Convenția de la Istanbul: amenințare la adresa familiei și a libertății religioase

(a) Introducere

1. Organizația juridică ADF International apără dreptul oamenilor de a-și exprima și de a-și manifesta liber credința religioasă. ADF International are statut consultativ la Organizația Națiunilor Unite, acreditare la Parlamentul European, la Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. ADF International a intervenit și a consiliat în mai mult de 50 de cazuri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

2. Luni, 23 mai 2016, România a ratificat Convenția Consiliului Europei privind
prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
(Convenția de la Istanbul). Aceasta este o convenție internațională problematică,
întrucât reglementează o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul
internațional, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce constituie un stereotip
discriminatoriu, încalcă libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale. Este regretabil că în Rom\nia nu a existat până acum nicio dezbatere temeinică referitoare la consecințele profunde ale ratificării acestui tratat internațional.

3. Acest memorandum a) prezintă Convenția și istoricul ei și b) identifică și discută cele mai problematice aspecte ale sale.

(d) Aspecte Problematice

Introducerea conceptului controversat de „gen”

7. Înainte de Convenția de la Istanbul, singura definiție a „genului” într-o convenție internaționala este dată de Statutul de la Roma. Acesta folosește termenul de „gen” în mod clasic, anume, ca un sinonim pentru sexul biologic.

8. Convenția de la Istanbul presupune însă că sexul și „genul” sunt două concepte diferite. Conform articolului 3 (c), „genul” va însemna „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați.”

9. Termenul de „gen” folosit de Convenția de la Istanbul se referă la „sexul social”, un construct social care variază și care este, în principiu, independent de realitatea biologică a persoanei (bărbat / femeie). Această definiție nu se regăsește în niciuna din celelalte convenții internaționale. Are, deci, o încărcătură ideologică puternică și se clădește pe concepția că omul se naște ca o ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții și sub influența diverșilor factori, precum societatea, educația și auto-determinarea. [5]

10. Acest lucru este confirmat și de interpretarea Convenției de la Istanbul, publicată pe site-ul Guvernului României:

Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar
diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a
genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice. Potrivit acestui document, violența familială și cea împotriva femeilor, în special, reprezintă o violare a drepturilor omului și o formă de discriminare. Convenția de la Istanbul propune crearea unor mecanisme care să garanteze protecția victimelor, să crească gradul de conștientizare a
efectelor acestui fenomen, să prevină și să combată toate formele
de violență. [6]

11. Acceptarea definiției avansate de Convenția de la Istanbul presupune așadar identificarea cu anumite principii de bază ale acelei teorii antropologice a „genului”, care neagă existența diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice. [7]

Discriminarea și prezentarea stereotipică a bărbaților drept agresori

12. Deși Convenția de la Istanbul dorește să lupte împotriva stereotipurilor, prezintă bărbații drept agresori, ceea ce reprezintă un stereotip discriminatoriu. De exemplu, Convenția de la Istanbul spune că:

[V]iolența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la dominarea asupra și la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a femeilor. [8]

Citeste mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2016/09/19/conventia-de-la-istanbul-amenintare-la-adresa-familiei-si-libertatii-religioase/

Mel Gibson lucrează la o continuare a filmului Patimile lui Hristos

Superstarul și actorul Mel Gibson vorbește despre o continuare a superproducției, „Patimile lui Hristos” din 2004. Acesta a vorbit cu pastorul și evanghelistul Greg Laurie, în timpul cruciadei anuale „Harvest Crusade” care a avut loc weekend-ul trecut, la Angel Stadium din Anaheim, California. Au participat mai bine de 100 000 de oameni și mai bine de 11 000 dintre aceștia au ieșit în față la rugăciune. Gibson i-a spus lui Laurie că filmul se concentrează pe ceea ce s-a întâmplat după răstignirea lui Isus, care a fost arătată în „Patimile lui Hristos.” El mai spune că acesta ar fi un proiect de anvergură.

