Dusmanul familiei adevarate in lumina Sfintelor Scripturi! de Aurel Mihet

family-reading-bible FOTO Salvation Army NZ

Dusmanul familiei adevarate in lumina Sfintelor Scripturi!

AurelIstoria Creatiei este foarte fascinanta privita prin felul in care Dumnezeu  in cele 6 zile a creeat universul,  stabilind  legi  dintre cele mai precise  atat pentru regnul vegetal cat si cel animal. Pe deasupra a creat  omul, dupa chipul si asemanarea LUI, ca si coroana a intregii creatiunii.

Partasia era perfecta, in fiecare dimineata Dumnezeu se intalnea cu omul, pana cand a venit momentul cand omul s-a ascuns de fata lui Dumnezeu, evitand intalnirea. S-a produs cea mai mare catastrofa  din istoria umanitatii ! Femeia a cedat ispitei incalcand porunca lui Dumnezeu aceptand inselaciunea deavolului, lucru care a afectat nu numai pierderea Pardisului ci si inceputul unei stari de vinovatie pentru intrega umanitate. Prin aceasta, diavolul a putut  sa-si  puna in aplicare planurile lui marsave de a corupe familia de la realitatea incredintata la inceput.

Dupa aceasta reusita a diavolului din gradina Edenului, lupta lui s-a concentrat in special impotriva familei cautand s-o atace in modul cel mai dur posibil. In cele ce urmeaza doresc sa mentionez cateva forme de manifestare prin care diavolul vrea  sa distruga familia instituita intr-o forma perfecta de Dumnezeu. Prin aceasta el vrea sa aduca vrajmasie intre familie si Dumnezeu, sa coboare importanta familei la cel mai de jos nivel posibil, chiar sub animalic.

Dupa cum stim, toate creaturile isi pastreaza forma naturala biologica de a se inmulti ca rezultat al unei „unitati” formata de o parte masculina si una feminina, pentruca asa este normal biologic.  Diavolul  a introdus insa in societate un concept deosebit de periculos, in opzotie totala cu principiile sanatoase si absolut logice de existenta a unei famililii crestine si nu numai. Posibilitatea infiintarii unei familii prin „asocierea”  a doua persoane de acelasi sex constituie o alternativa oferita lumii contemporane, o lume debusolata deja in plan etic si moral.  Acest concept pus in practica promoveaza imoralitatea si dezgustul, degradarea fiintei umane conducand in final la distrugerea familiei. Un copil crescut si educat intr-o astfel de familie este vaduvit de cele mai indispensabile calitati pentru buna lui dezvoltare atat in plan spiritual cat si sentimental.

Sentimentul de afectiune a copiilor cu influenta numai dintr-o parte, masculin sau feminin, va fi unul absolut incomplet, aceasta avand influente nefaste asupra copilului cand va ajunge la perioada maturitatii. Metaforic, imi imaginez modul de „functionare” a unui cuplu sanatos prin  comparea cu o „usa” care pentru a functiona bine are nevoie de doua balamale, una fixata in stalpul de la perete si una in usa (satalpul = partea masculina, usa = partea feminina). Daca nu functioneaza impreuna, „usa” nu poate functiona!

Cateva marturisiri facute de persoane crescute si educate in familie de lesbiene arata clar cum acest lucru a marcat in mod negativ viitorul lor.

O intrebare care cred ca trebuie sa fie lamurita  este in definirea termenilor „cuplu” (homosexualitate) si familie ?

1. Cuplu ( homosexuali ) inseamna din punct de vedere biblic SODOMISM, nume care se trage de la Cetatea SODOMA care a fost pedepsita in mod groaznic de Dumnezeu pentru trairea in acest pacat, asa cum citim in Genesa 19:5. Au chemat pe Lot si i-au zis: “Unde sint oameni cari au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoatre-i afara la noi ca sa ne impreunam cu ei..”.

O definitie luata din dictionarul limbii romane  in legatura cu, “cuplu homosexuali” este: Perversiune  constand in actractia  sexuala pentru indivizi de acelas sex.

2. Familia din punct de vedere biblic este opera cea mai minunata a lui Dumnezeu la creatie  Ps.139:14 “Te laud ca sant o faptura asa de minunata..”

Facuta dupa modelul cel mai perfect din tot universul DUMNEZEU Genesa 1:27. Dumnezeu a facut pe om  dupa chipul Sau. L-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.

Dictionarul limbii romane defineste familia ca find o asociere cu caracter privat fiind alcatuita dintr-un barbat, femeie si copii naturali. Una din sustinerile legate de trairea in acest pacat (sodomism) este ca ei se nasc cu aceste gene (genetic) si ca ei sint dependenti de aceasta traire. Din punct de vedere biblic aceasta sustinere este complet  falsa si aceasta din mai multe motive.

1.Copilul cand se naste este inocent fara pacat de orice fel Ps.51:5 unde imparatul David declara: “Iata ca sint nascut in nelegiuire si in pacat ma zamlisit mama mea. De mentionat faptul ca David nu spune “CU PACAT M-A NASCUT MAMA MEA” ci repeta de 2 ori “IN PACAT M-A NASCUT MAMA  MEA”, deci e mare diferenta intre „CU” si „IN”. Aceasta dovedeste ca copilul nu se naste cu nici un pacat ci se naste intr-o natura pacatoasa care incepe sa dezvolte direct proportional cu timpul cresterii. Inteleptul Solomon in cartea Eclesiastului 12:7 intareste acest lucru in cuvintele; Pina nu se intoarce tarana in pamant ,cum a fost si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu care  l-a dat. Dumnezeu nu poate da un duh cu pacat.

2.Dumnezeu a facut pe om fiinte rationale,responsabile si decizionale  capabile ca sa poata face distinctie intre cea ce este bine sau rau.Acest lucru se poate observa usor din urmatoarele citate.Ecliastru 3.11. Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chear si gandul vesniciei… CONSTIINTA  ,care avertizeaza omul despre ceea ce este bine sau rau. Ap.Pavel  intareste acest lucru in ceea ce scrie la Romani.2.14,15.

Caci neamurile ,macar ca n- au o lege,fac din fire  lucrurile Legi,prin aceasta ei ,cari  n-au o  lege isi sant singuri lege ;si ei dovedesc ca lucrarea Legi  este scrisa in in inimele lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor cari sau se invinovatesc sau se desvinovatesc intre ele.

3.Potrivit Scripturii, la ziua marii judecati oameni vor da socoteala de tot ce au facut in viata aceasta fie bine fie rau, daca unii s-au nascut cu samanta raului in ei, ei va trebui sa aiba clementa deoarece ei nu au fost vinovati de ceea ce au facut, fiind randuiti de la nastere pentru aceasta lucru, care il contrazice Scriptula. La 2 Corinteni 5:10. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup..

4. Fapt ca ei pot sa renunte la acest paccat cat si la altele ,arata in mod clar ca aceasta depinde de vointa lor si ca nu sant predestinati sa traiasca in acest pacat la care nu pot renunta. citat din ” homosexuali  schimbati ”

5. Cum acest  pacat „sodomismul” este asociat cu toate celelalte pacate Apoc.21.8 dar cat despre fricosi, necredinciosi, SCARBOSI… cum se explica ca numai acest pacat este separat de toate celelalte pacate, fiind generic si ca trebuie tratat diferit? Aceasta  prin faptul ca acest pacat este opera de lux a DIAVOLULUI cu care amageste oameni de toate categoriile sociale si bisericesti reusind sa le intunece mintile si sa nu mai pot face deosebire intre bine si rau, frumos si urat, util si inutil, adevar si minciuna, Dumnezeu si Satan!

Luand in calcul si o alta varianta legata de practica sodomica in care se face mult caz de asa zisa „discriminare” pentru cei care nu sint de acord cu felul lor de traire. Cea mai mare discriminare se face de catre acei care scot sodomismul din randul ceoralalte pacate  care sant la fel de vinovate si cu aceias gravitate si il pun intr’o pozitie de nevinovatie si aceptare pe scare larga sociala asa cum citim la 1 Cor.6: 9,10. Aceasta practica SODOMITA este o lovitura puternica data celor care se fac vinovati de calcarea legii in acelasi fel cu SODOMITII. Intrebarea este: De ca pe hoti,criminali etc. ii pedepsesti si pe sodomilt ii legiferezi cand practica lor e la fel de vinovata. DE CE?
In continuare,mentionez in baza Cuvantului lui Dumnezeu,cateva „abateri” grave gasite in Biblie, in care deavolul a tarat familia spre decadere :

1.Neascultarea prin inselaciune si minciuna.  Gen. 3:4,5  Atunci sarpele a zis femei; ” Hotarat ca nu veti muri: dar Dumnezeu stie ca in ziua cand veti manca din el vi se va deschide ochi si veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul.

2.Crima. Gen. 4:8. Insa Cain a zis fratelui sau Abel: „Haidem sa iesim la camp”. Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel si l-a omorat.

3.Poligamie. Gen. 4.19 Lameh si-a  luat doua neveste : numele uneia era  Ada si numele celeialalte era Tila.

4. Casatoriile mixte.  Gen.6.,2. Fii lui Dumnezeu au vazut ca felele oamenilor erau frumoase si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe cari si le-au ales.

5. Homosexualitatea. Gen. 19,5.  Au chemat pe Lot si i-au zis: „Unde sint oameni cari au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoate-i  afara la noi ca sa ne impreunam cu ei.”

In cele mai multe familii pana in ziua de astazi gasim manifestarile acestor realitati dar cea mai grava si care are in ultimul timp o larga expaniune este SODOMISMUL .

Acesta a ajuns un adevarat „cancer  necrutator” care roade la radacina familei si pe care vrea s-o distruga dand prioritate cuplului anti-umnan. Aceasta manifestare de pacat a ajuns sa fie legiferat de multe organizatii, guverne si tari.

Citeva numiri biblice in care este mentionata aceasta practica.

1. URACIUNE. (Lev. 18.22) „Sa nu te culci  cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o  uraciune…”

2.SCARBOSENIE.

(Lev. 20.13.) ” Daca un om se culca  cu un om cum se culca cineva  cu o femeie,amandoi au facut un lucru  scarbos ;sa fie pedepsiti cu moartea ,sangele lor sa cada asupra capului lor.”

( Rom.1 26,27). ..”.caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca  a lor intr’una  care aste impotriva firi; tot asa si barbati au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s’au aprins in poftele lor uni pentru alti,au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri  SCARBOASE,si au primit in ei insasi  plata cuvenita pentru ratacirea lor.”

(Apoc.21.8). ” dar cat despre fricosi,necredijnciosi , SCARBOSI, ucigasi,curvari,vrajitori inchinatori la idoli,si toti mincinosi,partea lor este iazul care arde cu foc si cu pucioasa,adeca  moartea a doua.”

3.SODOMIE.

(Deut.23.17.)  „Sa nu fie nici o curva din fetele lui Israel,si sa nu fie nici un SODOMIT din copii lui Israel „.
(1 Imparati 15.12) „.A scos afara din tara pe SODOMITI  si a indepartat toti idoli pe care-i  facusera parinti lor”.

( Isaia 3.9) ”  Infatisarea fetei lor marturiseste impotriva lor ,si ca  SODOMITI ,isi dau pe fata nelegiuirea ,fara s’o ascunda. ” Vai de sufletul lor caci isi pregatesc relele”

Din punct de vedere biblic  aceasta practica a sodomiei este complet interzisa si condamnata din partea lui Dumnezeu  prin Cuvantul SAU care este infailibil, adevarat si vesnic asa cum se vede destul de convingator din textele mai sus amintite si este o lucrare care apartine in mod exclusiv DIAVOLULUI.

