„Fermierul Trudit de Razboi” – Lucruri simple in America mea

Dan Cristea:

Unii dintre dumneavoastra dragi cititori ati auzit despre numele de John Birch, cel putin din unul din articolele editoriale precedente pe acest blog ca si : Barnevernet si-a venit in fire – Nu e deloc de mirare! Doamna Costea este doar confirmarea. Dar nu am mentionat mai nimic despre cine a fost acest John Birch si cand a trait in istorie. John Morrison Birch s-a nascut in India din parinti americani aflati acolo ca misionari baptisti in anul 1918. El a crescut de la cativa ani in statul Georgia in Statele Unite. In timp ce era student la Universitatea Mercer din Macon, Georgia el a raspuns chemarii de a deveni misionar in China. A urmat apoi Seminarul Baptist de la Ft. Worth, Texas iar in vara anului 1940 a plecat spre China.

Dumnezeu l-a inzestrat cu un deosebit talent pentru limbi straine astfel incat in doar cateva luni a invatat limba chineza aproape la perfectie. Pentru aproape doi ani el a strabatut China propovaduind Evanghelia. Cand America a intrat in razboi, John Birch a vrut sa se inroleze ca si capelan, dar un eveniment ulterior avea sa-i schimbe directia. In Aprilie ’42 Birch s-a aflat tocmai intr-o zona unde aviatorul cu renume James Doolittle si alti piloti din vestitul detasament Tokyo Raiders au parasutat in China. John Birch a reusit sa-i aduca la loc de refugiu si astfel si-a inceput implicarea sa alaturi de armata americana.

Datorita bunei lui cunostinte a limbii chineze, la scurt timp John Birch a devenit ofiter de inteligenta pentru Generalul Claire Chennault care era comandantul Fortelor Aeriene Flying Tigers. John Birch prin reteaua de prieteni si cunoscuti a dezvoltat un serviciu de informatii care au devenit “ochii si urechile” fortelor aeriene americane. Am sa sar peste multe alte detalii ca sa ajung in prezent la o scurta proza pe care John Birch a scris-o, aceasta fiind punctul central al acestui articol.

Aceasta se intituleaza “Fermierul Trudit de Razboi” scrisa de Capitanul John Birch la cateva luni inainte de terminarea razboiului. In seara de ajun a Zilei de Independenta a Statelor Unite, 4 Iulie 2016 am tradus aceasta scriere in limba romana pentru dumneavoastra dragi cititori. Dedic aceasta traducere tinerilor plecati din Romania pe plaiuri straine, departe de casa si de cei dragi, plecati in cautare de munca cinstita dar care au ajuns sa fie truditi de … puncte, puncte. Nu stiu ce anume v-a trudit dar in lumea in care traim pot fi multe lucruri care sa ne trudeasca. Nu neaparat razboiul cum a fost pentru John Birch de altadata.

Orice despartire de cei dragi ramasi acasa pentru o perioda indelungata ne poate impovora. Poate esti trudit ca ai parte de munca, multa munca si iar munca. Sau poate esti trudit traind printre straini care nu te inteleg si nici nu te apreciaza. Sau poate deoarece copiii tai au probleme la scoala intr-o cultura sau filozofie necunoscuta lor. Ceea ce descrie John Birch aici s-ar putea descrie ca fiind un colt de rai pe pamant. Ma gandesc din nou la scumpa familie Bodnariu din Norvegia. Din multe puncte de vedere eu cred ca Marius si Ruth si-au dorit tocmai ceea ce John Birch descrie in aceasta scurta proza. O viata simpla, pe un pamant la tara, o ferma, si sa isi creasca copiii in frica de Dumnezeu si sa fie o binecuvantare pentru semenii lor, pentru vecinii din jur.

Acum 70 de ani John Birch suspecta ca aceste trasaturi si nazuinte in viata vor fi invechite de vreme tocmai in tara lui iubita, America. Astfel el isi pune intrebarea, Unde voi gasi aceasta lume? Va trebui sa o caut peste mari si tari? Dorinta mea pe marginea acestei traduceri este ca daca ceea ce cititi din spusele lui John Birch va sunt dragi, sa stiti ca sunt multi altii care si ei impartasesc aceleasi dorinte. Nu va lasati dezamajiti ca o astfel de lume nu mai exista.

La doar 4 luni dupa ce Capitanul John Birch a scris aceasta proza, viata lui a fost stinsa de niste banditi de comunisti ai lui Mao Tse Tung. Stiind ca viata lui este in mana lui Dumnezeu, John Birch si-a iubit nu numai tara lui draga, America, dar si poporul minunat caruia si-a dedicat anii de misionarism, poporul chinez, pe care l-a iubit foarte mult, chiar pana la moarte. Sper cu alta ocazie sa scriu mai multe despre aceste evenimente din viata lui John Birch mult prea scurta.

Iata acum Proza “Fermierul Trudit de Razboi”, dupa care textul in limba engleza de catre John Birch. Tot la sfarsitul articolului veti gasi un link la un documentar de aproximativ 50 de minute despre viata lui John Birch intitulat “A Secret War Story – Who is John Birch?”.

John Birch FOTO Wikipedia

John Birch FOTO Wikipedia

“Fermierul Trudit de Razboi”  (de John M. Birch 1945)

As dori sa aflu acel trai pe care tatal meu l-a numit “Traiul Simplu dar Gandirea Aleasa”.

Imi doresc niste campii si dealuri, paduri si parauri pe care sa le numesc ale mele. Vreau sa-mi folosesc energia inverzind campiile si ingrasand vacile, ca sa pot da hrana celor dragi si ajutor semenilor mei care trec prin greutati. Nu imi doresc o viata de hartzologie monotona sau de bisnitza cu comercianti innebuniti de goana dupa bani.

Imi doresc din ramura stiintelor doar atat cat e nevoie sa-mi inlesneasca o gospodarie rodnica a pamantului cu unelte simple, timp liber, si sa am grija de sanatatea familiei mele. Nu ma intereseaza sa ma aprofundez in cautarea fara de sfarsit a cercetarilor fizicii despre spatiu, forta si materie, care eu cred, pot sa ne conduca spre Dumnezeu doar cu incetinisorul.

Nu imi doresc agitarea unei fugi grabite dintr-un loc in altul cu niste masini centrifugare sau pe strazi aglomerate. Nu vreau sa-mi fac loc cu coatele printre multimi de straini impacientati care nu au timp nici sa gandeasca propriile lor ganduri dar nici sa cunoasca o adevarata prietenie. Vreau sa imi traiesc viata la modul incet, sa ma odihnesc cu familia langa un foc de vatra, sa  dau “bun venit” vizitelor vecinilor mei, sa ma inchin lui Dumnezeu, sa savurez o carte, sa ma intind la umbra pe un mal inverzit si sa  privesc la norii ce plutesc pe cerul albastru.

Vreau sa iubesc o sotie care prefera linistea de la tara in locul farmecului de oras si care ar vrea mai degraba sa mearga la drumetie cu mine spre un varf de deal sa privim impreuna un apus de soare decat sa luam un taxi la vreo piesa de teatru pe Broadway. Vreau o sotie careia nu-i este frica sa nasca copii si care e in stare sa ii creasca cu o dragoste de casa si de pamant si cu frica de Dumnezeu.

Vreau din partea guvernului doar aparare fata de violenta si nelegiuirea celor rai si egoiesti.

Vreau sa ajung la apusul vietii sanatos in trup si la minte, alaturi de fii si nepoti plini de vlaga, savurand prietenia si respectul semenilor, inconjurat de holde manoase, si vaci frumoase la vedere si pastrandu-mi credinta din copilarie in El, cel care a fagaduit viata de apoi.

Unde voi gasi oare aceasta lume? O vor da oare aceste trasaturi invechite de vreme drept batjocurei si singuratatii? Mai este un loc pentru aceste lucruri simple in America mea sau trebuie sa le caut intr-o vale din Turkistan unde cirezi pasnice inca mai pasuneaza dealurile linistite?

„The War Weary Farmer”

I should like to find the existence of what my father called „Plain living and high thinking.”

I want some fields and hills, woodlands and streams I can call my own. I want to spend my strength in making fields green, and the cattle fat, so that I may give sustenance to my loved ones, and aid to those neighbors who suffer misfortune; I do not want a life of monotonous paper-shuffling or of trafficking with money-mad traders.

I only want enough of science to enable fruitful husbandry of the land with simple tools, a time for leisure, and the guarding of my family’s health. I do not care to be absorbed in the endless examining of force and space and matter, which I believe can only slowly lead to God.

I do not want a hectic hurrying from place to place on whizzing machines or busy streets. I do not want an elbowing through crowds of impatient strangers who have time neither to think their own thoughts nor to know real friendship. I want to live slowly, to relax with my family before a glowing fireplace, to welcome the visits of my neighbors, to worship God, to enjoy a book, to lie on a shaded grassy bank and watch the clouds sail across the blue.

I want to love a wife who prefers rural peace to urban excitement, one who would rather climb a hilltop to watch a sunset with me than to take a taxi to any Broadway play. I want a woman who is not afraid of bearing children, and who is able to rear them with a love for home and the soil, and the fear of God.

I want of government only protection against the violence and injustices of evil or selfish men.

I want to reach the sunset of life sound in body and mind, flanked by strong sons and grandsons, enjoying the friendship and respect of neighbors, surrounded by fertile fields and sleek cattle, and retaining my boyhood faith in Him who promised a life to come.

Where can I find this world? Would its anachronism doom it to ridicule or loneliness? Is there yet a place for such simple ways in my own America or must I seek a vale in Turkestan where peaceful flocks still graze the quiet hills?

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: