DOLIU în Țara Sfântă

Shimon Peres, picture in July 2014, had been seriously ill after having a stroke. Photograph: Menahem Kahana/AFP/Getty Images

A murit Shimon Peres, fost președinte israelian, laureat Nobel pentru Pace

Fostul presedinte al Israelului, Shimon Peres, a murit miercuri noapte la Tel Aviv, la varsta de 93 de ani, transmite Reuters.

Peres a fost internat la spital acum doua saptamani in urma unui atac vascular cerebral. Acesta prezenta progrese in ceea ce priveste starea sa de sanatate, apoi a aparut o deteriorare brusca a acesteia.

Hotnews.ro

Cine a fost Shimon Peres?

13 septembrie – Șimon Peres, președinte al Israelului între 15 iulie 2007 – 24 iulie 2014 și colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion, a  fost spitalizat marti seara în apropiere de Tel Aviv dupa un accident vascular cerebral, a anuntat biroul sau într-un comunicat, informeaza France Presse.”Fostul presedinte a fost spitalizat la Tel-Hashomer dupa un accident cerebral. Starea sa este stabila. Este constient si primeste un tratament adecvat” afectiunii de care sufera, se mentioneaza în comunicatul citat. – Citeste mai mult: http://www.stirilekanald.ro

La 29 ani a fost numit director general al Ministerului Apărării, funcție în care a avut o contribuție însemnată la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,si de atunci a servit ca parlamentar vreme de 48 ani, atât ca reprezentant al coaliția guvernamentale, cât și al opoziției, ceea ce este o cifră record.

Peres a fost în trecut președinte al Partidului Muncii vreme de 15 ani (1992-1977) (cea mai lungă perioadă din istoria acestui partid) și în această calitate, a devenit prim ministru al Israelului de două ori: 13 septembrie 1984 – 20 octombrie 1986 și 5 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996.

În anul 1994-1986 a fost prim ministru vreme de doi ani din patru, în virtutea acordului de rotație dintre Partidul Muncii si Partidul Likud condus de Itzhak Shamir.

În noiembrie 1995- mai 1996 a fost prim ministru în urma asasinării primului ministru și colegului său de partid, Itzhak Rabin și a fost urmat de Benyamin Netanyahu, care l-a învins în alegerile pentru al 14-lea Knesset.

Peres a servit ca ministru de externe in al doilea guvern condus de Itzhak Rabin și a fost printre promovatorii „procesului de pace de la Oslo”, o serie de contacte diplomatice între Statul Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au dus la acorduri care au fost semnate apoi în public la Oslo. Din acest motiv în anul 1994 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace împreună cu Itzhak Rabin și Yasser Arafat.

În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al statului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2014. Sursa – Wikipedia

In acest video, de mai jos, Simon Peres multumeste Romaniei pentru ca au salvat 400.000 de evrei in timpul regimului nazist.

Israel president Shimon Peres thanks Romanian people for helping 400.000 jews on Nazi time

NORVEGIA ADEVARATA – In vizita la Biserica din Bergen – Dragos Croitoru

Dragoș Croitoru:  Am fost invitat, in luna februarie, la biserica din Bergen, Norvegia, impreuna cu fratele Axinte Octavian impreuna sa slujim Domnului. Am sa va spun cam cum e starea fratilor vostri si a surorilor voastre de acolo.

Cand am facut prima escala pe aeroportul din Munchen, fratele care m-a invitat m-a sunat la telefon. El mi-a asigurat ca ma asteapta: „ai cazare,” el mi-a cumparat bilete, totul. Si acuma spune: „Frate Dragos, te rog frumos, iarta-ma. Eu nu pot sa vin la aeroport pentru ca mi-am luat nevasta si copiii si am fugit in tara. Am o fata de 13 ani. O colega de-a ei, norvegianca, a implinit varsta e 13 ani. A facut un banchet si a chemat-o si pe fata mea. N-am vrut sa o las. A venit diriginta la mine acasa si mi-a spus ca in momentul asta, fata se imbraca si pleaca la distractie. Eu am incercat sa ii spun ca sunt crestin. „O sa va dau eu voua, crestini,” [a zis diriginta]. Si cand s-a uitat la mine amenintator, dupa ce  a plecat diriginta, mi-am imbracat copiii, fetita de doua luni nascuta, [mi-am luat] nevasta si sunt in tara, frate Dragos. O sa te astepte altcineva.”