Sunt unii oameni care nu asculta de Dumnezeu, nu respecta poruncile Lui, ci asculta de DIAVOLUL si de  invataturile  si practicile lui Satan care sunt diamentral opuse cu legea neschimbabila si desavarsita a lui Dumnezeu.

Cateva intrebari comparative legate de viata de familie „standard” (normala) si viata de „cuplu” (asociere):

Sunt intrebari a caror raspunsuri ne demonstreaza clar marea deosebire intre o familie standard si sodomism intre viata frumoasa care se realizeaza  in cadrul familei  si avantajele din punct de vedere al copiilor crescuti si educati in familie si viata desordonata dintr-o familie de cuplu, lipsita de frumusetea unui trai decent, evaluata la un stardand anti-uman, (mai jos de cat al vetuitoarelor care isi  respecta legea data de CREATOR).

1.Cu ce este “cuplu” mai superior decat familia?

2.Ce realizari importante are “cuplul” fata de familie deoarece este mai mult sustinut ?

3.Ce  atmosfera ideala in camin are “cuplu” fata de familie?

4.Ce educatie mai buna are “cuplu” fata de familie ?

5.Cu cat e mai normala viata intima de “cuplu” fata de familie ?

6.Cu cat copiii crescuti in “cuplu” fata de cei din familie  sunt mai util socetati?

7. Cu cat copiii crescuti in “cuplu” fata de cei crescuri in familie  au un caracter  mai deosebit?

8. Cu cat prezentarea in socetate este mai decenta a “culpului” decat a familei ?

9. Cu cat cuplu are o viata mai morala decat familia ?

10. Cu cat cuplul din punct de vedere religios este mai aproape de BIBLIE fata de familie?  etc.etc.

IN CONCLUZIE:

Luand in calcul valorile familei fata de  cele ale cuplului usor se poate vedea marea diferenta in toate domenile si  superioritatea  familei fata de cuplu. Ne intrebam atunci:
de ce sunt atatia care dau drept “cuplului” in detrimentul familei ?, lucrul care s-a demonstrat aici in America la data de 26 iunie, 2015 si nu numai… Ziua numita pe drept cuvant VINEREA NEAGRA cand poporul american a fost impartit in 2 parti in frunte cu cei dela Curtea Suprema  unde s-a votat (din cei 9, 5 pentru legalizarea  SODOMISMULUI).  La cei  4 judecatori care s-au manifestat  impotriva acestui fel de viata  ne-am unit si noi  evanghelicii si nu numai … pentruca acest fel de viata este impotriva familei instituite de Dumnezeu – dintre un barbat, ADAM, si o femeie, EVA, si a legiferat-o la Sinai in cele 10 porunci.

In porunca a 5-a   scrie” Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ” asta inseamna ca un copil trebuie sa aiba un tata si o mama pe care trebuie sa-i cinsteasca si nu 2 barbati sau 2 femei . In toata scriptura nu se gaseste nici cea mai mica  sustinere  a cuplului  formt din 2 persoane de acelas sex, din contra Dumnezeu a condamnat  aceasta prin Cuvantul SAU.

Cateva manifestari indecente ale actualului presedinte legate de sustinerea  cuplului GAY.

1.  Influenta  homosexualilor in America  a fost dezastruasa ,mergand pana acolo ca si  CASA  ALBA , care si-a pastrat  peste veacuri frumusetea si culoarea,   a ajuns sa fie pangarita cu culorile steagului  acestor  SCARBOSI  facand’o de rasul lumi si a deavolului care a ajuns sa-si bata joc de acest edificiu de o importanta istorica si aceasta cu acordul  acestui presedinte care este unicul care a  pus  aceasta murdarie pe fata CASEI  ALBA  cat si a Americii.

2.  Si nu numai atat dar la data de 27 iunie, 2012,  presedintele Obama invita la Casa Alba un grup de SODOMITI la o mare petrecere in care un cuplu se casatoresc in fata tabloului mult stimatului presedinte Ronald Regen, barbat de o inalta tinuta morala si spirituala, profanand astfel interiorul acelei cladiri, care de-anlugul a trei secole a fost un loc de cinste si de respect pentru toti presedintii Americii. Cu regret trebuie sa spunem ca acum Casa Alba a devenit un loc denaturat atat in interior cat si in exterior din cauza lucrurilor petrecute in ultimul timp, legat de legiferarea SODOMITILOR !

3. Dupa legalizarea  SODOMISMULUI in SUA, presedintele Obama a spus: „O  VICTORIE  PENTRU  AMERICA”. Intrebarea este: in ce lupta s-a castigat aceasta victorie?  Ca AMERICA  A  DEVENIT  SODOMIZATA?  Ca a castigat diavolul cu aliatii lui aceasta practica SCARBOASA? Levetic 20:13, Romani 1:26,27 etc. impotriva familei OPERA  LUI DUMNEZEU  de o valoare incomensorabila, mai exact a castigat SATAN  si nu DUMNEZEU in aceasta confruntare, pe care el o numeste “VICTORIE”.  Ce discernamant  rational-spiritual poate avea un asemenea presedinte cand numeste raul  bine (victorie) iar binele il pune la tacere?

4.In vizita facuta in Kenya, tara unde sunt rudenile lui, in discursul tinut, pe langa alte probleme, prezentata in mod central a sustinut dreptul homosexualilor ca un apostol al lor dar cu toata stradania lui de a lamuri acest subiect a fost  dur infruntat  de presedintele Kenyei care i-a raspuns ca, Kenya are cultura ei care nu poate fi schimbata si in care caz SODOMISMUL nu poate fi aceptat. RUSINE pentru SUA ca in fruntea ei este un asemenea presedinte care incalca valorile rational-moral-spirituale si se face purtatorul de cuvant a unei ideologi murdare, mincinoase si degradabile din punct de vedere biblic.

In ce priveste relatiile noastre cu acesti SODOMITI, nu se face nici cea mai mica deosbire intre ei si alte persoane  cu care avem de-a face in treburile cotidiene, singurul lucru care nu-l putem acepta este ca sa li se faca anumite slujbe in bisericile noastre,  inainte de-asi pune viata in ordine si de-a deveni membri de drept, in conformitate cu regulile cerute. Fiecare biserica are un statut si o marturisire de credinta dupa care se conduce si acestea nu pot fi incalcate de nimeni, fiind in conformitate cu legile TARI.

