Transmisie LIVE / In Direct – Pastorul Gicu Stan – Serviciul de Inmormantare + Slujbele de Priveghi in reluare

Gicu Stan Seara de Priveghi 19 iulie

Transmisie LIVE / In Direct – Pastorul Gicu Stan – Serviciul de Inmormantare + Slujbele de  Priveghi in reluare

Clik pentru transmisia LIVE / In Direct via CREDO TV

Serviciile de priveghi și înmormântare ale pastorului GICU STAN pot fi vizualizate in reluare pe aceeasi pagina.

Urmareste LIVE / IN DIRECT aicihttp://revedere.org/

luni si marti de la orele 18:00

miercuri la  ora 12:00

Serviciile de priveghi și înmormântare ale celui care a fost pastorul GICU STAN.

Luni, 18 Iulie, de la 6:00 PM, serviciul de priveghi
Marți 19 Iulie, de la 6:00PM, serviciul de priveghi
Miercuri, 20 Iulie, de la 12:00 PM, serviciul de înmormântare.

La 17 iulie 2016 a trecut la Domnul fratele Gicu Stan, pastorul Bisericii Betel Zorilor, din Cluj-Napoca.

„Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:20-21)

Slujbele de priveghi vor fi luni si marti de la orele 18:00 la Biserica Betel Zorilor, iar serviciul de inmormantare va fi miercuri la  ora 12:00.

Anunt local: ANUNȚ: La solicitarea familiei, vă rugăm să nu aduceți coroane la priveghi sau înmormântare. Dorința fratelui Gicu era ca acei bani dați pe coroane, dacă tot se dorește să fie dați, mai bine să fie cheltuiți cu folos. (De exemplu, se poate face o donație spre Liceul Creștin Pro Deo – http://liceulprodeo.ro/, proiect inițiat de fratele Gicu Stan)
ANUNȚ 2: Miercuri, între orele 10:30 – 11:00, în Biserica Betel, strada Curcubeului nr.7, Cluj-Napoca, sicriul va fi deschis pentru cei care doresc să mai vadă trupul neînsuflețit al celui care a fost fratele Gicu Stan.
 Biserica Betel Zorilor Cluj –Betel Zorilor

 GICU STAN captura youtube

Gicu Stan – Cuvintele rostite nu se pierd, ele ajung sa se materializeze – Biserica Penticostala Nr. 1 Carpati

~~Scriptura spune: „Binecuvantati si nu blestemati.” Vedeti? Binecuvantarea, Dumnezeu il cheama pe sot s-o rosteasca peste sotie. Dumnezeu cheama parintii sa rosteasca binecuvantarea in dreptul copiilor. Dar, binecuvantarea aceasta, sa stiti, nu este o lucrare magica, adica, rostesc o anumita formula si totu-i rezolvat. Nu. In cuvantul acesta al Scripturilor, gasim randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o, pentru ca binecuvantarea sa poata sa fie rostita. Ce inteleg de aici, din cartea lui Dumnezeu, e ca binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu. Noi nu binecuvantam prin ceea ce suntem noi. Nu. Nu.

  1. Binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu, asta-i prima conditie.
  2. Si a doua conditie, care cred ca e pe acelasi nivel cu prima, binecuvantarea sa fie rostita de oameni care isi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu.

~~Binecuvantarea rostita in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu se rasfrange in plan spiritual, social si material.

Coloseni 3

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
18 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
19 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
21 Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
22 Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpînii voştri pămînteşti; nu numai cînd sînteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul.
23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24 ca unii cari ştiţi că veţi primi dela Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
Este extrem de important ca familia sa fie din aceeasi biserica. Nu este bine, nu este biblic unul sa fie membru intr-o biserica, si altul sa fie membru in alta biserica. Familia trebuie sa fie impreuna.

Gicu StanSe pare ca cele mai multe cuvinte si limbajul cel mai liber il avem in familie. Uneori ajungem sa ne jucam cu cuvintele. Unele dintre ele le rostim in momente de bucurie, de inplinire, de satisfactie. Avem cuvinte de apreciere fata de semenii nostri. Dar sunt situatii in viata cand trecem prin crize, cand trecem prn probleme, cand trecem prin necazuri. Si rostim ai atunci cuvinte. Dar se pare ca unele dintre cuvintele pe care le rostim cand trecem prin probleme dificile ale vietii, nu ne fac cinste. Si n-am vrea sa mai revenim asupra lor. Ba, uneori, incercam sa ne multumim cu gandul ca peste cuvintele noastre care n-au fost rostite cu intelepciune, peste ele, timpul isi va asterne praful uitarii si se va termina cu ele.

Il gasim pe Domnul Isus Hristos in vremea cand era in lumea noastra, spunand asa cum gasim scris in Evanghelia dupa Matei in capitolul 12, referitor la cuvinte, spunea Domnul: 36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit.37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.„ Cuvintele pe care noi le rostim si cum spuneam, posibil ca vocabularul cel mai liber, cel mai degajat il avem in familie. Prin unele din cuvintele acestea pe care noi le rostim ii inaltam pe semenii nostri, ii binecuvantam. Ne straduim sa aducem harul lui Dumnezeu si binecuvantarea lui Dumnezeu peste ei. Dar, se prea poate ca prin altele cuvinte pe care noi le rostim sa aducem apasare, sa aducem nenorocire.

Nu intamplator, ap. Pavel in Romani 12 spune acolo, printre altele: 4 binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Probabil afirmatia aceasta ca e posibil sa blestemam pare prea dura, prea apasatoare. Dar ascultati-ma. Sunt situatii in viata noastra cand ea poate sa devina o realitate. De aceea, ap. Pavel spune: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Deci cuvintele pe care noi le rostim, ele nu se pierd in timp, pentru ca aici este una dintre mentalitatile pe care le imbratisam unii dintre noi, poate, si le credem: „Da, se pierde totul. Se stinge la un moment totul. Dumnezeu nu tine seama de cuvintele noastre pentru ca asa suntem noi, supusi slabiciunilor, supusi greselilor si totul se termina.” As vrea sa vedem in sfanta Scriptura cateva pasaje, cateva exemple care ne vorbesc despre faptul ca aceste cuvinte rostite, ele nu se pierd. Mai repede sau mai tarziu, ele ajung sa se materializeze.

Predica Gicu Stan

Programul Integral

Mesajul incepe la minutul 01:52:00.

VIDEO by Biserica Penticostală nr.1 Carpați

Iosua la Ierihon

Scriptura ne spune in cartea lui Iosua, ca la un moment dat, poporul Israel trece Iordanul si intra in tara promisa. In fata lor statea cetatea Ierihonului cu zidurile acelea puternice, cu fortareata aceea in dosul careia stateau oameni puternici, oameni inarmati. Si Israelul, respectand solutia pe care Dumnezeu le-a dat-o, la un moment dat, zidurile cetatii se prabusesc si cetatea este cucerita. Si ascultati cuvintele pe care le-a rostit omul lui Dumnezeu, Iosua. Iosua 6:26 –

Atunci a jurat Iosua, şi a zis: ,,Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întîiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tînăr fiu al lui îi va aşeza porţile!„

Citind pasajul acesta, am fi inclinati sa spunem: „O, trebuie sa-l intelegem pe Iosua. Trebuie sa-i acordam circumstante atenuante pentru ca era intr-o situatie foarte delicata.” E adevarat, cetatea Ierihonului fusese cucerita. Dar, ca Ierihonul erau zeci si zeci de cetati in tara lui Israel si-n dosul lor oameni inarmati cu care Israelul trebuia sa lupte. Si a spus [ce a spus] Iosua. Dar a fost un moment de criza in viata lui. Ascultati ce spune Scriptura. Au trecut aprox. 500 de ani de istorie, din momentul in care Iosua rosteste aceste cuvinte. SI atunci cand in Israel domnea Ahab, ne spune Scriptura in 1 Imparati 16 ca Hiel din Betel s-a ridicat sa rezideasca Ierihonul. Si ne spune Scriptura ca i-a pus temeliile cu pretul intaiului sau nascut Abiram si a asezat portile cu pretul celui mai tanar fiu al lui, Segub, dupa cuvantul pe care-l rostise Dumnezeu prin Iosua.

De ce? Ascultati-ma. Iosua nu era oricine. Iosua era o autoritate in plan spiritual. Si cuvintele pe care el le-a rostit, nu s-au pierdut in timp. Ci, dupa aprox. 500 de ani de istorie, ele s-au implinit, s-au materializat.

David la Ghilboa

Un alt pasaj. 2 Samuel 1 ni-l prezinta acolo pe omul lui Dumnezeu, David, foarte mahnit. Si parca supararea lui era dusa la extrem. Supararea lui, necazul lui era dublat de doua evenimente. (1) Ionatan, prietenul lui apropiat se stinsese pe Ghilboa. (2) Si in al doilea rand, atunci, pe vremea aceea, cand intr-o batalie era implicat un popor, in batalia respectiva era implicat si dumnezeul acelui popor. Si poporul care iesea biruitor in batalie, in conflictul respectiv, dumnezeul acelui popor era declarat dumnezeu biruitor. Si, spuneam ca durerea lui David era dublata de 2 evenimente: Ionatan nu mai era, se stinsese si dumnezeul filistenilor era declarat biruitor asupra Dumnezeului lui Israel. Si parca il aud pe David psunand: „Nu se poate asa ceva, pentru ca unicul Dumnezeu adevarat in ceruri sus si jos pe pamant este si ramane Dumnezeul lui Israel. Si in durerea aceea, in suferinta aceea a lui, il vedem pe David ca nu mai vorbeste cu oamenii, ci se indreapta spre muntii lui Israel, spre muntii lui Ghilboa. Si le spune: „Munti din Ghilboa, nici roua si nici ploaie sa nu mai cada peste voi si campiile sa nu mai dea parg. Sa nu mai dea roada. Si am zice noi: „O, trebuie sa-l intelegem pe David.” Durerea lui era extrem de mare. Era dincolo de puterile lui.

Si in momente de criza, rostim cuvinte. Dar, asa suntem noi oamenii. Ascultati-ma. Din momentul cand David rosteste aceste cuvinte au trecut aprox 3,000 de ani de istorie. Si citeam undeva ca in 1948, cand Israelul a fost declarat ca si stat, ei au inceput cultivarea pamantului. Si cultivand pamantul au ajuns la muntii Ghilboa. Si acolo, in cultivarea cuvantului au intampinat mari dificultati. Si se pare ca si astazi, cultivarea pamantului pe Ghilboa ridica probleme. De ce? Pentru ca in urma cu 3,000 de ani, un David care nu era oricine , asta era o autoritate in plan spiritual, rostise anumite cuvinte.

Elisei si Naaman

Si inca un exemplu si apoi vom merge putin mai departe. Scriptura ne spune in 2 Imparati 5 ca ministrul de razboi al Siriei, Naaman, era lepros. Si in imprejurarile acestea, prin fetita aceea luata roaba din Israel, la urechile lui ajunge vestea ca in Samaria exista un prooroc care ar putea sa-l vindece de lepra lui.SI in cele din urma ajunge la poarta proorocului Elisei. Asta, nici cel putin nu iese afara sa-l salute, sa-l intrebe care-i sunt problemele. Ci, trimite unul dintre slujitorii lui si-i spune: „Vezi ca la poarta casei noastre este Naaman. Spune-i sa faca calea intoarsa si cand va ajunge la apa Iordanului, de 7 ori sa se scalde in Iordan si va fi tamaduit de lepra lui.” Bietul Naaman sare ca ars si spune: „Asta-i solutie? Nu dle, eu am venit aici nu ca sa fac baie. Eu am venit aici sa fiu tamaduit de lepra. Daca omul asta a lui Dumnezeu ar fi iesit afara la mine, ar fi chemat numele Domnului peste mine si ar fi dus mana in rana mea. Da, asta ar fi fost solutie. Baie? Aveam apele Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat apele lui Israel. Asta nu-i solutie.”

Si suparat, face calea intoarsa. Scriptura ne spune ca slujitorii lui, in calatoria aceasta pe care el o facea spre Damasc, inainte ca sa ajunga la Iordan, slujitorii lui l-au convins sa faca ceea ce i-a spus proorocul. El nu avea nimic de pierdut. Probabil era o zi calduroasa si i-au spus: „Cu alte cuvinte, macar daca altceva nu iese de aici, macar te racoresti putin.” Ajunge la apa Iordanului si de 7 ori intra in apa Iordanului, dupa Cuvantul proorocului Elisei. SI cand pentru a saptea oara a iesit de acolo, ne spune Scriptura ca pielea lui era curata ca a unui copilas nou nascut. Plin de bucurie isi zice: „Nu ma mai duc la Damasc. Ma intorc in Samaria, ma duc la omul lui Dumnezeu, la proorocul Elisei, sa-i spun un multumesc frumos. Sa-i aduc un cadou pentru binele pe care mi l-a facut.” Si vine si se intalneste cu Elisei. Si-i spune Naaman: „Elisei, am daruri pentru tine. Am talanti de argint, am schimburi de haine. Uite, am cadouri pentru tine, mi-ai facut binele asta. Si Naaman ii spune: „Nimic pentru mine.”

Si m-am intrebat: Doamne, de ce omul asta Elisei n-a vrut sa primeasca nimic? Unul dintre raspunsurile pe care mi le-am dat este si acesta. Si anume: Naaman trebuia sa invete si oamenii dealungul timpului trebuia sa invete bine lectia aceasta- Ca darul lui Dumnezeu nu poate fi platit cu bani. N-ai ce sa-I dai lui Dumnezeu in schimb pentru harul, pentru binecuvantarea care ti-o da tie. Nu se poate asa ceva. Vazand ca Elisei nu primeste nimic din mana lui, el isi pune din nou darurile pe animalele pe care le avea cu el si-si ia slujitorii si isi incepe calatoria spre Damasc. Ne spune Scriptura ca la discutia asta intre el si Naaman, a participat si unul dintre slujitorii lui Elisei, pe nume Ghehazi. Si asta si-a zis in sinea lui: Ei, nu-l las, ceva, ceva iau si eu de acolo. Si cand Naaman s-a indepartat putin de casa lui Elisei, Ghehazi o ia pe urmele lui. Si cand il vede Naaman, il recunoaste, coboara din car si alearga in intampinarea lui. Si-l intreaba care-i problema. Si asta spune: „Asculta, stapanul meu ma trimite la tine pentru ca doi tineri din fii proorocilor, din muntii lui Efraim, au venit si are nevoie pentru ei de doua schimburi de haine si d eun talant de argint.” Ne spune Scriptura ca Naaman insista sa ia doi talanti de argint. Si asta spune: „Nu, nu, ii suficient unu.” M-am intrebat: De ce, Doamne, el a pretins doua schimburi de haine si s-a multumit doar cu 1 talant de argint? Vedeti, greutatea unui talant este undeva, convertita in kg, la aprox 34-35 kg. Cred ca omul acesta si-a facut calculul si a zis: „Cu greutatea asta a talantului de 35 kg si doua schimburi de haine ma descurc cumva sa le duc pana pe deal unde avea el casa. Dar cu doi talanti, aia era undeva la 70 kg, era problema pentru el.

Dar, intervine Naaman si spune: „Auzi, tu nu-ti face problema. Tu nu trebuie sa transpiri sub darurile pe care ti le ofer. Am aici slujitori care te vor ajuta si le vor duce unde trebuie. Si atunci, accepta. Ia cei doi talanti de argint, cele doua schimburi de haine, vin slujitorii cu el si cand ajunge undeva sus pe deal, unde avea el casa, le aseaza acolo si Ghehazi se duce sa se infatiseze inaintea stapanului sau Elisei. Si cand il vede Elisei, il intreaba: „De unde vii?” La care el raspunde: „N-am fost nicaieri.” Stiti ce-i spune Elisei: „N-a fost duhul meu cu tine cand ai alergat dupa omul acela, cand a coborat din car si a alergat inaintea ta?” Si il intreaba: „E vremea acuma, ca sa alergam dupa haine, arginti, maslini si vii, dupa oi si boi, dupa robi si roabe? Asculta, lepra care a fost peste Naaman se va lipi de tine si de samanta ta pentru totdeauna.” Si am spune: „Asta a fost suparat si de aia a rostit cuvintele acestea. Stiti ce spune Scriptura acolo? Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei plin de lepra, alb ca zapada. De ce? Elisei nu era oricine. Elisei era o autoritatea in plan spiritual.

Inteleg din cuvantul Scripturilor, ca Dumnezeu care este la carma tuturor lucrurilor, Dumnezeu care este Creatorul nostru a randuit o anumita ordonare a autoritatii in lumea noastra. In lumea Lui, in creatia Lui nu e harababura, fiecare face cum vrea sau ce-i place. Nu. Nu. Scriptura ne spune prin ap. Pavel in 1 Corinteni 11 ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Hristos este capul barbatului. Barbatul este capul femeii. Apoi, sub autoritatea parintilor stau copiii samd. De asemenea, in lumea spirituala, in lucrarile pe care Dumnezeu le-a randuit in lumea aceasta, El a randuit slujitori. A chemat slujitori pe care i-a echipat cu autoritate . Aduceti-va aminte cand moise era cu Dumnezeu sus pe munte, ca sa primeasca legea, si poporul isi stricase inima, facuse vitelul acela din aur. SI ii spune Dumnezeu lui Moise: „Da-te la o parte pentru ca vreau sa-l nimicesc.” De ce? Pentru ca poporul acesta, Israel, Dumnezeu il asezase su autoritatea lui Moise. Si Moise a zis: „Nu, Doamne, decat sa nimicesti poporul acesta, mai bine sterge-ma pe mine din Cartea Vietii care-ai scris-o tu. Si Dumnezeu nu nimiceste poporul.

