Cu șase luni în urmă, secretarul de stat John Kerry a desemnat în mod oficial Statul Islamic ca fiind responsabil pentru genocidul împotriva creștinilor, yazidiților și a altor grupuri vulnerabile din zone aflate sub controlul ISIS în Siria și Irak. Deci de ce a încredințat administrația Obama, supraviețuirea acestor oameni – și încă mult ajutor american – unei instituții dezechilibrate de la ONU care, întocmai ca organizația mamă, nici măcar nu a recunoscut că genocidul există, se întreabă Nina Shea, director al Centrului pentru Libertate Religioasă la Institutul Hudson, în The Wall Street Journal.
Departamentul de Stat susține că ajută minoritățile religioase care au emigrat, alături de alte milioane de sirieni și irakieni aflați în deplasare. În primul rând, America a redirecționat peste jumătate din cele 5,6 miliarde de dolari alocate sirienilor în 2012, către ONU, ca ajutor umanitar. Totuși, principala agenție ONU în sprijinul refugiaților, Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați (UNHCR), marginalizează creștinii și celelalte ținte ale ISIS-ului prin două programe cruciale: adăpostirea refugiaților în regiune și restabilirea refugiaților sirieni peste hotare.
De exemplu, programul extins al administrației Obama, pentru refugiații din Siria, depinde de recomandările UNHCR. Totuși, supraviețuitorii genocidului din Siria au fost dezavantajați substanțial. Baza de date a statului arată că dintre 12.587 de refugiați sirieni recunoscuți de către SUA în anul financiar ce s-a încheiat pe 30 septembrie, numai 68 erau creștini și 24 erau membrii ai sectei yazidiților. Asta înseamnă că 0,5% erau creștini, deși se credea că ar fi 10% din populația siriană. În 2015, din 1.682 sirieni recunoscuți, 30 erau creștini, iar yazidiți nu existau.
Fiind întrebat despre aceste numere la ședința Senatului din 28 septembrie, secretarul de stat adjunct Simon Henshaw a declarat că numai 1% dintre refugiații sirieni înregistrați sunt creștini. Acest lucru nu prea corespunde estimării conform căreia jumătate de milion de creștini sirieni – un sfert din comunitate – au emigrat, după cum a înștiințat patriarhul catolic sirian Younan în august.
[…] La o conferință de presă din decembrie, la Washington, D.C., i-am cerut înaltului comisar ONU pentru refugiați din vremea aceea, António Guterres, să explice disproporționalitatea numărului redus de creștini sirieni restabiliți peste hotare. Răspunsurile – ale unui bărbat care urma să fie viitorul secretar general ONU – au fost șocante și lămuritoare.
Domnul Guterres a spus că în general, creștinii din Siria nu ar trebui să se restabilească în altă parte, deoarece fac parte din „ADN-ul Orientului Mijlociu”. Se pare că președintele creștin al Libanului îi ceruse să nu îndepărteze creștinii refugiați. Domnul Guterres s-a rezumat așadar la o politică bazată pe discriminare religioasă, pentru a-și îndeplini scopul politic.
Grupurile prigonite nu au primit ajutor nici de la Independenta Comisie de Investigații asupra Siriei, întemeiată de ONU, având un singur raport despre genocidul ISIS. Emis în iunie, raportul se concentra numai pe yazidiții persecutați. Comitetul – un sfătuitor cu o influență puternică pentru UNHCR – a demis într-un scurt paragraf conceptul că și creștinii au fost ținte pentru genocid.
Ca o imitație a propagandei ISIS, și fără dovezi, raportul comitetului a afirmat că ISIS le recunoaște „dreptul de a exista ca religie creștină… atâta timp cât plătesc taxa jizya (islamică)”. Ceea ce nu este adevărat, potrivit patriarhului Younan și patriarhului sirian ortodox Aphrem, care în august, la Roma, au spus că nici o comunitate creștină intactă sau vreo biserică funcțională nu rămâne în Siria sau Irak sub dominația ISIS.
Genocidul este cea mai atroce încălcare a drepturilor omului. Pentru ca America să încredințeze supraviețuirea comunităților pe cale de dispariție unei operațiuni ONU care îi dezamăgește în mod obișnuit ar fi culmea cinismului.