Pentru a nu deranja pe nimeni  cred ca este foarte bine ca ei sa aiba “adunarea” lor si acolo sa-si faca regulamentele dupa bunul lor plac. Totodata trebuie ca “STAPANIREA”  sa nu se amestece in probleme interne ale bisericilor in a dicta pe cine sa primeasca in biserica  si ce slujbe sa i se faca . Pe timpul comunistilor, in ROMANIA, noi am suferit mult din acest motiv si am venit in SUA, in TARA libertatilor depline unde sa ne putem manifesta principiile noastre crestine bazate pe invatatura Sfintelor Scripturi. Ar fi cea mai mare tragedie ca aici, in aceasta TARA, sa ni se se impuna anumite aberatii de catre STAPANIRE, in a ne forta sa aceptam lucruri care sunt incompatibile cu crezul nostru si practica biblica pe care o respectam cu strictete „VREM O BISERICA LIBERA INTR-O TARA LIBERA FARA ASUPRIRE DE ORICE FEL”

Motivatia acestui articol:

Am prezentat acest material cu dorinta si scopul de-a arata in mod deschis si  documentat din punct de vedere biblic si rational:

1.Originea familiei ca institutie divina.

2.Originea homosexualilor (demonica).

3.Superioritatea familiei in toate domeniile.

Pastor Aurel  Mihet, Phoenix, Arizona

(aurelmihet@yahoo.com)

http://cnsnews.com/news/article/lauretta-brown/adults-raised-gay-couples-speak-out-against-gay-marriage-federal-court
http://mareabritanieevanghelica.com/?p=2089
http://www.theblaze.com/stories/2012/06/22/gay-activists-visiting-white-house-take-photos-of-themselves-flipping-off-reagan-portrait

http://www.agerpres.ro/externe/2015/06/26/barack-obama-legalizarea-casatoriei-intre-homosexuali-este-o-victorie-pentru-america–19-52-43

http://www.activenews.ro/externe/Raspunsul-TERIBIL-al-presedintelui-Kenyei-dupa-ce-Obama-i-a-tinut-o-predica-despre-homosexuali-Nu-putem-impune-poporului-lucruri-pe-care-societatea-si-cultura-noastra-nu-le-accepta-122741

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/09/06/comunicatul-pastorilor-la-cea-de-a-47-a-conventie-a-bisericilor-penticostale-romane-din-sua-si-canada-2015/

http://www.activenews.ro/externe/Judecatorul-sef-al-Curtii-Supreme-de-Justitie-a-SUA-Decizia-de-a-legaliza-casatoriile-gay-deschide-calea-pentru-POLIGAMIE-118895
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/06/26/curtea-suprema-de-justitie-a-sua-a-decis-obligativitatea-casatoriilor-homosexuale-eveniment-ce-va-trimite-unde-de-soc-in-intreaga-lume-si-care-va-pune-presiune-si-mai-mare-la-periferii
Pentru o clarificare aditionala, va recomand sa ascultati cele doua predici ale fratelui

Andy Olariu despre pacatul homosexualitatii (Partea 1 si 2):

https://www.youtube.com/watch?v=PyRAOaRHNpM

https://www.youtube.com/watch?v=bxSZUgJXRjs

Anunțuri

Iosif si Elisabeta Ton – ANIVERSARE 57 de ani!!!

Dumnezeu sa binecuvanteze pe fratele Iosif si sora Elisabeta Ton si sa le dea sanatate si putere in lucrarea lor neobosita!!

Iosif Ton – Aniversare 57 de ani casatorit cu sora ELisabeta Ton. Acest video a fost filmat anul trecut la cea de-a 56 aniversare.

„De 56 de ani traim impreuna o viata implinita, o viata fericita. De 56 de ani ma tot ciopleste, ma tot civilizeaza. Ma tot sprijineste. Ma tot invata. Dar cred ca am si eu o contributie a o forma pe ea, de a o creste pe ea. Deci, e totala reciprocitatea. Dorim tuturor care ne cunosc sa aiba aceeasi implinire si aceeasi fericire in viata de casnicie cum ne-a dat noua Dumnezeu.

In caz ca nu vi se incarca video de la Facebook, clik aici – https://www.facebook.com/iosifton/videos/878349108884788/

IMPARATIA LUI DUMNEZEU, ISRAEL SI BISERICA (1)

israel-si-biserica-foto-ad-ao-yt

IOSIF TON: Subiectul cel mai controversat şi în România de astăzi este legătura dintre Israel şi Biserică în raport cu Împărăţia lui Dumnezeu.

EL NU SI-A SUSPENDAT PROIECTUL DE A AJUNGE CU IMPARATIA LUI DUMNEZEU LA TOATE NATIUNILE.

Citeste si – Raspunsuri Pentru Viață – 2. Incompatibilitatea dintre Teologia Inlocuirii și învățăturile Vechiului Testament

Subiectul cel mai controversat şi în România de astăzi este legătura dintre Israel şi Biserică în raport cu Împărăţia lui Dumnezeu.

iosif-ton-sermon-centralVoi căuta să tratez acest subiect cu sensibilitate faţă de toate părţile care sunt în conflict de această temă şi cu respect şi cu dragoste faţă de toţi.

Voi începe prin a vă arăta ce spun textele biblice pe această temă atât de fierbinte.

Domnul Isus avea întotdeauna un singur subiect de învăţătură: Împărăţia lui Dumnezeu (în Matei se foloseşte în paralel cu aceasta şi expresia „Împărăţia cerurilor”).

La începutul misiunii Sale, Domnul Isus S-a adresat numai iudeilor şi pe ei i-a chemat să accepte învăţătura Lui despre Împărăţia lui Dumnezeu/Împărăţia cerurilor. Ei ar fi trebuit să devină poporul Împărăţiei („fiii Împărăţiei”, Mat.13:38). Pe ei i-a chemat să-şi schimbe felul de a gândi („pocăiţi-vă”, metanoeite, literal: „schimbaţi-vă felul de a gândi” adică, acceptaţi să gândiţi cum vă învăţ Eu în toate predicile şi învăţăturile mele despre Împărăţie).

Dar ceva s-a întîmplat. Isus a ajuns să constate că iudeiii nu acceptă şi nu vor accepta învăţătura Lui. Vedem lucrul acesta începând din Matei capitolul 12, unde El mustră cetăţile în care a făcut cele mai multe dintre minunile Lui „pentru că nu se pocăiseră”, adică respinseseră învăţătura lui despre Împărăţie (Matei 12:20-24).

El le explică lucrul acesta ucenicilor Săi în Matei 13:

„Inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec”. Dar cei doisprezece fac excepţie: „Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud”! (Matei 13:15-16).

Era încă acolo în Galilea, când Domnul Isus a prevăzut ce are să se întâmple şi în Iudea: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie…” (Luca 13:34-35).

Era clar că Israel a respins oferta Fiului lui Dumnezeu de a primi Împărăţia lui Dumnezeu şi de a fi agentul acestei Împărăţii în toată lumea, la toate naţiunile.

Ce a făcut atunci Domnului Isus? Acum aproape două sute de ani a apărut teoria că Domnul Isus şi-a suspendat învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu şi a amânat realizarea acesteia până în mia de ani. Oare aşa să fie?

Să urmărim ce ne spune Scriptura.

Domnul Isus a intrat triumfal în Ierusalim, călare pe un măgar, ca să împlinească profeţia făcută prin proorocul Zaharia:

„Iată, Împărarul tău vine la tine călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9; Luca 21:5). Cu toată bucuria exuberantă a pelerinilor la intrarea Lui, Isus nu se bucură, ci iată ce face:

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu măcar în această zi lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când duşmanii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată” (Luca 19: 41-44).

A doua zi, le-a spus pilda cu vierii, care L-au ucis pe Fiul Proprietarului viei şi Le-a spus în concluzie: „De aceea vă spun căÎmpărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va face roadele cuvenite” (Matei 21:43. Sublinierea noastră, I.Ţ.).

O zi mai târziu, Isus le-a spus mai multe detalii despre dărâmarea Ierusalimului şi despre alte lucruri viitoare, dar, în mijlocul acestor proorocii sumbre, El a ţinut să-i asigure: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14, Subliniat de noi, I.Ţ.).

Vă implor pe toţi să vă uitaţi bine la toate aceste declaraţii ale Domnului Isus. Vedeţi voi aici vreun semn că El şi-a suspendat învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu?

Nici vorbă de aşa ceva! El nu şi-a suspendat proiectul de a ajunge cu Împărăţia lui Dumnezeu la toate naţiunile, ci l-a suspendat pe Israel din slujba de a duce Împărăţia la toate naţiunile!

(Continuare în articolul următor)

SURSA – http://iosifton.ro/blog/imparatia-lui-dumnezeu-israel-si-biserica-1_2016_08_23_blog

Raspunsuri Pentru Viață – 2. Incompatibilitatea dintre Teologia Inlocuirii și învățăturile Vechiului Testament

Teologia Inlocuirii

Citeste / Vizioneaza partea

I-a aici – Este compatibila teologia inlocuirii cu Sfintele Scripturi ?

2. Incompatibilitatea dintre Teologia Inlocuirii și învățăturile Vechiului Testament

Bun găsit, dragi telespectatori! În episodul de față vom aborda întrebarea: Este Teologia Înlocuirii compatibilă cu învățătura Vechiului Testament? Lasă V.T. loc pentru perspectiva înlocuirii Israelului cu Biserica, așa cum susține teologia substituirii? În cursul istoriei, poporul Israel a avut parte de poziționări dintre cele mai drastice din partea forțelor demonice, a liderilor popoarelor, ale oamenilor de tot felul și, culmea !, chiar și din partea multor creștini, conștienți sau inconștienți cu privire la seriozitatea și gravitatea poziției adoptate. Dorim să începem prin a atrage atenția că important și relevant este modul în care  oamenii, popoarele sau demonii privesc, evaluează, judecă și tratează Israelul, ci cum o face Dumnezeu, Judecătorul Cel drept! La urma urmelor doar Dumnezeu are dreptul de a-Și judeca propriul popor, iar o judecată incorectă din partea oamenilor, a popoarelor, va atrage, la momentul cuvenit, recompensele ori sancțiunile cuvenite acestei poziții. În prezentul episod, întrucât, așa cum spuneam, ceeace contează cu adevărat este poziția pe care o are Dumnezeu față de Israel, și nu poziția oamenilor sau a popoarelor, ne propunem să prezentăm o parte din multitudinea de afirmații și învățături ale Vechiului Testament din care reiese cum privește Dumnezeu poporul său de legământ, Israelul. Vom putea observa că aproape în fiecare carte a acestuia apar profeții despre Israel și viitorul său. Unele s-au împlinit, iar altele urmează a fi împlinite, atât prin evenimentele care se află la orizontul imediat, cât și în Împărăția mesianică milenară. În prima carte a Bibliei, Geneza, din cele 50 de capitole, 39 capitole, adică peste trei pătrimi, prezintă istoria lui Israel, lucru demn de luat în seamă pentru a înțelege ce reprezintă acest popor în ochii lui Dumnezeu. Dar să pornim mini-studiul nostru vechi-testamentar, așa cum este și normal, de la Geneza 12.1-4, loc în care Dumnezeu expune conținutul legământului pe care îl face cu Avram, strămoșul, sau ”străbunicul” poporului evreu. Iată promisiunile divine urmate, imediat, de reacția de ascultare a lui Avram:

”Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta. Își voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum ii spusese Yahveh, si a plecat si Lot impreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani cand a iesit din Haran.”

87 – Raspunsuri Pentru Viață – Este compatibila

teologia inlocuirii cu Sfintele Scripturi ?_2

Acest legământ, numit ”legământul avraamic” care este întărit, după cum vom vedea imediat, în Geneza 15 și care este menționat, în mod repetat, ulterior, este un legământ al harului și îndurării divine, deoarece include intenția lui Yahveh de a răscumpăra întreaga lume. Acest legământ conține trei elemente vitale: 1.) În primul rând, vorbeste despre strategia Creatorului pentru a Binecuvânta toate neamurile/națiunile prin națiunea lui Israel. Apoi, 2.) Acest legământ lasă moștenire un teritoriu, o țară, ca posesiune veșnică pentru Israel. Și 3.) Acest legământ, promite să binecuvânteze pe cei care binecuvânteaza pe Israel, și să blesteme pe cei care blestemă pe Israel. Este important să observăm și să reținem faptul că, dacă un element al legământului, așa cum a fost conceput și promulgat initial de către Dumnezeu, eșuează, atunci toate elementele acestuia eșuează. Deci, dacă promisiunile lui Yahveh pentu Israel au eșuat, pe cale de consecință trebuie să eșueze și promisiunea lui Dumnezeu de a binecuvânta lumea. Dacă destinul național al Israelului a fost pierdut prin neascultarea acestuia, care este garanția că  Biserica nu va fi distrusă ?! Dacă dorim să recunoaștem, neascultarea Bisericii, pe parcursul celor două milenii, a fost tot atât de mare ca și neascultarea lui Israel, așa cum avea să afirme mai târziu, în Romani 11, apostolul Pavel! Să reținem, așadar, că promisiunea divină făcută lui Avram era nu doar de a fi o binecuvântare pentru națiuni, ceea ce s-a și întâmplat în Isus Hristos, Mântuitorul, ci și de a fi și a rămâne o binecuvântare pentru Israel. Iar, în al treilea rând, atitudinea față de Avram și față de posteritatea acestuia nu rămân fără efect. Iată ce remarcă teologul german, Werner Pentkazi, în lucrarea ”Israel, al Treilea Război Mondial și Noi”, la pag. 9: ”Acest cuvânt dumnezeiesc este ca o cheie care deschide înțelegerea evenimentelor istorice. Eu văd evenimentele, motivele și consecințele lor strâns legate de acest cuvânt. Binecuvântarea și blestemul asupra oamenilor și asupra națiunilor depinde de atitudinea lor față de poporul lui Dumnezeu…Viitoarele evenimente dramatice din jurul Israelului vor reprezenta apogeul relației lui Dumnezeu cu lumea, prin prisma acestor binecuvântări sau blesteme.” (încheiat citatul) Adică, adăugăm noi, împlinirea finală, escatologică a versetului citat –privind administrarea binecuvântărilor și a blestemelor asupra națiunilor în funcție de atitudinea lor față de urmașii lui Avraam, frații Domnului Isus Hristos- își vor găsi împlinirea finală în însăși judecata națiunilor din Matei 25, subiect asupra căruia nu insistăm acum. După textul din Geneza 12, deja menționat, un alt text extrem de important privitor la legământul lui Dumnezeu cu Avram, care privește în mod direct Țara Israel/ Ereț Israel, mult mai dificil de înțeles, îl găsim în Geneza 15: 7-21, avându-i ca personaje pe Avram și pe Dumnezeu. Să lecturăm împreună pasajul menționat:

Domnul  i-a mai zis (lui Avram): Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ți dau țara aceasta.  Avram a răspuns: ”Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?” Si Domnul i-a zis: „Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel.” Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat in doua si a pus fiecare bucata una in fata alteia; dar pasarile nu le-a despicat. Pasarile rapitoare s-au napustit peste starvuri; dar Avram le-a izgonit. La apusul soarelui, un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric. Si Domnul a zis lui Avram: „Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani.Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. In al patrulea neam (cu sensul de generație!), ea (sământa lui Avram) se va intoarce aici; caci nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful.” Dupa ce a asfintit soarele, s-a facut un intuneric adanc; si iata ca a iesit un fum ca dintr-un cuptor, si niste flacari au trecut printre dobitoacele despicate. In ziua aceea, Domnul a facut un legamant cu Avram si i-a zis: „Semintei tale dau tara aceasta, de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat, si anume: tara chenitilor, a chenizitilor, a cadmonitilor, a hetitilor, a ferezitilor, a refaimitilor, a amoritilor, a canaanitilor, a ghirgasitilor si a iebusitilor.” (încheiat citatul)

Pasajul anterior este, după cum spuneam, de o importanță cu totul specială. Dumnezeu, pentru a-l încredina pe Avram că-Și va ține promisiunea și-i va da țara, intră într-un legământ cu totul special cu acesta, prin cutuma celui mai serios  legământ uzitat în acea vreme. În acele vremuri, când doi oameni doreau să facă un legământ, tăiau anumite animale, pe care le despicau și le așezau pe pământ croind astfel un fel de cărare, o cărare marcată de sânge, printre trupurile moarte. Apoi, fiecare individ, parte contractantă a legământului, trecea printre animalele despicate și spunea ceva de genul: ”Așa să mi se facă mie (adică să fiu omorât și despicat precum aceste animale) dacă nu-mi voi respecta promisiunea cu….” Era un așa-numit legământ aducător de blestem, de o maximă seriozitate și gravitate, practicat nu doar în acele timpuri, ci și mai târziu, așa cum rezultă din Ieremia 34: 18.19. Ori Dumnezeu, pentru a-l încredința pe Avram de faptul că-Și va ține promisiunea cu privire la ceea ce-I ceruse acesta, intră într-un astfel de legământ și trece, prin imaginea ”flăcărilor ca dintr-un cuptor”, cum se menționează în versetul 17, printre animalele despicate. Iar concluzia este menționată în versetul imediat următor, 18, prin cuvintele: ” În ziua aceea Domnul a făcut un legământ cu Avram”. Faptul că doar Dumnezeu a trecut printre stârvuri, nu și Avram, înseamnă că doar El, Dumnezeu, S-a angajat, unilateral, să respecte legământul încheiat cu Avram. Și din acest motiv legământul este definitiv și irevocabil! Promisiunile făcute cu ocazia încheierii acelui legământ încorporează toate promisiunile cu privire la moștenirea țării, în granițele menționate în legământ, cât și promisiunile de propășire și de binecuvântare menționate în Geneza 12.1-3. Dar să mergem mai departe. Nu ca principal argument, ci doar pentru a vedea cât de frumos se leagă lucrurile în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, vă invit să ne oprim puțin asupra unui pasaj din Geneza 32.24-30, în care vom găsi un indiciu deosebit de sugestiv cu privire la viitoarea istorie în sâmbure a poporului lui Israel, pe care Dumnezeu l-a cunoscut mai dinainte, așa cum ne sigură ap. Pavel, mult mai târziu.Este sugestiv faptul că evenimentul avea loc chiar în momentul în care patriarhul Iacov a devenit Israel, prin schimbarea numelui prin opțiune și hotărare divină, nume preluat ulterior de întreaga națiune la care facem referire. Să urmărim textul biblic. 

”Iacov insa a ramas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pana in revarsatul zorilor. Vazand ca nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la incheietura coapsei, asa ca i s-a scrantit incheietura coapsei lui Iacov pe cand se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasa-Ma sa plec, caci se revarsa zorile.” Dar Iacov a raspuns: „Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta.” Omul acela i-a zis: „Cum iti este numele?” „Iacov”, a raspuns el. Apoi a zis: „Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oameni si ai fost biruitor.” Iacov L-a intrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tau.” El a raspuns: „Pentru ce Imi ceri numele?” Si l-a binecuvantat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „caci”, a zis el, „am vazut pe Dumnezeu fata in fata si totusi am scapat cu viata.”

Putem observa aici cum patriarhul Iacov s-a luptat și I S-a împotrivit, în prima fază, Celui care putea să-l binecuvânteze, Îngerului Domnului, care-L prefigura, Îl reprezenta, sau chiar era Mântuitorul Isus Hristos, înainte de întrupare. Iacov, în cele din urmă, după ce a fost lovit la încheietura coapsei, a realizat –totuși-  cu Cine are de-a face și a cerut cu maximă insistență și s-a luptat pentru a primi de la Acesta binecuvântarea de care avea nevoie. Ei bine, cine vrea poate vedea, în această întâmplare, o prefigurare a luptei inconștiente de peste veacuri a Israelului, ca națiune, timp de aproape 2.000 de ani împotriva lui Isus Hristos, Mesia nu doar alumii întregi, ci și Mesia lui Israel, dar și modul cum se va finaliza întreaga istorie. Pentru că, în urma necazului cel mare pe care poporul evreu urmează a-l traversa, numit ”necazul lui Iacov”, la fel ca în cazul strămoșului Iacov-Israel de odinioară, poporul evreu ca  rămășiță a națiunii iudaice Îl va recunoște pe Isus Hristos. În acel moment, se va împlini spusa paulină, din Romani 11, cum că ”tot Israelul va fi mântuit”. Și acum, zburând peste veacuri, să observăm o altă paralelă interesantă, cu același mesaj ca cea menționată anterior. Apostolul Toma devine credincios, nu în același timp, ci mai târziu decât ceilalți apostoli, și, atenție!, nu prin mărturia acestora, ci doar prin descoperirea nemijlocită a lui Isus Hristos, ca și în cazul patriarhului Iacov, vizitat de Îngerul Domnului! Tot așa se va întâmpla și cu națiunea iudaică. Israel va ajunge să Îl recunoască pe Isus Cel Inviat din Morți, nu prin mărturia creștinilor, nici măcar a marelui reformator Luther, oricât de mult și-ar fi dorit acesta, și care s-a mâniat teribil că nu s-a întâmplat astfel, ci prin arătarea nemijlocită a Fiului lui Dumnezeu, când va reveni pe Muntele Măslinilor de unde a plecat la cer. Este adevărat că evreii aflați de față la crucificare au cerut ca sângele lui Hristos să cadă asupra lor și a urmașilor lor, dar tocmai aici este ascunsă salvarea lor miraculoasă, pentru că sângele Mântuitorului nu cere, nu invocă și nu implică răzbunare, precum sângele neprihănitului Abel, ci o deplină și binecuvântată iertare. Dar să rămânem tot în VT și să mergem la cartea Deuteronom, unde, într-un text profetic timpuriu, Dumnezeu îi revelează lui Moise ce se va întâmpla cu poporul Israel, introducând sintagme escatologice caracteristice Apocalipsei lui Ioan. Pasajul pe care-l vom prezenta se află în Deut. 4:30 și 31, și reflectă o mica parte din cuvântarea rostită la adresa Israelului, de către Moise înainte de trecerea Iordanului și intrarea în Canaan:

”Și după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri, în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui, căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi“ (Deut. 4:25-31).

Waau, ce text! Să acordăm atenție următoarelor sintagme din pasajul citat: ”în strâmtorarea ta”, expresie sinonimă în conținut cu ”necazul lui Iacov”, care ne îndreaptă privirea spre ”necazul cel mare” implicat de profeția celor 70 de săptămâni a lui Daniel, dar și de Apocalipsa; apoi, sintagma ”zilele din urmă”, care nu ne permite, dacă suntem corecți cu interpretarea textului sacru, să aplicăm cele relatate la o altă perioadă de timp decât la perioada ”zilelor din urmă”. Să ne oprim, în al treilea rând, și asupra sintagmelor ”Dumnezeu este Dumnezeu plin de îndurare” și  ”El nu va uita legământul încheiat prin jurământ cu părinții tăi”, expresii care introduc justificarea supremă a lui Dumnezeu pentru tot ceea ce va face cu Israelul. Și mai este ceva, un lucru extrem, extrem de interesant: întoarcerea la Domnul a Israelului și ascultarea acestuia de Yahveh nu sunt prezentate ca fiind niște probabilități, condiționate de conduita umană, ci sunt prezentate ca niște fapte sigure, care țin de voința și de hotărârea divină: ”în zilele din urmă, în strâmtorarea ta, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău și vei asculta de glasul Lui!”.

Iar când Suveranul întregului Univers afirmă că ceva urmează să aibă loc, cine de pe Terra sau din Infern I se poate împotrivi?! După o astfel de senzațională asigurare divină, pe care ar trebui să o aibă în vedere și ideologii teologiei înlocuirii, nici că se putea încheia mai frumos și entuziasmant cartea Deuteronom, în capitolul 33, versetul 29: Ferice de tine, Israel! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, Scutul care îți dă ajutor, și Sabia care te face slăvit? Vrășmașii tăi vor face pe prietenii înintea ta, și tu vei călca pe mulțimile lor!”

Doar în contextul celor expuse până acum, cine vrea, poate să recunoască că astfel de cuvinte, rostite la sfârșitul Pentateuhului lui Moise, nu se potrivesc de loc cu viitorul unui popor care urma doar ”să fie folosit” de Marele Stăpân pentru a-L aduce pe Mesia în lume, iar, apoi, urma să fie trădat, lepădat și abandonat! Departe de Dumnezeul cel adevărat, plin de dragoste și credincios o astfel de perspectivă! Vom continua scurtul și incompletul nostru studiu prin V.T. menționând câteva din multele profeții care arată fără echivoc că Israelul are viitor, și că nu a fost și nu va fi înlocuit de Biserică. După cum rezultă din profeții Isaia și Mica, dacă nu spiritualizăm și nu alegorizăm afirmațiile biblice, va veni o vreme, în Împaratia de o mie de ani, când Ierusalimul va fi capitala universală, iar Mesia va conduce de aici întreaga lume. Deși pare incredibil, Dumnezeul Bibliei o spune, nu omul! Textele din Isaia 2:2-4 și din Mica 4.3 sunt edificatoare în această privință, dar, din nefericire, spațiul nu ne permite să le prezentăm în această emisiune. Repet pentru cei care vor să se edifice: Isaia 2: 2-4 și Mica 4.3. Dar, înainte de intrarea în Împărăția promisă, va veni o zi –și deja împlinirea a și început- când va avea loc ceea ce Dumnezeu a promis prin profetul Zaharia, capitolul 12.2-10: „Iata, voi preface Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele dimprejur si chiar pentru Iuda, la impresurarea Ierusalimului. In ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica, vor fi vatamati, si toate neamurile pamantului se vor strange impotriva lui. In ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameteala pe toti caii si cu turbare pe cei ce vor calari pe ei; dar voi avea ochii deschisi asupra casei lui Iuda si voi orbi toti caii popoarelor. Capeteniile lui Iuda vor zice in inima lor: „Locuitorii Ierusalimului sunt taria noastra, prin Domnul ostirilor, Dumnezeul lor.” In ziua aceea, voi face pe capeteniile lui Iuda ca o vatra de foc sub lemn, ca o faclie aprinsa sub snopi; vor mistui in dreapta si in stanga pe toate popoarele de jur imprejur, iar Ierusalimul va fi locuit iarasi la locul lui cel vechi. Domnul va mantui mai intai corturile lui Iuda, pentru ca slava casei lui David si fala locuitorilor Ierusalimului sa nu se inalte peste Iuda. In ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, asa ca cel mai slab dintre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Ingerul Domnului inaintea lor. In ziua aceea, voi cauta sa nimicesc toate neamurile care vor veni impotriva Ierusalimului. Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plange amarnic cum plange cineva pe un intai nascut.”

Tot în profetul Mica, la capitolul 7, versetele 15-20, se arată cum va acționa Dumnezeu în zilele din urmă în favoarea Israelului și cum va fi privit  de către națiunile lumii acest fapt: „Iti voi arata lucruri minunate, zice Domnul, ca in ziua cand ai iesit din tara Egiptului. Neamurile vor vedea lucrul acesta si se vor rusina, cu toata puterea lor; vor pune mana la gura si isi vor astupa urechile. Vor linge pulberea ca sarpele; vor iesi tremurand ca taratoarele pamantului, afara din cetatuile lor, vor veni pline de frica inaintea Domnului Dumnezeului nostru si se vor teme de Tine.

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea si treci cu vederea pacatele ramasitei mostenirii Tale? – El nu-Si tine mania pe vecie, ci Ii place indurarea! El va avea iarasi mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca in fundul marii toate pacatele lor. Vei da cu credinciosie lui Iacov si vei tine cu indurare fata de Avraam ce ai jurat parintilor nostri in zilele de odinioara.” Apoi, Dumnezeu va împlini și ceea ce a fost profețit în Zaharia cap. 14: 9-17, după cum urmează: ” Si Domnul va fi Imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat si va ramane linistit la locul lui…!

Să urmărim, în încheiere, ceea ce spune Dumnezeu prin profetul Ieremia, în capitolul 31:35-37: ”Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul Oştirilor: ‘Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!. „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul.

Ne oprim la textele și pasajele citate din V.T., dar cei interesați pot identifica mult mai multe astfel de pasaje. Există nu mai puțin de 46 de texte biblice unde Dumnezeu Își depune jurământul, în mod explicit, cum că va da evreilor țara Canaanului, în limitete promise, țară denumită Ereț Israel și nu există loc pentru o altfel de perspectivă. Lucrurile ni se par mai mult decât evidente și clare! Dumnezeu să ne ajute să nu ne postăm în tabăra celor care ”se consideră singuri înțelepți”, cum spune ap. Pavel, și care, prin sintagme răstălmăcite culese din NT au fabricat așa numita teologie a substituirii (înlocuirii), scoțând Israelul din ecuație! …Să ne regăsim cu bine! Mulumesc că m-ați ascultat!

 

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue