnizat de fratele Radu Oprea (Phoenix, AZ) cu informatii culese de fratele Emanuel Sulincean de la fratii in varsta din Biserica Penticostala din Chisindia.
agnus dei - english + romanian blog 