Iunie 22, 2016
Transcriere: Agnus Dei
Daniel Bodnariu:
- ..primele care au venit acasa, dar doar pentru weekend, au fost fetele.
- …Le-am vazut la telefon, atunci am intrat la Facetime cu ei. Plangeam si radeam si ne bucuram.
- Trebuiau sa mai astepte doua saptamani. Dar, peste trei, patru zile au fost sunati sa vina sa le ia pentru ca nu se mai puteau intelege cu fetele, ca numarau orele pe care le mai aveau de stat acolo. Practic, au trebuit sa cedeze si sa se lase chiar daca nu s-a terminat scoala.
- Fetele au spus: A fost un cosmar.
Despre bunici si familia extinsa Bodnariu:
- Bunicii, si ei sunt usurati. In sfarsit, li s-a luat aceasta povara de pe inima. Pentru toti a fost o povara din Noiembrie si pana acum, practic inca nu ne-am revenit.

Clik pentru video
Daniel Bodnariu:
Am dorit nespus de mult ziua aceasta, desi nu stiam cand se va intampla. Dar, simteam asa, ca Dumnezeu nu ne lasa si nu ne va lasa. Si nu ne-a lasat si-I multumim Lui.
Momentul reintalnirii:
Copiii nu s-au intors toti odata. Dupa ce a fost data acea sentinta de catre County Board, primele care au venit acasa, dar doar pentru weekend, au fost fetele. Au fost parintii, le-au luat. Au fost in weekend si li se spusese atunci ca urmeaza sa se intoarca pentru doua saptamani in orasul in care au stat ca sa isi termine scoala. A fost bucurie foarte mare ca sa fie impreuna cu parintii. Ele, in ultimul timp, devenisera foarte nerabdatoare sa fie din nou acasa. Cat de mare ar fi fost sentinta, sa fie o decizie nefavorabila. Dar bucuria a fost imensa.
Le-am vazut la telefon, atunci am intrat la Facetime cu ei. Plangeam si radeam si ne bucuram. A fost asa, de nedescris. Cu toate ca a trebuit sa le ntoarca la sfarsitul weekendului, duminica seara, le-au dus inapoi in orasul unde au stat. Trebuiau sa mai astepte doua saptamani. Dar, peste trei, patru zile au fost sunati sa vina sa le ia pentru ca nu se mai puteau intelege cu fetele, ca numarau orele pe care le mai aveau de stat acolo. Practic, au trebuit sa cedeze si sa se lase chiar daca nu s-a terminat scoala
Baietii, au venit si ei acasa in weekendul urmator. Au venit definitiv. Deci practic de o saptamana sunt impreuna. Sunt impreuna toti.
Din ce am vazut, toti erau atat de voiosi si de bucurosi. Chiar au facut un fel de party cu familia de acolo din Norvegia, unde s-au intalnit toti si au multumit lui Dumnezeu si s-au bucurat impreuna. Asteptam si partea a doua, sa vina si intr-o vacanta… credem ca foarte curand se va intampla lucrul asta, sa vina in Romania, sa ne intalnim cu totii. Nu stiu acum daca vor veni si cei din America sau vor merge ei acolo. Dar ne dorim si noi lucrul acesta, sa ne vedem pe viu.
Bunicii:
Bunicii, si ei sunt usurati. In sfarsit, li s-a luat aceasta povara de pe inima. Pentru toti a fost o povara din Noiembrie si pana acum, practic inca nu ne-am revenit. Dar, asteptam sa-i vedem plecati de acolo. Dumnezeu sa le dea calauzire si ne rugam pentru ei ca nu stim exact cum va decurge viitorul, ce vor face. Dupa cum merg lucrurile acolo, nu se indreapta catre drumul cel mai bun. Am vazut cu totii ce s eintampla. De fapt, nu stiu, observ ca tot mai multe semnale sunt de peste tot. Dar stiu ca Dumnezeu ne poarta de grija si suntem in mana Lui.
Foarte multe nu stiu. I-am spus lui Marius, l-am intrebat: „Povestesc copiii?” ‘Da. Povestesc.” „Onregistreaza-i, ca sa nu uiti ce … si nici ei sa nu uite. Banuiesc ca nu vor uita prea curand. Pot sa spun asa, intrun singur cuvant pe care l-au spus fetele: A fost un cosmar. Adica, nicidecum imaginea care ni se prezenta la inceput si parintilor in mod special: copiii s-au adaptat. Nu simt lipsa parintilor… Deci, astea au fost niste minciuni care sa-i termine pe parinti. Sa aiba un colaps. Dupa ce le ia copiii, sa le mai spuna ca copiii nu simt lipsa parintilor. Deci, a fost o minciuna iese la iveala.
Din cate stim si din cate am vazut cum se comporta aceasta autoritate, sunt razbunatori. Asa ni s-a spus ca ei in primul rand nu recunosc cand au gresit. Nu isi cer scuze si sunt razbunatori pe deasupra. Acum, increderea noastra este in Dumnezeu. Ne rugam in continuare. Noi inca parca nu putem sa ne bucuram asa, total. Am vazut ca in 2 iunie, atunci cand s-a dat sentinta, tot atunci s-a hotarat la Consiliul Europei inceperea unei anchete in ceea ce priveste cazurile din Norvegia, ceea ce am luat-o ca pe o biruintaa, in sensul asta de a se scoate la iveala abuzurile care se fac acolo si a se lua niste masuri impotriva acestei autoritati.
Se pare ca sunt multe cazuri care acuma se reevalueaza. Deci sunt semnale pozitive in sensul asta si cred ca Dumnezeu si-a facut si isi face lucrarea si pe planul acesta de a fi ajutati ceilalti. Chiar daca noi nu am mai fost, noi, ca familie ma refer, nu am putut sa mai sustinem sau sa iesim in public, sa mai facem ceva, pentru ca nu vrem sa-i afectam pe ei, acolo. Dar, cred ca deja s-a pornit un val si speram sa fie ajutati si familiile Nan si Avramescu, Patrulescu si cei care mai sunt si familiile de norvegieni care mai sunt, care pe nedrept sufera si li s-a luat copiii. Cele mai multe cazuri din ce am vazut si din statisticile lor, au fost nu pe cauze concrete de abuz luat copiii, ci doar [ca ei considera] ca parintii nu au suficiente abilitati suficiente, in opinia lor, de a-si creste copiii.
Cat de mult a contat unitatea crestinilor
In primul rand, faptul ca atatia oameni au iesit in strada si s-au implicat, oameni politici la care poate nu ne-am asteptat sa se implice, cred ca este tot modul minunat in care Dumnezeu a lucrat si s-a folosit de oameni. Daca ma intrebati pe mine n-as stii sa va spun reteta pentru a scoate pe strada peste 100.000 de oameni, totalizand si unii spun: ce abilitati? Eu pot sa va spun: sunt zero la capitolul asta. Pentru prima oara cand am organizat acel protest de la Bucuresti si apoi Cristi Ionescu la Washington. Nici nu ne gandeam cati oameni vor iesi. Si asta a fost tot o minune pe care Dumnezeu a facut-o. Dar, El a facut sa simta oamenii in felul acesta si sa iasa si sa sustina. E o minune de la Dumnezeu. In mod cert a ajutat.
Tot ceea ce a fost, si pe plan politic si pe latura aceasta a demonstratiilor, pentru ca s-a adus in fata opiniilor publice niste lucruri care au fost tinute ascunse atata timp. Si, pe asta au mizat ei. Si, pe asta au vrut sa faca si in cazul lui Marius si Ruth. Lor li s-a spus si au fost amenitati de la inceput: nu va mai vedeti copiii daca faceti public, daca faceti valva. Si, tocmai lucrul asta s-a intamplat. Deci, cred ca a ajutat. Acum, nu stiu daca asta este felul lor si cu ceilalti. Cert este ca am fost contactat de mai mutlte familii care sunt in situatii asemanatoare si le-am spus: nu numarul nostru, nu ce am facut noi. In primul rand, trebuie sa va puneti increderea in Dumnezeu. Daca credeti ca noi oamenii putem sa va ajutam si nu Dumnezeu, atunci nu stiu daca veti avea succes. Daca va puneti increderea in Dumnezeu, atunci poate si oamenii potriviti, la locul potrivit, va fi in acelasi fel sa aiba succes.
Voia lui Dumnezeu
Si Marius si Ruth.. e un moment in care capitulezi in fata lui Dumnezeu si zici: Doamne, chiar daca doare, dar stiu ca sunt in mana Ta si stiu ca Tu vei lucra spre binele meu. Atunci parca se ia o povara pentru ca stii ca oricare ar fi raspunsul, e de la Dumnezeu si El ne iubeste si atunci cu incredere privesti tot ce ar veni. Adica, oricat ti-ai dori pana la urma, suntem in mana lui Dumnezeu. Poti sa iesi pe strada si sa dea masina peste tine. Nu neaparat ca ti-au luat copiii sau ca ti-a facut cineva ceva. Se intampla un cataclism sau ceva. Deci, suntem in mana lui Dumnezeu, doar avem senzatia ca suntem stapani pe viata noastra sau pe circumstantele din viata noastra. Putem noi sa evitam anumite lucruri? Da, Dumnezeu ne-a dat intlepciune sa ne ferim de anumite pericole. Dar, in ultima instanta, toate circumstantele vietii depind de Dumnezeu. Si, mai mult ca oricand s-a vazut lucrul asta in situatia asta. Atunci cand nu puteam sa ne rugam, dar stim ca Dumnezeu cunoaste dorinta inimilor noastre. Dar, in ultima instanta El este cel care decide si intotdeauna o face spre binele nostru, spre cel mai mare bine al nostru.