M-a asteptat un frate si in timp ce ma ducea acasa, spunea: „Frate, te-as lua la mine, dar sotia nu-i acasa. Impreuna cu copiii pe care-i am, i-am dus, ca au venit patru politisti, au fortat fereastra, usa, ca sa intre sa imi ia copiii. Nevasta, terorizata, nu i-a dat apel [telefonic], i-a scris un mesaj. Si-i spune: „Mai barbate, astia au venit sa ne ia copiii.” Am urlat. Eram pe santier.  Am sarit in salopeta pe masina. Copiii mei, Domnul a facut sa intarzie de la scoala pana acasa. Ei trebuiau sa fie acasa dar au intarziat si nu erau acasa. Am luat copiii si i-am dus in – la cineva. Mi-am dus si nevasta. Sunt singur.

Gazda mea imi spune: „Frate, poti sa dormi. Am casa mare. Nevasta si copiii sunt plecati. Am numai un baiat de 17 ani. E mare, voinic. Sa-l ia pe asta daca li-l trebuie (glumea). Dar pe ceilalti nu ii dau.

Am ajuns la adunare si fratii mi-au facut o urare: Bine ai venit, pe Tibles, frate Dragos. Tibles e muntele unde se sta trei zile pe post. Era plin de frati si la toate slujbele, mai mult de 15 surori nu am vazut in adunare si acelea cu groaza, cu frica, cu bagajele facute si cu dorinta de a pleca in tara. E o teroare cum nu va imaginati. La voi e o binecuvantare. Multumiti Domnului si rugati-va pentru cei de acolo. Pentru ca acolo exista niste legi, asa mi-au spus fratii, caci copiii sunt propietatea statului prin constitutia tarii. De la 10 luni, copilul il duci dimineata la cresa si il iei seara intre ora 6 si 7. Dar obligatoriu copiii, la opt [seara] trebuie sa fie culcati. Copiii n-au voie sa doarma cu parintii in camera. Trebuie sa doarma singuri ca sa isi formeze personalitatea. Nu ai voie sa dai dulciuri la copii, ei spun ca nu-i sanatos, decat samabata foarte putin. Daca ii intreaba pe copii si le spune ca le-ai dat miercurea dulciuri, vine si iti ia copiii.

De fapt e o politica ca sa rupa sentimentele astea paterne. Sa nu mai fie nici o legatura intre parinti si copii. Ei lucreaza deja acuma la a treia generatie de oameni de dupa razboi. Oameni fara sentimente. Roboti. Si vor sa creeze roboti. N-ai voie sa-l dragostesti copilul, sa-l saruti… Ce a ramas acolo, pe mine m-a ingrozit. [Mi-au zis]: Frate, asta-i aici la noi in Norvegia.

Si apoi, presa e cenzurata cum era la noi cu Ceausescu. Cata valva s-a facut [cu protestele], acolo nu se scria nimic. Locuitorii de acolo si crestinii spun ca e Protectia Copilului si este bine. Copiii sunt terorizati. Imi spuneau fratii o statistica arata ca un procent din copiii dati in adoptie se sinucid. Daca stiti dvs. in Norvegia, acum vreo trei ani, un tanar a impuscat vreo 80. De fapt, era de fapt un copil care a crescut in adoptie si a vrut sa se razbune pe sistemul norvegian.

Casa in care am stat [in aceasta vizita] era la marginea unui pod peste niste fiorduri mari. Un pod mare si mi-au spus, frate, am vazut copii cum se arunca dupa pod in apa si nu mai stie nimeni de ei. Nu rezista toti. Copii astia sunt terorizati.

Copilul, dupa ce este dat in adoptie, nu mai este asa de supravegheat. Aici au alte legi [si se intampla] abuzuri sexuale si altele. Dar, dupa ce e dat in adoptie, asociatia asta isi ia mana de pe copil. Asociatia asta are drept sa intre la orice ora in casa ta, dimineata sau seara, si sa verifice copiii. Nu exista propietate privata. Se prezinta, se legitimizeaza, unul dintre 20.000 + oameni care ii are si verifica copiii, tot, tot, tot. Este un abuz extraordinar. Presa nu scrie. Parintii sunt terorizati. Tot e tacit. In biserica, nu stiam ce sa predic, mai oameni buni. Stateau ca la morti toti. Cand am ajuns la prima seara, fratele cu care eram a zis: „Am avut o vedenie, fratilor. Se vedea ca o ridicatura de pamant plina cu ochi, cu niste ochi sticlosi, dusmanosi, care priveau in toate partile si aruncau o mare teroare. De la sute km, mii km, ochii astia supravegheau. In toate familiile intrau.” Si spunea proorocul, „Vedeam cum un fulger de la Dumnezeu a coborit si a lovit acolo si a distrus totul.” Nu pot sa spun ca e asociatia asta, dar eu cred ca e asta. Si eu ma rog ca Domnul sa faca dreptate.

Intr-una din zile, la plecare, m-am intalnit si cu fratele Marius si cu sora Ruth. Ne-am dat intalnireEi nu stau in Bergen, stau la 300km si copiii sunt dati, doi aici, doi acolo, la sute km unul de altul ca sa nu-i poata vizita sau sa-i oboseasca. L-am intrebat: „Mai Marius, mai lucrezi?” O zi pe saptamana i-au dat de lucru si spunea, acuma, autoritatile poate o sa spuna: „Cum sa-ti dam copiii daca nu lucrezi si n-ai cu ce sa-i tii?”  Deci, totul e demonic, fratilor. Eu vorbeam cu Marius, Ruth era in masina, vorbea cu avocata, cand a coborit, a venit si ne-a imbratisat si a inceput a plange. Eu pe ea nu am vazut-o niciodata. Parca eram prieteni de o viata. Si imi spuneam: greu ii fac pe oamenii acestia sa zambeasca, dar usor ii fac sa planga. Ii curgea lacrimi pe obraz. I-am sarutat si am zis: „Lasati ca Dumnezeu va da…” nu gaseam cuvinte. Eram asmut. Ocatv a inceput si el sa planga si i-am zis: „Dar, taci, macar nu mai plange si tu, ca au plans destul oamenii astia.” Nu gaseam cuvinte de mangaiere. Eu cand ma uit ca suntem asa nepasatori si ca unul singur sa inscris sa mearga la – [la protest], pai de la mine din sat, cand s-a facut  mars la Bucuresti au plecat 3 autocare. Iar voi, aveti copii, traiti bine, aveti bani, aveti case bune, lasati-i pe altii sa-i doara. Dar nu suntem pocaiti. Eu as dori ca Domnul sa ne motiveze. Cand la Suceava s-a facut acea intalnire, u venit 5-6.000. Am mai luat legatura cu frati din marile capitale, din Australia, in India, sa nu mai spun in America, s-au facut nu protest, ca nu asa l-a numit Consiliul Bisericesc- o intalnire, o demonstratie pasnica, ca suntem de acord cu ei. Va rog frumos, semnati petitiile si duceti-va la intalnirea aceasta.

In ultimile zile cand am stat eu acolo m-am imprietenit cu un frate norvegian, un om foarte credincios, misionar in Romania, vorbea romaneste. Si a spus: „Au inceput cateva ziare sa scrie ce se intampla in Norvegia, ceva e in neregula la Barnevernet si deja era un politician norvegian care a ridicat problema  in parlament si deja lucrurile au inceput sa se miste. Conteaza si dusul tau [la intalnire/protest] , rugaciune, post, L-am intrebat pe Marius: „Ai nevoie de bani?” „Eu am din ce trai. Rugati-va pentru noi si sprijiniti-ne in rugaciune.” Faceti asta in fiecare zi. Si actiunile bisericii sa fie pentru voi ca o motivatie de participare. Ne-am imbratisat. Ne-am luat ramas bun. Am spus: ne rugam pentru voi. Si ne rugam pentru ei. Si i-am spus lui Marius: „Cand o sa ai copiii acasa, sa-mi dai un telefon.”

Dragos Croitoru – inainte de mitingurile in sustinerea familiei Bodnariu – Aprilie 16, 2016

Viorel Iuga – Educația copiilor noștri este foarte importantă! Să ne împlinim datoria părintească…

În primele zile de școală toți suntem atenți, agitați și implicați. După o săptămână sau două, pentru mulți părinți, totul intră în normalitate. Numai că pentru unii, normalitate înseamnă ca procesul de învățământ să ajungă pe un loc secundar.

Dragilor, educația copiilor noștri este foarte importantă. Să îi ajutăm să își folosească bine toate darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Să îi ajutăm pe copiii noștri să fie printre primii în tot ce este bun, nobil și demn. În același timp, să nu neglijăm dezvoltarea și educația lor spirituală. Dacă pentru unii dintre demnitarii noștri, educația religioasă a copiilor înseamnă un motiv să fim etichetațim drept ”sectanţi ciudaţi”, pentru noi, educarea biblică a copiilor este un mandat divin. Să facem deci tot ce putem ca toți copiii noștri să Îl cunoască, Îl iubească și Îl slujească pe Domnul Isus Cristos. Dacă alți copii în lume, învață pe de rost cărți religioase care nu îi vor ajuta prea mult, noi să îi ajutăm pe copii să cunoască Sfânta Scriptură care îi va ajuta să fie binecuvântați și aici și în veșnicie.

În concluzie, să ne împlinim datoria părintească și să continuăm să cerem înțelepciune divină și pentru copii și pentru profesori.

Iuga Viorel

Sarbatoare Aniversara la Phoenix, Arizona: Biserica Happy Valley Aniversare 30 de ani

25 Septembrie 2016

SARBATOARE ANIVERSARA

30 DE ANI

De promisiuni implinite in Valea Fericirii

Sarbatoare aniversara la Phoenix, AZ ! 09.25.2016

Sarbatorirea unui eveniment petrecut in trecutul unei comunitati din spatiul crestin este un moment de bucurie si aducere aminte a unei anumite experiente care a schimbat sau influentat  viata atat la nivel personal cat si de grup sau congregatie, o  modalitate de a nu uita ceea ce este mai important, pentru a fi mai bun, mai recunoscator dar si mai increzator in viitor.

   Ziua de duminica 25 Septembrie 2016 a fost marcata in comunitatea evanghelica din Phoenix, AZ de un eveniment care a polarizat interesul multor romani credinciosi din capitala statului Marelui Canyon: aniversarea implinirii a 30 de ani de existenta a Bisericii Penticostale Happy Valley din Phoenix  si implinirea a 10 ani de la dedicarea actualului locas de inchinare.

Inceputul bisericii Happy Valley poate fi identificat la data de 29 iunie 1986 cand, in urma unei separari produse intre credinciosii penticostali de atunci, a luat fiinta biserica nou formata, avand initial ca si conducatori pe fratii Trif Cornel si Peter Moldovan si casier pe fratele Mike Olar. Biserica si-a inceput activitatea intr-o sala din cladirea unei biserici americane situata la intersectia dintre Thunderbird Rd si 7th Street din Phoenix. Pe fundalul unei cresteri numerice constante, la data de 23 martie s-a realizat inregistrarea legala a Corporatiei sub numele de North Valley Romanian Pentecostal Church Inc, conducerea bisericii fiind formata din:

Peter Moldovan -diacon, Mike Olar-secretar, Ioan Olar-casier, Cornel Trif si Ioan Suteu membrii. Incepand cu 23 aprilie 1987, dupa sosirea in America, fratele Cornel Avram si-a inceput slujirea de predicare in comunitatea nou formata.

La 20 decembrie 1987, in urma incheierii lucrarilor de constructie, a fost inaugurat primul locas de inchinare de la actuala adresa. Datorita cresterii numerice care a urmat in urmatorii ani, extinderea bisericii a devenit o necesitate. In urma achizitionarii unor parcele de teren adiacente, la 29 aprilie 2001 s-au demarat lucrarile de constructie la ceea ce constituie actualul locas de inchinare. Menit a raspunde  noilor cerinte, impunatorea construcie a fost inaugurata 5 ani mai tarziu, la 9 Aprilie 2006.

Situata la adresa 25435N 15thAVE, PHOENIX ,AZ 85027,  cladirea  Bisericii Penticostale Happy Valley este considerata a fi cel mai mare edificiu a vreunei comunitati  din diaspora romaneasca. Din informatiile oferite de secretarul bisericii Petru Cretiu, actualmente Biserica Happy Valley numara 1.233 de membrii inregistrati la care se adauga copii si apartinatorii.

Cu un total de 24 de frati „ordinati in lucrare„, prin mila si indurarea Domnului si sub calauzirea Duhului Sfant, biserica este condusa de o echipa formata din fr.Cornel Avram-pastor senior, Samuel Botinestean-pastor asistent , Daniel Heler si George Ciurdas- consilieri, Petru Cretiu-secretar, Dan Moldovan-casier, Cornel Mateu-administrator, Cornel Bonchis si Emanuel Vicovan-cenzori, Chris Trufin si Mihai Zinic-diaconi, Romi Rus si Claudiu Olar-formatii muzicale.

In fata unei asistente care a umplut pana la refuz locurile disponibile din sanctuar, serviciul divin de aprox.3 ore, din seara aniversara de 25 Septembrie, a fost dedicat in exclusivitate mutumirii si recunostintei fata de calauzirea si ocrotirea  manifestata de Dumnezeu de-a lungul anilor, pentru aceasta comunitate crestina romaneasca din Arizona.

Cuvintele de recunostinta rostite in limba engleza de Ruben Secara, Chris Trufin si Ionel Caprar au exprimat aprecierile noii generatii fata de credinciosia, statornicia si unitatea generatiei anterioare, care prin dragostea  lui Dumnezeu, cu ajutorul Domnului Isus Hristos si sub calauzirea Duhului Sfant, au reusit sa aprinda si sa mentina flacara vie a Cuvantului pe meleagurile insorite ale Arizonei.

Deasemenea, fr.Cornel Mateu a evocat amintiri din inceputul lucrarilor la biserica Happy Valley. Formatiile muzicale au intregit atmosfera premergatoare propovaduirii Cuvantului.

Invitat special pentru predica de seara a fost fr.Cristian Ionescu, pastorul Bisericii Elim din Chicago, vicepresedintele Uniunii Bisericilor Penticostale Romane din Statele Unite si Canada. Mesajul s-a referit la necesitatea UNITATII in comunitatile religioase romaneste din diaspora.

In incheierea serviciului divin, intreaga aistenta prezenta in sanctuarul bisericii Happy Valley din Phoenix, Arizona s-a unit intr-o  rugaciunea comuna de multumire,  in urma careia pastorul Bisericii Happey Valley , Cornel Avram a incheiat programul prin cuvintele:

„Pana aici Domnul ne-a ajutat ! „

Radu Oprea

Glendale,AZ

VIDEO 25 Septembrie 2016 ANIVERSARE 30 de ANI Biserica Happy Valley