Ce inseamna iubirea? Daniel Popescu

Cas Sowinski spreads the Gospel throughout the states in his „Jesus Loves You” bus Photo credit Facebook

Ce inseamna iubirea?

Este usor sa iubesti pe cel ce te iubeste, si sa daruiesti celui ce-ti daruieste.
Este usor sa cinstesti pe cel ce-ti aduce cinste, este usor si placut sa petreci timpul in preajma celor ce te iubesc.. sa iti iubesti sotia sau sotul pt ca primesti si tu in schimb iubire. Pana aici totul este normal.

Adevarata iubire inseamna: sa iubesti pe cel ce tu crezi ca nu merita sa il iubesti, sa daruiesti celui ce tu consideri ca nu merita sa-i daruiesti

Sa cinstesti pe cel ce nu merita cinste, sa faci binele de fiecare data cand ai ocazia. Dumnezeu s-a lasat batjocorit, scuipat, batut, calcat in picioare de noi toti, dar El in schimb a daruit Dragoste. Dumnezeu asa de mult te-a iubit incat a dat tot ce avea mai scump in cer, pe singurul Sau Fiu, Isus Cristos, pentru tine.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuvincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata.

Doamne, invata-ne sa iubim asa cum ai iubit Tu, si sa ne jertfim asa cum ai facut-o Tu. De dragul Lui, pentru ca a dat totul merita ca si noi sa dam totul pentru El!

Va doresc un sfarsit de saptamana binecuvantat!
Cu drag, Daniel Popescu

Moartea in biserici? Lazar Gog

2 Imparati 4:38-41

38 Elisei s-a întors la Ghilgal*, şi în ţară bântuia o foamete**. Pe când fiii prorocilor şedeau† înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!”
39 Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubete1 sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea* este în oală!” Şi n-au putut să mănânce.
41 Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină* în oală şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Şi nu mai era nimic vătămător în oală.

Ce istorie interesanta. Ce minune mare din partea lui Dumnezeu. Ce lucruri profunde putem sa invatam si in aceste zile, din acest eveniment care s-a petrecut in timpul profetului Elisei. In scoala profetica era un fel de seminar, daca vreti, de Institut Biblic, pe care profetul Elisei il conducea  si in care pregatea lucratori pentru campul misionar din Israel si din Iuda. Pentru ca traim intr-o vreme de mare apostazie, apostazie spirituala, este foamete spirituala, nu numai foamete in tara, cum spune aici- foamete naturala, fizica. Nu uitati ca suntem in perioada in care la Betel, in Israel, s-a instituit un Institut Teologic, o scoala biblica, un seminar care sa invete idolatria. Sa invete slujirea celor doi vitei de aur, un seminar care sa pregateasca pe Israel, sa-l departeze de Dumnezeu. Asa cum v-am vorbit la vremea potrivita, dintre studentii acestia (cred eu) de la Betel, de la scoala lui Ieroboam, au fost tineri care s-au ridicat impotriva profetului Elisei cand au strigat dupa el:„Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” – 2 Imparati 2:23  Si bineinteles, ca tinerii acestia, in toata puterea, deci, oameni maturi, chiar daca spune ‘niste tinerei’, este vorba despre o terminologie ebraica care vorbeste despre tineri adolescenti trecuti deja de adolescenta. Acestia, nu numai ca au strigat dupa Elisei. Insa, dupa comportamentul care l-au avut este limpede ca au vrut sa il linseze. De aceea, Elisei s-a intors spre ei si  a chemat numele Dumnezeului sau impotriva lor, pedepsandu-i cu moartea, in cazul de fata, 45 de studenti din acestia de la scoala lui Ieroboam.

Iata, in istoria noastra, profetul Elisei, impreuna cu scoala lui biblica, cu proorocii, cu fiii proorocilor, sunt intr-un loc unde sa studieze si fiind foamete, a venit si timpul sa manance, profetul Elisei a pus pe slujitorul lui, posibil Gehazi,  sa pregateasca acestor studenti in teologie o ciorba. O hrana. Ceva simplu, dar hranitor. Slujitorul lui Elisei, se vede ca a pus oala de ciorba, sa pregateasca toate lucrurile, Unul dintre fii proorocilor s-a dus sa culeaga ceva verdeturi si se vede ca neconsultanduse cu nimeni, a adus niste dovleac salbatic foarte otravitor pe care l-au pus in ciorba. Si evident ca atunci cand au vrut sa manance, au remarcat imediat ca ceva este rau cu mancarea aceasta. Ce-au putut sa remarce? Este posibil, culoarea ciorbei din pricina otravii care a fost puse acolo. Este posibil ca gustul si mirosul ciorbei i-a alertat imediat. ori este posibil ca efectele otravii deja au inceput sa se vada in cativa dintre studenti pentru ca probabil sau comportat cu convulsii si cu manifestari care sunt tipice otravirii si imediat si-au dat seama si au zis: moartea este in oala. Elisei a luat nota de lucrul acesta si bineinteles, inspirat de Duhul Domnului, a  intervenit imediat ca sa rezolve problema. Si toti acesti oameni ai lui Dumnezeu sa fie salvati de la moarte si ciorba, mancarea sa fie buna de acoale incolo.

Care poate sa fie aplicatia practica pentru biserica Domnului de astazi dintr-o intamplare de felul acesta? Aplicatia este mare. Noi venim la Casa Domnului sa ne hranim. Venim la Casa Domnului sa ne rugam. Venim la Casa Domnului pentru rugaciune, pentru inchinare in cantare. Insa Casa Domnului, ca si ciorba asta a proorocilor, poate sa se gaseasca in pericol de foarte multe ori datorita nevegherii. Se vede ca slujitorul acesta a lui Elisei n-a vegheat asupra pregatirii mancarii. De asemenea, aici in Casa lui Dumnezeu, se poate intampla in biserica locala oriunde in lumea aceasta cand nu este veghere. Se poate intampla oriunde in lumea aceasta.

Diavolul isi trimite slujitorii lui despre care Biblia spune ca:

• Se prefac in ingeri de lumina – 2 Corinteni 13:14.
• Se prefac in slujitori ai neprihanirii – 2 Corinteni 13:15
• Vin si isi arunca otrava aici invatatori mincinosi, prooroci mincinosi, cantareti lepadati de Domnul. Oameni care pe din afara pot sa para foarte piosi, foarte evlaviosi. Insa, in lucrarea pe care o au, sa fie foarte otravitori si sa duca la nimicirea bisericii, la nimicirea lucrarii Domnului, la imprastierea unui grup de rugaciune, a unui grup de inchinare, la nimicirea unei biserici, la frangerea si la dispersarea lucrarii lui Dumnezeu. Este lucrarea celui rau pe care a facut-o dintotdeauna si o face si astazi.

MOARTEA IN BISERICI?

In cazul lui Elisei, moartea a fost acolo in oala, in oala aceea cu ciorba, cu hrana. Dar, moartea spirituala se poate intampla de multe ori si in biserici. De aceea este nevoie ca poporul Domnului sa fie un popor vegheatorin toate timpurile. Un popor care sa se uite bine la locul unde se afla, la locul unde traieste, la slujitorii pe care-i are, la liderii pe care-i are, la cantaretii pe care-i are, la cei ce ne viziteaza, la cei ce vin in Casa lui Dumnezeu si vor ca sa aiba cuvantul lor si spusa lor in Casa Domnului pentru ca sunt tot felul de oameni.

Imi aduc aminte ca intr-o imprejurare, intr-o duminica, o familie m-a abordat. Incepuse sa vina la biserica. Si venise cateva duminici sistematic. Si in aceasta duminca, m-au abordat si au spus: „Frate Gog, ati vorbit cu noi. Ati observat ca venim mai regulat in ultima vreme, aici la biserica.” Si am zis: „Da. Am observat si ma bucur. Cu ce v-as putea eu ajuta?” i-am intrebat. Uitati ce mi-au zis: „Stiti ce? Noi ne facem membrii aici la biserica, daca schimbati asta, schimbati asta, schimbati asta..” si mi-au pus vreo 5-6 puncte pe care vroiau ei sa le introduca in biserica. M-am uitat direct in ochii lor si am spus: „Nu in biserica aceasta.” Pentru ca noi nu intoarcem 500 de oameni dupa o persoana. Si nu dam peste cap o biserica dupa ideile nimanui, pot sa vina ei coborati din cer. Nu au mai venit niciodata de atunci. Poate veti zice: „Nu ati vorbit bine cu ei, frate Gog.” Ba da, cred ca am vorbit bine pentru ca nu ne trebuia otrava lor. Sa si-o manance singuri, ori mai degraba, sa se pocaiasca.

Nevegherea, si in aceste zile, poate sa aduca probleme in biserici. Poate sa aduca probleme la cercurile de rugaciune. Poate sa aduca probleme in grupurile de inchinare. Si poate sa destabilizeze lucrarea lui Dumnezeu. Sa ne uitam la trei lucruri care rezulta din teztul nostru pentru ca sa stim sa le putem aplica la biserica si la viata noastra de slujire din aceste timpuri….

Din primele 12 minute, mai sunt aprox 35 de minute-

 

Rabinul şef al comunităţii evreieşti: Dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare

Rabinul şef al comunităţilor evreieşti din România, Rafael Shaffer, a declarat, duminică, la Alba Iulia, că dacă toţi musulmanii de care se vorbeşte vor veni în Europa, pericolul ca etosul să se schimbe este foarte mare, adăugând că nu ar vrea să fie “în pantofii politicianului care va lua decizii” privind criza migraţiei.

Rafael Shaffer a afirmat, într-o dezbatere cu tema ”Migraţia religiei sau religia migraţiei”, că nu putem să nu îi primim pe cei care fug de război şi “sunt în primejdie de moarte”, dar a avertizat că dacă toţi aceşti musulmani vor veni, pericolul ca etosul Europei să se schimbe este foarte mare.

El a explicat şi ce ar însemna violenţa în context religios spunând că este lipsa capacităţii de a vorbi, iar antiteza violenţei este religia. ”Violenţa este o expresie a lipsei de capacitate de a vorbi. Religia învaţă omul să vorbească. Cu aproapele lui, cu Dumnezeu. Dacă este ceva care este antiteza violenţei aceasta este religia”, a mai spus Rafael Shaffer.

Citeste mai mult: adev.ro/ocmyip

Citeste si –

Numărul HALUCINANT de migranţi despre care autorităţile germane ştiu deja că se pregătesc să INVADEZE Europa

Peste 300.000 de migranţi vor sosi în Germania până la sâfrşitul acestuia an, a precizat Frank-Juergen Weise, şeful Biroului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi.

De anul trecut până în prezent, peste un milion de migranţi şi refugiaţi din Orientul Mijlociu, Afganistan şi Africa au sosit în Germania. Ministrul german de Externe spune că, numai în primele şase luni ale lui 2016, 390.000 de migranţi au depus solicitări de azil

[cititi articolul complet în Evenimentul Zilei]

Ascultă, fiule, invățătura tatălui tău…. Proverbe

Franklin Graham:

Părinții mei s-au căsătorit la 13 august 1943, Astazi sunt 73 de ani de atunci! Ei au sărbătorit impreuna o mulțime de aniversări minunate înainte de trecerea mamei mele la Domnul. Tatal meu Billy Graham a spus despre căsătoria lor: ” Pe măsură ce îmbătrânesc. devine tot mai buna. Secretul este Domnul Isus Hristos, să-L avem pe El  în centrul vieții noastre. Am fost chemați de Dumnezeu sa alcatuim impreuna o echipă.”

Pe măsură ce au inaintat  în vârstă era evident că părinții mei erau mai mult în dragoste decât oricând, dupa modul în care glumeau unul cu altul și dupa felul în care ochii lor li se  aprindeau când erau împreună. Lui inca si acum ii este dor de ea în fiecare zi și așteaptă cu nerăbdare să o vada  din nou intr-o zi. Nu a fost perfectă, dar eu cred că au avut o căsătorie făcută în cer!

Astăzi soția mea Jane și eu am fost căsătoriti de 42 de ani. Patru copii minunați și 11 nepoți mai târziu, suntem încă în dragoste unul pentru altul. La mulți ani Jane! 14 august 2016,

ENGLISH

Franklin Graham:

My parents were married on August 13, 1943—73 years ago today! They celebrated lots of wonderful anniversaries together before my mother passed away. My father Billy Graham said about their marriage, „It gets better as you get older. The secret is the Lord Jesus Christ–to have Him in the center of our lives. We were called by God as a team.”

As they grew older it was obvious that my parents were more in love than ever by the way they teased each other and by the way their eyes lit up when they were together. He still misses her every day and looks forward to seeing her again one day. It wasn’t perfect—but I do think they had a marriage made in heaven!

Today my wife Jane and I have been married 42 years. Four wonderful children and 11 grandchildren later, we are still in love. Happy anniversary Jane! August 14, 2016

Ce este teologia înlocuirii (Israelului cu Biserica) și cum s-a ajuns la aceasta

Ce este teologia înlocuirii (Israelului cu Biserica) și cum s-a ajuns la aceasta

Stimați telespectatori, începând cu episodul de față, pe parcursul a 3 episoade consecutive vom căuta să oferim răspunsuri la întrebarea: Este compatibilă cu Sfintele Scripturi teologia înlocuirii, de către Dumnezeu, a Israelului cu Biserică? În episodul de față ne vom concentra asupra unei scurte prezentări a teologiei înlocuirii și a modului cum s-a ajuns la aceasta, cât și a prezentării dpdv biblic a înțelesului sintagmei Israel. În episodul următor, al doilea din acest ciclu, vom prezenta dovezi privind incompatibilitatea dintre teologia înlocuirii și învățătura Vechiului Testament, iar în al treilea episod, și ultimul, deocamdată, vom prezenta incompatibilitatea teologiei substituirii cu învățătura explicită și coerentă a Noului Testament. Desigur, nu ne putem permite să abordăm toate acestea „in extenso”, ci doar atât cât ne permite spațiul pe care-l avem la dispoziție. În paranteză fie spus, tematica de față este și îndeplinirea unei promisiuni pe care am făcut-o cu ceva timp în urmă, pe Facebook, în urma unei controverse pe care am avut-o cu un contestatar al ideii că Israelul a mai rămas un popor ales al lui Dumnezeu și că acesta mai are, ca atare, un viitor/destin special în planurile lui Dumnezeu. Problematica în discuție este, însă, una de un interes cu totul special în lumea creștină și nu numai, și sunt convins că vine în întâmpinarea și a unor întrebări pe care și dvs., telespectatorii noștri fideli, vi le puneți.

În contextul evoluției vulcanice a evenimentelor mondiale care au Israelul în epicentru, poziționarea corectă vis-à-vis de acest popor și față de acestă bătălie pe viață și pe moarte este deosebit de importantă în ochii lui Dumnezeu. Vom aborda această tematică, nu cu gândul vreunei polemici, ori replici, și nici din dorința incriminării gratuite a susținătorilor teologiei înlocuiri, ci cu dorința sinceră de a scoate în evidență, înainte de orice, atitudinile și relațiile neschimbate, de îndurare și de dragoste, ale lui Dumnezeu vis-à-vis de poporul ales al Vechiului Testament, Israelul, dar și cu dorința de a fi motivați să-L imităm pe Tatăl nostru ceresc în această atitudine față de Israel, care este mai izolat și mai periclitat ca oricând.

Facem de la bun început observația că prin susținerea validității teologiei înlocuirii, adică prin contestarea faptului că Dumnezeu Își menține în totalitate promisiunile făcute Israelului, se pune sub semnul întrebării însăși siguranța Bisericii în raport cu promisiunile divine care i-au fost făcute acesteia. Dar, cel mai grav, se atentează la însăși caracterul și persoana Ființei Supreme, fapt care este extrem de primejdios. Să ne oprim, în continuare, la o

(A).Prezentarea esenței teologiei înlocuirii (substituirii). Diversele perspective despre relația dintre Biserică și Israel pot fi împărțite în două mari concepții, tabere ori școli de gândire. O perspectivă afirmă că Biserica este continuatoarea lui Israel, înlocuindu-l pe acesta în planurile divine, cunoscută ca fiind teologia înlocuirii/substituirii, concepție la care ne vom referi, după cum spuneam, în aceste emisiuni monolog. Așa cum se poate observa în imaginea prezentată pe ecran, (IMAGINE!), conform teologiei înlocuirii, de la Avraam până la Jertfa Domnului Isus Hristos au fost două entități moral-spirituale diferite pe pământ: Israel –poporul lui Dumnezeu vechi testamentar și neamurile înstrăinate de Dumnezeu. După ”Cruce”, după momentul Golgotha, au rămas –se susține- tot două colectivități, fără vreo  importanță în ceea ce privește apartenența etnică, ci în funcție doar de statutul spiritual înaintea lui Dumnezeu și anume: colectivitatea celor care cred în Isus Hristos, respectiv ”Israelul spiritual” sau Biserica și ”cei care nu cred”, indiferent, după cum spuneam, dacă aceștia fac parte dintre neamuri sau din națiunea Israel.

Teologia înlocuirii declară că Israelul, după ce L-a respins pe Mântuitorul Isus și L-a condamnat la moartea prin răstignire, a fost înlocuit de către Biserică. Astfel că Biserica este acum adevăratul ”Israel al lui Dumnezeu”, continuatorul Israelului national, al cărui viitor sau destin special este compromis pentru totdeauna. Promisiunile făcute Israelului național, în V.T., sunt împlinite ”în”, ”pentru” și cu privire la Biserică. Deci, spre exemplu, profețiile din Scriptură cu privire la binecuvântarea și restaurarea Israelului în Țara Promisă sunt „spiritualizate” / „alegorizate” devenind promisiuni de binecuvântare divină față de Biserică.

Desigur, o problemă majoră în această perspectivă este continuarea existenței miraculoase a poporului evreu de-a lungul secolelor și, în mod special, instaurarea statului modern Israel. Dacă Ereț Israel a fost condamnat de Dumnezeu și nu mai există viitor pentru această națiune, cum putem explica supraviețuirea fenomenală, supranaturală, a poporului evreu de-a lungul ultimilor 2.000 de ani, în pofida numeroaselor încercări de a-l distruge? Cum explicăm de ce și cum a reapărut Israelul ca națiune în secolul 20, după ce aceasta nu a existat timp de 1900 de ani? Dar revenirea la limba ebraică, limba profeților din V.T.? Dar incredibila revigorare geografico-economică? Dar  câștigarea biruințelor împotriva unor inamici incomparabil mai numeroși și mai bine înarmați? ș.a.m.d.

Conform teologiei înlocuirii, restaurarea și prosperarea Statului Israel este doar un accident al istoriei, un joc al conjurațiilor conspiraționiste, fără nicio justificare biblică sau vreun ajutor divin supranatural. Aderenții teologiei înlocuirii cred că evreii, nemafiind popor ales al lui Dumnezeu, nu mai beneficiază de planuri de viitor specifice, decât doar atât cât are Dumnezeu pentru oricare altă națiune de sub soare. Mai mult, unii ideologi susțin că locuitorii actuali ai Statului Israel nici măcar nu sunt evrei veritabili! În sfârșit, cu privire la cei care cred că restaurarea Israelului este un act al lui Yahveh, în fidelitate față de legământul făcut cu Avraam cu aprox. 4000 de ani în urmă, se adoptă o poziție de superioritate, chiar de dispreț sau/și de compătimire.

Teologia înlocuirii, ne pare rău, dar trebuie să o spunem cu claritate încă de la început, și vom aduce dovezi consistente în acest sens, este o abordare teologică extrem de înșelătoare și dăunătoare, care nu numai că a deviat milioane de creștini de la adevărul biblic, dar a și provocat mult rău, de proporții inimaginabile. Această teologie și-a adus din plin aportul la persecutarea Evreilor de către Biserică dea lungul secolelor, dar, mai mult, a fost folosită și de către Hitler pentru a justifica Holocaustul. Pentru legitimarea ”morală” a ”soluției finale”, naziștii au făcut permanent trimitere la refomatorul german Martin Luther, așa cum vom reliefa în a doua parte a prezentului episod. Dar, înainte de aceasta, am rămas datori să prezentăm, foarte pe scurt, și conținutul școlii de gândire opusă teologiei înlocuirii.

Continua mai jos….

86 – Raspunsuri Pentru Viață – Este compatibila teologia inlocuirii cu Sfintele Scripturi ?

Dispensationalismul, sau premilenismul, afirmă că Biserica este complet diferită de Israel, și că Dumnezeu are planuri fundamental diferite cu fiecare din aceste două colectivități. Biblic vorbind, Biserica fiind distinctă față de Israel, cele două colectivități nu trebuie confundate și nici folosite interschimbabil. Suntem învățați din Scriptură că Biserica este o creație complet nouă, care a luat ființă în ziua Cincizecimii și va continua până când va fi luată la ceruri, prin răpire (Ef. 1:9-11; 1 Tes. 4:13-17, etc.).

Biserica nu are legătură cu blestemele și binecuvântările Israelului. Legămintele, promisiunile și avertizările specific din V.T. făcute pentru Israel sunt valabile doar pentru Israel, desi, evident, și Biserica trebuie să învețe din acestea. Israel a fost pus temporar deoparte în programul lui Dumnezeu în ultimii 2.000 de ani de Diasporă, așa cum rezultă și din celebra profeție a celor 70 de săptămâni a lui Daniel, profeție care este cheia eschatologică indicată de Însuși Mântuitorul pentru a înțelegerea corectă evenimentelor finale, viitoare. După răpire, Dumnezeu va restaura Israelul, acesta redevenind principala focalizare a planului Său, dar nu înainte de a trece prin urgiile Necazului lui Iacov, strâmtorare care-l va pregăti pentru a doua venire a lui Mesia. Așa că, atunci când Hristos Se va întoarce pe pământ, la sfârșitul necazului celui mare, Israelul va fi pregătit să-L primească, să spună: ”Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Rămășița supraviețuitoare a lui Israel va fi mântuită, iar Domnul Își va instaura Împărăția pe pământ, cu capitala la Ierusalim. Avându-L pe Hristos ca Rege, Israelul va fi națiunea conducătoare și reprezentanți din toate națiunile vor veni la Ierusalim pentru a-L onora și a se închina Regelui – Isus Hristos. Biserica Se va întoarce cu Hristos și va domni împreună cu El timp de 1.000 de ani (cf. Apoc. 20:1-5). În episoadele viitoare, vom furniza dovezi asupra faptului că atât Vechiul cât și Noul Testament susțin interpretarea premilenistă /dispensaționalistă a planului lui Dumnezeu pentru Israel și nicidecum teologia înlocuirii Israelul de către Biserică. În prezent, în vreme ce Dumnezeu Își focalizează atenția în principal asupra Bisericii, El nu a uitat de Israel, iar într-o zi va restaura și ridica această națiune la rolul intenționat și promis pentru ea.

În continuare vom aborda partea a doua, de mijloc, a mesajului din acest episod și anume B. Scurtă prezentare privind nașterea și evoluția teologiei înlocuirii. Teologul Derek Prince, în lucrarea ”Destinul Israelului și Biserica”, apărută la Editura Neemia, în 1992, la pagina 10, afirmă: ”O înțelegere greșită, ignoranța și o deformare aproape nelimitată, referitoare la identitatea Israelului, a cuprins Biserica timp de multe secole. Acest fapt mie mi se pare extraordinar, deoarece afirmațiile Bibliei referitoare la Israel sunt atât de clare! Cu toate acestea mintea unei mulțimi întregi de creștini pare să se fi întunecat referitor la aplicarea numelui Israel… Originea confuziei referitoare la Israel, poate fi găsită deja la primii părinți ai Bisericii, care au dezvoltat o doctrină care spune că Biserica a înlocuit Israelul în scopurile lui Dumnezeu și că, din acest motiv, Biserica ar trebui să fie numită Noul Israel. O învățătură de acest fel a fost publicată oficial, în jurul anului 150 d.H., de către Iustin Martirul și a fost mai târziu adoptată și amplificată de persoane celebre cum ar fi: Irineu, Origen și Augustin.” (incheiat citatul din Derek Prince) Pe de altă parte, teologul Dr. Thomas McCall a explicat că teologia substituirii a existat în realitate încă dela sfâșitul primului secol, dar n-a reprezentat poziția oficială a doctrinei creștine. Abia Augustin a răspândit această ideee la sfârșitul sec. al IV-lea în lucrarea sa ”Despre Cetatea lui Dumnezeu”. Sf. Augustin a mărturisit cum inițial a fost hiliast, adică credea într-o viitoare Împărăție de 1000 de ani pe care Hristos urma să o instituie pe pământ după revenirea Sa, dar văzând progresul nemaipomenit al Creștinismului a ajuns la concluzia că prin acesta urma să fie instaurată împărăția în discuție, aceasta urmând a fi nu de natură fizică (politico-socială), ci de natură spirituală. Problema era, într-o astfel de concepție, că Israelul trebuia să fie ”distrus” din punct de vedere teologic, anihilat, pentru a nu încurca planurile unui gen de împărăție ”aici” și ”acum”. Soluția problemei, este explicată în termeni moderni, de către Colin Chapman, un susținător al acestui punct de vedere, care și-a permis să spună, cum spunem noi, verde-n față următoarele: ”Venirea Împărăției lui Dumnezeu prin Isus Hristos a modificat și a reinterpretat toate promisiunile din Vechiul Testament.” (citat din ”Țară promisă cui?”, Colin Chapman, pag. 285)

Foarte interesant, însă, că și Mahomed, un dușman pe față al Creștinismului, a făcut același lucru, reinterpretând promisiuni ale V.T. și redirecționând totul către arabi, prin Islam. Și mai există cel puțin o confesiune de orientare creștină, pe care n-o voi menționa, care se consideră singura înlocuitoare și continuatoare a Israelului, cea care a preluat făgăduințele date inițial lui Israel. Iată că dacă deschidem ”cutia Pandorei”, permițându-ne să reinterpretăm după bunul plac ceea ce a spus Dumnezeu se putem ajunge foarte, foarte departe. Evident, în direcția greșită! 

Un gânditor evreu ortodox își punea întrebarea, pe care ne-o punem și noi: ”Cum este posibil acest lucru, adică ca unii ideologi să schimbe destinatarul de drept al promisiunilor biblice, din moment ce aproape 90 % dintre cărțile profetice vechi-testamentare vorbesc clar și fără echivoc despre salvarea națională a Casei lui Israel/a poporului Israel?” Într-adevăr, greu de înțeles și de explicat!… Problema a pornit de la principala ”verigă slabă” a teologiei înlocuirii, și anume de la faptul că, din ce în ce mai mult, Vechiul Testament ajunsese să fie interpretat alegoric, sens care nu mai era fidel înțelesului adevărat, original… Începând din anul 400 d.H., cuvântul Israel a fost folosit în mod regulat de către învățători ai Bibliei, comentatori și chiar și de către traducători, ca fiind un sinonim pentru Biserică. Mult mai târziu, ne spune Derek Prince în lucrarea citată anterior: ”De exemplu, într-o ediție frumoasă a versiunii King James, unele pasaje au anumite titluri total diferite de conținutul verselor la care se referă. Astfel, capitolul 43 din Isaia începe cu cuvintele: ”Acum așa vorbește Domnul care te-a creat, Iacove, și Cel care te-a întocmit, Israele! Nu te teme…” (ș.a.m.d.) Dar titlul pasajului este următorul: ”Dumnezeu mângâie Biserica prin promisiunile Lui” (încheiat citatul) …O incredibilă libertate pe care și-au luat-o traducătorii/editorii textului sacru cu un efect puternic în subconștientul a mii și zeci de mii de cititori ai unor asemenea BIBLII, până în zilele noastre.

Biserica catolică introdusese un fel de ”monopol în unicitatea salvării”, spunând: ”Nu pot exista două popoare ale lui Dumnezeu, și Biserica și Israelul!” Iar tratamentul lipsit de orice menajamente împotriva ereticilor ajunsese să reflecte atitudinea de maximă fidelitate față de Dumnezeu. ”Trebuie să iubim ceea ce iubește Dumnezeu și să urâm ceea ce urăște Dumnezeu. Dumnezeu urăște Israelul, deci este de datoria creștinilor să trateze ca atare Israelul!” – era o înlănțuire logică, pornită însă de la premisa falsă că Yahveh și-ar urî poporul pe care l-a creat pentru a-Și descoperi în acesta propria-I glorie și îndurare!

Eliminarea Israelului din planurilor viitoare ale lui Dumnezeu a determinat poziția antisemită incredibilă, de mulți nebănuită și neștiută a marelui reformator german Martin Luther. Iată ce spune Adolf Hitler, în lucrarea ”Mein Kampf”, despre impactul poziției lui Luther față de evrei asupra propriei sale ”lupte”, nu doar în domeniul ideilor: ”Luther a fost un mare om, un uriaș. El a străpuns dintr-o lovitură întunericul, l-a văzut pe evreu așa cum noi abia acum începem să îl vedem. Eu fac ceea ce Biserica face de o mie cinci sute de ani, însă mult mai temeinic.” Iar un alt hitlerist, Julius Streicher, în editorialul săptămânalului antismit Der Sturmer, a spus în apărarea sa, în instanța constituită pentru a judeca faptele naziștilor: ”Dr. Martin Luther s-ar afla astăzi în locul meu pe banca acuzaților dacă această carte ar fi luată în considerare de acuzare. Pentru că, în cartea ”Von den Juden und ihren Lugen” (Despre Iudei și minciunile lor) dr. Martin Luther a scris că evreii sunt pui de năpârci, că sinagogile lor ar trebui arse, iar ei nimiciți. Exact aceasta am făcut noi!” (citat din Știri din Israel 1-2013, pag. 6)

Așadar antisemitismul lui Hitler poate fi explicat lejer din punct de vedere teologic pornind de la convingerile lui Luther, ambii considerând poporul evreu drept un ”cancer al omenirii”, care trebuie stârpit. Naziștii considerau că evreii ar fi inventat conștiința și ca atare simțământul de vinovăție, de care rasa superioară, ariană, nu avea anevoie…Un biograf al elitelor hitlerismului a spus: ”Naziștii nu au inventat nici un cuvânt nou. Părinții Bisericii din primele secole au urmat aproape cu toții sfatul lui Ioan Crisostom (sec. V), care arăta că este de datoria creștinilor să-i urască pe evrei, spunând: ”Dacă Îl iubim pe Hristos, trebuie să luptăm împotriva evreilor, care Îl urăsc.”

În concluzie, teologi și istorici renumiți au ajuns la convingerea că Holocaustul este recolta groaznică a unei semințe cultivate cu perseverență de-a lungul timpului. Fără anti-iudaismul creștin, anitisemitismul rasist și, implicit, Holocaustul n-ar fi fost posibile. Nu ne determină această îngrozitoare concluzie să fim foarte atenți, în calitate de creștini, la ceea ce credem și afirmăm vis-à-vis de poporul evreu?!

C.Cine este Israel? / Ce trebuie să se înțelegem prin termenul Israel?

Derek Prince, în lucrarea ”Destinul Israelului și Biserica”, pentru a ajunge la sensul corect al termenului Israel, așa cum a fost folosit acesta de către apostolii și de credincioșii primelor veacuri, prezintă, într-o anexă, 77 de exemple din N.T. în care apar cuvintele Israel și israelit, spunând cu privire la aceste sintagme (citat): ”După ce le-am examinat pe toate, am ajuns la concluzia că apostolii n-au folosit niciodată cuvântul ”Israel” ca un sinonim pentru Biserică. Nici expresia Noul Israel nu apare nicăieri în Noul Testament… Din păcate, Biserica a adoptat un principiu ”creștin” de interpretare, care arareori este afirmat explicit, și anume: ”Toate binecuvântările (din V.T.) se aplică pentru Biserică și toate blestemele i se aplică Israelului.” (încheiat citatul) În spatele acestui principiu de interpretare este afirmația, în care este mult adevăr, că Israel a avut șansa lui, dar a fost necredincios lui Dumnezeu. De aceea, continuând această linie de raționament, Dumnezeu S-ar fi răzgândit și a reaplicat promisiunile Sale, cândva păstrate pentru Israel, în favoarea Bisericii. Dar o astfel de concluzie, în mod evident, contestă credincioșia lui Dumnezeu.

Iată ce spune apostolul Pavel, analizând consecințele necredincioșiei Israelului, în Romani 3: vv. 3 și 4: ”Și ce dacă unii s-au îndoit? Necredința lor va anula ea credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos.” Pe dealtă parte, în profetul Ieremia, capitolul 31:35-37, Dumnezeu spusese: ”Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul Oştirilor: ‘Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!. „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul. Iar în Romani 11.29-33, făcându-se distincția clară între Biserică și Israel, se afirmă: ”Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (încheiat citatul) Cine are urechi de auzit să audă; minte să înțeleagă; inimă să simtă și voință să cedeze adevărurilor clare ale Sfintelor Scripturi: Biserica nu a înlocuit Israelul, chiar dacă este greu să armonizăm o astfel de concluzie! … Vom continua în trei episoade viitoare tematica noastră. Fiți binecuvântați de Dumnezeul Cerurilor, care s-a autodefinit ca fiind Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov/Israel! Așa să fie!

Christian Living in Light of Persecution by Paul Washer

VIDEO by SermonIndex.net

Prayer, the Peace of Christ, and the Glory of God – John Piper

VIDEO by FOCL Online

Florin Ianovici: Viața: vanitate sau valoare?

Viața: vanitate sau valoare?

Ce poți face în ziua când dușmanul te împresoară? Ezechia față în față cu armata asiriană a descoperit psalmul 127, psalm scris de Solomon.

Acolo față în față cu nesfârșita armată asiriană, acolo față în față cu ocara aruncată de buzele trufașe ale lui Rabşache, Ezechia a rostit cuvintele: ,,Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.” Psalmul 127:1

Astăzi suntem sub aceleași asediu: familia creștină este atacată de hoarde de învățături, ,,libertăți’’ care ne fac robi, disprețul preaputernicilor zilei care vor să ne cumpere familia cu mirajul Occidentului, deznădejdea celor care se văd puțini și puși la zid.

Față în față cu amenințarea lumii, față în față cu valurile repetate de încercări, vom rosti împreună cu Solomon, vom rosti împreună cu Ezechia: Psalmul 127:1.Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu* păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.’’

Viața curge, viața înaintează cu fiecare zi, fie că vrei sau nu. Ceea ce poți alege însă e direcția spre care se îndreaptă: vanitate sau valoare? Vanitatea spune: eu știu, eu pot și nu am nevoie de nimeni. Valoarea se regăsește în următoarele cuvinte: Psalmul 127:1.Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu* păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte

Tu cum alegi să fie viața ta?

Dacă te interesează mesajul: ,,Viața: vanitate sau valoare?’’, te invităm la slujba bisericii Betel din Crângași, mâine dimineață, la orele 9.00 când alături de noi va fi și Isaura Gheorghiu și Zaharia. Te așteptăm cu drag.

Slijba bisericii poate fi urmărită și online la adresa www.bisericabatel.ro

Nicolae Geantă – Sfaturi practice pe dos 4 – Cum să-ţi necinsteşti părinţii • Sfanta Treime Londra

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. – Exodul 20:12

Efeseni 6:1-3 – 1 Copii, ascultaţi* în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2 „Să cinsteşti* pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă  3 „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Am vazut, in zilele noastre, o multime de tineri, o multime de adolescenti, dar si de oameni care sunt mai in varsta si putem sa-i numim adult, care vorbesc extrem de urit la adresa parintilor lor, care se razbuna pe parintii lor. Am vazut si vedeti si dvs. oameni, care folosesc cuvinte fata de parintii lor, abtjocoritoare: babacul, batranii, mosul, baba. Am vazut, in schimb, oameni si in zilele noastre, batrani, care abia mai asteapta sa mai primeasca un telefon de la copiii lorUsi care sunt inchise si au facut paienjeni ca nimeni n-a mai intrat. Nimeni nu le=a mai scris. Nimeni n-a mai stat cu ei de vorba. Traim intr-o vreme in care necinstirea parintilor a prins radacini. Am vazut copii de 4 ani care-si plesnesc mamele peste fata ca sunt rautaciosi de la varstele acestea mici. Am vazut, in schimb, si baieti sau fete, dar baieti in special, de sapte, opt ani, care isi injura si isi blesteama parintii. Am vazut oameni care sunt mai in varsta si am putea sa spunem ca sunt cu mintea in cap si isi batjocoresc parintii. Eu am un vecin care are 40 de ani si 7 zile pe saptamana traieste din pensia mamei lui. Cel putin de sase ori pe saptaman il aud de la mine, seara. In fiecare seara cand ma bag in pat, il aud cum injura pe maica sa si ii cere bani de bautura  si mancare. Vedeti, dvs., necinstea aceasta a parintilor este un flagel la ora actuala.

Dar, nu neaparat ca trebuie sa le vorbesti urit. Dar, faptul ca au fost uitati parintii, ca au ramas singuri. Si vedeti dvs. e o problema destul de grea ceea ce o sa invatam in dimineata aceasta si ceea ce discutam noi aici in biserica. Pavel vine si-i spune lui Timotei asa, in 2 Timotei 3:1-2-1 Să ştii că în* zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine*, iubitori de bani**, lăudăroşi†, trufaşi††, hulitori*†, neascultători de părinţi†*, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără* dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori**, neînfrânaţi†, neîmblânziţi, neiubitori de bine, 

E drept ce spun eu? Majoritatea dintre dvs. sunteti parinti si aveti copii. Majoritatea dintre dvs. aveti o durere in inimi cand vedeti cum se comporta copiii. Dar, majoritatea din dvs. inca mai aveti  parinti si sa nu uitati ca porunca asta nu se adreseaza numai celor care sunt prunci, ci se adreseaza si mie, care am aproape 50 de ani si altora care mai avem inca parinti. Fratilor, prin urmare, ca exista o stare a parintilor care nu mai sunt cinstiti, au inceput tot felul de consilieri. Eu va spunsincer, nu va duceti copiii la consilieri. Duceti-va copiii la cei care sunt crestini, la pastori, la consilieri crestini, nu la cei care sunt pe la birouri aici, ca ei nu vor reusi fara Hristos. Sunt o multime de carti care vorbesc cum sa iti cresti copiii sau cum sa-i inveti ca sa te cinsteasca si toate cartile acestea dau esec. Stiti de ce? Pentru ca sunt in afara Bibliei. Si nu se poate ca cineva sa traiasca cinstit, sa fie corect, daca exclude Biblia.

Hai sa va spun ceva frumos in dimineata aceasta. O sa va spun multe lucruri frumoase in dimineata aceasta in ce priveste educatia…. (Din primele 5 minute, mai sunt aprox 60 de minute).

Fără Dumnezeu, Trăim Intr-o Lume a Neputințelor

Rugul Aprins Toflea 2016, GABI ZAGREAN:

Fara Dumnezeu, traim intr-o lume a neputintelor. Un lucru care ma socheaza in seara asta si vreau sa va spun tuturor care sunteti pocaiti [credinciosi], ma socheaza faptul ca Isus Hristos spune despre femeia asta ceva: Ea este o fiica a lui Avram. Si eu intreb: Pai, Doamne, daca e o fiica a lui Avram, ce cauta diavolul in viata ei de 18 ani? Dca e o fiica a lui Avram, cum este posibil sa o tina Satana legata si incovoiata si fizic? 18 ani, cum e posibil? Stimatilor, iubiti frati si surori si prieteni, as vrea sa invatati o lectie pentru tot restul vietii voastre. Unul din lucrurile acre ne duc sa traim o religie moarta de-a binelea – sigur, ca si credinta noastra e moarta. Sigur, ca si faptele noastre-s moarte.

Sigur, ca si noi suntem morti in conditiile astea. Morti fata de Dumnezeu, desi ne miscam si ne plimbam, vorbim, gesticulam. Este acest adevar, ca multi se aseaza pe perna asta si dorm pe o ureche, cum spune romanul, ca suntem religiosi, ca suntem crestini, caci credem in Dumnezeu. Crezand in Dumnezeu ne revendicam dreptul de copii ai Lui…..

VIDEO by Prodocens Media