Coaliţia pentru Familie: Numele organizațiilor non-guvernamentale care se opun inițiativei cetățenești de ocrotire a căsătoriei și familiei

Accept Romania.ro

Accept Romania.ro

Am fost solicitați să facem publice numele organizațiilor non-guvernamentale care se opun inițiativei cetățenești de ocrotire a căsătoriei și familiei. O scrisoare remisă Curții Constituționale în zilele care au precedat decizia din 20 iulie ne-a scutit de eforturi suplimentare: scrisoarea, solicitând avizarea negativă (=respingerea) inițiativei cetățenești, e semnată de cvasitotalitatea acestor grupuri pretinse ale „societății civile”, dar care nu au în total mai mult de 100 de membri și pe a căror agendă este schimbarea prin forță a unor norme sociale esențiale, în contra voinței și valorilor societății.

Dacă vă întrebați ce au ele în comun, răspunsul este: 1. o ideologie anti-românească, anti-națională și anti-religioasă și 2. sursa principală de finanțare.

Asociația ACCEPT
Centrul pentru Resurse Juridice
Societatea Academică din România
Institutul pentru Politici Publice
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația ActiveWatch
Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: FILIA
Asociația Funky Citizens
Asociația Română Anti-SIDA
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Fundația PACT
Centrul de Studii Juridice și Drepturile Omului
Asociația E-Romnja (Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome)
Fundația Romanian Angel Appeal
Asociația FRONT
Asociația Expert Forum
Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități
Asociația Umanistă Română
Asociația Secular-Umanistă din România
Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii – Romani CRIS

(La care se adaugă 4 organizații internaționale mari, cu bugete la care noi nici nu putem visa:
ILGA-Europe
Amnesty International
Comisia Internațională a Juriștilor
European Commission on Sexual Orientation Law)

SURSA – Coaliţia pentru Familie

Anunțuri

Numele organizațiilor non-guvernamentale care se opun inițiativei cetățenești de ocrotire a căsătoriei și familiei

Accept Romania.ro

Accept Romania.ro

Am fost solicitați să facem publice numele organizațiilor non-guvernamentale care se opun inițiativei cetățenești de ocrotire a căsătoriei și familiei. O scrisoare remisă Curții Constituționale în zilele care au precedat decizia din 20 iulie ne-a scutit de eforturi suplimentare: scrisoarea, solicitând avizarea negativă (=respingerea) inițiativei cetățenești, e semnată de cvasitotalitatea acestor grupuri pretinse ale „societății civile”, dar care nu au în total mai mult de 100 de membri și pe a căror agendă este schimbarea prin forță a unor norme sociale esențiale, în contra voinței și valorilor societății.

Dacă vă întrebați ce au ele în comun, răspunsul este: 1. o ideologie anti-românească, anti-națională și anti-religioasă și 2. sursa principală de finanțare.

Asociația ACCEPT
Centrul pentru Resurse Juridice
Societatea Academică din România
Institutul pentru Politici Publice
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația ActiveWatch
Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: FILIA
Asociația Funky Citizens
Asociația Română Anti-SIDA
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Fundația PACT
Centrul de Studii Juridice și Drepturile Omului
Asociația E-Romnja (Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome)
Fundația Romanian Angel Appeal
Asociația FRONT
Asociația Expert Forum
Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități
Asociația Umanistă Română
Asociația Secular-Umanistă din România
Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii – Romani CRIS

(La care se adaugă 4 organizații internaționale mari, cu bugete la care noi nici nu putem visa:
ILGA-Europe
Amnesty International
Comisia Internațională a Juriștilor
European Commission on Sexual Orientation Law)

SURSA –  Coaliţia pentru Familie

Cristi Boariu – Sardes – Lucrurile care duc la moartea spirituala

 

VIDEO by Muntele Sionului

Horia-Roman Patapievici, ȘTIRILE NERAPORTATE ÎN MASS MEDIA OCCIDENTALĂ: știrile care pun creștinismul într-o lumină favorabilă și știrile care arată persecuțiile la care e supus

Horia-Roman Patapievici FOTO In Linie Dreapta

Horia-Roman Patapievici FOTO In Linie Dreapta

Horia-Roman Patapievici: Sunt două tipuri de știri care nu trec de codurile interne de promovare ale mediilor de informare occidentale: știrile care pun creștinismul într-o lumină favorabilă și știrile care arată persecuțiile la care e supus. Dimpotrivă, tot ce pune creștinismul într-o lumină proastă e imediat promovat ca știre semnificativă. Orice scandal sexual care implică ierarhia catolică are instantaneu asigurată o publicitate mondială, în schimb omorîrea a sute de creștini în Asia abia dacă e menționată, iar persecutarea sistematică a altor zeci de mii de creștini în toată lumea nu găsește nici un spațiu de audiență.

CITESTE mai mult – http://inliniedreapta.net/horia-roman-patapievici-noua-europa-si-vocea-care-lipseste-crestinismul/

via Corneliu Rotar

Andreea Sutton Bradeanu: Omul care mi-a furat inocența, mi-a anulat copilăria

Andreea Sutton Bradeanu

Citeste si – Viata noastra de iad in Anglia

„I-am spus Domnului că vreau să ard cu pasiune sfântă pentru El, să mă folosească unde și cum vrea El. Am vrut foarte mult să fiu ca marii evangheliști, Ca Bily Graham, John Wesley, Whitfield…
Ei bine, ai grija ce îi ceri Domnului!
Acum ard! Ard cu cea mai mare pasiune pe care cred că o voi putea simți vreodată, ard ca un rug, ca o torță, ca o pădure
“Iar stejarii când mor, îi simt cum se rup,
Știind că odată din mine-au să crească!” N.Tăutu

Sunt legată ca un câine de picior. Am un senzor care-mi amintește în fiecare clipă că suferința nu s-a terminat încă. Îmi amintește că victimele au mai puține drepturi decât agresorii și că agresorii pot fi niște ființe nevăzute, necunoscute dar care ne urăsc pe noi oamenii mai mult decât se poate spune!
Cum pot eu să cred că un om poate face rău unui semen de-al lui? Refuz să cred asta, refuz să urăsc oamenii chiar dacă mai greșim.

Îmi vin în minte imagini clare atunci când oamenii iau puii de pisică sau de câine de la sânul mamei lor ca să-i înnece, să-i arunce, să-i despartă. Dar sunt animale, nu-i așa? Probabil că nu au simțăminte ca și noi…

Îmi vine să mă dau cu capul de pereți fiindcă gândim așa! Nicio mamă nu ar trebui despărțită de puiul ei! Niciodată, niciodată, niciodată!

Pedofilia – un cuvânt pe care mă feresc să-l rostesc fiindcă provoacă oroare, scârbă, dar din păcate sunt victima unui pedofil și oricât încerc să ies la suprafață, acest lucru mă urmărește în fiecare sfântă clipă a vieții mele.

Robert avea 49 de ani, era englez și venise în anul 1999 în Romania cu ajutoare pentru săraci. Eu aveam 14 ani și îl însoțeam ca translator. Era ca un tată pentru mine și îl stimam foarte mult. Ne-am împrietenit ușor și el avea grijă de mine, îmi făcea cadouri.

Acum când citesc ce tocmai am scris îmi dau seama că povestea mea este povestea miilor de fetițe din toată lumea asta largă, deci…nimic nou!
Povestea e de fapt foarte romantică!
După două luni de când ne cunoșteam, m-a invitat la el în apartament la o cină englezească. Atunci m-a cerut în căsătorie. Am fost surprinsă și măgulită. Mirajul occidentului și-a spus cuvântul. Nu pot să spun că îl iubeam dar pâna să ne căsătorim am ajuns să mă atașez de el.

Mama a fost de-acord cu căsătoria, spunea că e un bărbat matur și că va avea grijă de mine. Astfel eu am întrerupt școala în clasa a opta înainte de a da examenele.

Primul copil a venit pe lume înainte ca eu să împlinesc 16 ani. A fost ideea mea să facem copii, mi-am dorit ca primul copil să fie băiat și când am aflat vestea că ruga mi-a fost ascultată, am fost cea mai fericită. Iar când în sfârșit l-am strâns pe David la pieptul meu am crezut că sunt cea mai norocoasă femeie de pe pământ, trăiam ca prin vis.

Robert m-a ajutat destul de mult. S-a dus la manastirea Prislop si s-a rugat pentru mine si fiul nostru ca să ne meargă bine. Mai avea copiii din prima lui căsătorie dar regreta faptul că nu a fost un tată bun pentru copiii lui în tinerețe.

Timp de 5 ani am fost căsătoriți și au mai venit pe lume alte două fetițe superbe, Naomi și Victoria. Când te gandești că am plecat de acasă așa de tânără fără ca nimeni să mă învețe…
M-am maturizat foarte repede.

De ce nu putea să rămână totul așa? De ce totdeauna poveștile frumoase se termină urât? De ce tocmai eu să fiu personajul unui teatru atât de desuet?

Același cuvânt mă bântuie: pedofilia.
Știți voi oare că un pedofil este un om matur care este atras sexual de copii din cauză a ceea ce reprezintă aceștia și anume puritate, inocență.

Să nu credem că atracția pornește pentru formele nedezvoltate ale corpului. Nu, deloc! Plăcerea sexuală este pur mentală și se rezumă la ceea ce simt ei în momentul în care “pângăresc” acel corp, acel suflet, pentru momentul în care le răpesc inocența și puritatea.

De cele mai multe ori pedofilii au fost și ei victime ale pedofililor în copilărie iar atracția aceasta irezistibilă pentru tot ceea ce este inocent este tocmai prin idea că vor să simtă și să recapete inocența pe care la rândul lor au pierdut-o în copilărie.

E un cerc vicios cu atât mai mult cu cât oamenii care au înclinații de pedofil nu pot recunoaște acest lucru față de nimeni, nici chiar față de un psiholog care e obligat în secunda următoare să anunțe poliția.
Și totuși această nevoie irezistibilă face ravagii între oameni și perpetuează drame ca și drama mea pe care o trăiesc din plin.

Robert mergea in Romania cu ajutoare încă din anul 1990. Cunoștea o familie care avea mulți copii. Aveau o fată adolescentă și a fost ideea lui să o aducem in Anglia ca să o ajutăm financiar, ea urma să fie bonă pentru copiii mei și să am pe cineva de vârsta mea ca prietenă. Cred că vă imaginați ce a urmat fiindcă nu e deloc greu să anticipați povestea. Eu în naivitatea mea a trebuit să o trăiesc până la capăt.
Noaptea am auzit cuptorul cu microunde cum încălzea laptele pentru fetița mea care dormea cu bona în cameră. Și după timpul necesar petrecut pentru hrănirea copilului, Robert nu s-a mai întors în pat. Mi-am făcut griji și m-am dus să văd ce s-a întâmplat.

Dar de ce oare a trebuit să văd asta cu ochii mei???
De ce nu am aflat altfel, dintr-o scrisoare, o bârfă, o destăinuire?

Robert iubea altă femeie in casa mea, sub nasul meu iar eu am crezut că se cască pământul sub mine și că am să mă ascund acolo și nu am să mai știu nimic, am să dorm adânc și am să mă trezesc când totul a trecut ca prin vis.

Mi-a frânt inima, a făcut-o bucățele dar în timp ce-și cerea scuze încerca să mă convingă că ne iubește pe amandouă la fel și că putem trăi mai departe cu toții sub același acoperiș. Și asta pentru că bona era însărcinată cu copilul lui. Ea avea 17 ani, eu eram însărcinată cu al trei-lea copil. Ce telenovelă de prost gust!

Am vrut să mă sinucid dar îngerașul meu care avea doar câțiva anișori m-a luat în brațe și mi-a spus că este ok mami, o sa am eu grija de tine!
Am divorțat când aveam 21 de ani, am rămas cu cei trei copiii ai mei iar Robert s-a căsătorit cu bona și au mai avut încă un copil.

Dar din nou, de ce lucrurile nu puteau să rămână așa?
Din nou pedofilia!

Stiți voi că un bărbat care e căsătorit cu o fetiță este clar că va recidiva mereu și mereu. Asta părea că nu mai e problema mea dar m-am înșelat!

Ideea e asta: fiica lui din prima căsnicie l-a acuzat pe Robert că a abuzat-o sexual din anul 1979 de când ea avea 7 ani până când a împlinit 13 ani. Tribunalul l-a găsit nevinovat dar un judecător de familie a cercetat cazul și a decis că Robert este pedofil, că s-a casatorit cu o minoră ca apoi să se casatoreasca cu altă minoră. Astfel, copiii bonei au fost luați de protecția copilului și dați spre adopție iar copiii mei, copiii mei mi-au fost luați și dați în plasament altei familii pe motiv că Robert prezintă pericol pentru ei.
Nu, trăiesc un coșmar! De ce oare? Unde este începutul și unde este sfârșitul? Unde am greșit și ce să mă fac acum?

Acest om mi-a furat inocența, mi-a anulat copilăria, m-a încurajat să fac lucruri scârboase, dar cel mai tare simt că am fost abuzată emoțional. Mi-a frânt inima și acum eu ard ca un rug.
El este liber.

Mă amenință că dacă voi face publice faptele petrecute între noi, va scrie si va traduce în limba română toate perversiunile pe care le-am făcut și astfel îmi garantează că nu-mi voi mai vedea copiii deloc. De fapt încearcă să se justifice dând vina pe mine un biet “copil pervers”! Sunt minciuni ale unui om care încearcă să-și justifice viciul. Deja sunt oameni care mă consideră vinovată dar nu mă aștept deloc ca ei să mă înțeleagă.

Da, mi-e frică la gândul că nu am să-i mai văd dar nu mai pot, am ajuns la limită, am obosit să-mi fie frică! Nu-mi pot lua copiii de două ori, de zece ori, de o sută de ori!
El este liber iar eu am un senzor la picior fiindcă am vrut să-mi văd copiii. De șapte ani mi i-au luat și m-am dus să-i pândesc pe furiș, să-i văd la față, să îi privesc cum merg la școală. M-au arestat, m-au ținut illegal și abuziv în închisoare.

Dumnezeule mare, ard cu pasiune sfântă, așa cum ți-am cerut!
Și acum, Doamne, vreau să fac ceva pentru lumea asta ca fetițele să nu mai fie abuzate, să nu se mai căsătorească atât de devreme, să se joace cu păpușile, să le pieptene și să le îmbrace în rochițe colorate multă vreme, până nu vor fi destul de mature ca să aibă discernământul de a putea să-și crească copiii la sânul lor!
Iar părinții fetițelor să fie vigilenți, să cerceteze prietenia dintre copile și bărbații maturi fiindcă prădătorii au față de miel.
Fie ca vocea mea să se audă până la hotarele lumii și dragii mei copiii să știe că iubirea mea pentru ei este combustibil pentru sufletul meu care arde, arde…
Credeți oare că m-am resemnat?”
Andreea Sutton

De ce votez Donald Trump !?

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

image-0-02-01-c369c7027703e1cf0f83e77d2379fe5f2fdf3ac244064685c223de8836cb2a2d-V

În ultimul timp, unii mai direct alții mai reținuți, caută tot felul de explicații de ce îl votează sau nu îl votează pe Donald Trump ca președinte al Americii. Desigur că fiecare dintre noi este lezat de faptul că cei doriți nu au ajuns în faza finală, ca atare, acum aproape sunt obligați, să voteze cu cel pe care nu l-au dorit încă de la început.

Ei bine, la fel ca dumneavoastră și eu am avut preferatul meu, Ted Cruz, care din punctul meu de vedere era cel mai aproape de principiile mele creștine. Din păcate, m-a dezamăgit enorm cu atitudinea lui față de Donald Trump. S-a gândit mai mult la el decât la viitorul țării sau de ce nu chiar la viitorul mapamondului.

Problema însă este că procesul democratic și-a urmat cursul, iar în final, cei mai mulți l-au vrut pe Donald Trump. Ce pare și mai trist, este…

Vezi articol original 718 cuvinte mai mult

D-na Clinton, ca orice politician care se respectă (pe sine, nu electoratul) a „reevaluat” problema căsătoriei

Hillary Clinton

D-na Clinton, ca orice politician care se respectă (pe sine, nu electoratul) a „reevaluat” problema căsătoriei. Coaliţia pentru Familie

2004: „I believe marriage is not just a bond but a sacred bond between a man and a woman. I have had occasion in my life to defend marriage, to stand up for marriage, to believe in the hard work and challenge of marriage. So I take umbrage at anyone who might suggest that those of us who worry about amending the Constitution are less committed to the sanctity of marriage, or to the fundamental bedrock principle that it exists between a man and a woman, going back into the midst of history as one of the founding, foundational institutions of history and humanity and civilization, and that its primary, principal role during those millennia has been the raising and socializing of children for the society into which they are to become adults.”

2014: „I support marriage for lesbian and gay couples.”

In 2004, d-na Clinton a afirmat caci casatoria este un legamant sacru intre un barbat si o femeie. In 2014, D-na Clinton a afirmat ca aproba casatoriile hoosexuale si cuplurile gay .

 

Europa să spună NU Curţii Supreme a SUA!

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este interpretată ţinând cont și de evoluţia dreptului american, deci chestiunea legiferării de către Curtea Supremă a SUA a „căsătoriei” unisex ne priveşte îndeaproape.

Alianța Familiilor din România, acum 1 an, chiar dupa legiferarea casatoriei homosexuale in SUA:

Autori prestigioşi şi meticuloşi au precizat deja primejdiile şi pericolele pe care le comportă sentinţa Curţii Supreme americane. Am vorbit despre riscul existent în cazul în care libertăţii individului îi sunt atribuite caracteristicile unei concesii judiciare, în loc să fie înrădăcinată în propria-i natură şi să se manifeste într-un proces democratic de afirmare pe cale legislativă.

Faptul că libertatea de expresie, libertatea de educaţie şi cea religioasă a poporului american au fost profund rănite, a fost declarat cu vervă şi în mod trist de către judecătorii în dezacord; după părerea lui Roberts, Scalia, Thomas şi Alito, impunerea „căsătoriei între persoane de același sex” în întreaga SUA este o lovitură dură pentru societatea americană şi democraţia acesteia, iar consecinţele vor fi, în mod inevitabil, grave.

În special două articole, scurte şi clare, ale profesorului Massimo Introvigne (profesor de sociologie la Universitatea Pontificală din Roma, n. trad.), deloc începător în ceea ce priveşte apărarea libertăţii religioase şi expert în cultura şi drepturile din spațiul nord-american, ne-au atenţionat în legătură cu urmările importante ale acestei sentinţe.

Bazându-ne pe afirmaţiile judecătorului Kennedy, ce a redactat decizia majorității, putem spune că gândurile sale ne-au ilustrat, în primul rând, modul cum dezinteresul şi neatenţia noastre la binele comun au condus la instaurarea acelei tehnocraţii care, pentru Benedict al XVI-lea, se împletea cu abuzul puterii judiciare în înlocuirea voinţei electorilor cu decizia Curţii. Tehnocraţie ce reprezintă sfârşitul, antiteza democraţiei, recunoscută de Papa Francisc drept o sursă şi un stimul pentru noile şi periculoasele „colonizări ideologice”. Şi spun dezinteresul „nostru” pentru că nu este o minoritate acea parte din Europa care sărbătoreşte sentinţa americană, şi ce-şi doreşte curând „importarea” ei aici. Vorbesc despre „noi” pentru că din punctul de vedere al chestiunilor sociale, antropologice şi existenţiale, cultura occidentală, de o parte şi de alta a Atlanticului, în fond, nu este diferită.

În baza studiilor făcute de dl. profesor Introvigne, remarcăm un risc îngrijorător, recunoscut de însuşi unul din judecătorii în dezacord, John Roberts. De acum înainte, oricare teorie, oricare opinie ce exprimă faptul că o căsătorie este diferită de o relaţie homosexuală – şi, prin urmare, tratamentul juridic al unuia şi altuia ar trebui sau ar putea să fie diferit – vor putea fi afirmate, cu siguranţă, dar se vor putea baza doar pe argumente legate de „religie”. Opinia „discordantă”, cu alte cuvinte, va ţine definitiv de sfera religioasă şi de cult şi va fi exclusă din domeniu public. Niciun duhovnic, niciun preot, niciun imam nu vor mai putea vorbi despre importanţa căsătoriei heterosexuale, despre înrădăcinarea sa în societate, despre oportunitatea sa socială pentru binele fiilor şi fiicelor și al întregii comunităţi; nu vor putea vorbi despre calităţile şi valorile exclusiv ale familiei naturale, decât făcând apel la „Revelaţie”, la dogmă, la scrieri. Acelaşi lucru va fi valabil pentru politicieni, părinţi, oameni de ştiinţă, profesori, psihologi, scriitori.

Singurul adevăr va fi cel descris de judecătorul Kennedy în argumentarea sa. Ne întrebăm dacă Universităţile americane vor mai invita experţi străini să vorbească, dacă profesori precum Mary Ann Glendon (Harvard Law School) sau Robert P. George (Princeton) îşi vor putea exprima părerea, vor putea afirma despre căsătorie că reprezintă numai uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Ne întrebăm dacă vom mai putea publica articole precum acesta. Şi suntem siguri că teama noastră este fondată, așa cum este declarat chiar de judecătorul Roberts, care este şi preşedintele cele mai importante curţi constituţionale din lume.

Pentru cine va mai vrea să citească articolele mele, promit că voi scrie în curând despre cele mai evidente aporii, despre o sentinţă inconsistentă ce este clar contrară principiilor federale şi democratice, fondată pe convingeri personale și nu pe drept, pe oportunitatea politică și nu pe legitimitate, pe o idee prost înţeleasă de libertate individuală, de egalitate. Dar vă dezvălui o problemă: decizia luată de Curtea Supremă a Statelor Unite ne implică pe toţi.

Această chestiune ne priveşte îndeaproape, deoarece chiar fiind mai puțin vagă decât Bill of Rights (denumire sub care se regăsesc primele zece Amendamente la Constituția SUA, considerate un fel de „convenție” privind drepturile civile în această țară, n. trad.), Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este interpretată ţinând cont și de evoluţia jurisprudenței americane, care în doar câțiva ani va ajunge şi la noi. Şi ne mai interesează şi datorită modului în care „dreptul la viaţa privată” şi „respectul pentru viaţa de familie” (principii enunțate în Convenție, n. trad.) s-au impus în legislaţiile noastre. Comparaţia cu SUA ne priveşte, îi priveşte atât pe italieni cât şi întreaga Europa, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO – este conştientă de activismul judiciar (actul de legiferare de către curțile de judecată prin decizii; este un abuz întrucât instanțele au ca rol să interpreteze legea existentă și nu să creeze legi noi, n. trad.). Măiestria interpretativă a judecătorilor CEDO este destul de întinsă. Judecătorii noştri sunt în număr de 47: cei mai mulţi ne sunt necunoscuţi; ca să nu mai vorbim despre studiile lor juridice: despre acestea cunoaștem foarte puţine lucruri. Și, mai mult de atât: dezbaterea europeană legată de recunoaşterea „căsătoriilor” homosexuale nu este mai puţin actuală decât aceea ce s-a petrecut joia trecută dincolo de ocean, şi nimic nu ne face să credem că expresia „american trend” va ieşi din uz.

Nu avem nici un motiv să credem că sentinţa americană nu poate fi „importată” în Europa în viitorul apropiat. Mă întreb, de fapt, cât de mult timp vom putea împiedica „văduvul” unui cuplu homosexual american ce s-a transferat în Toscana, să moștenească locuința „soţului”. Cât de mult se va putea opune tatăl biologic italian, adopţiei fetiței sale de către noua „prietenă” americană a fostei lui soţii. Chiar avem încredere că fiecare stat european se va opune cu toate forţele la ceea ce pentru Statele Unite reprezintă, iată, de acum, un drept fundamental? Iertaţi-mă, dar nu prea cred. Dimpotrivă, încep deja să îmi imaginez consecinţele politice, tărăboiul mediatic, avertizările cu sancţiuni din partea lui Obama şi a echipei sale, odată cu apariţia acestor situaţii.

Este important ca fiecare dintre noi să iasă din pielea „intelectualului european”, al aceluia care se simte „diferit”, parte dintr-o cultură imună la aceste „derive anti-democratice” („… doar nu trăim în America”). Diferenţa dintre drept şi dorinţă, dintre raţiune şi sentimentalism riscă să se piardă pe bătrânul nostru continent. Trebuie să scriem, să discutăm, nu trebuie să ne descurajăm niciodată, pentru că dacă acel lipsit de valoare şi ipocrit concept „Dragostea învinge”, nu ar fi demascat imediat în falsitatea sa, am risca o luptă inutilă cu Parlamentele naţionale. Familia ar risca să se prăbușească într-o prăpastie. Ca să nu mai vorbim despre drepturile copiilor.

De aceea, consider că este în interesul nostru să ne batem împotriva absurdei sentinţe a Curţii Supreme americane. Și este datoria noastră să semnăm petiţia prin care poporul American îi cere propriului Parlament să repare daunele acestei sentinţe care nu are nimic în comun cu juridicul. Dacă nu facem ceva, tot ceea ce s-a petrecut peste hotare pe 26 iunie se va întâmpla şi în Europa. Puternica şi stimata Curte Europeană a Drepturilor Omului va spune Parlamentelor naţionale că acea căsătorie homosexuală reprezintă un drept fundamental. Și nu va exista spaţiu pentru obiecţii.

Biserica Catolică, învinsă! Uniunile homosexuale, consfințite în Italia printr-un decret public

catedrala din Milan Italia

Uniunea civilă pentru cuplurile de același sex a devenit a devenit oficială în Italia.

Decretul în vigoare acum nu este decât parțial, acesta permițând uniuni doar în cele mai simple cazuri. Situațiile cele mai complexe, cum sunt cuplurile binaționale sau căsătorite în străinătate, vor cădea sub incidența unui decret definitiv așteptat înainte de 5 decembrie.

Italia era ultima mare țară din Europa care nu acorda niciun statut cuplurilor de același sex ca urmare a opoziției Bisericii Catolice. Această uniunea civilă, diferită de căsătorie, prevede obligația de asistență morală și materială reciprocă.

Citeste mai mult aici – http://www.activenews.ro/externe/Biserica-Catolica-invinsa-Uniunile-homosexuale-consfintite-in-Italia-printr-un-decret-public-135425

ENGLISH –

Gay civil unions finally become a reality in Italy –

http://www.thelocal.it/20160729/gay-civil-unions-finally-become-a-reality-in-italy

 

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue