Avocata Corina Săcrieru, despre drepturile şi responsabilitatea părinţilor în ceea ce priveşte educaţia copiilor

familie  FOTO Cultura Vietii

Avocatura.com : Se vorbește mult despre interesul superior al copilului. Cui lăsăm noi această responsabilitate? Au părinții un cuvânt de spus în ceea ce privește educația școlară, de exemplu?

vocatul vrâncean Corina Săcrieru– Ana-Corina Săcrieru: Cred că, datorită implicării încă destul de mici a părinţilor în educaţia şcolară a copiilor, au început să apară din ce în ce mai multe voci care să postuleze primatul Statului în ceea ce priveşte deciziile legate de educaţia şi formarea copiilor, primat susţinut în numele interesului superior alcopilului. Din această perspectivă, pentru a verifica corectitudinea unei asemenea abordări pe care se spijină, de exemplu, vocile care susţin că şcoala trebuie să se ocupe inclusiv de educaţia sexuală a copiilor, se impune să facem o analiză juridică a conţinutului noțiunii de responsabilitate a părinţilor raportat la dreptul copiilor la educaţie.

În faţa acestei intenţii de analiză fiind, nu putem să nu constatăm aprioric faptul că, cea mai facilă – şi oricum mult mai ieftină pentru Stat – soluție care ne vine în minte faţă de realitatea tristă a implicării reduse a părinţilor în educaţia şi formarea copiilor lor, nu este preluarea responsabilităţii de către Stat, ci determinarea conştientizării de către părinţi a acestei responsabilităţi. În cea mai elementară filosofie a Dreptului, răul nu este anihilat decât numai după ce se dovedeşte că nu mai poate fi reparat, părinţii nu sunt minimalizaţi în procesul decizional decât numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege sub calificare de excepţie.

Potrivit articolului 487 din Codul Civil, părinţii sunt cei care „au îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea psihică, intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor potrivit propriilor lor convingeri, dar şi potrivit însuşirilor şi nevoilor copiilor”. Aceasta este premisa legală de la care pornim în analiza conţinutului responsabilităţii părinţilor faţă de copiii lor, iar această premiză are şi un temei psihologic consacrat: elaborând principiul epigenetic al maturizării, reputatul psiholog Erik Erikson (în, de exemplu, Identity: Youth and Crisis, 1968) a demonstrat definitiv că stadiile dezvoltării personalităţii sunt determinate în primul rând de factori moşteniţi, genetici.

Cu alte cuvinte, exact cei care au transmis aceşti factori genetici – adică părinţii – sunt şi aceia care au responsabilitatea de a se îngriji de dezvoltarea psihică, intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor potrivit propriilor lor convingeri.

Indiferent de mediul din care provin sau de gradul de educaţie şi cultură, părinţii sunt păstrătorii şi transmiţătorii unui set de valori, propriu familiei şi neamului în care se naşte copilul. Dispoziția legală amintită garantează în esenţă că nimeni altcineva decât părinţii nu pot îndeplini nevoile copilului lor, iar această aducere la îndeplinire nu poate fi făcută altfel decât în lumina valorilor familiei.

CITITI mai MULT aici – http://www.culturavietii.ro/2016/05/23/drepturile-responsabilitatile-parintilor-educatia-copiilor-ana-sacrieru/

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: