Păziți-vă bine…
”Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume” 1 Ioan 2:16
La începutul vieții noastre pe calea mântuirii, aceasta părea cumva mai largă… dar de ce căutăm mai mult pocăința, de ce ne apropiem mai mult de Dumnezeu, realizăm că această cale care duce la viață, pare tot mai îngustă, se îngustează puțin câte puțin făra a se opri din acest proces… Nu ne mai putem pierde prin mulțime, ba chiar nici pentru doi nu mai este loc pe ea… și nici pentru bagajele personale. Deși această cale este destul de îngustă, poate intra și merge pe ea și cel mai mare păcătos care se întoarce la Dumnezeu. Asta trebuie să dea de gândit celor ce nu îndraznesc să se întoarcă la Dumnezeu din cauza vieții dezastruoase în care se pot afla. „…îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află.” Matei 7:14
Simon Petru îl gonește pe Isus căci văzuse în Hristos ceva deosebit, ceva ce nu mai simțise niciodată până atunci, iar el se afla într-o situație spirituală mai mult decât rea, avem mărturia lui în evanghelii:
„Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: «Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.» Fiindcă îl apucase spaima…”Luca 5:8-9
Atunci când te-apropii de Hristos… practic te-apucă spaima, nu te poți apropia de El oricum !
Omul fără Dumnezeu caută să-și satisfacă poftele, desfătarea lui este plăcerea lui… omul lui Dumnezeu se desfătează în poruncile lui Dumnezeu: „Mă desfătez în orânduirile Tale”, ”Învățăturile Tale sunt desfătarea mea”, „Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele”, „Învățăturile Tale… sunt bucuria inimii mele”, „sunt lacom după poruncile Tale”, „Mă bucur de Cuvântul Tău ca cel ce găsește o mare pradă”, „De șapte ori pe zi Te laud…” (Ps. 119) cu o astfel de stare, cu o astfel de viață se prezintă psalmistul înaintea lui Dumnezeu ! Cu siguranță mulți dintre cei ce se cred drept mântuiți sunt departe de starea psalmistului, dar impresia bună in acest sens este mai importantă decât o dedicare totală și consecventă… ceea ce nu este de dorit pentru un credincios adevărat !
Prin „lume” apostolul înțelege tot ce aparține acestei vieți și este în opoziție cu Dumnezeu, dragostea pentru lume este incompatibilă cu dragostea pentru Dumnezeu, pentru că: „tot ce este în lume … nu este de la Tatăl, ci din lume.” 1 Ioan 2:16
Lumea în acest context este un sistem de valori și de scopuri din care Dumnezeu este totalmente exclus. Orice lucru din viața noastră, care atenuează dragostea noastră pentru lucrurile spirituale sau ne împinge spre păcat, este lumesc și trebuie îndepărtat, apostolul precizând conținutul lumii în trei categorii:
pofta firii pământești – aici este vorba de satisfacerea cerințelor simțurilor. „Pofta firii pământești” se poate traduce prin dorința (pasiunea, plăcerea, dorința aprinsă) păcătoasă a cărnii, adică la poftele sexului ilicit (neligitim) ale trupului.
„Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti…” Efes. 2:3
„Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.” 1Petru 2:11 Este destul de limpede că această fire pământească încă mocnește și poartă un razboi fără-ncetare pentru a-l birui pe cel credincios.
pofta ochilor – această expresie arată natura lacomă și egoistă a omului. Primul care se întinează este ochiul (excludem pe cei care nu văd și sunt orbi). „Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei…” Marcu 9:47
Poate să înceapă cu obsesia pentru înfățișare și terminând tot cu obsesia pentru aprinderea poftei: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” Iov 31:1
„şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie.” Numeri 15:39
lăudăroșia vieții – aici implică „pretențiile vieții umane”, cu tot ce cuprinde: bani, haine scumpe, averi…ș.a.m.d. , aceasta însemnând un mod de viață mândru și ostentativ. Credinciosul nu trebuie să aibă de-a face cu aceste concepții lumești, care dealtfel nu vin de la Dumnezeu. „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie” Luca 12:15
O definiție a implinirii unei vieți cucernice cu Dumnezeu sau a succesului spiritual poate fi aceasta:
„Succes înseamnă să știi să ai un scop în viață, să crești pentru a ajunge la potențialul tău maxim, să semeni semințe de care să beneficieze și alții.” – Maxwell, John C.