S-au întors în România de frică să nu le ia statul copiii

Copii familii

Ați auzit și de cazuri în care statul ia copiii din familii?  Da, la acea vreme, știam două cazuri mediatizate în presa românească, care se întâmplaseră în Norvegia și Suedia, însă toate aceste țări scandinave au legislație similară. Impresia mea de atunci era că părinții sunt vinovați flagrant și că au bătut copiii, i-au trimis la cerșit, i-au ținut în condiții necorespunzătoare de hrană și igienă și tot felul de motive de genul. Însă, când mi s-a întâmplat mie, în special, după ce am primit cel de-al doilea raport, am realizat că situația se poate usor complica din nimicuri. Am simțit că ceea ce li s-a întâmplat acelor familii mi se poate întâmpla și mie și nu puteam trăi cu acest gând.

GIURGIU ELENA – 21 ianuarie 2016

Sunt psihopedagog și când e vorba de copii, intru în priză și devin instant foarte curioasă. Zilele trecute, când un prieten a venit să-și ia copilul, cu care fac terapie logopedică, din vorbă în vorbă, am ajuns să discutăm de cazul familiei Bodnariu. Știam că și ei fuseseră într-o țară scandinavă și eram curioasă dacă au auzit de astfel de cazuri. Însă, am fost uimită să descopăr că ei s-au întors în România de frică să nu le ia statul copiii.

           Eu nu am copii, încă, dar știu că aș fi o veritabila leoaică dacă cineva ar încerca măcar să se atingă de ei. Sunt momente când mă implic foarte mult în educația copiilor cu care lucrez, însă dacă ar mai fi și ai mei, cu siguranță, situația ar fi și mai profundă.

Stând de vorbă cu el, am fost șocată să descopăr ce practici aiuristice, ce motive fără sens au cei de acolo și cât de diferite pot fi două culturi și am exclamat bucuroasă: Doamne, îți mulțumesc că trăiesc în România! Așa cum e, cu bune și cu rele, sunt mulțumită de țara mea și acesta e unul din cazurile în care sunt bucuroasă că sunt româncă.

Dar ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer, m-am gândit să-i iau un interviu și să împărtășesc cu voi cazul lor.

Elena Giurgiu: Bună ziua, domnule Tudor S.! În primul rând, vă mulțumesc că ați acceptat să-mi acordați acest interviu și să împărtășiți cu o țară întreagă ceea ce vi s-a întâmplat în Danemarca. Pentru început, vă rog, să-mi spuneți: când ați ajuns în Danemarca și de ce?

T.S.: Bună, Elena! Și eu îți mulțumesc pentru oportunitatea de a spune prin ce am trecut. În Danemarca am ajuns, în primăvara anului 2008, cu un contract de muncă încheiat la o firmă daneză. În acel moment, nu eram căsătorit, însă am mers acolo cu viitoarea soție.

E.G.: In acel moment, aveați copii?

T.S.: Nu, primul copil a venit la doi ani după momentul sosirii în Danemarca.

E.G.: Copilul a fost născut acolo?

T.S.: Da. Controalele periodice și tot sistemul de control al sarcinii sunt programate de medicul de familie într-un regim riguros, stabilit de legi, la care părinții trebuie să se supună negreșit și la care nu au un cuvânt de spus. Practic, te înscrii în sistem și totul e bine stabilit, ți se dictează unde să mergi, ce analize să faci etc. Singurul lucru pe care l-am putut alege a fost spitalul în care urma să nască. Mai întâi, medicul de familie constată sarcina și repartizează familia unei moașe care urmărește sarcina și stabilește programul de întâlniri pentru consultații și teste.

E.G.: Au fost ceva probleme în acest proces?

T.S.: Nu. Monitorizarea era destul de bine efectuată. Toate mamele aveau parte de același set de teste și analize corespunzătoare perioadei de sarcină.

E.G.: Cum a decurs nașterea?

T.S.: În general, ei sunt tributarii nașterii naturale. Moașa de serviciu este cea care te ajută să naști, ea având în subordine două asistente și o studentă stagiară. Ce e diferit la ei față de ce se întâmplă la noi în astfel de situații – tatăl este invitat să asiste și să ajute la procesul nașterii.

E.G.: Waw! La noi sunt persoane care asistă și leșină, nici nu-mi închipui ce-ați trăit când a și trebuit să ajutați. Cum ați perceput și cum v-ați descurcat în această situație?

T.S.: În sala de naștere, moașa mi-a arătat un scaun, care era destinat tatălui, și mi-a explicat cum trebuia să procedez. În primul rând, datoria tatălui era să respire în tandem cu mama pentru că nașterea e foarte dificilă și respirația extrem de importantă.

E.G.: Cred că v-a unit foarte mult acest proces?

T.S.: Da. Mai mult, travaliul a durat 2 zile.

E.G.: De ce? Ce s-a întâmplat?

T.S.: A fost o naștere foarte dificilă. Copilul avea capul într-o parte și la începutul contracțiilor, am făcut împreună, noi doi și moașa, câteva proceduri, exerciții fizice, care să miște copilul în poziția optimă. Plus acupunctură și masaje.

E.G.: Acupunctură?! Interesant! E prima oară când aud de o astfel de procedură la naștere. Care este rolul acesteia?

T.S.: Contracțiile erau foarte puternice și ei considerau că această metodă ajută la diminuarea durerii. Și fiindcă a durat 42 de ore de la începutul contracțiilor până la momentul nașterii, în această perioadă, i s-a permis să doarmă și i s-a administrat morfină ca să poată dormi. Problema a fost că avea contracții puternice, dar nu avea dilatație și nici copilul nu era în poziția optimă pentru naștere. În tot acest proces, eu am stat alături de soție și am urmat tot ce îmi spunea moașa.

E.G.: S-a întâmplat ceva deosebit sau ciudat din punctul dvs. de vedere atunci?

T.S.: Da. Când eram în sala de naștere, după 2 ore, nu se întâmpla încă nimic, mi s-a făcut foame și am decis să mă duc să mănânc ceva și să-i cumpăr un buchet de flori soției. După ce am ieșit din sală, moașa a întrebat-o pe soția mea: dacă eu sunt tatăl și a manifestat dezaprobare față de faptul că am părăsit sala. Mie nu-mi spusese nimeni că nu trebuie să părăsesc sala și nici când am dat semne că vreau să plec, nu m-a oprit nimeni. Deși nu-mi spusese nimeni, ea a considerat că trebuia să știu lucrurile astea. Pierdea din vedere faptul că nu eram baștinaș și n-aveam cum să știu toate obiceiurile lor.

E.G.: Mai e ceva de menționat legat de momentul nașterii?

T.S.: Da, după ce soția a născut, mi s-a dat o foarfecă și mi s-a spus să tai cordonul ombilical al copilului. A fost un pic cam mult pentru mine, în acele momente, și am preferat să-l taie dânsa. Emoțiile erau copleșitoare și îmi tremura tot corpul.

E.G.: E de înțeles. Mama mea a asistat la nașterea nepoatei ei și a leșinat. Deci, nu este ușor de loc, oricum ați fost curajos. Ce s-a întâmplat după?

T.S.: După naștere, copilul și familia sunt monitorizate de o asistentă social. Aceasta face vizite la domiciliu, lunar, în primele 6 luni, când părinții nu știu prea multe. Vizitele sunt decise în funcție de mai mulți factori de risc: dacă ești danez / străin, dacă e primul / al doilea copil, dacă părinții muncesc sau nu etc. Ce e ciudat în aceste momente e că îți spune și când să alăptezi și ce căciuliță să-i pui pe cap. Acolo copilul nu trebuie legat la gât. La fiecare vizită, asistenta făcea un raport scris. Dacă nu urmai întocmai, erau considerate lucruri negative, de neglijență a copilului cu repercursiunile legale aferente. Ce zicea ea era lege. Și ca să-ți dau un exemplu: dacă eu îi puneam un alt tip de căciulă, îmi facea raport de neglijență.

E.G.: Pentru o căciulă?

T.S.: Da, oricât ar părea de ciudat, dacă eu nu făceam ce zicea ea, nota în dosarul familiei și rămânea în istoricul nostru, iar oricând se întâmpla ceva, adăuga și acest detaliu minor.

E.G.: Când ați întâmpinat primele dificultăți cu sistemul?

T.S.: Primele dificultăți cu sistemul le-am întâmpinat când i-am dus la creșă. Aveam atunci 2 copii: cel mare avea 2 ani și 6 luni, cel mic 1 an și 2 luni.

E.G.: Ce s-a întâmplat?

T.S.: Am fost invitat la creșă, la o ședință cu părinții. Însă, acolo m-am trezit că era o întâlnire organizată special pentru mine.

E.G.: De ce nu v-au informat corect?

T.S.: Bănuiesc că nu au vrut să mă pregătesc cu răspunsuri privitor la agenda întâlnirii. Eu nu am știut despre ce era vorba. M-au luat ca din oală.

E.G.: V-au chemat pe amândoi?

T.S.: Da, însă soția a rămas acasă să aibă grijă de copii.

E.G.: Despre ce era întâlnirea?

T.S.: În primul rând, ce m-a șocat și nu am înțeles a fost când mi-au spus că copilul cel mare nu pune paharele pe masă, iar eu nu știam despre ce pahare e vorba. Eram nedumerit și translatorul a trebuit să-mi explice că, în fiecare zi, era responsabilizat câte un copil să pună paharele de apă, la masa de prânz. Copilul meu refuzase să facă acest lucru. Până la această discuție, nici mie, nici soției nu ni se adusese la cunoștință acest fapt, deși noi întrebam zilnic cum au fost copiii și ce-au făcut.

E.G.: A fost singurul lucru care ți s-a reproșat?

T.S.: Nu, alte motive au fost: că nu stă la coadă când se dau pe tobogan, că vorbește tare și că a lovit alți colegi. Insinuau că ar fi violent din cauza părinților.

E.G.: Ce i-a făcut să tragă astfel de concluzii?

T.S.: N-am nici cea mai vagă idee. Eu am rămas mască și mă întrebam cum pot fi eu judecat prin prisma acțiunilor unui copil de 2 ani și jumătate. El nu a văzut în familie acțiuni violente. Nu l-am bătut nici pe el și nici între noi nu au existat astfel de comportamente.

E.G.: V-au mai reproșat și altceva?

T.S.: Da, m-au întrebat din ce bea copilul cel mare apă. Am fost sincer și le-am spus că încă folosea biberonul, la care ele au exclamat: GRAV! Se uitau la mine de ziceai că cine știe ce făcusem și mi-au impus să schimbăm imediat biberonul cu o cană. Din punctul lor de vedere, biberonul îi induce ideea că e copil mic, iar cana l-ar face să se considere băiat mare.

Văzând că am întârziat cu biberonul, m-au întrebat dacă l-am înțărcat pe cel mic, care avea atunci 1 an și 2luni. Cu aceeași sinceritate, i-am spus că încă mai suge țâță și mi-au spus că trebuia înțărcat deja.

E.G.: La ei există date conform cărora toți copiii de o anumită vârstă trebuie să facă toți aceleași lucruri?

T.S.: Da.

E.G.: Cum adică?! Toți copiii sunt unici și diferiți. E aberant să-i tratezi pe toți la fel!

T.S.: Ei nu consideră acest lucru aberant, toți asistenții sociali recomandă anumite lucruri să se facă stas în toată țara, la toți copiii. Urmează toți aceleași reguli.

E.G.: E strigător la cer!

T.S.: Obligația ta e să faci ce-ți spune asistentul maternal și dacă nu o faci, ți se consemnează la dosar că ai refuzat și ești considerat ca având intenții rele.

E.G.: Ce s-a întâmplat mai departe?

T.S.: Ni s-a recomandat să mergem regulat, de 2 ori pe săptămână, cu toată familia, la un psiholog, care să ne consilieze în educarea copiilor. Eu am refuzat motivând că nu putem lipsi de la serviciu atât de des.

E.G.: Ce-au spus ei în această situație? V-au dat și alte variante?

T.S.: Nu. În acel moment, întâlnirea s-a terminat. După 3 săptămâni, am primit un raport de circa 10 pagini în care erau cuprinse însemnări ale asistentului social.

CITESTE mai mult aici – http://www.e-ro.org/2016/01/s-au-intors-in-romania-de-frica-sa-nu-le-ia-statul-copiii-4/

Reclame

Gabi Zagrean: Marturii din Africa + predica: Sansa unui nou inceput

Laura Bretan – „Pie Jesu” Semi-finala la America’s Got Talent 30 august 2016

Laura Bretan: Opera Singer Stuns With Gorgeous Version of „Pie Jesu” – America’s Got Talent 2016

Iisuse preamilostive, Iisuse preamilostive
Iisuse preamilostive, Iisuse preamilostive
Care ai pătimit pentru păcatele lumii,
Odihneşte-i în pace,
Odihneşte-i în pace,
Iisuse preamilostive, Iisuse preamilostive
Iisuse preamilostive, Iisuse preamilostive
Care ai pătimit pentru păcatele lumii,
Odihneşte-i în pace,
Odihneşte-i în pace,
Mielul Domnului, Mielul Domnului,
Mielul Domnului, Mielul Domnului,
Care ai pătimit pentru păcatele lumii
Odihneşte-i în pace,
Odihneşte-i în pace,
Veşnica,
Veşnica
Odihnă.

Merciful Lord

Merciful Lord, merciful Lord
merciful Lord, merciful Lord
who lifted the world’s sins
grant them peace,
grant them peace
Merciful Lord, merciful Lord
merciful Lord, merciful Lord
who lifted the world’s sins
grant them peace,
grant them peace
God’s Lamb, God’s Lamb,
God’s Lamb, God’s Lamb
who lifted the world’s sins
grant them peace,
grant them peace
Everlasting
Everlasting
Peace

Florin Ianovici: In incercare, Dumnezeu ne cheamă la o luptă puternică

Florin Ianovici

Ar trebui sa fim cinstiti si sa spunem in aceasta zi, ca la sfarsitul unor incercari si trude omenesti, n-am avut un raspuns de la Domnul. N-am avut o viziune din cer. N-a venit un inger sa ne intareasca. N-am primit un vis de la Domnul. Ci, am primit linistea care mi-a apasat sufletul mai mult. Am stat intr-o singuratate si o tacere din partea lui Dumnezeu care mi-a cutremurat sufletul. Si n-am inteles de ce Dumnezeu tace. Cum, probabil, multi dintre voi nu intelegeti de ce Dumnezeu tace. [..]In ceasul incercarii, m-am intalnit cu un Dumnezeu care tace. In ceasul incercarii m-am intalnit cu un Dumnezeu care ma cheama la lupta, o altfel de lupta….

Slabiciunea noastra se vede. Stiti care este aceea? Ramanem in anumite lucruri neschimbati. Ma sperie ideea ca am vazut multi oameni sinceri care s-au intors la Dumnezeu si s-au schimbat in multe lucruri. Dar exista cate o  trasatura de caracter care era si inainte de pocainta si e prezenta si acum- cate o invidie. Cate o rautate. Cate o manie. Si Biblia spune, putin aluat dospeste intreaga plamadeala. Nu se poate sa te intorci la Dumnezeu si sa ramai intr-o zgarcenie, intr-o invidie, in nervi sau in anumite lucruri. ..

Geneza 32:24-32

Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat* cu el până în revărsatul zorilor.
25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura* coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.
26 Omul acela* a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te** voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
27 Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.
28 Apoi a zis: „Numele* tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat** cu Dumnezeu şi cu oameni† şi ai fost biruitor.”
29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce* Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.
30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă”.
31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.

As vrea sa vorbesc unor inimi care se afla in ceas de cumpana. Vin momente in viata pe care nimeni nu te pregateste pentru ele. Vin momente in viata cand iti dai seama ca esti complect singur, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu ca s-a simtit si Iacob. Si vreau sa va spun, iubitii Domnului, ca uneori singuratatea este cu mult mai apasatoare cand vine ca urmare a faptului ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta si nimic nu s-a rezolvat. Biblia spune ca in toata ziua aceea in care Iacov descrie Biblia ca a fost , in toata ziua aceea a lucrat si a luptat cu puterile lui. Si spune Biblia ca Iacov le-a randuit, a dat ordine robilor sa puna de-o parte turmele, sa aseze, sa se puna pe randuri. De dimineata pana seara Iacov a tot facut fel de fel de planuri omenesti pentru ca-l astepta o intalnire cu Esau, dincolo de care se putea stinge samanta lui si toti urmasii lui sa piara. Era un om care avea cu el robi si avea cu el roabe. Avea osteni antrenati. Esau avea 400 de osteni. 400 de osteni era o armata puternica pe vremea aceea.

Exista o singuratate care in viata o resimti, cand faci tot ce se poate omeneste si la finalul acestor incercari omenesti, iti dai seama ca aproape nimic nu s-a schimbat. Si am invatat in viata aceasta, iubitii Domnului, ca mainile acestea pot trudi cat vor ele, dar fara de sprijinul lui Dumnezeu, totul e zadarnic. Sunt momente cand dupa ce ai facut tot ce ti-a stat in putinta, si Iacov si-a facut un plan. Iacov si-a facut o strategemaIacov a lucrat de dimineata. A gandit cum sa faca. Dar la sfarsit, dupa ce a ispravit tot ce a facut el, a ramas singur. Cati dintre voi ati avut impresia aceasta, sentimentul acesta, ca dupa ce aiti luptat cu tot ce ati putut voi, ati simtit asa o singuratate si un gol in launtrul vostru? Un sentiment de neputinta, ca si cum ai spune: „Doamne, tot ce am facut eu nu poate cu nici un chip sa ma scape de incercarea in fata careia eu stau. Spune Biblia ca in ceasul acela de singuratate, cand Iacov a stat la finalul unei zile truditoare si obositoare, in momentul acela, probabil ca Iacob s-a uitat spre Dumnezeu si a asteptat ca Dumnezeu sa vina la el. Asa cum si dvs, astazi, convins ca postiti ca Dumnezeu sa vina la dvs. Si Dumnezeu, marit sa-i fie numele, a venit.

Numai ca Dumnezeu cand a venit la Iacov nu a facut ceea la ce Iacov s-a asteptat. In necazul meu, in zadarnicia eforturilor mele pamantesti, in neputinta pe care o simt inaintea lui Dumnezeu, in osteneala unei zile in care am facut tot ce mi-a stat in putinta si imi dau seama ca nu ma scapa nimic din ceea ce am facut eu, si puteti marturisi si dvs. Cate zile n-ati avut ca acestea? La capatul ei, sa stati osteniti si sa spuneti: De nu ma scapa Dumnezeu, nimeni nu ma scapa. Sa va uitati si sa vedeti ca nimic nu poate sa dea izbanda afara de mana Domnului. Iubitii Domnului, in acele momente, ai nevoie de un Dumnezeu al mangaierii. Ai nevoie de un tata care sa vina sa te ia si sa te mangaie. Ai nevoie de odihna pe care o da Dumnezeu. Ai nevoie de pacea care o da Dumnezeu. Ai nevoie de incurajarea pe care o da Dumnezeu. Si in momentele acelea foarte grele din viata, cand astepti bratele Tatalui sa se coboare, Dumnezeu vine la tine ca un razboinic. Dumnezeu vine la tine si spune: Nu vei dormi. Dumnezeu vine si spune: Nu te vei odihni. Dumnezeu vine si spune: Nu vei sta linistit. Dimpotriva, abia acum incepe lupta mea cu tine, Si este un lucru care pe mine in viata m-a zguduit. Am avut nevoie ca Dumnezeu sa ma mangaie. Am avut nevoie ca Dumnezeu sa dea sufletului meu liniste. Si am gasit la capat de truda mea omeneasca o lupta cu Dumnezeu care ma astepta, mai grea decat tot ce a fost pana atunci. Pentru ca Dumnezeul nostru, iubitii Domnului, cand vorbim despre copiii lui Dumnezeu, nu lucreaza ca la cei care sunt in lume. Cand vii la Dumnezeu in casa Lui, Dumnezeu este un tata iubitor care te ia in bratele lui si din primul ceas Dumnezeu tte mangaie. Si am simtit lucrul acesta. Dar, pentru copiii Lui, cei ce se afla astazi in post, sa inteleaga unii dintre noi ca in fata incercarilor noastre pamantesti, Dumnezeu ne cheama la o lupta puternica….

(Notite din primele 6:35 minute, mai sunt aprox 50 de minute din mesaj)

Decembrie 14, 2016

Florin Ianovici – Ceea ce rămâne

Florin Ianovici

Ceea ce rămâne

1 Corinteni 16:19 „Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Aquila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul. ”

Sentimentul de înstrăinare dintre credincioși se accentuează pe zi ce trece. Bisericile pot fi pline, dar nu ajută dacă în inimi nu mai e loc pentru cel de lângă noi.

La capătul istoriei, Dumnezeu grăbește ceasul întâlnirii Mirelui Isus cu mireasa Sa, Biserica. De aceea dragostea celor mai mulți s-a răcit. Ceasul își arată ultimile minute.

Nici cafeaua, nici discuțiile interminabile și repetate, nici taberele, nici agapele nu pot soluționa ceea ce numai rugăciunea poate: să ne aducă împreună în Hristos.

Ce e de făcut?

2 Imparati 6:32 „Elisei şedea în casă şi bătrânii şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă. Nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?” ”

Închideți ușa și opriți la ușa casei voastre tot ce îndepărtează inima de Hristos. Aprindeți focul la altarul familiei și dregeți toate spărturile. Fiți atenți la sunetul pașilor și distingeți între cei ce vă vor binele și cei ce vă vor capul.

Faceți din casa voastră biserică. În ziua încercării ceea ce rămâne e dragostea celor din casă pentru tine. La final de drum cei ce vor fi lângă tine sunt cei dragi din casa ta.

De ce să alergi după ceea ce se risipește și să nu iubești ceea ce rămâne?. Și ceea ce rămâne e casa ta, cei dragi pe care Dumnezeu i-a dăruit ție ca să îi numești: casa ta, biserica din casa ta.

Tu ai o biserică frumoasă.

Ai grijă de ea.

CNN – Prim ministrul Norvegiei, Erna Solberg, joaca Pokemon Go, le-a spus reporterilor ca a atins nivelul al 14-lea

Lidera unui partid din Norvegia filmata in Parlament jucand Pokemon Go. O politiciana de marca din Norvegia, lider al Partidului liberal, a fost prinsa vanand pokemoni, in timpul unor audieri parlamentare. Reactia premierului: Eu am ajuns la nivelul 14.

CITESTE si –  SVIDEO – S-a prăbușit în timp ce juca Pokemon Go, într-o bancă. Se zvârcolea și țipa întruna. Oamenii cred că era posedat

The leader of Norway’s liberal party was caught playing Pokemon Go during a parliamentary hearing. But she’s not the only Norwegian official who has been seen playing the game on the job.

Apelul pastorului Lazăr Gog către toţi bloggerii

Suceava Evanghelica

pastor Lazar Gog

Duminică pe data de 21 august în biserica Emanuel din Anaheim, California, pastorul Lazăr Gog a făcut un apel către toţi bloggerii. Apelul a fost realizat în cadrul predicii sale de la întâlnirea de seară a bisericii.

Vezi articolul original

S-a prăbușit în timp ce juca Pokemon Go, într-o bancă. Se zvârcolea și țipa întruna. Oamenii cred că era posedat – VIDEO

pokemon go FOTO www.mirror.co.uk
O filmare din Brazilia a devenit virală în mediul online, după ce bărbatul surprins în imagini a început să se comporte ciudat în timp ce juca Pokemon Go. Bărbatul a început să…

O filmare din Brazilia a devenit virală în mediul online, după ce bărbatul surprins în imagini a început să se comporte ciudat în timp ce juca Pokemon Go.

Bărbatul a început să țipe „Pokemon, Pokemon”, apoi s-a prăbușit.

Întâmplarea a avut loc în incinta Băncii Naționale din Rio.

Bărbatul a fost imediat imobilizat de gardieni. Iată imaginile:

Clik pentru video

Convertirea actorului Steve McQueen – povestită de Greg Laurie – Greg Laurie talks about the conversion of Steve McQueen at the 2016 SoCal Harvest

Steve McQueen FOTO tl.fanpop.com

Greg Laurie vorbeste despre convertirea lui Steve McQueen la o evanghelizare pe stadionul Universitatii California de Sud.

Traducere: AgnusDei, Sursa – Video

Steve McQueen a fost un actor foarte bine cunoscut si renumit in toata lumea. A fost considerat ca fiind barbaturl cel mai „cool” care a trait  vreodata. A fost numit regele lui „cool”. A jucat in multe filme, printre care: Cei sapte magnifici, Glontul, Marea evadare. A fost un pilot de curse si era neobosit, mereu in miscare.

Tatal sau l-a abandonat inca de copil mic, si mama lui era alcoolica si s-a divortat si recasatorit de mai multe ori. Doi dintre tatii lui vitregi il bateau mereu. La varsta de noua ani a ajuns sa fie copil de strada fiind arestat de mai multe ori. O perioada de timp s-a alaturat circului, si isi cauta un scop si un rost pentru viata lui. A luat apoi cursuri de actorie, la care a fost foarte bun si intr-un timp foarte scurt a devenit vedeta numarul unu al filmului.

In anii 1960 si la inceputul anilor  1970, totul a devenit gratis pentru el, droguri, sex, si asa mai departe, iar Steve le-a apucat pe toate. A fost cel mai bine platit actor din Holywood, avea femei, masini, bautura, faima globala, bani. Odata a fost intrebat de cineva daca crede in Dumnezeu, la care el a raspuns: ,,Eu cred in mine!” Asa era  felul lui de traire…

Dar dupa toate acestea a atins punctul culminant si s-a saturat de felul acesta de traire, deconectandu-se de totul. Doctorii i-au spus ca avea ceva probleme cu plamanii si ca trebuie sa plece din Los Angeles. Steve s-a mutat in anul 1970 si a incercat sa inceapa o viata noua. intr-un orasel mic aproape de Ventura unde s-a casatorit a treia oara. Sotia lui a scris o carte despre viata lui Steve, intitulata „Steve McQueen the last mile”(Ultima mila a lui Steve Mc Queen), in care a scris despre Steve McQueen ca in cei cincizeci de ani cat a trait, a avut tot ce si-a dorit, dar un singur lucru nu avea si pe care-l dorea din toata inima, „pacea launtrica”.

Dupa ce a plecat din Los Angeles si-a cumparat un avion, dar nu stia sa zboare. A intrebat prietenii lui daca stiu sa-l invete sa zboare si acestia i-au spus despre o persoana cu numele de Sami Mason care avea pe la 65 de ani. Sami era un fost pilot pentru compania Lockheed. El si Steve, erau foarte mult impreuna la cockpitul avionului in timpul  in care Steve invata sa piloteze. Au inceput sa vorbeasca despre viata si despre rostul vietii. Steve a observat ca era ceva diferit despre Sami si l-a intrebat dupa un timp:”Sami ce este diferit despre tine?” Si Sami i-a raspuns: „Steve este relatia mea personala cu Isus Christos”.

Steve a fost intrigat de acest raspuns si atunci Sami l-a invitat sa mearga la biserica impreuna cu  el. Spre surpriza lui, Steve McQueen a aparut la biserica si pastorul, numele lui este Leonard Dewitt, a stiut ca actorul faimos venea la biserica, si le-a spus membrilor sa-l lase in pace, si sa-l lase sa vina fara ca sa se simta stingherit, si ei au ascultat. Intr-o zi Steve Mc Queen s-a dus la pastorul Dwitt sa stea de vorba cu el. Steve avea foarte multe intrebari pentru Pastor, printre care a intrebat cum arata Dumnezeu, daca El iarta pacatele, si dupa ce pastorul i-a dat raspuns la toate intrebarile , Steve i-a spus ca acum totul este in regula, ca a primit raspuns la toate intrebarile lui. Pastorul atunci ii spune  lui Steve:”Am si eu o intrebare pentru tine, Steve!” Steve atunci zambeste si-i zice pastorului:” Vrei sa stii daca sunt nascut din nou, nu-i asa?” ,,Da,” – I-a raspuns pastorul.. La care Steve ii raspunde: ,,Da, pastore, sunt nascut din nou, am iesit la altar atunci cand ai facut invitatie, cu doua saptamani in urma, si m-am predat Domnului Isus Christos.

Multi oameni nu stiu aceasta istorisire. Toti care l-au cunoscut pe Steve au spus ca transformarea sa a fost imediata si dramatica.Statea ore in sir rugandu-se si citind din Biblie. Isi ducea toata familia si prietenii la biserica, incerca sa repare toate lucrurile rele pe care le-a facut inainte de a se intoarce la Dumnezeu. Voia sa stie tot mai mult si a cerut pastorului daca poate, sa se intalneasca cu el in fiecare saptamana. Steve continua sa creasca spiritual timp de un an de zile, dar a inceput sa se simta tot mai rau. si cand s-a dus la doctor acesta i-a spus ca are o stire tragica pentru el. Ca mai are doar cateva luni de trait, datorita unui cancer incurabil care s-a raspandit prin tot corpul lui. El s-a dus apoi la pastor si i-a spus aceasta veste, spunandu-i ca acum ca s-a intors la Dumnezeu ar mai vrea sa traiasca, dar daca nu va trai, singurul motiv care-l regreta este ca nu a reusit sa spuna prietenilor si oamenilor indestul despre Dumnezeu. Stiind ca va muri, a mai avut o dorinta. A intrebat pe pastor daca poate sa vorbeasca cu Billy Graham sa vina sa-l viziteze.  Pastorul Dewitt a luat legtura cu marele Evanghelist Billy Graham, care s-a dus la spital sa-l viziteze pe Steve Mc Queen.  Steve era tinut la aparatul de oxigen. Billy Graham cand la-ntalnit, a vazut o scanteie in ochii lui albastri, si era foarte cordial si-i povestea cum Dumnezeu i-a schimbat viata. Steve trebuia sa mearga la operatie ca sa i se scoata o tumoare mare, si isi cauta Biblia, dar nu si-a adus aminte unde a pus-o. Billy Graham i-a spus lui Steve sa ia Biblia sa. I-a dat lui Steve Biblia sa si a semnat-o dupa care Steve a fost dus la camera de operatie. Doctorii in timpul operatiei au scos afara tumoarea, dar cand a fost pus la reanimare dupa operatie, Steve a murit din cauza unui atac de cord. L-au gasit pe Steve McQueen culcat pe pat, cu Biblia primita de la Billy Graham, deschisa, cu mainile pe ea, alaturi de versetul din Ioan 3:16. El a plecat chiar in prezenta lui Dumnezeu.

Ioan 3:16 – ,,Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Toti oamenii au nevoie de Isus, de la cel mai mic pana la cel mai mare, de la cel mai tanar pana la cel mai batran, toti avem nevoie de Isus!
Website – htip://www.harvest.org

Greg Laurie talks about the conversion of Steve McQueen at the 2016 SoCal Harvest.

More Numerous than the Stars – Matt Chandler

Matt Chandler preaches from Exodus, after a short introductory video, the preaching starts at about the 5th minute.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari