… Am aceleasi temeri si cicatrice ca si tine.
Mă bucur, însă, când văd că Dumnezeu se află pretutindeni în noi.
Nici nu mai stiu, însă, dacă esti în stare să-mi trimiți iubire si lumină ori de câte ori te gândesti la mine… Ori de câte ori te gândesti la frații mei, râspândiți prin lume…
Ultimul caz, românca din Canada, Ana Maria, care riscă 10 ani de închisoare pentru că si-a salvat copilul!, pentru că s-a salvat pe sine!, fugind, reîntorcându-se Acasă, m-a făcut să cred că toți vom fi fără niciun Dumnezeu dacă vom permite asta…
Dacă vom permite extrădarea ei si a copilului său din Țara Lor pe care ei o consideră Țara-Mamă!
(Au fugit de avantajele personale, cosmarurile, pe care un soț, dedicat vieții de familie, le administra, încruntat, disprețuind pe oricine,…).
(„Investigata de autoritatile canadiene pentru rapire internationala de minori, dupa ce si-ar fi luat copilul de 7 ani din mainile unui tata presupus abuziv, Ana Maria Nedelcu ar putea fi extradata din Romania. Ea ar putea ajunge la inchisoare pentru urmatorii 10 ani, daca autoritatile canadiene o vor gasi vinovata…”).
Mâine, viața lor s-ar putea sfârsi… Ei nu vor avea niciodată banii si puterea altora, a canadienilor, de exemplu! Ca să-si impună propriile pretenții în fața lui!…
Ei nu vor, însă, să fie însoțitorul unuia care le spună că viața te duce unde vrea ea… S-au săturat de toate. De Canada. De visul acesta, neînsemnând nimic pentru cineva.
“Ce mi-au făcut mie oamenii acestia?!, gândesc. De ce să-mi pese mie de ei?!”
Realizez, însă, că îsi vor viața furată cândva înapoi! Iar asta nu mă lasă să mor!
… Nu ne mai putem preface, cred eu.
Românii plecați în Afară sunt o rană care nu se vindecă niciodată.
Nu se vindecă mereu.
Nu vrem mila nimănui, deci.
Nu vrem resturile de pâine ale străinilor pentru a supraviețui!…
Nu vrem să ne uităm în oglindă în altă viață!
Nu vrem să lovim peretele cu sufletul…
Vrem, însă… Să fim ceea ce suntem măcar în propria noastră țară.
Vrem ca degetele de mutant, ale altora, să nu ne atingă măcar aici. În propria noastră vatră!
Lăsați-o, deci, pe Ana Maria în pace! Si pe copilul ei!…
Dacă a venit, dacă si-a găsit drumul de întoarcere pe care orice om îl are în suflet, lăsați-o în voia ei! O viață în care răscolesti moartea, nu mai înseamnă nimic!
De ce să o extrădăm?!
Pentru că si-a salvat copilul?
Pentru că a supraviețuit?
Iubiți românii, voi!
Pentru că toți banii!, grămezile de bani din lume nu ni-i vor putea aduce înapoi…