Deci, in lumea noastra, in creatia lui Dumnezeu, exista o anumita ordonare a autoritatii. Cum spuneam: Dumnezeu este capul lui Hristos. Hristos este capul barbatului. Barbatul este capul femeii. Apoi, sub autoritatea parintilor stau copiii. Cuvintele pe care noi le rostim de multe ori, ne jucam cu ele in familie. Si am spune: „Dar, astea nu conteaza. Astea n-au niciun efect.” Dar, cuvintele pe care noi le rostim inalta, inobileaza sau apasa, strivesc pe cei care sunt destinatarii acelor cuvinte. De aceea Scriptura spune: „Binecuvantati si nu blestemati.” Vedeti? Binecuvantarea, Dumnezeu il cheama pe sot s-o rosteasca peste sotie. Dumnezeu cheama parintii sa rosteasca binecuvantarea in dreptul copiilor. Dar, binecuvantarea aceasta, sa stiti, nu este o lucrare magica, adica, rostesc o anumita formula si totu-i rezolvat. Nu. In cuvantul acesta al Scripturilor, gasim randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o, pentru ca binecuvantarea sa poata sa fie rostita. Ce inteleg de aici, din cartea lui Dumnezeu, e ca binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu. Noi nu binecuvantam prin ceea ce suntem noi. Nu. Nu.

Binecuvantarea trebuie rostita in numele lui Dumnezeu, asta-i prima conditie. Si a doua conditie, care cred ca e pe acelasi nivel cu prima, binecuvantarea sa fie rostita de oameni care isi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Pentru ca eu vreau sa fiu o unealta de slujba a lui Dumnezeu in familia mea. Sa fie binecuvantata sotia, sa fie binecuvantati copiii. Atunci eu, ca si cap si preot al familiei, eu trebuie sa-mi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Adica, sa fiu o unealta de slujba in mana Lui. Si atunci, din partea lui Dumnezeu vine binecuvantarea, trece prin mine si se duce, se rasfrange asupra celorlalti. Pentru aceasta, trebuie sa-mi traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu si sa rostesc binecuvantarea in numele lui Dumnezeu.

Ce inseamna, de fapt, binecuvantarea?

Cineva cauta sa dea o definitie si spunea: A binecuvanta inseamna a vorbi de bine. Am spus: Imi place, dar nu ma satisface. Cred ca binecuvantarea are implicatii mult mai mari. Si binecuvantarea rostita de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu si o rostesc in numele lui Dumnezeu binecuvantarea se rasfrange in cel putin 3 domenii. Binecuvantarea se rasfrange:

  1. In plan spiritual
  2. In plan social
  3. In plan material

1. Binecuvantarea se rasfrange in plan spiritual

Ce inseamna sa fi binecuvantat de Domnul in plan spiritual? Sa fie rostita binecuvantarea in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Scriptura ne spunein Geneza 31 ca dupa ce au trecut 20 de ani, dupa care Iacov ii slujeste la Laban, intr-una din zile cand socrul lui era plecat la tunsul oilor, a stat de vorba cu sotiile lui, cu nepotii si a spus: „Trebuie sa plecam.” Se topea de dor dupa casa parintilor sai. Si beneficiind de momentul acesta cand Laban nu era acasa, isi ia sotiile, turmele si pleaca. Dupa 3 zile, vine Laban acasa si afla istoria. S-a dus Iacov. Isi formeaza o echipa de razboinici din casa lui si o ia pe urmele lui Iacov. E adevarat, gandurile lui nu erau gandurile cele mai ortodoxe, sa spunem asa. Vroia sa se razbune, vroia sa-i ia sotiile, sa-i ia copiii lui Iacov samd. Vroia sa se razbune pe el. Si i-a trebuit, ne spune Scriptura, 7 zile ca sa-l ajunga din urma. Deci, Iacov ajunsese la muntii Galaadului. Si dupa 7 zile de calatorie, Laban cu oastea lui, cu armata care-l insotea, il ajung din urma. Ne spune Scriptura ca dupa 7 zile, se duc sa se odhineasca, acolo dorm. Se odihneste Iacov cu tot ce avea el si si Laban cu oamenii care il insoteau. Si ne spune Scriptura ca in noaptea aceasta premergatoare a celei de-a opa zi, cand laban urma sa stea fata in fata cu Iacov, vine Dumnezeu si sta de vorba cu Laban. Si stiti ce spune Dumnezeu lui Laban? „Laban, sa nu-i spui o vorba rea lui Iacov.” Cat de ciudat e Dumnezeu in felul lui de-a lucra. Nu [spune] numai: „Auzi, Laban nu-ti dau voie. Nu cumva sa pui mana pe el. Nu cumva sa iei ceva din ce are el. Laban, nu-ti dau voie sa-i spui o vorba rea lui Iacov.” De ce? Pentru ca intr-una din zile, asa cum spune Scriptura- s-a ridicat batranul Isac. E adevarat, ochii lui erau incetositi de vreme, de timp. Dar, a rostit binecuvantarea in numele Domnului, el ca si un om care-si traia viata in lumina fetei lui Dumnezeu. A fost binecuvantat. Si ii spune: „Auzi, o vorba rea sa nu-i spui.” Si cand vine si sta de vorba cu el, zice: „Auzi, Dumnezeul parintilor tai mi-a vorbit azi noapte in vis si mi-a spus: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov. Asta inseamna bineuvantare in plan spiritual. Sa ai protectia numelui lui Dumnezeu peste tine. Sa stii, asa cum spunea David la vremea lui: Chiar daca ar fi sa trec prin valea umbrelor mortii, nu ma tem de niciun rau ca Tu esti cu mine. Sa stii ca-i Domnul de partea ta. Sa stii ca cel care e la carma cosmosului e Domnul tau, ii stapanul tau, e pastorul tau. Binecuvantare care se rasfrange in plan spiritual

2. Binecuvantarea se rasfrange in plan social

Stiti ce spunea Dumnezeu lui Iacov printre altele lui Israel? Vei fi cap si nu coada. Asa mult ma bucur cand aud despre copii ai credinciosilor ca sunt olimpici. Eram undeva cu ceva timp in urma si o sora imi spunea: „Aproape toti copiii din zona noastra care au fost selectati pentru olimpiada provin din familii de credinciosi.” Si i-am spus: „Da, este normal. Este biblic. E adevarat. Dumnezeu, la lenesi nu da nimic.” Scriptura spune ca comoara de pret a unui om este munca. Dumnezeu binecuvanteaza munca, Dumnezeu nu binecuvanteaza lenea. Da, binecuvantarea se vede si in plan social.

3. Binecuvantarea se rasfrange in plan material

Si in al treilea rand spuneam, binecuvantarea rostita in numele Domnului de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu se rasfrange in plan material. Ce inseamna aceasta? Ultimul model de BMW? Cea mai frumoasa casa? Scriptura spune ca casa si averea le mostenim de la parinti. Dar, ce inseamna ca in plan material sa fi binecuvantat, in numele Domnului, de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu? Ascultati-ma. Cred si sunt convins de faptul ca in mijlocul copiilor lui Dumnezeu sunt oameni pe care Dumnezeu i-a binecuvantat cu intelepciune, cu pricepere. Le-a creat contextul necesar ca sa poata sa investeasca samd. Si cred ca la capitolul acesta, noi facem o greseala si anume: Prea putin ne rugam lui Dumnezeu pentru ei. Cu ceva timp in urma, la amvonul casei noastre de rugaciune am primit un bilet. Si era semnat de mai multe surori care lucrau undeva intr-o firma privata. SI ne spuneau printre altele: Rugati-va lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca patronul firmei unde noi lucram, ne pretinde sa ne implicam in practici oculte si daca nu ne vom implica in aceste practici, ne-a amenintat cu concedierea. Prea putin ne rugam noi pentru cei care sunt credinciosi, sunt copiii lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-i binecuvanteze si in privinta aceasta. Sa lucreze si sa aiba sa dea de lucru si altora, pentru ca intr-un mod cinstit, intr-un mod corect sa-si castige painea.

Dar, ascultati-ma, cred ca binecuvantarea in plan material altfel arata. Si anume: Scriptura ne spune ca dupa ce Dumnezeu il pregateste, il formeaza pe Ilie pe inaltimile Galaadului, il trimite sa se infatiseze inaintea imparatului Ahab. Si Ilie are un mesaj foarte telegrafic pentru Ahab si-i spune: „Dumnezeul meu este viu. Eu sunt slujitorul Lui. Si in tara aceasta nu se va intampla nimic, decat dupa cuvantul meu.” Si pleaca. Si-i spune Dumnezeu: Du-te la paraul Cherit. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo. Stiti ce spune Scriptura in detaliu acolo? Ca veneau corbii de doua ori pe zi la Ilie si-i aduceau paine si carne, dimineata si seara. Nu stiu de unde. Eu cred ce spune Dumnezeu in cuvantul Scripturilor. Cineva, cu ceva timp in urma imi spunea: „Gicu, un pic tu esti cam fanatic.” Zic: „Dar, cum ai ajuns tu la concluzia asta?” Pai, zice: „Tu crezi tot ce spune Scriptura.” Daca nu cred ce spune Scriptura, ce sa cred? Sa cred in filosofia lui Marx? Sau sa cred in telenovele? Ce sa cred? Asta este adevarul absolut a lui Dumnezeu. Ca Dumnezeu a ales niste pasari necurate, niste corbi ca sa-l hraneasca pe Ilie? E treaba lui. Dar sunt convins ca nu i-a dus nici carne dintr-un animal necurat, nici carne alterata. Nu. Dumnezeu da bun cand da ceva copiilor Sai si binecuvanteaza. Paine si carne, dimineata si seara.

Dar ne spune Scriptura ca la un moment dat paraul a secat. Si ce-i spune Dumnezeu lui Ilie? „Ilie, du-te la Sarepta care tine de Sidon, ca acolo este un om bogat. Are hambarele incarcate si i-am poruncit sa te hraneasca.” Ii extraordinar Dumnezeu in felul Lui de-a lucra. Auzi, Ilie, acolo este o vaduva si i-am poruncit sa te hraneasca. O vaduva. Si ajunge Ilie la poarta cetatii si era o femeie acolo. Aduna niste lemne ca sa faca foc. Si cand o intalneste Ilie, ii spune: „Du-te si adu-mi apa de baut din mana ta.” Si femeia pleaca sa-i aduca. SI in timp ce ea se ducea sa-i aduca apa, o striga Ilie din nou si-i spune: „Asculta, adu-mi si o bucata de paine in mana ta.” Si pe femeia aceasta, parca o vad, cu spectrul mortii pe fata ei, se intoarce spre Ilie si spune: „Viu este Dumnezeu ca n-am decat un pumn de faina intr-un vas si putin untdelemn intr-un ulcior. Adun lemnele acestea, fac foc si pregatesc ultima portie de mancare pentru mine si copilul meu. Mancam si apoi murim.” Si Ilie continua si spune: „Du-te si fa cum ai zis. Numai, adu-mi mai intai mie, caci asa vorbeste Domnul: Faina din vas nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina pana va face Domnul sa cada ploaie peste Israel. Si femeia s-a dus si a facut dupa cum a spus Ilie.

Stiti ce spune Scriptura? Undeva, aprox. 3 ani, femeia aceasta, din ultimul pumn de faina si ultima portie de untdelemn, pentru ultima portie de mancare, femeia aceasta ia si dimineata, ia si la amiaza, ia si seara. Si saptamani si luni, si cativa ani de zile si nu se gata, asta vad binecuvantarea in pan material si anume: Putinul care-l ai sa nu se gate niciodata. Sunt situatii in care Dumnezeu ne pune la incercare, sa vada cat suntem de credinciosi? E posibil. Povestea tata socru ca in urma cu mai multi ani, undeva aici in preajma Clujului, intr-o familie a murit tata la 14 copii. Si a ramas mama cu 14 guri care trebuiau alimentate si 14 copii care trebuiau imbracati. Si spune ca intr-una din nopti a avut o vedenie. S-a vazut la poarta casei acelei familii si unul dintre copii i-a iesit in intampinare. Si ea a spus: „Frate Valer, ce sa mancam avem, dar n-avem cu ce sa ne imbracam. Si atunci, spunea tata socru, m-am dus am luat ceva din banii care-i aveam pregatiti. Am mai vorbit cu cativa frati,” si s-a dus in familia respectiva. Cand a ajuns acolo, la poarta casei a iesit in intampinare copilul din vis, din vedenia de noapte. Si i-a spus: „Frate Valer, ce sa mancam avem, , n-am cu ce sa ma incalt. Ii asteptam pe fratiorii mei sa vina de la scoala, sa luam incaltamintele, sa ne incaltam noi si sa mergem si noi la scoala.” Ascultati ce spunea David, omul lui Dumnezeu: „Am trait si am imbatranit. Dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit si nici pe urmasii lui cersindu-si painea.” Nu exista ca Dumnezeu sa nu poarte de grija copiilor Sai. Ca ne lasa la proba, ca ne lasa la icnercare pentru o periaoda de timp. Dar, are ceasul Lui si are vremea Lui, cand Dumnezeu pune in miscare parghiile Lui care le are la indemana. Vorbeste Domnul corbilor, vorbeste oamenilor saraci si necajiti, de unde nu te astepti. Si de-acolo, Domnul face sa incolteasca izbavirea. Aduce indurarea si binecuvantarea.

Este extrem de importanta binecuvantarea rostita in numele Domnului, de oameni care-si traiesc viata in lumina fetei lui Dumnezeu. Binecuvanteaza-ti sotia si copiii. Sotul iese de sub autoritatea parintilor si intra sub autoritatea lui Hristos. Sotia iese de sub autoritatea parintilor si intra sub autoritatea sotului. Si asta-i linia de autoritate: Dumnezeu –> Hristos –> sot –> sotie. De aceea, sa nu va jucati cu cuvintele. Un poet de cantare, intr-una din cantarile vechi care se cantau, nu stiu daca ne mai amintim unii de ea, spunea: E mai grea ca piatra-n prastie, vorba nestrunita-n guri.

Sunt momente in care noi rostim cuvinte prin care apasam. si fiintele respective, poate niciodata nu se mai ridica nici in plan intelectual, nici emotional, nici spiritual la nivelul cu care Dumnezeu i-a dotat prin creatie. De ce? Pentru ca noi rostim si spunem: Auzi, dar tu nu poti, Tu nu esti in stare. Tu nu stii sa te descurci. Tu nu vei izbuti in viata si toate acestea nu sunt altceva decat blesteme care le punem ca sot uneori asupra sotiilor si ca parinti asupra copiilor. De aceea, trebuie sa fim foarte atenti cum operam cu cuvintele. Inteleg ca sunt anumiti pasi, chiar daca am avut harul sa intram sub binecuvantarea Domnului, facandu-l iesim de sub binecuvantare:

  1. Necinstirea parintilor
  2. Implicarea in legaminte nebiblice. Probabil ca sunt aici unii. Sa dea Dumnezeu s anu fie, care sunt aici si cocheteaza in ce priveste casatoria credinciosi/necredinciosi. Scriptura este foarte categorica si Dumnezeu spunea prin Pavel: Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cel necredincios.
  3. De asemenea, poate ca in familie, poate copiii din familie, implicarea in sporturi cu caracter ocult. Karate, Judo sunt sporturi in care se intra prin inchinare. Si nu facem altceva, decat ne deschidem in fata ocultului. Mau intrebat odata niste parinti care si-au dat unul dintre copii sa faca karate. Ce cauta acolo baiatul? Pai, sa-si fortifice organismul si sa stie sa se apere. Dar, i-am intrebat: Stiti cum incepe sportul acesta? La cine se inchina? La sala. Am intalnit fiinte care s-au dus pe filiera asta si-i sport. Dar, asciltati-ma, nu-i sport, e o religie si este religio culta. Sau dus pana la centura neagra. Si a spus la un moment dat: Aud voci care-mi spun ca singurul lucru care poti sa-l faci in efect e sa-ti pui capat zilelor. De aceea, foarte mare grija, foarte mare atentie.
  4. Sunt, deasemenea, tratamente cu caracter ocult. Homeopatia este o practica oculta. Nu intram in detalii in dimineata aceasta. De asemenea, sunt cabinete medicale cu bioenergie samd, care nu este altceva decat demoni.

Fiind foarte atenti- unde ne ducem si ce facem? Pentru ca s-ar putea sa deschidem usa spre nenorociri. Si de asemenea, Scriptura in Deuteronom 7 zice: Ai grija sa n-aduci in casa ta lucruri care deschid calea blestemului. Si uneori tratam cu superficialitate aceste probleme. Anii trecuti eram undeva in California si am intrat intr-o familie si familia aceea fiind destul de apropiata imi spune: „Gicu, nu stiu ce sa fac cu fetita cea mai mare pentru ca e atata de fricoasa ca nu se duce ziua in living room (camera de zi) care are legatura cu bucataria sa se joace singura. Ii e frica. Nu se duce ziua singura la baie. N-ar dormi noaptea in dormitorul ei singura pentru nimic in lume. Am cantarit putin lucrurile. Sa vedem ce-i acolo. Si am spus: Luam o zi de post si rugaciune inaintea Domnului pentru ca am inteles ca este o batalie in lumea duhurilor, in lumea spirituala. Si intrand si iesind din casa lor, , la un moment dat, vad acolo la usa de la intrare, la usa principala un cap, o figurina de cap de om. Si zic: „Dar, ciu asta ce-i aici?” Zice: „Asta la primit cadou sotul meu de la parinti, de la rudeniile lui si l-am asezat aici.” Si i-am zis: „asta trebuie luat si aruncat la cosul de gunoi. N-are ce cauta aici.” L-a luat, l-a aruncat, am plecat in calatoria noastra mai departe. Vorbind cu ei la telefon, zice: „Gicu, fetita noastra a uitat ca mai are senzatia ca-i e frica, ca se sperie. Se duce singura in baie, se duce singura in dormitor, se joaca singura prin casa.” Fiti foarte atenti ce aduceti in casa voastra.

VEZI si

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: