
„Perspectiva este la fel de sumbră, populaţia din cartier este îmbătrânită, copii sunt din ce în ce mai puţini în circumscripţia noastră şcolară.” (Maria Anghel, director Şcoala nr.1, Galați)
Se închid școlile. Și nu pentru că nu sunt bani – ci pentru că nu mai sunt copii….
Situația demografică a României este dezastruoasă. Cei mai mulți cetățeni nu înțeleg și nu sunt interesați de cifrele seci și de avertismentele ex cathedra ale demografilor. Iar dacă le întrezăresc înțelesul, preferă o stare de negare: conștientizarea realității e dureroasă și presupune acțiune – sau o complicitate inacceptabilă.
Vor înțelege mai târziu, când va fi… prea târziu. Dacă nu cumva nu este deja. Când vor întreba „unde e pensia mea”, iar statul va ridica din umeri. Probabil atunci va exista un alt ASUR (sau același) care va spune că nu mai sunt bani de pensii pentru că… îi ia Biserica. Precedente au existat: la începutul anilor 1920, după ce bolșevicii aduseseră URSS în faliment economic, aparatul de propagandă al Partidului indica vinovatul: Biserică! „Iată, aceștia au vase de aur, în timp ce voi trăiți în sărăcie!” Nu mai conta că sărăcia o provocaseră chiar conducătorii, așa cum nici azi nu mai contează că suferim consecințele acțiunilor conducătorilor, nu-i vorbă, aleși de noi. Important este să avem pe cine da vina – și Biserica este cel mai la îndemână „sac de box”.
Vor înțelege mai târziu, când populația românească anemică, bătrână și fără vlagă va fi ușor-ușor înlocuită cu „ingineri, IT-iști, medici, oameni care fug din calea războiului” și vin aici dotați cu bombe pentru creștini și burka pentru femei. O privire către Occident ne poate da o dimensiune a ceea ce ne așteaptă. Măcar din acest punct de vedere, decalajul dintre noi și Vest se va dovedi util la ceva: înainte să ni se taie capul, vom avea vreme de o ultimă rugăciune.
Scriem și publicăm cifre, date, previziuni și extrapolări pe tema demografiei de mai mulți ani…..
CITITI mai mult aici –