Autor: Gili Indrie, Sursa: pomul-vietii.ro via Comunitatea Baptistă Timişoara
Ciobăneii trăiau liniștiți pe ”un picior de plai și-o gură de rai”. O veste rea a venit ca un trăznet dinspre București, orașul din vale. Cel moldovean, cel ungurean și cu cel vrâncean ”se vorbiră și se sfătuiră” și degrab porniră. Nu au mai așteptat să le cadă o stea sau să audă cântecul fluierului de fag, de os sau de foc. În trecutul mioritic turmele de miei i-au dezbinat pe ciobănei, dar acum un pericol amenințător îi unește. Aleșii nației, din vestita vale a politichiei, nu au avut altceva de făcut și desfăcut decât să se lege indirect de câinii lor.…
[….]
Și iacă așa am înțeles și noi orășenii că, pentru ciobănei, câinii nu sunt doar niște accesorii necesare pentru decorul stânii, ci elemente vitale pentru protecția, bunăstarea și viața turmelor de oi. Mă întreb, dacă în sens metaforic, nu există un echivalent al câinilor și în turma lui Cristos? Oare nu există o categorie aparte de oi cu statut de câini? Oare toată turma Lui să fie alcătuită numai din oi ascultătoare, neputincioase, vulnerabile și ușor prădabile? Oare nu avem și câini care să aibă funcția de a proteja turma de prădători, de lupi?
Cu oile lucrurile stau mai simplu. Sunt mai ușor de recunoscut. Spiritul pacifist le dă aer de bunătate și înțelegere. Blândețea le face să evite conflictele și răzbunarea este la coada mijloacelor de luptă. Spiritul liniștit le îndeamnă să nu facă valuri și nici gălăgie, pentru a nu-i deranja pe alții. Se adaptează ușor condițiilor altora și dau prioritate celor în nevoie. Nu protestează, nu se mobilizează la război și nu fac degrabă vărsare de sânge. Trăiesc în pace și nu le place să intre în situații periculoase, de viață și moarte. Nu-și bat capul cu prea multe și le place să li se spună ce să facă. Au spirit de obediență.
Dar, până acolo, ia încearcă să afli care rol ți se potrivește ție mai bine? Cel pasiv și blând al oii sau cel activ și combativ al câinelui?
Dacă nu știi în care parte te situezi, fie întreabă pe soțul sau soția ta sau cineva care te cunoaște, fie dă un răspuns cu ”Da” sau ”NU” la următoarele afirmații:
- Am ieșit în stradă la demonstrațiile antiguvernamentale din decembrie 2015 … …
- Am luat cuvântul la ultima adunare generală a bisericii … …
- Am participat la Marșul Pro Viață din orașul meu … …
- Am susținut public protestul pentru a fi dați înapoi copiii familiei Bodnariu … …
- Am confruntat rapid o persoană care a vrut să ajungă înaintea altora la ghișeu … …
- I-am spus imediat soțului, soției, prietenului meu când am văzut că a greșit … …
- Când cineva spune bancuri porcoase în prezența mea tac … …
- Dacă cineva abuzează de bunătatea altcuiva mă bag să-l apăr pe cel mai slab … …
- În caz că țara mea ar intra în război aș ști ce să fac … …
- Când doi se ceartă și unul are dreptate, susțin dreptatea cu orice preț … …
- Dacă ajung simultan cu alții la locul unui accident sun urgent la 112 … …
- Cred că sporturile de contact nu sunt pentru creștini … …
- Am curajul de a nu merge cu mulțimea … …
- În general, am curajul să spun repede și direct ceea ce cred … …
- Nu mă sperie gândul că trebuie să-mi asum riscuri …
Dacă răspunsul tău este ”Nu” la majoritatea întrebărilor atunci, cel mai probabil, faci parte din categoria celor pasivi și blânzi, ca niște ”oi”.
Dacă răspunsul tău este ”Da” la majoritatea întrebărilor de mai sus atunci, cel mai probabil, faci parte din speța celor activi, asertivi și combativi, ca niște ”câini”.
[…] Eu, unul, mă îndoiesc că Dumnezeu ar avea un plan monoton cu ființa umană și că ne-ar fi predestinat roluri cimentate într-un scenariu scris înainte de întemeierea lumii. Din citirea Scripturilor, istoria bisericii, umblarea altora și a mea cu Dumnezeu, am observat că cei care s-au devotat să fie urmașiai lui Cristos au suferit transformări incredibile ale comportamentului lor. Infuzia de natură dumnezeiască a schimbat radical reacția persoanei față de mediul înconjurător. Autoritățile religioase au remarcat transformarea apostolilor: ”Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan s-au mirat, întru-cât știau că erau necărturari și de rând; au priceput că fuseseră cu Isus” – Fapte 4:13.
Ceea ce este uimitor la biserica primară și la conducătorii ei, este faptul că s-au rugat mereu ca să primească putere, îndrăzneală, forță, curaj ca să instaureze împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Iar semnele și minunile care le-au însoțit predicarea au fost mijloacele de agresiune prin care s-a răsturnat ordinea naturală a lucrurilor existente. Dacă instaurarea împărăției Lui aduce răsturnarea ordinii naturale în societate (exterior) cu atât mai mult instaurarea Împăratului în inima celui pământean aduce răsturnarea lumii sale naturale (interior).
Această răsturnare, revoluție interioară produsă de primirea lui Cristos implică trăirea unei dinamici noi de urmaș al lui Cristos și instaurator, inițiator al împărăției Lui. Cred cu toată convingerea că, cultivarea aceastei dualitați, coexistența a două elemente opuse: pasiv – combativ, oaie – câine, miel – leu, a fost ignorată și omisă din catechizarea noilor convertiți și din manualele de creștere spirituală a sfinților. Iar una din consecințele dezastruoase și una din marile slăbiciuni ale bisericilor și familiilor o reprezintă cultivarea inconștientă a spiritului pasiv și docil al băieților și bărbaților.
În lumea noastră românească, cei de la guvernare – liderii, mai marii noștri au dat o lege care limitează păstorii , ciobanii, să dețină maxim 3 patrupede canine. Ciobanii de la munte nu s-au resemnat cu legea nedreaptă, care le pune în pericol turmele și afacerile. Ei au descins la București și au făcut proteste vehemente. Nu vor tăcea și nu vor renunța până ce această lege va fi schimbată.
În lumea spirituală, cel din întunecime, a dat ordin supușilor săi ca bisericile creștine să nu aibă mai mult de 3 câini păzitori și protectori. Păstorii, conducătorii bisericilor s-au resemnat cu faptul că, pretutindeni și aiurea, sunt doar câțiva sfinți cu inițiativă, dedicare și spirit de combativitate. Chiar dacă această stare deplorabilă le pune în pericol turmele și chemarea, păstorii n-au protestat, au acceptat cu docilitate starea de fapt. Despre acest subiect nu vorbesc și nu au de gând să protesteze. Să le pese oare mai mult la ciobani de turmele lor decât la păstori de turmele Lui?
În lipsă de reacție masculină și spirit combativ, femeile s-au apucat de treabă peste tot ocupând, cu bună intenție, pozițiile de conducere vacante din familie, biserică și societate. Entuziasmul, frenezia, frustrarea, perseverența și victoriile lor au salvat imediat și temporar situațiile de criză însă nu au dus, pe termen mediu și lung, la scăderea deficitului de combativitate al bărbaților. Nu este posibil oare ca exact strategia care ne salvează din criza imediată și scurtă să ne arunce simultan într-o criză îndepărtată? Nu este oare mai înțelept să treci printr-o criză imediată ca s-o eviți pe cea îndepărtată, ascunsă și întinsă?
CITESTE mai MULT aici –