Este un angajament imens. Nu se va numi „Patimile lui Hristos 2”, ci „The Resurrection”. Este un subiect amplu și trebuie studiat, fiindcă nu vrem să facem o simplă prezentare. Cu toții putem citi ce s-a întâmplat, însă pentru a putea experimenta și explora sensurile mai profunde, este nevoie de ceva efort. Randall Wallace se va ridica la înălțimea așteptărilor.

Randall Wallace este un cunoscut regizor și scenaristul filmului „Inimă neînfricată”.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 635 – 18 septembrie 2016, pe Alfa Omega TV. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Convertirea unui musulman la creștinism – Nabeel Qureshi

Evanghelist creștin în ascensiune care s-a convertit de la islam, a anunțat că are cancer la stomac în fază avansată. V-am prezentat cazul lui Nabeel Qureshi în urmă cu câțiva ani. Încă de mic, el a fost învățat că islamul este o religie a păcii și a crezut cu tărie acest lucru. În primul an de facultate însă, un eveniment care a zdruncinat lumea i-a pus credința la îndoială. Pentru prima dată, s-a luptat să împace ceea ce a văzut la televizor despre islam, cu ceea ce știa de o viață întreagă.

Reporter: Încă din copilărie, Nabeel Qureshi a fost un musulman devotat. A fost crescut într-o familie iubitoare care făcea parte dintr-o sectă pacifistă a islamului. Nabeel nu s-a abătut de la credința lui. Obișnuia să se roage de cinci ori pe zi și a memorat Coranul în limba engleză și arabă. Era determinat să le dovedească creștinilor faptul că islamul este credința adevărată.
Nabeel Qureshi: Când îi provocam cu subiecte precum autenticitatea Bibliei, dumnezeirea lui Hristos, răstignire sau trinitate, aceștia nu știau ce să îmi răspundă. Atunci începeau o discuție în domeniul credinței. Așa ziceau ei, dar eu mă gândeam că ei folosesc cuvântul credință la fel cum eu folosesc cuvântul ignoranță.

Reporter: S-a luptat cu acele imagini și gânduri vreme de multe luni. Mai târziu în același an, l-a cunoscut pe David, un creștin. La fel ca Nabeel, știa cum să-și apere credința prin argumente raționale.
Nabeel Qureshi: David a fost în stare să-mi dea motive pentru care să cred în Biblie, să cred că Biblia nu s-a schimbat și că este Cuvântul lui Dumnezeu, că nimic în plus față de cele 66 de cărți ale Bibliei nu trebuie să se afle în Biblie. El s-a gândit la toate aceste lucruri.

Reporter: În ciuda diferențelor dintre ei, Nabeel și David au devenit prieteni. În următorii trei ani, adeseori au dezbătut subiectul religiei. Nabeel își susținea în continuare convingerile, dar rămânea fără argumente.Lucrurile au devenit și mai clare când a comparat Biblia cu Coranul și a privit mai îndeaproape la învățăturile lui Mahomed. Nabeel a ajuns la singura concluzie logică, și anume că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dar recunoașterea acestui lucru dezmințea tot ceea ce el a crezut până atunci.
Nabeel Qureshi: Cea mai mare blasfemie în islam este să te închini la orice și oricine în afară de Allah. Îmi spuneam că dacă este o posibilitate ca islamul să fie o religie falsă, ar fi un moment crucial pentru mine, mi-ar zdruncina lumea. Și așa a fost. Asta m-a adus în genunchi și atunci am început să Îl întreb pe Dumnezeu cine este cu adevărat.

Reporter: În tradiția musulmană, Nabeel I-a cerut lui Dumnezeu să-i arate adevărul printr-un vis. Dumnezeu i-a dat trei. Unul dintre vise l-a influențat profund.
Nabeel Qureshi: Mă aflam în pragul unei uși înguste. Ușa era doar atât de lată și de înaltă cât să încap eu. Acesta a fost simbolul cel mai pătrunzător din vis, cât de îngustă era, că abia puteai intra. Dincolo de această ușă era o încăpere pregătită de sărbătoare. Știam că acea încăpere era raiul și, știam că trebuia să intru dacă voiam să fiu în rai.

Reporter: Ulterior, a citit un pasaj în Biblie care i-a confirmat ceea ce a visat. Fiind convins de adevăr, lumea lui a fost zdruncinată. Ca să caute mângâiere, a început să citească din Coran.

Nabeel Qureshi: Am luat Coranul și am început să îl răsfoiesc. A fost o realitate crudă să aflu că nu era nici măcar un verset în întreg Coranul care să aducă mângâiere unui om rănit. Nici măcar unul. L-am pus deoparte și am deschis Biblia la Matei. Nu mi-a luat mult să ajung la capitolul 5 din Matei. Iată ce scrie acolo: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” I-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, știu ce vrei să fac, dar acum am nevoie de puțin timp ca să plâng.” Atunci m-am îndrăgostit de Biblie. Am simțit ca și cum Dumnezeu ar fi spus acele cuvinte pentru mine. El a știut de acum 2 000 de ani că voi avea nevoie de mângâierea Lui și că voi căuta în Matei.

A pus acel verset din Matei pentru mine. Am acceptat că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, că această credință este cea adevărată. Atunci, citind Biblia, L-am acceptat pe Hristos.
Reporter: Nabeel a început să le spună oamenilor de noua lui credință, inclusiv părinților săi. Spune că au fost dezamăgiți, dar continuă să își iubească fiul. El se roagă ca într-o bună zi să Îl accepte și ei pe Hristos. În prezent, el lucrează pentru un apologet creștin cu renume mondial, Ravi Zacharias . A scris și o carte intitulată „Seeking Allah. Finding Jesus”. Este foarte recunoscător că a aflat adevărul și pentru darul vieții veșnice.

Săptămâna aceasta, Nabeel a anunțat pe pagina personală de Facebook că are cancer la stomac în fază avansată și i-a rugat pe oamenii din lumea întreagă să îl susțină în rugăciune ca Domnul să se atingă de el.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 635 – 18 septembrie 2016. Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Sindromul Băsescu macină România. Apărătorul familiei Bodnariu, semnal de alarmă

Shared by Ben Oni Ardelean

La extreme: Norvegia vs. România

Senatorul liberal de Timiș, apărător al familiei Bodnariu, a subliniat: ”Violența fizică, verbală asupra copiilor este una inacceptabilă într-o societate civilizată. Pornind de la această premisă, vreau să vorbesc despre extremele care au fost puse în fața opiniei publice: cazul Barnevernet din Norvegia, în care faimosul articol 4 spune că orice fel de violență fizică și psihică este inacceptabilă.

Aici s-a ajuns într-o extremă, dacă te uiți urât la copilul tău deja ai adus asupra lui un abuz psihic, dacă nu-i faci tot ceea ce-și dorește, dacă nu-i cumperi tot ce vrea, e aceeași situație, pentru că el începe să plângă, să țipe și tu nu ai voie să te uiți urât la el, să ridici tonul.

Pe de cealaltă parte, în România, avem foarte multe cazuri despre abuzuri asupra copiilor care nu sunt pedepsite de lege într-un mod extrem, așa cum este în Norvegia, copiii fiind luați din familie, ci, dimpotrivă, aceste cazuri nu sunt nici măcar blamate de către societate. Aceasta este problema majoră pe care noi o avem.

Cred că nu este normal să fie luați copiii din familie pe diverse acuze, false sau mai puțin false, și apoi să se facă evaluări, să vadă ce se întâmplă, cum este în Norvegia, unde anual sunt luați 55.000 de copii la o populație de cinci milioane de cetățeni și 12.000-13.000 ajung să fie plasați în alte familii.

Avem cazuri în România în care foarte mulți copii sunt loviți, abuzați, maltratați. Aici este problema societății românești. Acest exemplu elocvent de violență trebuie să ne dea de gândit și să ne determine nu doar să avem o legislație, pentru că legislația din România este foarte similară cu cele din țările vest-europene, ci să avem și un mecanism prin care să punem această legislație într-o formă operațională”.

Citeste mai mult – http://www.dcnews.ro/mobile/sindromul-basescu-macina-romania-aparatorul-familiei-bodnariu-semnal-de-alarma_516209.html

Un pianist rus, de talie internațională, trăiește un calvar de când Protecția Copilului din Marea Britanie i-a luat fiul: Din cauza lor, băiatul mi-a spus că nu mai crede în Dumnezeu

Marea Britanie este una dintre țările europene unde se practică adopția forțată. Cel mai cunoscut caz în România este cel al lui Florin Barbu, căruia i-a fost luat copilul și dat spre adopție unui cuplu de homosexuali.

Social Service – Protecția Copilului din Marea Britanie are permisiunea să ia copiii de lângă părinții pe care-i acuză că nu le oferă o educație adecvată.

Eugene Lukjanenko

RT a difuzat, nu cu mult timp în urmă, un documentar pe această temă, aducând în prim-plan cazul disperat al unui pianist rus de talie internațională, Eugene Lukjanenko. După difuzarea filmului, Eugene a pierdut dreptul de a-și vedea fiul și este în pericol de a fi arestat pentru că a făcut public cazul său, atât la televiziune, cât și printr-o campanie pe Facebook.

„Ne-au luat interviu mie și fiului meu, care ducea o viață frumoasă. Cânta la pian, mergea la o școală rusă, totul era bine. Au fost pur și simplu speriați că Rusia va arăta lumii ce se întâmplă cu fiul meu meu. Ei mi-au luat fiul și acum nu pot să-l văd. Copilul meu va sta într-o casă de asistență maternală până la vârsta de 18 ani. În opinia mea nu există nici o justificare pentru ce i-au făcut! „, spune pianistul.

Eugene Lukjanenko este un pianist rus de talie internațională, muzica lui fiind disponibilă pentru iubitorii de muzică clasică pe toate site-urile de specialitate, unde apare sub numele Evgeny Soifertis. Fiul lui Eugene, în vârstă de 13 ani, este cetățean olandez. Băiatul a fost luat cu forța de lângă tatăl său de către Protecția Copilului din Marea Britanie, în urma unor acuzații false, anulate ulterior de instanță.

[…..] Acuzațiile de neglijență aduse tatălui s-au dovedit a fi nefondate. Dar J.C. nu mai era același copil, dintr-un băiat sensibil – pianist, artist și poet – devenise obsedat de jocuri pe calculator, pline de violență.

Supărat, tatăl i-a parolat computerul, băiatul a devenit agresiv, zi în care J.C. fost luat din nou de lângă tatăl lui și dus în plasament, împotriva voinței sale. Copilului i s-a spus că, până la vârsta de 18 ani, nu se va putea reîntoarce acasă și că-l poate vedea pe tatăl său timp de 6 ore pe an, potrivit rodiagnusdei.wordpress.com.

Citeste mai mult aici – http://www.activenews.ro/externe/

Belgia a devenit prima țară care a permis EUTANASIEREA unui copil

Un copil a fost eutanasiat în Belgia, pe motiv că suferea de o boală incurabilă, iar „suferința era dincolo de limita suportabilității”, informează CNN.

Un oficial belgian citat de CNN a precizat că suicidul a avut loc săptămâna trecută. Senatorul Jean Jacques De Gucht a precizat că eutanasia a fost cerută de copil, a cărui vârstă nu a fost precizată.

Belgia este singura țară care permite eutanasia minorilor, în timp ce Olanda acceptă doar copii care au îndeplinit minim 12 ani.

Citeste mai mult – http://www.activenews.ro/

FOTO + VIDEO subtitrat. De la concepție și până la naștere: Miracolul vieții în imagini uimitoare

Fotograful suedez Lennart Nilsson și-a petrecut zece ani filmând și fotografiind stadiile de dezvoltare ale embrionului uman, de la concepție și până la naștere.

În 1965, revista LIFE magazine i le-a publicat pe 16 pagini. Au urmat revistele ’Stern’, ’Paris Match’, ’The Sunday Times’ și altele.

Nilsson a arătat pentru prima oară lumii întregi miracolul vieții umane în cele mai timpurii stadii ale acesteia, folosindu-se de pasiunea pentru microscopuri și camere foto pe care o avea din copilărie. El a folosit un cistoscop, instrument medical folosit pentru a examina vezica urinară, la care a legat o cameră foto și o lumină microscopică, făcând mii de fotografii intrauterine cu ajutorul lor.

câteva imagini care spun povestea începutului vieții: http://stiripentruviata.ro/foto-video-subtitrat-de-la-conceptie-si-pana-la-nastere-miracolul-vietii-imagini-uimitoare/

VIDEO subtitrat: The Miracle of Life, un film de Lennart Nilsson

Lupta pentru libertate religioasă va fi câștigată în domeniul educațional

Există o legătură izbitoare între decăderea educației și tendința statului de a-i împinge pe cetățenii americani spre progresism. Articol de Peter Berkowitz, cu titlul original The Battle for Religious Liberty Will Be Won on the Field of Education. Berkowitz este politolog, scriitor și editor conservator american. Actualmente cercetător la Institutul Hoover / Universitatea Stanford.

Cea dintâi clauză a primului amendament din Constituția SUA venerează libertatea religioasă. Primele cuvinte din Declarația Drepturilor (primele zece amendamente ale Constituției SUA) oferă această onoare libertății religioase, deoarece, dacă statul ar stabili o religie oficială sau ar interveni în exercitarea libertății religioase, celelalte libertăți importante ar suferi o grea lovitură. Nu e decât un pas de la recomandarea unor credințe și impunerea de către stat a unor obiceiuri privind obligațiile fundamentale ale cetățenilor și convingerile acestora, la privarea de către stat a cetățenilor de proprietatea lor și încarcerarea lor din pricina nesupunerii față de religia sau anti-religia statală.

De asemenea, primul amendament subliniază legătura dintre protejarea libertății religioase și exercitarea libertății politice, dispozițiile privind reglementarea de stat a religiei și interdicțiile privind instituțiile statale, fiind urmate imediat de dispozițiile privind garantarea libertății de exprimare, libertății presei, libertății de asociere, libertății de petiționare.

Orice amenințare a libertății religioase pune în pericol celelalte libertăți, se arată în   Constituția SUA.

În articolul ,,Cui îi este teamă de libertatea religioasă?”, Richard Samuelson demonstrează că astăzi amenințarea la adresa libertății religioase este reală și crescândă. El începe cu amenințările adresate evreilor: redeșteptarea alarmantă a antisemitismului în Europa, însoțită de un număr disproporționat de delicte motivate de ură împotriva evreilor din SUA, „mișcarea anti-Israel” și „defăimarea antisemită”, care sunt obișnuite în campusurile universitare americane, dar care „s-au extins peste granițele universitare infiltrându-se în discursul politic american”. Și această amenințare, spune Samuelson, constă în transformarea periculoasă a concepțiilor americane despre libertate în general și libertate religioasă și de asociere, în special.

În încercarea greșită de a folosi statul pentru eradicarea oricărei forme și rămășițe de discriminare – care înseamnă a face diferențiere între oameni – progresiștii, spune el, „identifică, contestă și pedepsesc părerile diferite ale americanilor privind credința, păreri care sprijină conduita vieții lor religioase”.

Campania de a eradica părerile diferite prin forța coecitivă a legii, arată Samuelson, este o deviere de la principiile politice care au stat la baza creării Americii. Pentru a asigura libertatea individuală, Constituția a stabilit o putere limitată a statului. Limitele au fost stabilite pentru a marca distincția dintre sfera publică, reglementată corect de stat, și cea privată. Cea din urmă includea o societate civilă diversă și puternică unde fiecare persoană se bucura de o gamă largă de libertăți, inclusiv libertatea de a gândi, vorbi și acționa, în limite largi, așa cum crede de cuviință și de a se asocia sau nu cu cine dorește.

Adoptarea Legii Drepturilor Civile din 1964, scrie Samuelson, a marcat un punct critic….

Citeste mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2016/09/17/lupta-pentru-libertate-religioasa-va-fi-castigata-domeniul-educational/