Judecățile lui Dumnezeu ~ Viorel Udriște

Judgment throne seat

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu ? Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos ?” 1Petru 4:17-18

Viorel UdristeScriptura ni-L prezintă încă de la început pe Dumnezeu ca Judecător al întregului pământ: „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” Gen.18:25 Sunt cuvintele lui Avraam când se ruga „înaintea Domnului”(Gen.18:22), gândindu-se să-l scape pe Lot și pe familia acestuia de mânia lui Dumnezeu ce urma să se abată peste Sodoma și Gomora.

Profetul Maleahi îL numește pe Dumnezeu, un „Dumnezeu al dreptății”: „Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre şi mai întrebaţi: «Cu ce L-am obosit?» Prin faptul că ziceţi: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!» Sau: «Unde este Dumnezeul dreptăţii?»” Judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă în concordanță cu adevărul: „Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.” Rom. 2:2

Dumnezeu este caracterizat prin îndurare, bunătate, neprihănire, adevăr și cu toate astea judecata Lui este o acțiune a milei dar și a mâniei Sale, așa cum se vede în istorie și în experiența vieții umane; astfel judecata lui Dumnezeu poate aduce izbăvire pentru cei neprihăniți și condamnare pentru cei răi.
Profetul Ezechiel rostește aceste cuvinte cu șase ani înainte de căderea Ierusalimului, pe când se alfa în al șaselea an în captivitate în Babilon:

„Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.” Ezechiel 9:6

Apostolul Petru consideră că Dumnezeu permite persecuțiile (pedepsele) ca judecăți disciplinare pentru curățirea celor din „casa lui Dumnezeu”. Apostolul se inspiră din Proverbele lui Solomon: „Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!” (Prov.11:31), pentru a sublinia cerințele disciplinare ale lui Dumnezeu pentru credincioșii Săi.

Avem exemple în Sfânta Scriptură când în urma pocăinței omului, Dumnezeu a iertat păcatul, dar totuși Dumnezeu a îngăduit o pedeapsă peste cel credincios. Împăratul David este cel mai bun exemplu; Dumnezeu îl iartă pe David în urma pocăinței sale, dar copilul rezultat din legătura sa cu Bat-Șeba moare (2Sam. 12:13) și totodată „sabia” a fost adusă în casa lui David pe tot parcursul vieții lui. 2Sam. 12:10
După ce se face numărătoarea poporului David iși dă seama de greșeala făcută (deși fusese atenționat de Ioab că acestă faptă ce urma să fie săvârșită de David era un mare păcat înaintea lui Dumnezeu), se căiește… și totuși Dumnezeu rostește o judecată asupra poporului astfel că, au pierit șaptezeci de mii de oameni din popor în numai trei zile ! 1Cro. 21:14 David a ajuns în „sânul lui Avraam”, dar a trebuit să treacă prin aceste judecăți.

Judecățile, persecuțiile, încercările care vin, fac parte din viața de credință a fiecărui credincios. Unii au de suferit mai puțin , alții mai mult, alții… extrem de mult ! În general (dar nu întotdeauna) astfel de acțiuni sunt îngăduite de Dumnezeu în viața credinciosului, datorită urmării unui păcat sau unor păcate grosolane, alteori pentru încercarea credinței.

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi…” Iacov 1:2-4

Când cineva trece printr-o astfel de situație „tragedia” este că alții vin în „ajutor” dându-și păreri „constructive” în loc să-l ajute pe cel încercat.

Se poate spune că noi acum avem încercări, iar mai târziu vom avea slavă; iar cei pierduți își iau acum slava și își „asigură” pentru mai târziu suferința, care va fi veșnică. „Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El” (2 Tim. 2:10), adică dacă L-am avut pe Hristos aici, îL vom avea și-n veșnicie.
Dacă Dumnezeu trimite încercări acum bisericii, asta poate fi o dovadă că Dumnezeu îi va judeca într-o zi pe cei pierduți sau nelegiuiți.

Dacă persecuțiile pentru numele lui Hristos, care există astăzi în lume sunt doar începutul încercărilor, oare ce va fi când vor fi judecați cei nelegiuiți ?

Cel ce „nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu”, „cel nelegiuit și cel păcătos” nu va merita el cu atat mai mult pedeapsa judecății eterne, aceași judecată de care va avea parte și Satan cu îngerii săi ?

Anunțuri

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

%d blogeri au apreciat asta: