Lazar Gog – Evolutia evenimentelor internationale prin prisma profetiei biblice – Interviu in cadrul conventiei penticostale 2016

lazar-gog-interviu-realizat-de-iacob-berghianu-in-cadrul-conventiei-penticostale-2016

Interviu realizat de Iacob Berghianu in cadrul Conventiei Penticostale Romane din SUA si Canada septembrie 2016 la Chicago. O discutie pe tema evolutiei evenimentelor internationale prin prisma profetiei biblice.

Reclame

dr. Ravi Zachariah la Credo TV – Mesajul de Sâmbătă și Interviu în cadrul convenției penticostale Chicago 2016

 

Mesaj dr. Ravi Zacharias la

Cea de-a 48-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane

din SUA si Canada 2016-

Mesajul dr. Ravi Zacharias la minutul 2:24:00 (2 ore 24 min)

 

A fi fericit în Hristos – Viorel Udriște

young man confident happy

A fi fericit în Hristos

„Ferice de cei săraci în duh…
Ferice de cei ce plâng…
Ferice de cei blânzi…
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire…
Ferice de cei milostivi…
Ferice de cei cu inima curată…
Ferice de cei prigoniți…” din Matei 5:3-10

Viorel UdristeDorința cea mai adâncă a omului este să fie fericit; adică dorința acestuia să ducă o viață mai fără griji, fără boli, fără necazuri, fără eșecuri, căsnicii reușite și resurse îndestulătoare de bani.
Atunci când iubirea de sine domină inima căutătorului de plăceri, aceasta devenind obsesivă în viața omului, cu siguranță cel ce caută plăcerea este cuprins de ea și nu de prezența lui Hristos.
Societatea gândește că fericiți sunt cei cu belșug material, cei tari, vedete… ș.a.m.d. Grecii antici considerau că numai zeii erau totalmente fericiți; sau: fericirea pentru alții constă doar în plăceri senzuale și estetice printr-o neinhibată satisfacere a poftelor.
Toți oamenii doresc să reușească în viață nu contează prin ce mijloace. Cuvântul lui Dumnezeu este în contradicție cu felul în care lumea vede succesul și fericirea.

fericirea are de-a face cu caracterul – toți ne naștem cu un temperament anume care ne influențează caracterul și având anumite deprinderi. Deprinderile pot fi rele sau bune. Hristos a schimbat aceste deprinderi făcându-le bune din rele ce erau, pentru că din fire erau rele. Acum vine Hristos în Evanghelia lui Matei și zice cam așa: cel sărac în duh, cel milos, cel blând și cel cu inima curată…este fericit sau ferice de el ! Psalmistul zice: „fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu” Ps. 73:28 iar Solomon în proverbele sale: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.” Prov. 16:20 Așadar nu se vede oarecum nici o asemănare în fericirea pe care o dă lumea și fericirea pe care o dă Dumnezeu. Cei fără prihană au parte de fericirea pe care o dă Dumnezeu: „oamenii fără prihană moștenesc fericirea” Prov. 28:10
Fericirea lumii este trecătoare, pe când fericirea care vine de Sus este pentru totdeauna: „bucurați-vă și veseliți-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” Luca 10:20

fericirea are de-a face cu relaționarea cu ceilalți – aici implică comportamentul nostru față de tot ce este pe lângă noi. Lupta cu noi înșine pentru a deveni persoane mature și morale, devine o preocupare de fiecare zi. O regulă perfect valabilă și astăzi, un principiu care dă rezultate promițătoare și astăzi este acesta: „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” Matei 7:12
Acum fiecare se gândește ce ar vrea el de la ceilalți; fie de cei de la locul de muncă, fie de la rude, fie de cei din biserică, fie de la membrii familiei… Dorești să fi respectat? …respectă ! dorești să fi prețuit pentru ceea ce faci ? …prețuiește ! dorești să fi ajutat ? …ajută ! și exemplele pot continua…

Conform cuvintelor Mântuitorului făcătorii de pace, cei însetați după dreptate, cei ce plâng cu alții (sensibili la nevoile altora), aceștia sunt fericiți ! Fericirea pe care o dă lumea duce la o satisfacere temporară a anumitor pofte: fie trupești, fie firești, dar fericirea pe care o dă Dumnezeu atrage după sine prigonirea ei din partea lumii ! Întâi vin lucrurile rele,după aceea vin… și cele bune !
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri…” Matei 5:11-12

Bunica lui Mihai si Maria, copiii dr. Camelia Smicală: Răspunsul de la Ministerul Justiţiei din Finlanda: este secret!

Foto Facebook

Mă numesc Smicală Lucia şi sunt bunica lui Mihai şi a Mariei Jalaskoski din Finlanda, luaţi de către protecţia copilului din Tampere.

Vreau să vă comunic că nu am crezut, nu m-am aşteptat şi nu am sperat ca petiţia mea din luna mai 2016 să aibă un efect. Aşa că vă mulţumesc din tot sufletul, aşa cum numai o bunică în suferinţă o poate face…

Pentru mine, durerea este dublă, în primul rând pentru nepoţii mei, dar şi pentru fiica mea, care nu mai este ,,frumoasa mamei” ci un ghem de suferinţă. Am aşteptat din partea Ambasadei României în Finlanda, respectiv Dl. consul Jipa Vasile o vizită la cei doi copii în suferinţă, lucru care nu s-a întâmplat. Ar fi văzut doi copii minunaţi, blonzi şi extrem de cuminţi, doi îngeri.
Ei au ajutat-o permanent pe mama lor, cu toată puterea lor: unul punea masa, altul ducea gunoiul, cel mai mare făcea paturile, iar mama lor în timp ce le pregătea cina, le verifica toate lecţiile pe masa din bucătărie.

Dosarul trimis de Protecţia copilului şi Autoritatea tutelară a ajuns înaintea vacanţei de vară la Ministerul Justiţiei din Finlanda. Erau dispuşi să negocieze, dar ce şi cum, nu ştiu.
Vă mulţumesc că aţi cerut explicaţii de la partea finlandeză, dar răspunsul a fost scurt: e secret!

Fiica mea, care este medic, nu are nici un secret, dar nu este alcoolică, nu se droghează, are grijă de copii, munceşte pe brânci să-şi crească frumos copiii, fără nici un ajutor… Tatăl lor în schimb, nu a contribuit nici cu 25 de cenţi la creşterea lor, n-a dat un telefon de ziua lor, dar aşteapta iubire de la copii.

Ei şi-au apărat cu trupurile lor mici mama în momentele în care tatăl lor era violent şi erau înfricoşaţi când îl vedeau. Acum conştientizează că tatăl lor i-a trimis la orfelinat şi le-a fost luată fericirea pe care mama lor le-o oferea, şi-l urăsc şi asta nu se va mai schimba niciodată.

Pentru fiecare weekend în care copii refuzau să se ducă la tatal lor, mama primea câte o amendă egală cu o treime din salariul ei. Şi-a luat şi al doilea serviciu, dar cu cât ea muncea mai mult, cu atât ei îi luau mai mult… Deci partea finlandeză nu a avut cu ce să o acuze, aşa că au spus: e secret!

Situaţia copiilor la ora actuală este aceeaşi, sunt tot despărţiţi, sunt tot la stat, sunt tot ameninţaţi!

Mihai, care este mai mare, maturizat de nevoie, vrea să-şi apere mama şi sora şi a protestat refuzând să meargă la şcoala la care a fost mutat pe nedrept.

A fost ameninţat că va fi dus în beci, fără geamuri, la spitalul de nebuni şi că n-o să-şi mai vadă mama niciodată. Am citit pe Internet textul Convenţiei de la Istambul la care Finlanda este parte şi mă gândesc cum pot să tortureze astfel un copil care nu are nici-o vină.

Deci, vă rog să nu consideraţi cazul ca fiind un caz încheiat, pentru că nu este!
Vă rog să faceţi tot ce puteţi pentru că din câte cazuri asemănătoare sunt în România, ei sunt singurii la orfelinat. Nu renunţaţi!

Este anormal faptul că de 7 ani copiii n-au putut ieşi din Finlanda. Azi, când te aduce prin Interpol de oriunde, cum să nu-ţi poti vizita ţara, familia… care este explicaţia?

La serviciile ei profesionale ei nu vor să renunţe, au fost întrebaţi, dar au fost nevoiţi să recunoască că este un doctor foarte bun.
Dar restul?

Acum chiar dacă i-ar da copiii înapoi, mama lor le cere garanţii că peste 6 luni nenorocirea nu se va repeta. Preferă să lase munca ei de 11 ani, să ia valiza şi copiii şi să plece.
Multumesc şi Dumnezeu să ne ajute pe toţi!

Nașterea marxismului cultural. Cum a reușit „Școala de la Frankfurt” să transforme America

 

Școala de la Frankfurt, mutată acum în SUA, a promovat trecerea de la ideile economice spre cele ale lui Freud, publicând lucrări despre reprimarea psihologică. Lucrările lor au împărțit societatea în două grupări principale: opresori și victime. Ei au arătat că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. În acel moment, sub aceste cuvinte erau denumiți bărbații creștini cu descendență europeană.
amarxism-comunism

 

[….]Adorno și Horkheimer s-au întors în Germania la sfârșitul războiului. Herbert Marcuse, alt membru al Școlii, a rămas în America și, în 1955, a publicat ,,Eros și civilizație”, carte în carte Marcuse a arătat că civilizația vestică era intrinsec represivă, întrucât renunța la fericire pentru progresul social. Marcuse avansa astfel ideea de ,,perversitate polimorfă”, un concept creat de Freud, care fixa ideea plăcerilor sexuale în afara normelor tradiționale. ,,Eros și civilizație” va avea o mare influență în crearea revoluției sexuale de la 1960.

Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din 1930: Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare? Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Pornind de la această idee, ei au arătat că rolurile sociale tradiționale ale bărbaților și femeilor se datorau diferențelor de gen, astfel cum erau ele definite de „opresori”. Cu alte cuvinte, genul nu exista în realitate, ci era doar un „construct social”.

America anilor ’50 a fost o epocă simplă, romantică, prosperă. Plaje californiene, suburbii și stil. A fost publicat „Atlas Shrugged”, a fost creată NASA, iar Elvis a lansat muzica rock. Între 1950 și 1959 se nășteau 4 milioane de copii anual. Națiunea americană domina lumea în toate domeniile.

Era o perioadă de înflorire economică în Țara celor Liberi.

Așadar, ce s-a întâmplat cu însușirile poporului american de încredere, mândrie și responsabilitate?

Începutul decăderii civilizației occidentale poate fi plasat în urmă cu un secol.

Totul a început cu o grupare de ideologi din cadrul mișcării comuniste din Europa. Astăzi este cunoscută ca ,,Școala de la Frankfurt”, iar ideile ei au pervertit societatea americană.

Nașterea marxismului cultural

În 1929, teroriștii culturali s-au întâlnit la „Săptămâna studiului marxist în Frankfurt”, Germania. Acolo, Lukacs a întâlnit un marxist tânăr și bogat, Felix Weil.

Până la apariția lui Lukacs, teoria marxistă clasică se baza doar pe transformări economice care căutau să distrugă diferențele de clasă. Weil a fost însă entuziasmat de viziunea culturală asupra marxismului a lui Lukacs. Astfel că s-a decis să finanțeze o nouă instituție marxistă – Institutul pentru Cercetări Sociale, nai târziu cunoscută ca Școala de la Frankfurt.

În 1930, „școala” și-a schimbat direcția sub conducerea noului director, Max Harkheimer. Echipa a început să amestece ideile lui Freud cu cele ale lui Marx și, astfel, a apărut marxismul cultural.

Dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. Școala de la Frankfurt concluziona că această teorie va avea nevoie de noi lideri pentru a grăbi schimbarea, întrucât muncitorimea nu părea capabilă să se revolte de bună-voie.

În Germania, au venit la putere național-socialiștii, în 1933. Nu era locul și timpul potrivit să fii un evreu marxist, așa că mulți membri ai școlii s-au mutat la New York, bastion al civilizației vestice, la timpul respectiv.

Venirea în America

În 1934, „școala” a renăscut la Universitatea Columbia, iar membrii ei au început să-și transfere ideile asupra culturii americane.

La Columbia, „școala” a perfecționat instrumentul pe care urma să îl folosească pentru a distruge civilizația vestică: cuvântul tipărit. Au publicat multe materiale, din care primul a fost „Teoria critică”.

Teoria critică” este un joc asupra semanticii, de o simplitate uimitoare: să fie criticat fiecare stâlp al culturii occidentale – familia, morala, democrația, legea, libertatea de exprimare și altele. Speranța era ca, sub presiune, acești stâlpi să se năruie.

Următorul material a fost carte „Personalitatea autoritară”, avându-l coautor pe Theodor Adorno. Aceasta a redefinit credințele tradiționale americane asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, numindu-le „prejudecăți”. Adorno le-a comparat cu tradițiile care au condus la apariția fascismului în Europa.

Să fie doar o coincidență că principala acuză pentru cei incorecți politic azi este aceea de „fascism”?

Școala de la Frankfurt, mutată acum în SUA, a promovat trecerea de la ideile economice spre cele ale lui Freud, publicând lucrări despre reprimarea psihologică. Lucrările lor au împărțit societatea în două grupări principale: opresori și victime. Ei au arătat că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. În acel moment, sub aceste cuvinte erau denumiți bărbații creștini cu descendență europeană.

Pornind de la această idee, ei au arătat că rolurile sociale tradiționale ale bărbaților și femeilor se datorau diferențelor de gen, astfel cum erau ele definite de „opresori”. Cu alte cuvinte, genul nu exista în realitate, ci era doar un „construct social”.

O coaliție a victimelor

Adorno și Horkheimer s-au întors în Germania la sfârșitul războiului. Herbert Marcuse, alt membru al Școlii, a rămas în America și, în 1955, a publicat ,,Eros și civilizație”, carte în carte Marcuse a arătat că civilizația vestică era intrinsec represivă, întrucât renunța la fericire pentru progresul social. Marcuse avansa astfel ideea de ,,perversitate polimorfă”, un concept creat de Freud, care fixa ideea plăcerilor sexuale în afara normelor tradiționale. ,,Eros și civilizație” va avea o mare influență în crearea revoluției sexuale de la 1960.

Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din 1930: Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare? Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Citeste mai mult – http://www.culturavietii.ro/2016/09/06/nasterea-marxismului-cultural-cum-a-reusit-scoala-de-la-frankfurt-sa-transforme-america/

VIDEO – Programele de la Convenția Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada 2016

 

Conventia RBA – Sunday 04 Sept 2016 PM

Conventia RBA – Sunday 04 Sept 2016 AM

Conventia RBA – Saturday 03 Sept 2016 PM

Conventia RBA – Friday 02 Sept 2016 PM

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari