Familia Nan, Dumitru și Mihaela cu copiii lor, Bianca și Dragoș pe care îi așteaptă.
Am promis că nu o să dau jos bannerul cu fam. Nan până când nu o să-şi vadă copiii acasă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că-i va aduce înapoi în familie şi sper să-i vedem în ţară, aşa cum se întâmplă acum cu fam. Bodnariu, pe care i-am văzut azi la mitingul din Oradea.
Este, de departe, cea mai bună veste pe ziua de azi!
Desigur, politicile bolnave ale Barnevernet, care au făcut ca unii copii să fie luaţi din maternitate, mizeria umană ce colcăie în spatele unei instituţii de sorginte nazistă, trebuie denunţate în continuare.
CINE POATE VINDECA SUFLETUL COPIILOR ŞI AL PĂRINŢILOR ÎN ANUL SCURS DEPARTE UNII DE ALŢII, CÂND PĂREA CĂ TOTUL ESTE PIERDUT?
Numai Dumnezeu, cu ajutorul harului preoților și al psihologilor…
Cel mai ruşine îmi este de românii care dădeau dreptate statului Norvegian, unii ca simple cozi de topor, cu asociaţii sponsorizate pe bani grei, precum Alina Mungiu Pippidi, alţii ca simpli nefericiţi care încă mai cred în mitul excelenţei societăţii occidentale şi mai ales nordice, mulţi dintre ei probabil oameni care nu au copii şi nu ştiu ce traume sunt lăsate în astfel de suflete plăpânde.
Oct 25, 2016 @ 02:43:48
Reblogged this on Octavpelin's Weblog.